http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cunoscutul om de
afaceri american George Soros susține că Angela Merkel și-a asumat mai
multe riscuri atunci când s-a implicat în criza migranților, în timp ce
în criza euro a fost mult mai preocupată de propria soartă politică. De
aceea, menționează fondatorul celebrei Fundații Soros, Germania trebuie
să se hotărască dacă vrea să accepte responsabilitățile și obligațiile
care vin odată cu statutul de putere dominantă în Europa. George Soros
avertizează și asupra pericolului care-l reprezintă pentru UE combinația
dintre naționalismul etnic și religios.
Acest
interviu acordat de George Soros lui Gregor Peter Schmitz a fost
publicat inițial în New York Review of Books. România liberă are drept
exclusiv de publicare în limba română.
Gregor
Peter Schmitz: Pe coperta dedicată Cancelarului Germaniei, Angela
Merkel, revista Time o numea pe aceasta „Cancelarul Lumii Libere”.
Credeți că acest titlu este justificat?
George Soros:
Da. După cum știți, eu am fost foarte critic la adresa cancelarului în
trecut și rămân în continuare foarte critic în ceea ce privește politica
ei de austeritate. Totuși, după ce președintele rus Vladimir Putin a
atacat Ucraina, ea a devenit liderul Uniunii Europene și astfel,
indirect, al Lumii Libere. Până la acel moment, era un politician
înzestrat care se pricepea să citească dispoziția publicului și să
acționeze în sensul ei. Atunci când a opus rezistență agresiunii ruse,
ea a devenit un lider care și-a asumat un risc, trecând în opoziție față
de opinia majoritară.
A dat dovadă poate chiar de o și mai mare
clarviziune atunci când a recunoscut în criza migrației potențialul de a
distruge Uniunea Europeană, în primul rând prin prăbușirea sistemului
Schengen al frontierelor libere și apoi prin subminarea pieței unice.
Și-a asumat inițiativa îndrăzneață de a schimba atitudinea publicului.
Din păcate, planul nu a fost pregătit așa cum ar fi trebuit. Criza este
departe de a fi soluționată, iar poziția ei de lider – nu doar în
Europa, ci și în Germania și chiar în propriul partid – este atacată.
G.P.S.:
Merkel era la un moment dat foarte precaută și calculată. Oamenii
puteau avea încredere în ea. Însă în criza migrației a acționat impulsiv
și și-a asumat un mare risc. Stilul său de a conduce s-a schimbat și
acest lucru îi neliniștește pe oameni.
G.S.: Este
adevărat, dar eu cred că schimbarea este binevenită. Există foarte multe
lucruri care să ne neliniștească. Așa cum corect a prezis ea, UE este
pe marginea prăpastiei. Criza din Grecia a învățat autoritățile europene
arta afundării dintr-o criză în alta. S-a adoptat o practică de
tergiversare, despre care mai curând și mai popular am putea spune că
este un fel de a bate apa în piuă. În prezent, UE se confruntă nu cu
una, ci cu cinci sau șase crize simultane.
G.P.S.: Mai specific, vă referiți la Grecia, Rusia, Ucraina, viitorul referendum din Regatul Unit și criza migrației?
G.S.:
Da. Și nu ați menționat cauza primară a crizei migrației: conflictul
din Siria. De asemenea, nu ați menționat efectul nefericit pe care
atacurile teroriste din Paris și din alte zone l-au avut asupra opiniei
publice europene.
Merkel a prevăzut corect potențialul crizei
migranților de a distruge Uniunea Europeană. Această previziune s-a
transformat în realitate. Uniunea Europeană are mare nevoie de o gură de
oxigen.
Acesta este un fapt, dar nu este ireversibil. Iar cei
care pot opri transformarea în realitate a predicției sumbre a lui
Merkel sunt chiar germanii. Cred ca sub conducerea lui Merkel poporul
german a obținut o poziție de hegemonie. Dar a obținut-o la un preț
derizoriu. În mod normal, cei aflați într-o astfel de poziție trebuie să
aibă grijă atât de propriile lor interese, cât și de interesele celor
care se află sub protecția lor. Acum, germanii trebuie să decidă: vor să
accepte responsabilitățile și obligațiile care vin odată cu statutul de
putere dominantă în Europa?
G.P.S.:
Ați spune că modul în care Merkel a acționat ca lider în criza
migrației diferă de modul în care a acționat ca lider în criza euro?
Credeți că este în mai mare măsură dispusă să devină un hegemon
binevoitor?
G.S.: Cred că am cere
prea mult. Nu am niciun motiv să îmi schimb opinia critică asupra
modului în care Merkel a acționat ca lider în criza euro. Europa ar fi
putut beneficia mult mai devreme de tipul acesta de conducere pe care
Merkel îl demonstrează acum. Din păcate, atunci când a avut loc
falimentul Lehman Brothers în 2008, ea nu a fost dispusă să permită
garantarea la nivel european a salvării sistemului bancar deoarece a
considerat că opinia publică germană majoritară se va opune. Dacă ar fi
încercat să schimbe opinia publică în loc să o urmeze, tragedia Uniunii
Europene ar fi putut fi evitată.
G.P.S.: Dar așa nu ar mai fi rămas cancelar al Germaniei timp de zece ani.
