» Revolutia romana din 1989 este cel mai important eveniment
din istoria recenta a tarii, dar istoricii nu stiu inca o serie de
amanunte despre felul in care s-au desfasurat evenimentele, in vreme ce
justitia nu a facut inca lumina in ceea ce-i priveste pe cei peste 1.500
de morti si violentele care au avut loc atunci.
» Rasturnarea
dictaturii familiei Ceausescu a fost prima revolutie televizata din
istorie si a fost transmisa de cele mai importante televiziuni
internationale. Simpatia fata de Romania declansata de urmarirea in
direct a evenimentelor nu a putut fi insa valorificata, fiindca noua
putere stransa in jurul lui Ion Iliescu era antireformisa. "Comunismul
cu fata umana" si "economia de piata socialista" au fost devizele
Frontului Salvarii Nationale, imediat dupa caderea lui Ceausescu.
In
dupa-amiza zilei de sambata, 16 decembrie 1989, in fata casei
pastorului reformat Laszlo Tökes din Timisoara s-au adunat cateva sute
de credinciosi care au indraznit sa protesteze impotriva mutarii
pastorului lor in satul Mireu. Tökes era supravegheat de mai multa vreme
de Securitate, fiindca protesta impotriva politicii lui Ceausescu
inclusiv prin interviuri in presa straina, prin care ii chema pe romani
se se autoelibereze de teroarea dictaturii. Solidarizarea cu pastorul
reformat printr-o manifestare publica i-a scos pe multi timisoreni in
strada. A urmat o represiune dura la Timisoara, pentru care au fost
trimisi la inchisoare anul trecut generalii Stanculescu si Chitac,
despre care romanii au aflat de la Europa Libera, si pe 21 decembrie
1989, ultimul discurs tinut de Nicolae Ceausescu, esuat sub strigatele
bucurestenilor de "Jos Ceausescu!", care l-au speriat atat de tare pe
Nicolae Ceausescu, incat a fugit cu elicopterul. Baia de sange care a
continuat la Bucuresti si dupa 22 decembrie, ziua oficiala a schimbarii
de regim, nu a fost insa pe deplin elucidata.
La 20 de ani de la
caderea regimului comunist, Romania inca nu a clarificat ceea ce s-a
intamplat in decembrie 1989. Fostii colaboratori ai Securitatii au ramas
in mare parte nedeconspirati fie pentru ca dosarele lor nu au fost
predate in intregime Consiliului National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii, fie, atunci cand existau, pentru ca aceasta institutie a
fost lipsita de mecanismele necesare pentru a da un verdict clar in
cazul lor. Dosarul Revolutiei si cel al mineriadelor sunt inca
nefinalizate. Ion Iliescu, acuzat de propaganda pentru razboi, genocid,
tratamente neomenoase si complicitate la tortura in dosarul mineriadei
din 13-15 iunie, a fost scos de sub urmarire penala in iunie 2009. La
randul lor, generalii Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu au
fost condamnati la 15 ani de inchisoare si degradare militara in
procesul Revolutiei de la Timisoara, insa hotararea a fost contestata si
se afla si acum pe masa judecatorilor. Mai mult, raportul de condamnare
a comunismului a venit abia la 16 ani de la caderea regimului
totalitar.
In decembrie 1989, ultimul dictator comunist al
Europei, Nicolae Ceausescu, a fost inlaturat de la putere, Romania
aliniindu-se celorlalte state fosti sateliti ai Moscovei pe drumul spre
un regim democratic. Spre deosebire de tari vecine, cum ar fi Ungaria,
Cehia sau Polonia, schimbarea regimului la Bucuresti a fost una
violenta, iar puterea a fost preluata de esalonul doi al Partidului
Comunist.
Fostul director al postului de radio Europa Libera Nestor
Ratesh, primul care a publicat in Statele Unite o carte documentata sub
titlul "Revolutia incalcita", ne-a explicat ca "particularitatea
principala si frapanta a schimbarii in Romania a fost caracterul ei
violent", spre deosebire de celelalte tari foste comuniste unde
"prabusirea regimului comunist a fost pasnica si adesea pregatita
minutios". Istoricul Marius Oprea, presedintele Institutului pentru
Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, ne-a spus, la randul
sau, ca specificitatea cazului romanesc este data de faptul ca
"rasturnarea regimului a fost una violenta", insa ca "fara iesirea
oamenilor in strada schimbarea regimului ar fi fost mult amanata,
probabil pana in primavara anului 1990". Nestor Ratesh argumenteaza ca
"nicaieri comunistii nu au renuntat la putere de bunavoie. Au fost
miscari, demonstratii, rezistente, negocieri. A si durat un timp, a fost
un proces, in unele locuri, mai indelungat, in altele, mai scurt". In
schimb, in Romania, sustine fostul sef al postului de radio Europa
Libera, "a fost o schimbare violenta rezultata din blocarea oricaror
evolutii pasnice spre o Romanie democratica, in armonie cu schimbarile
epocale din lumea comunista europeana, inclusiv din Uniunea Sovietica".
