Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
- stire actualizata la ora 08:39, 21 ianuarie 2016
Peste jumătate din Portul Constanța e pustiu
Portul
românesc de la Marea Neagră funcționează în prezent la mai puțin de
jumătate din capacitate, deși cifrele oficiale arată că activitatea este
în creștere ușoară. Raportul
de trafic prezentat de Compania Națională Administrația Porturilor
Maritime Constanța arată bine, la prima vedere. Traficul prin porturile
maritime românești (Constanța, Mangalia și Năvodari) este în creștere
ușoară față de anul trecut. „Traficul total de mărfuri înregistrat în
2015 în porturile maritime românești Constanța, Midia și Mangalia a fost
de 56,33 milioane tone, cu 1,25% mai mult decât în 2014”, a precizat
directorul general al CNAPMC, Valeriu Nicolae Ionescu. Traficul maritim a
fost de 43,60 milioane tone (43 milioane tone în 2014), iar cel fluvial
a reprezentat 12,73 milioane tone (12,58 milioane tone în 2014). Pentru
traficul maritim, creșterea în perioada analizată reprezintă 1,28%, iar
pentru cel fluvial de 1,15%. Creșteri de trafic au fost înregistrate la
cereale (de la 17,42 milioane tone în 2014, la 19,61 milioane tone în
2015), produse petroliere (de la 4,71 milioane tone la 5,16 milioane
tone), produse metalice (de la 1,88 milioane tone la 2,06 milioane tone)
și combustibili minerali solizi (de la 2,15 milioane tone la 3,20
milioane tone). Scăderi de trafic sunt înregistrate în cazul
minereurilor de fier (de la 5,5 milioane tone la 2,75 milioane tone).
Adevărul din spatele cifrelor
Lucrurile
nu sunt însă atât de roz. Adevărul despre trafic reiese dintr-o simplă
comparație. Portul Constanta are o capacitate de operare anuală
de aproximativ 120 milioane tone, după cum se menționează chiar pe
pagina de prezentare a CNAPMC. Cu alte cuvinte, portul este folosit la
mai puțin de jumătate din potențialul său. ”Într-adevăr, capacitatea de
proiectare a portului este de 120 de milioane de tone”, a declarat
pentru România liberă Laurențiu Mironescu, fost director general al
Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța și
vicepreședinte al organizației Operatorul Portuar. Acest lucru se poate
însă face numai dacă există o strategie de dezvoltare bine pusă la
punct, care acum lipsește. Cel mai bun an din istoria portului Constanța
a fost 1989, când s-a înregistrat un trafic de 62,4 milioane de tone.
De atunci au urmat ani grei, care au oglindit economia de tranziție a
României. ”56 de milioane de tone nu este foarte rău pentru contextul
economic”, afirmă totuși fostul șef al portului.
Traficul este meteo-dependent
Din
păcate, traficul maritime este dependent de cel fluvial, iar acesta, la
rândul lui, este dependent de vreme. ”În traficul total, cerealele au o
pondere de 34,8%”, a explicat și Valeriu Ionescu. ”România a devenit un
hub regional pentru cereale, ceea ce este bine”, spune Laurențiu
Mironescu. Americanii și elvețienii au investit masiv în capacități de
operare aici, iar România a devenit unul dintre principalele porturi de
unde pleacă cereale spre țări ca Egipt, de exemplu. Traficul este
meteo-dependent, spune însă Mironescu, pentru că pe Dunăre nu se poate
circula în condiții optime atunci când este secetă. Fără ploaie, există
porțiuni unde nu se mai poate naviga, există praguri de piatră care pot
afecta navele, iar lucrul aceste nu ține numai de autoritățile din
România, ci și de cele din Bulgaria sau chiar Serbia.
Constanța, o falsă problemă pentru Schengen
Traficul
actual, dar chiar și cel operaționat maxim, nu fac din portul Constanța
un concurent serios pentru portul Rotterdam, așa cum s-a speculat, și
nu este o cauză pentru împiedicarea accesului la spațiul Schengen. E
adevărat, a menționat Laurențiu Mironescu, portul Constanța poate deveni
un concurent mic pentru Rotterdam. Acesta însă, împreună cu cele din
Anvers și Hamburg, sunt principale inovatoare în domeniul portuar. Și ca
trafic, diferența este extrem de mare. Portul Rotterdam a raportat, în
anul 2015, potrivit paginii oficiale de internet, o creștere de trafic
de 4,9% față de 2014, până la 466,4 milioane de tone. ”Creșterea
semnificativă poate fi aproape în întregime atribuită traficului în
creștere de petrol curd și produse petroliere”, a declarat CEO-ul
portului, Allard Castelein. Constanța este, așadar, un port cu un trafic
de nouă ori mai mic.
