Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

duminică, 4 iulie 2010

Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii tabelelor anti-cip | Revista ATITUDINI

Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii tabelelor anti-cip | Revista ATITUDINI

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii tabelelor anti-cip

Frati cres­tini, iata ca actiunea SEMNATURILOR ANTI-CIP a ajuns la punc­tul final si va mul­tumim tuturor pen­tru efor­tul depus in apararea drep­turilor noas­tre pe care Dum­nezeu, din iubire, ni le-a daruit. Ast­fel, pe baza sem­na­turilor dum­neav­oas­tra s-a depus o cerere de orga­ni­zare a REFERENDUM-ului care sa decida prezenta sau nu a cipurilor in doc­u­mentele de iden­ti­tate, in urma alegerii demo­c­ra­t­ice a poporu­lui. Mai jos va prezen­tam mesajul Par­in­telui Justin Parvu, cel care a lansat apelul de trezire a nea­mu­lui in lupta cu cei ce vor sa ne inrobeasca.


APELUL Parintelui Justin Parvu din 14 ianuarie 2009

Parintele Justin Parvu, cu Sf Cruce ridicata

Este vre­mea muceniciei!

Lup­taţi până la capăt! Nu vă temeţi!


Iubiţi fii ortodocşi ai aces­tui neam

Cu multă durere şi îngri­jo­rare vin să vă adresez aceste cuvinte, pen­tru care mă simt dator în faţa lui Dum­nezeu şi conşti­inţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsă­tor pe lângă acest val prime­j­dios care s-a ridi­cat să înghită toată suflarea ome­nească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în cal­i­tatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoşt­inţă aceste peri­cole ce se ivesc asupra Bis­ericii lui Hris­tos, în primul rând, ci a arhipăs­to­rilor, mai marii aces­tei Bis­erici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având pre­ocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu ved­erea glasul vostru, al celor care aţi rămas cred­in­cioşi cuvân­tu­lui Evanghe­liei lui Hris­tos, aţi aştep­tat şi mi-aţi cerut cuvân­tul în priv­inţa aces­tor real­ităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit cea­sul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dum­nezeu, Iisus Hris­tos, sin­gu­rul Dum­nezeu ade­vărat. Nu cre­deam că voi trăi să văd şi eu începutul aces­tor vre­muri de durere, apoc­alip­tice – dar iată că mânia lui Dum­nezeu a venit mai degrabă asupra noas­tră, pen­tru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă aces­tor cap­cane ale vrăj­maşu­lui, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voas­tre cu sem­nul Fiarei – 666. Toţi am citit Apoc­alipsa şi înfricoşă­toarea pro­feţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are sem­nul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16–17).