Pentru
prima data in istorie, in 1989, Revolutia romana a fost transmisa in
direct de postul national de televiziune, imaginile facand rapid
inconjurul lumii. Presedintele IICCR argumenteaza ca "televiziunea a
facut parte din jocurile de legitimare a noii puteri".
In Romania,
tranzitia spre un regim democratic s-a facut printr-o revolutie
violenta, spre deosebire de Polonia, Cehia si Ungaria, unde au existat
negocieri purtate intre reprezentanti ai noii puteri si fosta conducere
comunista. Marius Oprea este de parere ca tranizitia in Romania nu ar fi
putut sa fie negociata din cauza lipsei de reformare a Partidului
Comunist Roman, unde "puterea era structurata dupa un model feudal si
unde nu se auzea decat o singura voce, cea a lui Nicolae Ceausescu". O
incercare de reformare la varf a fost "Scrisoarea celor sase", redactata
in martie ‘89 de "o actiune fractionista in interiorul partidului, o
incercare de a-l sfida pe Ceausescu si de a avertiza clica din jurul
acestuia in legatura cu vantul schimbarilor din blocul sovietic
declansat de Gorbaciov", dupa cum sustine politologul Vladimir
Tismaneanu. In opinia lui Marius Oprea, acest document nu a fost decat
"punctul de vedere al unor comunisti rusofili de sorginte stalinista,
care nu au gandit caderea comunismului pentru ca erau scoliti la
Moscova". De aceea, scrisoarea "nu a avut nici o rezonanta politica,
deoarece PCR nu mai era capabil sa se reformeze din interior".
Nestor
Ratesh considera ca reactia autoritatilor comuniste a determinat
caracterul violent al schimbarii. Astfel ca, dupa ce demonstratia
pasnica a enoriasilor maghiari ai Bisericii Reformate din Timisoara s-a
transformat intr-o miscare protestatara de amploare care a cuprins mai
multe orase, inclusiv Bucurestiul, "la ordinul lui Ceausescu,
Securitatea si armata au tras in demonstranti". Nestor Ratesh socoteste
ca, "in timp ce in alte tari partidele la putere aveau segmente
reformiste care treptat au reusit sa influenteze evenimentele si sa
asigure o tranzitie pasnica spre democratie, in Romania se pastrase la
putere un grup de comunisti obtuzi si intransigenti, care se opuneau
oricaror reforme". De accea, fostul sef al Europei Libere sustine ca
"reformismul nu a avut nici o sansa in Romania". si in opinia
istoricului Marius Oprea, ceea ce s-a intamplat pe 22 decembrie 1989 nu
reprezinta decat "decapitarea familiei Ceausescu" si instalarea la
putere "a liniei a doua a Partidului Comunist". Marius Oprea sustine ca,
de fapt, numarul mare al mortilor s-a produs dupa venirea la putere a
esalonului secund al Partidului Comunist, si nu in timpul Revolutiei
propriu-zise, astfel incat, "prin violente, noua putere s-a
autolegitimat, iar oamenii care au iesit in strada nu mai luptau
impotriva comunistilor; au ajuns sa lupte impotriva teroristilor".
Nestor
Ratesh ne-a explicat ca "Revolutia in sine a fost spontana si
populara", iar din cercetarile pe care le-a facut "nu a rezultat in nici
un moment un indiciu ca in evolutia initiala a evenimentelor a existat
vreun element conspirationist". Mai mult, Nestor Ratesh arata ca "acest
element a aparut pe 22 decembrie, cand a devenit evident ca Ceausescu nu
mai putea ramane la putere. Atunci a inceput chiar la palat o
activitate febrila de redactare de programe si de combinatii de putere.
Cand a sosit acolo Iliescu, lucrurile erau aranjate. Controlul
televiziunii era in mainile conspiratorilor, unii de ocazie, altii cu
intentii precise. Restul a fost manipulare".