Cunoscutul om de
afaceri american George Soros susține că Angela Merkel și-a asumat mai
multe riscuri atunci când s-a implicat în criza migranților, în timp ce
în criza euro a fost mult mai preocupată de propria soartă politică. De
aceea, menționează fondatorul celebrei Fundații Soros, Germania trebuie
să se hotărască dacă vrea să accepte responsabilitățile și obligațiile
care vin odată cu statutul de putere dominantă în Europa. George Soros
avertizează și asupra pericolului care-l reprezintă pentru UE combinația
dintre naționalismul etnic și religios. Acest
interviu acordat de George Soros lui Gregor Peter Schmitz a fost
publicat inițial în New York Review of Books. România liberă are drept
exclusiv de publicare în limba română. Gregor
Peter Schmitz: Pe coperta dedicată Cancelarului Germaniei, Angela
Merkel, revista Time o numea pe aceasta „Cancelarul Lumii Libere”.
Credeți că acest titlu este justificat? George Soros:
Da. După cum știți, eu am fost foarte critic la adresa cancelarului în
trecut și rămân în continuare foarte critic în ceea ce privește politica
ei de austeritate. Totuși, după ce președintele rus Vladimir Putin a
atacat Ucraina, ea a devenit liderul Uniunii Europene și astfel,
indirect, al Lumii Libere. Până la acel moment, era un politician
înzestrat care se pricepea să citească dispoziția publicului și să
acționeze în sensul ei. Atunci când a opus rezistență agresiunii ruse,
ea a devenit un lider care și-a asumat un risc, trecând în opoziție față
de opinia majoritară. A dat dovadă poate chiar de o și mai mare
clarviziune atunci când a recunoscut în criza migrației potențialul de a
distruge Uniunea Europeană, în primul rând prin prăbușirea sistemului
Schengen al frontierelor libere și apoi prin subminarea pieței unice.
Și-a asumat inițiativa îndrăzneață de a schimba atitudinea publicului.
Din păcate, planul nu a fost pregătit așa cum ar fi trebuit. Criza este
departe de a fi soluționată, iar poziția ei de lider – nu doar în
Europa, ci și în Germania și chiar în propriul partid – este atacată. G.P.S.:
Merkel era la un moment dat foarte precaută și calculată. Oamenii
puteau avea încredere în ea. Însă în criza migrației a acționat impulsiv
și și-a asumat un mare risc. Stilul său de a conduce s-a schimbat și
acest lucru îi neliniștește pe oameni. G.S.: Este
adevărat, dar eu cred că schimbarea este binevenită. Există foarte multe
lucruri care să ne neliniștească. Așa cum corect a prezis ea, UE este
pe marginea prăpastiei. Criza din Grecia a învățat autoritățile europene
arta afundării dintr-o criză în alta. S-a adoptat o practică de
tergiversare, despre care mai curând și mai popular am putea spune că
este un fel de a bate apa în piuă. În prezent, UE se confruntă nu cu
una, ci cu cinci sau șase crize simultane. G.P.S.: Mai specific, vă referiți la Grecia, Rusia, Ucraina, viitorul referendum din Regatul Unit și criza migrației? G.S.:
Da. Și nu ați menționat cauza primară a crizei migrației: conflictul
din Siria. De asemenea, nu ați menționat efectul nefericit pe care
atacurile teroriste din Paris și din alte zone l-au avut asupra opiniei
publice europene. Merkel a prevăzut corect potențialul crizei
migranților de a distruge Uniunea Europeană. Această previziune s-a
transformat în realitate. Uniunea Europeană are mare nevoie de o gură de
oxigen. Acesta este un fapt, dar nu este ireversibil. Iar cei
care pot opri transformarea în realitate a predicției sumbre a lui
Merkel sunt chiar germanii. Cred ca sub conducerea lui Merkel poporul
german a obținut o poziție de hegemonie. Dar a obținut-o la un preț
derizoriu. În mod normal, cei aflați într-o astfel de poziție trebuie să
aibă grijă atât de propriile lor interese, cât și de interesele celor
care se află sub protecția lor. Acum, germanii trebuie să decidă: vor să
accepte responsabilitățile și obligațiile care vin odată cu statutul de
putere dominantă în Europa? G.P.S.:
Ați spune că modul în care Merkel a acționat ca lider în criza
migrației diferă de modul în care a acționat ca lider în criza euro?
Credeți că este în mai mare măsură dispusă să devină un hegemon
binevoitor? G.S.: Cred că am cere
prea mult. Nu am niciun motiv să îmi schimb opinia critică asupra
modului în care Merkel a acționat ca lider în criza euro. Europa ar fi
putut beneficia mult mai devreme de tipul acesta de conducere pe care
Merkel îl demonstrează acum. Din păcate, atunci când a avut loc
falimentul Lehman Brothers în 2008, ea nu a fost dispusă să permită
garantarea la nivel european a salvării sistemului bancar deoarece a
considerat că opinia publică germană majoritară se va opune. Dacă ar fi
încercat să schimbe opinia publică în loc să o urmeze, tragedia Uniunii
Europene ar fi putut fi evitată. G.P.S.: Dar așa nu ar mai fi rămas cancelar al Germaniei timp de zece ani. G.S.: Aveți
dreptate. A fost foarte abilă în satisfacerea cererilor și aspirațiilor
unei largi părți a publicului german. A beneficiat atât de sprijinul
celor care doreau să fie buni europeni, cât și de al celor care doreau
protejarea interesului național german. Nu este puțin lucru. A fost
realeasă cu o majoritate în creștere. Însă în ceea ce privește criza
migrației chiar a acționat din principiu și a fost dispusă să își riște
poziția de lider. Merită sprijinul celor care îi împărtășesc
principiile. Pentru mine toate această chestiune este foarte
personală. Sunt un ferm susținător al valorilor și principiilor unei
societăți deschise, din cauza trecutului meu de supraviețuitor al
Holocaustului ca evreu în timpul ocupației naziste. Și cred că Merkel
împărtășește aceste valori din cauza propriului ei trecut, crescută
fiind în regimul comunist din Germania de Est sub influența tatălui ei
pastor. Acest lucru mă face un susținător al ei deși opiniile noastre
sunt divergente în legătură cu multe aspecte importante. G.P.S.:
V-ați implicat atât de mult în promovarea principiilor unei societăți
deschise și în sprijinirea schimbării democratice în Europa de Est. De
ce există atâta opoziție și atât resentiment față de refugiați în acea
zonă? G.S.: Deoarece principiile
societății deschise nu au rădăcini foarte adânci în acea parte a lumii.
Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, promovează principiile
identității maghiare și creștine. Asocierea identității naționale cu
religia este un amestec periculos. Iar Orbán nu este singurul. Liderului
noului partid ales la conducere în Polonia, Jarosław Kaczyński, are o
abordare similară. Acesta nu este la fel de inteligent ca Orbán, dar
este un politician abil și a ales criza migrației ca temă centrală a
campaniei sale. Polonia este una dintre cele mai omogene țări din Europa
din punct de vedere etnic și religios. Un imigrant musulman în Polonia
catolică este întruchiparea Celuilalt. Kaczyński a avut succes
portretizându-l pe migrant ca pe diavolul însuși. G.P.S.: Mai pe larg, cum vedeți situația politică din Polonia și Ungaria? G.S.:
Deși Kaczyński și Orbán sunt doi oameni foarte diferiți, regimurile pe
care intenționează să le instituie sunt foarte similare. Așa cum am mai
spus, ei încearcă să exploateze o combinație de naționalism etnic și
religios pentru a se menține la putere. Într-un fel, încearcă să
restabilească acea democrație de fațadă care prevala în perioada dintre
Primul și cel de-al Doilea Război Mondial în Ungaria amiralului Horthy
și Polonia mareșalului Piłsudski. Ajunși la putere, ei își pot subjuga
unele dintre instituțiile democratice care sunt și trebuie să fie
independente, cum ar fi banca centrală sau curtea constituțională. Orbán
a făcut deja acest lucru; Kaczyński abia începe. Vor fi dificil de
îndepărtat. Pe lângă toate celelalte probleme ale sale, Germania
va avea și o problemă poloneză. Spre deosebire de Ungaria, Polonia este
una dintre cele mai de succes țări din Europa, atât din punct de vedere
economic, cât și politic. Germania are nevoie de Polonia pentru a fi
protejată de Rusia. Rusia lui Putin și Polonia lui Kaczyński sunt ostile
una față de alta, dar sunt și mai ostile față de principiile fondatoare
ale Uniunii Europene. G.P.S.: Care sunt aceste principii? G.S.:
Întotdeauna am privit Uniunea Europeană ca fiind întruparea
principiilor societății deschise. În urmă cu un sfert de secol, când
m-am implicat pentru prima dată în această regiune, am găsit aici o
Uniune Sovietică muribundă și o Uniune Europeană emergentă. Și, foarte
interesant, ambele reprezentau pionierate în materie de guvernanță
internațională. Uniunea Sovietică încerca să unească proletariatul
lumii, iar UE încerca să dezvolte un model de integrare regională pe
baza principiilor societății deschise. G.P.S.: Cum este situația de astăzi, prin comparație? G.S.:
Uniunea Sovietică a fost înlocuită de o Rusie renăscută, iar Uniunea
Europeană a ajuns să fie dominată de forțele naționalismului. Societatea
deschisă în care credem eu și doamna Merkel din cauza trecutului nostru
și la care reformatorii noii Ucraine doresc să adere din cauza
propriului lor trecut nu există de fapt. Uniunea Europeană s-a dorit a
fi o asociere voluntară între egali, însă criza euro a transformat-o
într-o relație între debitori și creditori, în care debitorii au
dificultăți în îndeplinirea obligațiilor, iar creditorii stabilesc
condițiile pe care debitorii trebuie să le îndeplinească. O astfel de
relație nu este nici voluntară, nici de la egal la egal. Criza migrației
a cauzat alte fisuri. Astfel, însăși supraviețuirea Uniunii Europene
este în pericol.
G.P.S.: Acesta
este un aspect interesant, deoarece țin minte că erați foarte critic la
adresa doamnei Merkel în urmă cu doi ani pe motiv că era mult prea
preocupată de interesele votanților săi și de stabilirea unei hegemonii
germane la preț redus. Acum, ea a schimbat cu adevărat traiectoria în
privința migrației și le-a deschis larg ușile refugiaților sirieni. S-a
creat astfel un factor de atracție care la rândul său a permis
autorităților europene să elaboreze o politică în materie de azil cu un
obiectiv generos, de până la un milion de refugiați pe an, care rămâne
deschis mai mulți ani. Este posibil ca refugiații eligibili pentru a fi
admiși să rămână unde se află acum până când le vine rândul.
G.S.:
Dar nu avem o politică europeană privind azilul. Autoritățile europene
trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acest lucru. Din această
cauză, afluxul din ce în ce mai mare de refugiați s-a transformat
dintr-o problemă gestionabilă într-o criză politică acută. Fiecare stat
membru s-a concentrat cu egoism asupra propriilor sale interese,
acționând de multe ori împotriva intereselor altora. S-a creat astfel
panică în rândul solicitanților de azil, în rândul publicului general și
al autorităților responsabile pentru respectarea legii și ordinii.
Solicitanții de azil au fost principalele victime. Dar aveți dreptate.
Merkel merită să fie lăudată deoarece a făcut posibilă o politică
europeană privind azilul. UE are nevoie de un plan
cuprinzător pentru a răspunde crizei, un plan care să restabilească
gestionarea eficace a fluxurilor de solicitanți de azil astfel încât
acestea să se desfășoare într-o manieră sigură, ordonată și într-un ritm
care să reflecte capacitatea Europei de a le prelua. Pentru a fi
cuprinzător, planul trebuie să depășească granițele Europei. Este mai
puțin disruptiv și mult mai puțin costisitor pentru potențialii
solicitanți de azil să rămână în locul în care se află acum sau în
apropiere. Fundația mea a elaborat un plan în șase puncte pe
această bază, pe care l-a anunțat exact în același moment în care Orbán a
introdus propriul său plan în șase puncte, însă cele două sunt
diametral opuse. Planul lui Orbán a fost conceput în vederea protejării
granițelor naționale împotriva solicitanților de azil; planul nostru
urmărea protejarea solicitanților de azil. De la acel moment am fost în
permanență în conflict. Orbán mă acuză că încerc să distrug cultura
națională a Ungariei inundând țara cu refugiați musulmani. Paradoxal,
planul nostru ar menține solicitanții de azil eligibili în locurile în
care se află acum și ar construi spații în acele locuri; politicile lui
sunt de fapt cele care îi determină să se grăbească spre Europa acum,
cât ușile sunt încă deschise. Continuarea acestui
interviu acordat de George Soros lui Gregor Peter Schmitz poate fi
citită în ediția de mâine a României libere.
