http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Planul lui John F. Kennedy de a scoate România de sub influenţa URSS. Ce s-ar fi întâmplat dacă preşedintele american n-ar fi fost asasinat 28 septembrie 2019,
28 septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu
11John F. Kennedy
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
Casa Albă, Decembrie 1961. John F. Kennedy şi Petre Bălăceanu Sursa jfklibrary.org
Casa Albă, Decembrie 1961. John F. Kennedy şi Petre Bălăceanu Sursa jfklibrary.org
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
”În avion, Mircea Maliţa venea la Washington să semneze, din partea României, acel tratat. „Maliţa era aici, împreună am discutat cu Averell Harriman (care era asistentul Secretarului de Stat pentru Afaceri Estice). Mă gândesc că acea discuţie l-a ajutat pe Kennedy să-şi exprime viguros opinia pentru a pune pe roate negocierile viitoare cu România“, a mărturisit William Crawford în interviul din 1971. Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest. William Crawford, ambasadorul SUA în România Aşadar, în august 1963, oficialii de la Washington considerau că este momentul cel mai prielnic, după Al Doilea Război Mondial, pentru ca SUA şi ţările europene comuniste, precum România, să strângă relaţiile. O analiză a trei state-satelit din Est (Ungaria, România şi Bulgaria), elaborată de David Klein, consilier de securitate naţională pentru Europa şi Canada, demonstra că SUA are „treburi neterminate“ cu toate cele trei ţări, pe care trebuia să le rezolve înainte de mişcări politice majore care să afecteze caracterul relaţiilor. Printre acestea se numărau compensaţiile pentru exproprierea cetăţenilor americani, chestiuni consulare care afectau viaţa americanilor în statele comuniste, probleme de respectare a drepturilor omului – cum ar fi dreptul la emigrare sau de reîntregire a familiilor despărţite de 15-20 ani de regim comunist. România limitează restricţiile „Dacă Ungaria are cea mai complicată situaţie pentru noi (n.r. – ca urmare a relaţiei spinoase cu guvernul János Kádár), România este cu siguranţă cea mai interesantă“, nota Klein. Specialistul consemna că americanii apreciau dorinţa afirmată a României, de independenţă faţă de blocul sovietic şi de strângere a relaţiilor economice, manifestată prin ridicarea misiunii diplomatice a SUA la rang de ambasadă. „Deşi nu avem idee precisă despre gradul de înţelegere dintre România şi Bloc ori de gradul de independenţă în decizii dat autorităţilor de la Bucureşti, este cert că românii au făcut acum un apel direct şi puternic pentru extinderea schimburilor comerciale. Cel mai recent au fost făcute în discuţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos) cu secretarul Freeman şi guvernatorul Harrison şi cu adjunctul ministrului român de Externe. România caută, în special, export american în licenţe pentru instalaţii industriale şi specializare tehnică în domeniile chimiei, petrolului, cauciucului, celulozei, TV şi radio“, continua consilierul de securitate. Klein amintea şi că România a făcut paşi încurajatori spre SUA, în 1963. El considera ca Washingtonul trebuie să fie mai prietenos cu Bucureştiul, dacă vrea ca SUA să progreseze, atât economic, cât şi în politica externă. „Românii au fost de acord ca legaţia americană de la Bucureşti să distribuie un buletin lunar de informaţii către anumite persoane şi instituţii. A încetat blocarea transmisiilor posturilor de radio Vocea Americii şi Radio Europa Liberă. Au ridicat, de asemenea, restricţiile pentru călătoriile oficiale prin renunţarea la cerinţa privind unele notificări în avans. Dată fiind cerinţa sa explicită privind îmbunăţărea relaţiilor comerciale, Guvernului de la Bucureşti ar trebui să i se dea ocazia să fie ascultat privind nevoile sale, pentru a putea rezolva şi alte chestiuni importante“. Concluzia era că SUA era în poziţia de a servi ca sursă alternativă de produse pentru ţările estice, ceea ce le-ar face mai puţin dependente de Blocul Sovietic. „Este momentul cel mai propice de la război încoace de a ne apropia de aceste ţări-satelit şi avem capacitatea – politică şi economică – de a atinge aceste scopuri. Pentru acest lucru (şi sunt oportunităţi pentru asta aici) avem resurse considerabile la dispoziţia noastră care pot fi oferite cu fineţe şi discreţie“, scria David Klein către cancelaria lui John F. Kennedy. Dej şi Tito, îngrijoraţi ca asasinarea lui JFK să nu pară un complot comunist Ultimele discuţii purtate de preşedintele american despre România au avut loc pe 21 august 1963. În acea zi, a avut o întrevedere cu McGeorge Bundy, asistentul special pentru Securitate Naţională, şi cu William Crawford. Au vorbit despre economia românescă, despre relaţia cu URSS şi cu China comunistă, despre nivelul de trai al românilor. Peste doar trei luni şi o zi de la această discuţie, pe 22 noiembrie 1963, John Fitzgerald Kennedy era ţinta unui asasinat, în Dallas.”
(...)
„România limitează restricţiile „Dacă Ungaria are cea mai complicată situaţie pentru noi (n.r. – ca urmare a relaţiei spinoase cu guvernul János Kádár), România este cu siguranţă cea mai interesantă“, nota Klein. Specialistul consemna că americanii apreciau dorinţa afirmată a României, de independenţă faţă de blocul sovietic şi de strângere a relaţiilor economice, manifestată prin ridicarea misiunii diplomatice a SUA la rang de ambasadă. „Deşi nu avem idee precisă despre gradul de înţelegere dintre România şi Bloc ori de gradul de independenţă în decizii dat autorităţilor de la Bucureşti, este cert că românii au făcut acum un apel direct şi puternic pentru extinderea schimburilor comerciale. Cel mai recent au fost făcute în discuţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos) cu secretarul Freeman şi guvernatorul Harrison şi cu adjunctul ministrului român de Externe. România caută, în special, export american în licenţe pentru instalaţii industriale şi specializare tehnică în domeniile chimiei, petrolului, cauciucului, celulozei, TV şi radio“, continua consilierul de securitate.
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04„
- (28 septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu)
Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos)
”Primul ambasador SUA la televiziunea română Pe 22 noiembrie 1963, când Kennedy a fost ucis, aproape întreaga conducere de partid şi de stat a României era la Belgrad, în vizită la mareşalul Iosip Broz Tito. Când a aflat de moartea lui JFK, Dej l-a sunat imediat pe însărcinatul american cu afaceri de la Belgrad, exprimându-şi personal condoleanţele.
„El mi-a spus de noaptea albă pe care a avut-o stând şi discutând cu Tito, făcând speculaţii despre ce-o să se întâmple cu Europa degrabă produsul unui efort colectiv sau chiar un complot comunist, ceea ce ar fi avut serioase consecinţe internaţionale. Dej mi-a spus toate acestea în 1964, când i-am prezentat scrisoarea de acreditare“, îşi amintea Crawford.
În acele zile năucitoare, William Crawford a fost chemat de liderii comunişti, în frunte cu Maurer, la Bucureşti, pentru a i se da o permisiune extraordinară.
„Au venit la cabinetul meu şi m-au chemat să vorbesc la televizor, ceea ce nu-i mai fusese permis niciunui alt şef de misiune americană. Pentru că învăţasem limba română, am putut să transmit mesajul preşedintelui Johnson în româneşte. Am ţinut apoi un serviciu memorial în biserica anglicană, pe care eu l-am condus, şi la care au venit şi din Est, odată cu dispariţia lui Kennedy. Erau extrem de tulburaţi şi de înspăimântaţi de uciderea sa. Şi erau profund îngrijoraţi de calea politicii americane. Se temeau ca asasinarea lui JFK să nu fie văzută ca acţiunea unui singur om, ci a mai mai multora , spuneau oficiali ai guvernului român. A mai venit Patriarhul României, toţi membrii corpului diplomatic, toţi şefii de misiune, până şi cel din îndepărtata Mongolie… cu care noi n-aveam nicio relaţie, inclusiv chinezii şi est-germanii. Unul n-a lipsit. Şi nu erau credincioşi care să meargă la biserică, mai ales cei din Comitetul Central, membrii de partid. Dar şocul şi revolta erau cu adevărat profunde. Nimic din ce am discutat atunci, cu Kennedy, în ultima sa vară, nu s-a concretizat, dar întotdeauna am simţit că discuţiile rodnice avute cu românii s-au datorat acelei discuţii cu Kennedy“,
a conchis William Crawford în interviul din 1971.
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
John F. Kennedy şi România
”Interesul României: construirea de fabrici La întoarcere, demnitarii au călătorit în avionul spre Washington cu Mircea Maliţa, ministrul adjunct de Externe. Acesta le-a explicat amănunţit cât de benefic, pentru ambele părţi, ar fi un parteneriat româno-american, mai ales pe plan economic. Crawford îşi aducea aminte perfect despre cele discutate cu preşedintele John F. Kennedy (ÎNREGISTRAREA AUDIO AICI), la o săptămână de la venirea din România, la finele lui august 1963: „Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest. Şi în final, despre dorinţa lui Dej pentru sprijinul american în aceste obiective. Preşedintele Kennedy era în favoarea acestui ajutor. Eu i-am descris «lista de cumpărături» de 200 de milioane dolari a lui Bălăceanu pentru zece fabrici din SUA şi cum Comerţul le-a refuzat licenţele. Eu am arătat în detaliu despre cum am eşuat în a da românilor vreo recompensă pentru poziţia lor de independenţă faţă de URSS“. ”
(28Septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu)
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
”Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest.”
William Crawford, ambasadorul SUA în România
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
Planul lui John F. Kennedy de a scoate România de sub influenţa URSS. Ce s-ar fi întâmplat dacă preşedintele american n-ar fi fost asasinat 28 septembrie 2019,
28 septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu
11John F. Kennedy
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
Casa Albă, Decembrie 1961. John F. Kennedy şi Petre Bălăceanu Sursa jfklibrary.org
Casa Albă, Decembrie 1961. John F. Kennedy şi Petre Bălăceanu Sursa jfklibrary.org
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
”În avion, Mircea Maliţa venea la Washington să semneze, din partea României, acel tratat. „Maliţa era aici, împreună am discutat cu Averell Harriman (care era asistentul Secretarului de Stat pentru Afaceri Estice). Mă gândesc că acea discuţie l-a ajutat pe Kennedy să-şi exprime viguros opinia pentru a pune pe roate negocierile viitoare cu România“, a mărturisit William Crawford în interviul din 1971. Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest. William Crawford, ambasadorul SUA în România Aşadar, în august 1963, oficialii de la Washington considerau că este momentul cel mai prielnic, după Al Doilea Război Mondial, pentru ca SUA şi ţările europene comuniste, precum România, să strângă relaţiile. O analiză a trei state-satelit din Est (Ungaria, România şi Bulgaria), elaborată de David Klein, consilier de securitate naţională pentru Europa şi Canada, demonstra că SUA are „treburi neterminate“ cu toate cele trei ţări, pe care trebuia să le rezolve înainte de mişcări politice majore care să afecteze caracterul relaţiilor. Printre acestea se numărau compensaţiile pentru exproprierea cetăţenilor americani, chestiuni consulare care afectau viaţa americanilor în statele comuniste, probleme de respectare a drepturilor omului – cum ar fi dreptul la emigrare sau de reîntregire a familiilor despărţite de 15-20 ani de regim comunist. România limitează restricţiile „Dacă Ungaria are cea mai complicată situaţie pentru noi (n.r. – ca urmare a relaţiei spinoase cu guvernul János Kádár), România este cu siguranţă cea mai interesantă“, nota Klein. Specialistul consemna că americanii apreciau dorinţa afirmată a României, de independenţă faţă de blocul sovietic şi de strângere a relaţiilor economice, manifestată prin ridicarea misiunii diplomatice a SUA la rang de ambasadă. „Deşi nu avem idee precisă despre gradul de înţelegere dintre România şi Bloc ori de gradul de independenţă în decizii dat autorităţilor de la Bucureşti, este cert că românii au făcut acum un apel direct şi puternic pentru extinderea schimburilor comerciale. Cel mai recent au fost făcute în discuţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos) cu secretarul Freeman şi guvernatorul Harrison şi cu adjunctul ministrului român de Externe. România caută, în special, export american în licenţe pentru instalaţii industriale şi specializare tehnică în domeniile chimiei, petrolului, cauciucului, celulozei, TV şi radio“, continua consilierul de securitate. Klein amintea şi că România a făcut paşi încurajatori spre SUA, în 1963. El considera ca Washingtonul trebuie să fie mai prietenos cu Bucureştiul, dacă vrea ca SUA să progreseze, atât economic, cât şi în politica externă. „Românii au fost de acord ca legaţia americană de la Bucureşti să distribuie un buletin lunar de informaţii către anumite persoane şi instituţii. A încetat blocarea transmisiilor posturilor de radio Vocea Americii şi Radio Europa Liberă. Au ridicat, de asemenea, restricţiile pentru călătoriile oficiale prin renunţarea la cerinţa privind unele notificări în avans. Dată fiind cerinţa sa explicită privind îmbunăţărea relaţiilor comerciale, Guvernului de la Bucureşti ar trebui să i se dea ocazia să fie ascultat privind nevoile sale, pentru a putea rezolva şi alte chestiuni importante“. Concluzia era că SUA era în poziţia de a servi ca sursă alternativă de produse pentru ţările estice, ceea ce le-ar face mai puţin dependente de Blocul Sovietic. „Este momentul cel mai propice de la război încoace de a ne apropia de aceste ţări-satelit şi avem capacitatea – politică şi economică – de a atinge aceste scopuri. Pentru acest lucru (şi sunt oportunităţi pentru asta aici) avem resurse considerabile la dispoziţia noastră care pot fi oferite cu fineţe şi discreţie“, scria David Klein către cancelaria lui John F. Kennedy. Dej şi Tito, îngrijoraţi ca asasinarea lui JFK să nu pară un complot comunist Ultimele discuţii purtate de preşedintele american despre România au avut loc pe 21 august 1963. În acea zi, a avut o întrevedere cu McGeorge Bundy, asistentul special pentru Securitate Naţională, şi cu William Crawford. Au vorbit despre economia românescă, despre relaţia cu URSS şi cu China comunistă, despre nivelul de trai al românilor. Peste doar trei luni şi o zi de la această discuţie, pe 22 noiembrie 1963, John Fitzgerald Kennedy era ţinta unui asasinat, în Dallas.”
(...)
„România limitează restricţiile „Dacă Ungaria are cea mai complicată situaţie pentru noi (n.r. – ca urmare a relaţiei spinoase cu guvernul János Kádár), România este cu siguranţă cea mai interesantă“, nota Klein. Specialistul consemna că americanii apreciau dorinţa afirmată a României, de independenţă faţă de blocul sovietic şi de strângere a relaţiilor economice, manifestată prin ridicarea misiunii diplomatice a SUA la rang de ambasadă. „Deşi nu avem idee precisă despre gradul de înţelegere dintre România şi Bloc ori de gradul de independenţă în decizii dat autorităţilor de la Bucureşti, este cert că românii au făcut acum un apel direct şi puternic pentru extinderea schimburilor comerciale. Cel mai recent au fost făcute în discuţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos) cu secretarul Freeman şi guvernatorul Harrison şi cu adjunctul ministrului român de Externe. România caută, în special, export american în licenţe pentru instalaţii industriale şi specializare tehnică în domeniile chimiei, petrolului, cauciucului, celulozei, TV şi radio“, continua consilierul de securitate.
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04„
- (28 septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu)
Gheorghe Gheorghiu-Dej (foto jos)
”Primul ambasador SUA la televiziunea română Pe 22 noiembrie 1963, când Kennedy a fost ucis, aproape întreaga conducere de partid şi de stat a României era la Belgrad, în vizită la mareşalul Iosip Broz Tito. Când a aflat de moartea lui JFK, Dej l-a sunat imediat pe însărcinatul american cu afaceri de la Belgrad, exprimându-şi personal condoleanţele.
„El mi-a spus de noaptea albă pe care a avut-o stând şi discutând cu Tito, făcând speculaţii despre ce-o să se întâmple cu Europa degrabă produsul unui efort colectiv sau chiar un complot comunist, ceea ce ar fi avut serioase consecinţe internaţionale. Dej mi-a spus toate acestea în 1964, când i-am prezentat scrisoarea de acreditare“, îşi amintea Crawford.
În acele zile năucitoare, William Crawford a fost chemat de liderii comunişti, în frunte cu Maurer, la Bucureşti, pentru a i se da o permisiune extraordinară.
„Au venit la cabinetul meu şi m-au chemat să vorbesc la televizor, ceea ce nu-i mai fusese permis niciunui alt şef de misiune americană. Pentru că învăţasem limba română, am putut să transmit mesajul preşedintelui Johnson în româneşte. Am ţinut apoi un serviciu memorial în biserica anglicană, pe care eu l-am condus, şi la care au venit şi din Est, odată cu dispariţia lui Kennedy. Erau extrem de tulburaţi şi de înspăimântaţi de uciderea sa. Şi erau profund îngrijoraţi de calea politicii americane. Se temeau ca asasinarea lui JFK să nu fie văzută ca acţiunea unui singur om, ci a mai mai multora , spuneau oficiali ai guvernului român. A mai venit Patriarhul României, toţi membrii corpului diplomatic, toţi şefii de misiune, până şi cel din îndepărtata Mongolie… cu care noi n-aveam nicio relaţie, inclusiv chinezii şi est-germanii. Unul n-a lipsit. Şi nu erau credincioşi care să meargă la biserică, mai ales cei din Comitetul Central, membrii de partid. Dar şocul şi revolta erau cu adevărat profunde. Nimic din ce am discutat atunci, cu Kennedy, în ultima sa vară, nu s-a concretizat, dar întotdeauna am simţit că discuţiile rodnice avute cu românii s-au datorat acelei discuţii cu Kennedy“,
a conchis William Crawford în interviul din 1971.
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
John F. Kennedy şi România
”Interesul României: construirea de fabrici La întoarcere, demnitarii au călătorit în avionul spre Washington cu Mircea Maliţa, ministrul adjunct de Externe. Acesta le-a explicat amănunţit cât de benefic, pentru ambele părţi, ar fi un parteneriat româno-american, mai ales pe plan economic. Crawford îşi aducea aminte perfect despre cele discutate cu preşedintele John F. Kennedy (ÎNREGISTRAREA AUDIO AICI), la o săptămână de la venirea din România, la finele lui august 1963: „Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest. Şi în final, despre dorinţa lui Dej pentru sprijinul american în aceste obiective. Preşedintele Kennedy era în favoarea acestui ajutor. Eu i-am descris «lista de cumpărături» de 200 de milioane dolari a lui Bălăceanu pentru zece fabrici din SUA şi cum Comerţul le-a refuzat licenţele. Eu am arătat în detaliu despre cum am eşuat în a da românilor vreo recompensă pentru poziţia lor de independenţă faţă de URSS“. ”
(28Septembrie 2019, 20:32
de
Sinziana Ionescu)
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
”Preşedintele Kennedy era extrem de interesat de strângerea legăturilor cu România. Întâi am discutat despre încercările României de a-şi afirma independenţa economică faţă de Moscova. Apoi, de schimbarea tendinţei în comerţul său exterior, care se muta tot mai mult spre Vest.”
William Crawford, ambasadorul SUA în România
Citeste mai mult: adev.ro/pyjx04
