graphic portrait of artist by Leonte NăstaseEVENT:
"FERICIRE"
"Să aduci acasă revista
unde sînt poemele veghiate de chipul tău,
şi pe drumul pietros ,
străjuit de trandafirul sălbatic,
să-ntîlneşti cimitirul blindat de linişte
nefirească;
şi să-ţi vezi acolo mormîntul viitor,
iar lumina acelei clipe să te-ngroape
într-o galbenă resemnare.
Mîna delicată a morţii
va fi veninind ca o suplă adolescentă
cu pletetele sunînd de aurul blîndelor raze.
Şi , ajuns în camera albă, să-nţelegi:
poemele tale nu te pot apăra!"
Pixdaus: God Gave Us Pics!
 | ||
search | ||
Entry for May 25, 2008 -
Optimistically Poetry in The Time of Red Plague
votes, posted by Sile this Millennium
The file Imag004.jpg has been uploaded
*** file is uploaded
first page | next page ( Page 1 of 1111 ) next page | last page
"Romanian Poet Arthur Porumboiu in life "
"STARE DE SINGURĂTATE"(pag23)
"Cine sînt eu şi unde să-mi duc
neliniştea care îmi pune ştrang?
Şi aerul acum e bumerang ,
iar sufletul e un ceas cu cuc
lovind la ore fixe cu un ţipăt
linştea ce-ar puteasă crească-njur;
nu am loc nici în azur,
nici al Mării straniu sclipăt,
nici în trunchiuri de pom,şi nici
în nemişcatul tablou.
Nu mai sînt voinţă şi ecou,
nu mai sînt bici!
Totul se surpă în mine,
şi nefirescpilonii,
îşi îndepărtează atomii
cum aripa vîntului peste coline.
Nu mă mai găsesc ,nu mă mai ştiu,
şi o mantă de zgură
mi se-ndeasă-n faţă,imi intră în gură...
Şi nici glasul nu mai e viu"
PS.
"Lirica mitizantă " la Arthur Porumboiu,
"Un poet cu reticenţă de critică la debut ,şi nu fără temei ,este Artur Porumboiu .El şi-a dezvăluit identitatea la primul volum "Domnule copil",(Cartea Românească1974)integrîndu-se prin factura textelor ,în familia de spirite a poeţilor expresionişti neguroşi ai anilor `70 din secolul XX care au configurat neomodernismul în poezia dobrogeană ,dînd glas unor nostalgii de tot felul("munţii vechi","valea stelară","via albastră"etc.)(...)
"Treisprezece" ,melodică şi metaforică a unei viziuni dureros poetice pe ideea zădărniciei:
"Treisprezece cai duc un copil străveziu
Căldura i-acoperă albă cu sare
Tresprezece cai n-au timp pentru iarbă
nici pentru soare
Treisprezece cai se lovesc la fîntîni,
dar ele înspăimîntate se-ngroapă
Treisprezece cai se-nămolesc bătrîni,
într-un deşert care fumegă apă"
["ISTORIA LITERATURII din DOBROGEA",
Enache Puiu ,
pag 468-469 .]