Vre­mea în care ne aflăm acum este pre­mergă­toare aces­tei pro­feţii. Prin lege, prin ordo­nanţă de guvern, românii sunt oblig­aţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveg­here la nivel naţional şi mon­dial, proiect care le răpeşte de fapt oame­nilor lib­er­tatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, per­misele auto şi orice alt act per­sonal cipul bio­met­ric ce conţine amprenta dig­i­tală, imag­inea facială, şi toate datele per­son­ale. Poate pen­tru mulţi din­tre dum­neav­oas­tră acest cip pare un lucru nesem­ni­fica­tiv, dar în spatele aces­tui sis­tem de însemnare a oame­nilor, de codare şi sto­care a datelor de iden­ti­fi­care se ascunde o întreagă dic­tatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufle­tul diavolu­lui. Însemnarea oame­nilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pen­tru con­trolul abso­lut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum prooro­cesc Sfinţii Părinţi, prim­irea aces­tui semn este lep­ă­darea noas­tră de cred­inţă. Să nu cre­deţi că putem sluji şi lui Dum­nezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu prim­iţi acest însemn diav­o­lesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dum­nezeu, drep­tul la iden­ti­tate, drep­tul la unic­i­tate şi orig­i­nal­i­tate, al fiecărei fiinţe umane! Tre­buie să vă apăraţi acest drept de la Dum­nezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voas­tre. În zadar câşti­gaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voas­tre şi ale copi­ilor voştri, pen­tru că Sfinţii Apos­toli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dum­nezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vre­mea muceni­ciei! După păr­erea mea ne aflăm în vre­murile în care sin­gura cale de mân­tuire este muceni­cia. De-abia acuma este momen­tul să măr­tur­isim cu pro­pria noas­tră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret orto­dox la fel de rig­uros ca cel al gre­cilor, al nos­tru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lip­sit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de cura­jos au reacţionat grecii dar şi sâr­bii, când au prote­s­tat împotriva aces­tor cipuri şi a sis­temu­lui însem­nării şi con­trolu­lui total al iden­tităţii. Tinerii lor au fost for­maţi de mici în duhul acesta patris­tic, atât în famili­ile cât şi în şcol­ile lor – ei au noţi­uni de Vechiul Tes­ta­ment, de Noul Tes­ta­ment; din tată-n fiu s-a pre­dat această tradiţie patris­tică. De pe tim­pul comu­nis­mu­lui încoace noi am dovedit că rămânem con­stanţi slugi altora, uitând de cura­jul şi dem­ni­tatea românilor de altă­dată. Toate popoarele vecine au încer­cat să scape de comu­nism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oare­care. Dar Româ­nia, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comu­nistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi dec­imări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putre­gai. La noi în bis­er­ică situ­aţia este destul de anevoioasă deoarece cred­in­cioşii nu sunt destul de infor­maţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghe­lică. El este vino­vat numai prin neşti­inţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoşt­inţe de la bis­er­ică, de la şcoală, din fam­i­lie, din soci­etate – igno­ranţa e cucer­i­toare. Pen­tru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai mar­ilor voştri”; la el tre­buie să meargă tex­tul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu vicle­nie de tex­tul scrip­tur­is­tic, aşa cum fac şi sec­tarii?– „Voi aţi fost încăpăţâ­naţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascul­tat de cuvân­tul Evanghe­liei – păi, ce creş­tini mai sun­teţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadar­nic”. Aşa încer­cau să ne reeduce comu­niştii roşii de atunci, şi tot ast­fel fac acum cu poporul nos­tru comu­niştii de azi îmbră­caţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o des­fi­inţare a sacru­lui prin rel­a­tivizarea val­o­rilor fun­da­men­tale, a ade­văru­lui de cred­inţă prin ecu­menic­i­tate, se vrea înreg­i­menta­rea şi uni­formizarea pe model ateist a copi­ilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua bulet­inul sau paşa­por­tul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mân­care”? Şi-l pui în faţa aces­tei situ­aţii grele. Sun­tem noi dis­puşi ca Brân­cov­eanu de altă­dată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu sun­tem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, bis­er­ica? Nu noi, mănă­stir­ile, care sun­tem în faţa altaru­lui avem dato­ria să spunem oame­nilor ade­vărul şi să-i pre­venim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în pro­topopi­ate nici vorbă să se pună o ast­fel de prob­lemă, eşti respins, eşti cat­a­lo­gat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preo­tul nu are habar de lucrurile aces­tea, atunci ce să mai spui de bietul cred­in­cios care săracu’ de-abia deschide Bib­lia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de edu­caţia şi for­marea aces­tui popor – de la învăţă­tori, pro­fe­sori până la pre­oţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîn­tu­itoru­lui Hris­tos, Care a spus „Oricine va măr­tur­isi pen­tru Mine înain­tea oame­nilor, mărturisi-voi şi Eu pen­tru el înain­tea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lep­ăda de Mine înain­tea oame­nilor şi Eu Mă voi lep­ăda de el înain­tea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32–33), să cereţi autorităţilor române să abroge (anuleze) legile care per­mit îndosari­erea şi urmărirea elec­tron­ică a creş­tinilor, renunţarea la lib­er­tatea cu care ne-am născut.

Dar o să primim plata păcatelor noas­tre, moartea, osânda noas­tră, care să nu fie, fer­ească Dum­nezeu, de răs­cumpărat. Pen­tru că Hris­tos Şi-a văr­sat sân­gele o dată pen­tru tine. Ei bine, poporul acesta, prin frun­taşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin tră­darea tradiţi­ilor şi cred­inţei stră­moşeşti. Iar noi am refuzat această răs­cumpărare prin neprezentarea aces­tor ade­văruri scrip­tur­is­tice; am fost dese­ori absenţi din frun­tea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim nea­mul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noas­tre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Dom­nul harul şi put­erea de a primi muceni­cia. Va tre­bui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pri­cep şi îşi amintesc Rân­duiala, unde să avem pămân­tul nos­tru, şcoala noas­tră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta orto­dox, să avem spi­talele şi moaşele noas­tre. Copiii încă de la naştere tre­buie pro­te­jaţi – pen­tru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip prun­cu­lui la naştere.

Fiecare este dator să-şi mân­tu­iască sufle­tul. Fiecare să se intere­seze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufle­tul sau să-ţi salvezi sufle­tul. Cel care nu s-a intere­sat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e tim­pul jertfei !!!

Prin vor­bărie şi prin con­fer­inţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vâr­ful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o tor­pilă japoneză, să mori în braţe cu vrăj­maşul! Acum sun­tem exact ca în arena romană cu fiare săl­bat­ice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creş­tinii de odin­ioară, să dea dru­mul la lei. Aştep­taţi să fiţi sfâşi­aţi, rupţi, altă scă­pare nu mai e! Lupta este deschisă. Lup­taţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creş­tin­is­mul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în sufer­inţă. Pecetluiţi creş­tin­is­mul cu muceni­cia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slu­jirea pre­oţiei, fac un apel către frăţi­ile voas­tre să întăriţi acest text cu sem­nă­tura pro­prie, în numele mănă­stirii şi paro­hiei pe care o păstoriţi.

Mănă­stirea Petru Vodă, 14 Ian­uarie 2009

Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhi­man­dritul Justin Pârvu



https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor