About « itrekkie’s Blog
About
This is an example of a WordPress page, you could edit this to put information about yourself or your site so readers know where you are coming from. You can create as many pages like this one or sub-pages as you like and manage all of your content inside of WordPress.
2 Responses to “About”
1. 49sin Says:
August 19, 2007 at 7:53 am
with another nickname :Sile this Millennium
2. Sile this Millennium Says:
November 25, 2007 at 4:13 pm
Coana Mare cum este numită generic Securitatea Comunistă care prin anii de vîrf al deceniului 80 din secolul trecut ,împărţită între Pingelică şi Codoi în slugărnicia lor faţă de cei doi au racolat intelectualii compromişi ori veleitarii culturnici cărora le-au creat condiţii materiale şi sinecuri pentru a contracara rezistenţa prin cultură a elitelor intelectuale pro-Occidentale -din care poporul român îşi făurise modele şi cu care începu-se un subliminal dialog naţional spre disperarea NOMENCLATURII )-aceştia au creat PROTOCRONISMUL ca replică :
”
Las un cadou Coanei Mari –SECURITATEA CEAUŞISTĂ-CORNELIU VADIM –TUDOR :
« UN FALIMENT RESUSCITAT »
« Avantajul anilor literari ceauşişti e că, ecranaţi de evenimentele istorice care le-au succedat (o lovitură de stat şi-o revoluţie, mineriade, ciomăgeli, teroare organizată etc.), riscă să ne iasă din amintire. Timpul trece, generaţiile – literare şi cititoare – se primenesc, senzaţiile tari se alterează. Uitarea îşi cere drepturile, ipochimenii comunismului de partid şi de stat se scufundă încet, dar sigur, în neant. Dacă n-ar fi încăpăţînarea unilaterală a vreunei ediţii tendenţioase, aproape că ne-ar veni să ne considerăm mai curaţi, mai protejaţi.
Iată, de pildă, volumul de Interviuri al lui Edgar Papu, alcătuit de Ilie Rad şi Graţian Cormoş şi recent publicat la Editura Limes din Cluj. Intenţia evidentă este de a ni se readuce sub ochi figura unui cărturar plin de abnegaţie şi devotament pe tărîmul beletrismului. Eforturile editorilor insistă aşadar pe imaginile triumfale, cu protagonistul în prim-plan: studiile prestigioase în străinătate, ucenicia în preajma lui Tudor Vianu, biletele de admiraţie adresate lui Lucian Blaga, tomurile sintezelor succesive etc. Toate gesturile esteticianului provoacă entuziasmul monocolor al comentatorilor de azi, toate rezultatele sale se plasează la nivelul excelenţei invariabile, toate iniţiativele sale sînt aplaudate răsunător, cu palmele crăcănate pînă la nivelul umerilor.
Îndeosebi conceptul de protocronism se bucură de amplele piruete aprobatoare ale lui Edgar Papu însuşi, secondat cu falseturi ghiduşe de prefaţatorul Ilie Rad, de pe strapontină. Dar ce-a mai fost şi cu protocronismul anilor ceauşişti ‘70 şi ‘80? Cine şi-l mai aminteşte? Datoria de onoare l-ar fi obligat pe intelectualul ce repune în discuţie o realitate să aducă în lumină ampla diversitate a aspectelor sale (inclusiv a celor mai puţin mărturisibile). A reduce azi, pe urmele lui Lenin, comunismul doar la electricitate şi puterea sovietelor reprezintă o flagrantă mistificare prin parţializare. A reduce azi, pe urmele lui Edgar Papu, protocronismul doar la “încercarea de a demonstra precedentele literare româneşti: idei, formule, modalităţi artistice, curente literare etc., valorificate ulterior pe plan mondial” (p. 9) constituie o la fel de evidentă mistificare prin parţializare.
Ideea din start nici nu era foarte nouă. Ea fusese cu succes brevetată încă pe vremea stalinismului sovietic. Cheia paradoxului consta în faptul că o civilizaţie tehnologic subdezvoltată pretindea că a pus la dispoziţia omenirii majoritatea invenţiilor purtătoare de progres (vezi Lucian Boia, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Buc., Ed. Humanitas, 2005, p. 109 şi urm.). Contribuţiile – mult exagerate – ale unor savanţi ruşi autentici, dublate de ciudăţeniile unor cabotini, au fost popularizate cu impertinentă insistenţă. “Scopul: acela de a demonstra superioritatea zdrobitoare a acestei tehnologii în culori naţionale. Lista, interminabilă, include prima maşină cu aburi, becul electric, motorul cu combustie internă, avionul, elicopterul, telegraful electric şi radioul…” (ibid.). Cine nu ştia încă, să afle aşadar că teoria modernă a avionului a fost formulată mai întîi de N.E. Jukovski, iar primul avion din lume a fost construit de Mojaiski în 1881 (înaintea lui Ader şi a fraţilor Wright). Prima ascensiune în balon s-a efectuat de un funcţionar rus (cu jumătate de secol înaintea fraţilor Montgolfier). Un meşteşugar rus a inventat bicicleta încă de la începutul secolului al XIX-lea. Tot ruşii au experimentat navigaţia cu abur, după cum au descoperit şi prima locomotivă. Blinov a construit în 1888 tractorul, iar motorul Diesel a apărut, în 1899, în… Rusia. A.N. Lodîghin a realizat becul electric cu incandescenţă încă din 1872, luîndu-i-o înainte cu cîţiva ani lui Edison. Marele A.S. Popov a inventat radioul, cu toate că savantul capitalist Marconi şi-a înscris fără scrupule această realizare în istoria omenirii. Finalitatea propagandistică a unor asemenea “succese mondiale” era legată cu aţă albă: realitatea economică de zi cu zi constituia un lung prilej de jale şi mirare, însă cetăţenii comunişti erau chemaţi a se mîndri cu priorităţile universale ale descoperirilor tehnico-ştiinţifice din patrie.
Ideea valabilă în ţara socialismului… de omenie nu putea rămîne fără ecouri în ţara comunismului de cumetrie. Cu ocazia răsucirii de şurub produse prin “tezele din iulie” 1971, neo-dictatorul Ceauşescu atrăsese atenţia asupra caracterului nociv al “ploconelii” în faţa străinătăţii (“S-a creat o practică necorespunzătoare, tovarăşi, de a privi numai la ce se face în altă parte, în străinătate, de a apela pentru orice la importuri. (…) A venit vremea să subliniem necesitatea de a ne sprijini pe propriile noastre forţe în primul rînd… şi doar mai apoi să apelăm la import”). Se dădea prin aceasta semnalul politic pentru noua orientare umanist-socialistă dîmboviţeană, sintetizabilă în memorabila formulă: “Atenţie, se închid uşile!”.
Articolul de inaugurare a protocronismului îi fusese comandat lui Edgar Papu, tocma tocronism românesc (Buc., Ed. Eminescu, 1977). Protocronismul şi mîndrul său meşter făurar(…) »
Laszlo Alexandru
« UN FALIMENT RESUSCITAT»
sub influenţa tezelor din iulie, de către redacţia revistei Secolul 20 (vezi importantul detaliu în Katherine Verdery, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu, Buc., Ed. Humanitas, 1994, p. 161). Ideile năstruşnice, prin care E. Papu aplica în sfera literaturii directivele ceauşiste din domeniul social-politic, au fost apoi amplu reluate în volumul Din clasicii noştri. Contribuţii la ideea unui pro
E Elena Ceausescu….suflet mandru si vibrant !…..Mama buna ….om politic ….binecunoscut savant !!!…..***
“
