Nu nord-coreenii, nu chinezii, nu ruşii sau nostalgicii de Trump zic asta, ci blânzii, educaţii şi ultra-democraţii belgieni. O anchetă publicată în urmă cu câteva ore sintetizează răspunsurile (spectaculoase şi total neaşteptate) date unui sondaj iniţiat de RTBF şi realizat de un institut specializat, KANTAR, în cadrul a ceea ce ei numesc „Operaţiunea «La
revedere, democraţie?»“:
Peste un sfert dintre cei consultaţi doresc ca actualul sistem al democraţiei parlamentare să fie înlocuit cu un altul. Şi îşi exprimă convingerea că Belgia ar fi condusă mai eficient dacă puterea s-ar afla în mâinile unui singur lider. Sondajul mai arată că doar un cetăţean din cinci este mulţumit cu modul în care funcţionează sistemul democratic din ţară, peste jumătate din populaţie spune că democraţia parlamentară funcţionează prost, dar, cu toate astea, ar rămâne cel mai bun sistem..
Problema care apare este enormă şi nu poate fi ignorată sau minimalizată. Vorbim despre un procentaj de 37,4% din populaţie care crede în nevoia apariţiei unui lider autoritar, un nivel absolut suficient sau chiar hotărâtor pentru ca un partid politic să se impună în alegeri cu o propunere de guvernare care să se rupă cu orice chip de ceea ce cunoaştem ca arhitectură tradiţională în societăţile europene de după cel de-al Doilea Război Mondial. Al doilea semnal peste care nu se poate trece: din acest segment de 37,4%, cei mai mulţi sunt oameni tineri, şomeri sau care sunt clasaţi în categoria "inactivi" , muncitorii şi persoanele care au o pregătire şcolară doar de nivelul şcolii generale sau liceului. În zona de vârstă 25-34 de ani, 47% sunt de acord sau complet de acord cu nevoia de lider autoritar.
Problema care apare este enormă şi nu poate fi ignorată sau minimalizată. Vorbim despre un procentaj de 37,4% din populaţie care crede în nevoia apariţiei unui lider autoritar, un nivel absolut suficient sau chiar hotărâtor pentru ca un partid politic să se impună în alegeri cu o propunere de guvernare care să se rupă cu orice chip de ceea ce cunoaştem ca arhitectură tradiţională în societăţile europene de după cel de-al Doilea Război Mondial. Al doilea semnal peste care nu se poate trece: din acest segment de 37,4%, cei mai mulţi sunt oameni tineri, şomeri sau care sunt clasaţi în categoria "inactivi" , muncitorii şi persoanele care au o pregătire şcolară doar de nivelul şcolii generale sau liceului. În zona de vârstă 25-34 de ani, 47% sunt de acord sau complet de acord cu nevoia de lider autoritar.
Aveţi aici o analiză completă, cu grafice explicative, a rezultatelor sondajului respectiv. Repet, absolut spectaculoase şi neaşteptate în măsura în care, chiar şi printre dumneavoastră, mai există nostalgici ai propagandei despre "societatea bunăstării" traduse în limba noastră neaoşă şi chiar strămoşească prin imaginea evocată de proverbul care vorbeşte despre câinii cu covrigi în coadă. Teoretic, n-ar trebui totuşi să fie chiar o surpriză totală, deoarece, cum reaminteşte analiza celor de la RTBF, încă din 2018, televiziunea flamandă VRT publicase un sondaj care arăta că unul din 4 dintre tinerii alegători flamanzi (între 18 şi 23 de ani) nu mai credea în virtuţile sistemului democratic şi se pronunţa în favoarea unui lider autoritar.
Ce ar trebui să ne îngrijoreze?
Poate, după părerea mea, faptul că datele acestui sondaj pot să fie considerate drept relevante pentru evoluţiile sociale extrem de rapide care au loc în ultima perioadă, motivate prin suprapunerea crizelor şi apariţia unor lideri slabi, unii perfect controlabili şi manipulabili, biete păpuşi a căror performanţă este atât de penibilă încât, fapt remarcabil, a devenit foarte vizibilă chiar şi pentru opinia publică. De regulă amorfă şi apatică, reacţionează în momentul în care incompetenţa politică produce rezultate care ating singurul domeniu sensibil: nivelul de trai. În acest sens, ceea ce începe să se coaguleze acum îmi pare asemănător cu coagularea liniilor de forţă în perioada ridicării la putere a două aparent nesemnificative forţe politice: fascismul lui Mussolini în Italia şi naţional-socialismul lui Hitler în Germania. Ambele au pornit bazându-se pe revolta socială împotriva sărăciei şi corupţiei unei societăţi anacronice, desfiinţând armata parazitară şi inutilă, propunând programe programe de protecţie socială şi o societate "inclusivă", cum am spune folosind limbajul la fel de gol de sens al demagogiei politice de azi. Atunci, amintiţi-vă de acest lucru, prima bază electorală a celor două partide a fost formată din tineri, primii care rezonau cu formula totalitară tocmai pentru că erau scârbiţi de realitatea societăţilor în care trăiau şi aveau senzaţia că liderul autoritar era răspunsul dorit.
Fenomenul se poate repeta, coagulând rapid nemulţumiri sociale folosite la timpul potrivit de un lider carismatic care să joace corect pe o partitură pe care, ca Mussolini sau Hitler, o va primi la momentul potrivit? De ne nu, mai ales că, revenind la ancheta belgienilor, terenul pare să fie cu mult mai ofertant şi sentimentul revoltei poate fi preluat uşor de o forţă politică cu un program minimal, violent, folosind principiul "dreptăţii sociale" ca armă de propagandă întotdeauna eficientă, indiferent de ambalajul ideologic în care este servită.
Nimic din toate nu ne priveşte? Desigur, la noi asemenea dezbateri sunt considerate inutile deoarece subminează încrederea masei de alegători în Partid şi în Liderul Unic. E bine şi aşa deoarece, după cum se vede, circul politic suplineşte cu succes absolut orice, ţine chiar de foame şi de frig. Cât se poate.
Nimic din toate nu ne priveşte? Desigur, la noi asemenea dezbateri sunt considerate inutile deoarece subminează încrederea masei de alegători în Partid şi în Liderul Unic. E bine şi aşa deoarece, după cum se vede, circul politic suplineşte cu succes absolut orice, ţine chiar de foame şi de frig. Cât se poate.
Întrebarea este ce se va întâmpla după.
Răspunsul nu-l ştie nimeni, putem doar interpreta indicaţiile date de funcţionarea unor societăţi stabile sau de haosul în care se află altele. Ce v-am prezentat azi este ceva semnificativ deoarece poate oricând să se transforme înt-o decizie politică care să arate sub ce semn se vor desfăşura jocurile viitoare.
Răspunsul nu-l ştie nimeni, putem doar interpreta indicaţiile date de funcţionarea unor societăţi stabile sau de haosul în care se află altele. Ce v-am prezentat azi este ceva semnificativ deoarece poate oricând să se transforme înt-o decizie politică care să arate sub ce semn se vor desfăşura jocurile viitoare.
Ghinion de neşansă.
citeste totul despre: bruxelles belgia democratie sondaj uniunea europeana
Citeste mai mult: adev.ro/r0g31g