- stire actualizata la ora 16:59, 20 ianuarie 2016
Câți ofițeri acoperiți se află printre magistrați
Nu ne plac securiștii, nici măcar cei bine
intenționați. Klaus Iohannis a înțeles acest lucru și explicat că nu
există ofițeri acoperiți sau informatori ai serviciilor secrete în
rândurile magistraților. Declarația președinției nu are, însă, acoperire
fiindcă nu există instituții independente care să verifice acest lucru. Consiliul
Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a verificat “prin instituțiile
abilitate veridicitatea declarațiilor magistraților în sensul că cei în
cauză nu sunt informatori sau colaboratori ai serviciilor de
informații”. Cel mai important consilier al președintelui, Dan Mihalache
a contrazis această concluzie și a spus că are “anumite dubii asupra
acestei proceduri” și că CSAT“nu are instrumente la dispoziție pentru a
verifica 23.000 de procurori și judecători”.
Pe de altă parte
Legea privind statutul procurorilor și judecătorilor le interzice din
2005 încoace magistraților să lucreze în vreun fel cu cu serviciile
secrete și probabil că foarte puțini dintre ei ar risca pe această
carte, știind că România este țara în care secretele de acest fel devin
destul de repede publice. Există, în schimb, destui care au fost
colaboratori sau chiar ofițeri acoperiți până atunci, mai ales că după
intrarea în vigoare a acestei prevederi, au apărut se pare o serie de
decrete de pensionare date de diferite structuri, inclusiv SRI și
serviciul secret din cadrul ministerului de Interne. Atunci când aduce
în discuție acest subiect, Traian Băsescu vorbește despre magistrații
care au fost conspirați până în 2005, care nu mai lucrează pentru
servicii, dar care “sunt șantajabili”: “cel care l-a avut pe acoperitul
din Jusitție poate primi telefon chiar de la ofițerul lui de legătură”
argumentează fostul președinte.
Pe Traian Băsescu nu l-a alarmat
această situație în perioada când s-a aflat în fruntea statului lăudând
performanțele magistraților, ci abia acum când destui dintre amicii și
oamenii lui de curte au ajuns sub tirul DNA. Se spune că nimeni nu poate
părăsi cu adevărat un serviciu secret după ce a fost racolat. Și nu e
imposibil ca un procuror sau un judecător care a lucrat pentru o anumită
structură să poată fi pus la lucru de fostul lui superior într-o
acțiune a serviciului sau chiar într-una “privată”, care să țină de
interese obscure.
Nu e prea clar cum ar putea fi rezolvată
această chestiune, fiindcă nici SRI, nici DGIPI, nici vreo altă
structură nu-și poate deconspira, potrivit legii, foștii ofițeri
acoperiți după o perioadă atât de scurtă. Traian Băsescu a avut la
dispoziție 10 ani să pună pe tapet problema, acum alertele lui fac parte
dintr-o strategie de decredibilizare a Justiției, dimpreună cu războiul
pe care-l duce pupila lui, Elena Udrea cu DNA.
Verificarea
magistraților a fost o idee a Uniunii Nationala a Judecatorilor din
Romania (UNJR) după ce directorul Direcției Juridice a SRI, Daniel
Dumbravă a declarat că instanțele de judecată sunt “câmp tactic” pentru
Serviciul Român de Informații și că în prezent SRI își menține atenția
“până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. În acest context
Klaus Iohannis a vrut să apere onorabilitatea procurorilor și
judecătorilor, numai că, intenția lui și a CSAT a fost infirmată foarte
repede chiar de șeful cancelariei prezidențiale. Este oarecum absurd să
le ceri serviciilor, adică “instituțiilor abilitate” la care face
referire declarația președinției, să verifice în ce măsură magistrații
sunt colaboratori ai acestora.
Rezultatul verificării este nul,
dar președintele ar putea afla măcar câți ofițeri acopriți și
colaboratori ai serviciilor au existat printre magistrați până în 2005.
După această dată nicio structură secretă nu va recunoaște că ar fi
racolat procurori sau judecători, fiindcă în acest fel ar mărturisi că e
în afara legii. Doar dacă cineva din interior furnizează astfel de date
am putea afla adevărul, altminteri instituțiile independente nu au
nicio șansă să intre în măruntaiele unor servicii puternice, cum e
depildă, SRI.