Cu toate ca Revolutia a
fost una violenta, Marius Oprea considera insa ca "tranzitia a fost
similara cu cea din mai multe state foste comuniste, cum ar fi Cehia si
Polonia", deoarece "in aceste state si in Romania s-a parcurs un proces
prin care s-a privatizat comunismul". Cu alte cuvinte, fosti
reprezentanti ai nomenklaturii sau rudele lor au preluat atributiile
detinute de membrii Partidului Comunist. Apoi, imediat dupa 1990,
sustine Marius Oprea, "fostii activisti de partid s-au regrupat rapid in
Frontul Salvarii Nationale, care a reprezentat o lovitura de stat
aplicata Revolutiei".
Executarea lui Nicolae Ceausescu chiar in
ziua de Craciun si fara un proces adevarat este considerata de opinia
publica internationala ca fiind o barbarie si un act reprobabil. Pe de
alta parte, istoricul Marius Oprea spune ca a fost, de fapt, "benefica",
deoarece "altfel ar fi fost foarte probabil ca Nicolae Ceausescu sa
ajunga senator pe listele Partidului Socialist al Muncii".
La
douazeci de ani de la caderea regimului comunist, presa internationala
arata ca in Romania practicile fostului regim inca subzista. Cotidianul
francez Le Monde scrie, de pilda, ca problema cea mai mare este accea ca
nici dupa prabusirea comunismului romanii nu si-au reglat conturile cu
trecutul: "Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist,
Ion Iliescu, ales de doua ori presedinte. Iliescu a mizat nu pe
transparenta fata de crimele trecutului, ci pe uitare. Fara a tine vreun
discurs nostalgic, el a vrut sa intoarca pagina, sa o arda".
CRONOLOGIA
» Evenimentele din decembrie 1989
11
martie – sase personalitati comuniste redacteaza o scrisoare cu iz
reformator, adresata lui Nicolae Ceausescu, care a fost citita la Europa
Libera.
20 noiembrie – Are loc ultimul congres al Partidului
Comunist Roman, unde Ceausescu citeste timp de sase ore un raport despre
realizarile facute de PCR de la alegerea lui Ceausescu.
16 decembrie
– Mai multe persoane se strang in jurul casei pastorului Laszlo Tökes
din Timisoara, care urma sa fie evacuat si mutat din localitate.
Interventia fortelor de ordine se soldeaza cu zeci de morti si raniti.
17
decembrie – Nicolae Ceausescu convoaca o teleconferinta cu activul de
partid din stat si din judete, in care autorizeaza armata sa traga in
manifestanti.
18-20 decembrie – In timp ce in Romania manifestarile
continua, Nicolae Ceausescu pleaca in vizita oficiala in Iran. La
intoarcerea in tara, instaureaza starea de necesitate si tine un discurs
in care ii face huligani pe cei care s-au revoltat impotriva regimului.
21
decembrie – Din ordinul lui Ceausescu, in fata sediului Comitetului
Central este organizat un miting unde urmau sa fie condamnate
evenimentele de la Timisoara. Participantii la miting se solidarizeaza
insa cu timisorenii. Ca si la Timisoara, se trage in demonstranti.
Sotii
Ceausescu parasesc sediul Comitetului Central (CC) al PC la bordul unui
elicopter si in apropiere de Targoviste sunt arestati. Revolutionarii
preiau controlul asupra CC si asupra Televiziunii Romane.
22-25
decembrie – In Capitala si in alte orase din tara se duc lupte impotriva
"teroristilor" care ar fi aparat din umbra regimul Ceausescu. Nu a fost
insa identificat nici unul.
24 decembrie – Este proclamata victoria Revolutiei.
25
decembrie – In urma unui proces sumar organizat de un Tribunal Militar
Extraordinar, sotii Elena si Nicoale Ceausescu sunt condamnati la moarte
si la confiscarea averii si, in aceeasi zi, executati.
26 decembrie –
CFSN emite Decretul-lege nr. 1 prin care se abroga unele acte normative
adoptate in timpul regimului comunist. Printr-un decret al CFSN, Petre
Roman este numit prim-ministru al guvernului provizoriu.
29 decembrie – Este desfiintat Departamentul Securitatii Statului.
31
decembrie – Prin Decretul-lege nr. 8, se revine la pluralismul politic,
fiind permise inregistrarea si functionarea partidelor politice in
Romania.