Uniunea Nationala a Judecatorilor din
Romania (UNJR) ii solicita presedintelui Klaus Iohannis sa spuna public
cum s-au facut verificarile in baza carora CSAT a decis si Administratia
Prezidentiala a anuntat ca serviciile secrete nu au oameni infiltrati
in Justitie. Solicitarea a fost facuta dupa ce consilierul prezidential Dan
Mihalache si-a exprimat public indoiala cu privire la rezultatele
verificarilor facute de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). "In lumina noilor declaratii potrivit carora CSAT nu are capacitatea
sa verifice daca exista agenti acoperiti ai serviciilor secrete printre
magistrati, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania solicita
publicarea de indata a deciziei CSAT in baza careia Presedintia Romaniei
a anuntat, pe data de 18 ianuarie, ca s-au facut verificari si ”nu sunt
lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori
ai serviciilor de informatii” in justitie. De asemenea, UNJR solicita domnului presedinte Klaus Iohannis
lamuriri publice cu privire la procedura urmata de CSAT, care a condus
la comunicatul Presedintiei ca nu exista ofiteri acoperiti in justitie,
in conditiile in care seful Cancelariei Prezidentiale, domnul Dan
Mihalache, a afirmat, dupa ce acel raspuns a fost facut public, ca CSAT
nu are instrumente la dispozitie pentru a verifica declaratiile date de
magistrati", se arata in comunicatul de presa al Uniunii Judecatorilor
citat de ziare.com. "Daca Presedintia afirma ca 'in urma verificarilor efectuate de catre
institutiile abilitate, s-a constatat ca [...] nu sunt lucratori
operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii' in justitie, domnul Mihalache ne-a spus azi
(n.r. marti, 19 ianuarie) ca 'raspunsul institutiilor acesta a fost: nu
exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiterii acoperiti.
(...) Am anumite dubii asupra acestei proceduri, dar acesta a fost
raspunsul institutiilor statului'. Ca atare, pe o voce ni se spune ca s-au facut verificari, pe alta ni
se spune ca nu exista capacitati de a face verificari. Dubiile exprimate
public de un oficial de asemenea grad vis a vis de incapacitatea CSAT
de a face verificari efective nu fac altceva decat sa sporeasca confuzia
si suspiciunile in spatiul public ca justitia este influentata de
serviciile secrete, fapt ce contravine principiilor fundamentale ale
democratiei. Ca atare, UNJR solicita o pozitie publica oficiala a Presedentiei
Romaniei si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii pentru a explica
procedura pe care au urmat-o pentru a face aceste verificari", se mai
subliniaza inca o data in comunicatul de presa al UNJR. Reprezenantii judecatorilor spun ca demersul facut are drept scop
"transparentizarea relatiei dintre serviciile secrete si justitie", iar
acesta "este un imperativ absolut pentru a consolida increderea in
justitie si a avea garantia independentei sale". Dan Mihalache, seful Cancelariei Prezidentiale, declara marti, 19 ianuarie, ca CSAT nu are instrumente la dispozitie pentru a verifica 23.000 de magistrati, aratand ca aceasta prevedere ar trebui regandita. ”Mi se pare un pic hazardat si am sentimentul ca cineva este intr-o
campanie electorala in justitie prin tema aceasta. Exista obligatia
legala, nu noi am introdus-o pare-mi-se in 2005 sau 2006, ca CSAT sa
verifice aceste lucruri. Daca ma intrebati pe mine este un pic complicat
si nu vad aici foarte bine rolul CSAT si poate, intr-o zi, aceasta
prevedere ar trebui regandita pentru ca CSAT nu are instrumente la
dispozitie pentru a verifica 23.000 de magistrati. (...) Poate sa ia
acele declaratii pe propria raspundere si sa le trimita institutiilor,
institutiile raspund. Raspunsul institutiilor acesta a fost: nu exista
capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiterii acoperiti. (...) Am
anumite dubii asupra acestei proceduri, dar acesta a fost raspunsul
institutiilor statului”, a declarat Mihalache. CSAT a anuntat in urma cu o zi ca a verificat, prin institutiile
abilitate, veridicitatea declaratiilor depuse de catre magistrati si a
constatat ca "judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul
de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de
specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu sunt
lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii", arata un comunicat de presa al
Presedintiei. Comunicatul citat arata ca verificarile au fost realizate din
dispozitia presedintelui Klaus Iohannis, conform legii privind statutul
judecatorilor si procurorilor, la solicitarea CSM si a Ministrului
Justitiei. Reamintim ca Horatiu Dumbrava, membru CSM, a cerut in 2014
verificarea tuturor magistratilor pentru a vedea daca acestia sunt sa nu
colaboratori/informatori ai serviciilor secrete.