G.S.: Aveți
dreptate. A fost foarte abilă în satisfacerea cererilor și aspirațiilor
unei largi părți a publicului german. A beneficiat atât de sprijinul
celor care doreau să fie buni europeni, cât și de al celor care doreau
protejarea interesului național german. Nu este puțin lucru. A fost
realeasă cu o majoritate în creștere. Însă în ceea ce privește criza
migrației chiar a acționat din principiu și a fost dispusă să își riște
poziția de lider. Merită sprijinul celor care îi împărtășesc
principiile.
Pentru mine toate această chestiune este foarte
personală. Sunt un ferm susținător al valorilor și principiilor unei
societăți deschise, din cauza trecutului meu de supraviețuitor al
Holocaustului ca evreu în timpul ocupației naziste. Și cred că Merkel
împărtășește aceste valori din cauza propriului ei trecut, crescută
fiind în regimul comunist din Germania de Est sub influența tatălui ei
pastor. Acest lucru mă face un susținător al ei deși opiniile noastre
sunt divergente în legătură cu multe aspecte importante.
G.P.S.:
V-ați implicat atât de mult în promovarea principiilor unei societăți
deschise și în sprijinirea schimbării democratice în Europa de Est. De
ce există atâta opoziție și atât resentiment față de refugiați în acea
zonă?
G.S.: Deoarece principiile
societății deschise nu au rădăcini foarte adânci în acea parte a lumii.
Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, promovează principiile
identității maghiare și creștine. Asocierea identității naționale cu
religia este un amestec periculos. Iar Orbán nu este singurul. Liderului
noului partid ales la conducere în Polonia, Jarosław Kaczyński, are o
abordare similară. Acesta nu este la fel de inteligent ca Orbán, dar
este un politician abil și a ales criza migrației ca temă centrală a
campaniei sale. Polonia este una dintre cele mai omogene țări din Europa
din punct de vedere etnic și religios. Un imigrant musulman în Polonia
catolică este întruchiparea Celuilalt. Kaczyński a avut succes
portretizându-l pe migrant ca pe diavolul însuși.
G.P.S.: Mai pe larg, cum vedeți situația politică din Polonia și Ungaria?
G.S.:
Deși Kaczyński și Orbán sunt doi oameni foarte diferiți, regimurile pe
care intenționează să le instituie sunt foarte similare. Așa cum am mai
spus, ei încearcă să exploateze o combinație de naționalism etnic și
religios pentru a se menține la putere. Într-un fel, încearcă să
restabilească acea democrație de fațadă care prevala în perioada dintre
Primul și cel de-al Doilea Război Mondial în Ungaria amiralului Horthy
și Polonia mareșalului Piłsudski. Ajunși la putere, ei își pot subjuga
unele dintre instituțiile democratice care sunt și trebuie să fie
independente, cum ar fi banca centrală sau curtea constituțională. Orbán
a făcut deja acest lucru; Kaczyński abia începe. Vor fi dificil de
îndepărtat.
Pe lângă toate celelalte probleme ale sale, Germania
va avea și o problemă poloneză. Spre deosebire de Ungaria, Polonia este
una dintre cele mai de succes țări din Europa, atât din punct de vedere
economic, cât și politic. Germania are nevoie de Polonia pentru a fi
protejată de Rusia. Rusia lui Putin și Polonia lui Kaczyński sunt ostile
una față de alta, dar sunt și mai ostile față de principiile fondatoare
ale Uniunii Europene.
G.P.S.: Care sunt aceste principii?
G.S.:
Întotdeauna am privit Uniunea Europeană ca fiind întruparea
principiilor societății deschise. În urmă cu un sfert de secol, când
m-am implicat pentru prima dată în această regiune, am găsit aici o
Uniune Sovietică muribundă și o Uniune Europeană emergentă. Și, foarte
interesant, ambele reprezentau pionierate în materie de guvernanță
internațională. Uniunea Sovietică încerca să unească proletariatul
lumii, iar UE încerca să dezvolte un model de integrare regională pe
baza principiilor societății deschise.
G.P.S.: Cum este situația de astăzi, prin comparație?
G.S.:
Uniunea Sovietică a fost înlocuită de o Rusie renăscută, iar Uniunea
Europeană a ajuns să fie dominată de forțele naționalismului. Societatea
deschisă în care credem eu și doamna Merkel din cauza trecutului nostru
și la care reformatorii noii Ucraine doresc să adere din cauza
propriului lor trecut nu există de fapt. Uniunea Europeană s-a dorit a
fi o asociere voluntară între egali, însă criza euro a transformat-o
într-o relație între debitori și creditori, în care debitorii au
dificultăți în îndeplinirea obligațiilor, iar creditorii stabilesc
condițiile pe care debitorii trebuie să le îndeplinească. O astfel de
relație nu este nici voluntară, nici de la egal la egal. Criza migrației
a cauzat alte fisuri. Astfel, însăși supraviețuirea Uniunii Europene
este în pericol.
G.P.S.: Acesta
este un aspect interesant, deoarece țin minte că erați foarte critic la
adresa doamnei Merkel în urmă cu doi ani pe motiv că era mult prea
preocupată de interesele votanților săi și de stabilirea unei hegemonii
germane la preț redus. Acum, ea a schimbat cu adevărat traiectoria în
privința migrației și le-a deschis larg ușile refugiaților sirieni. S-a
creat astfel un factor de atracție care la rândul său a permis
autorităților europene să elaboreze o politică în materie de azil cu un
obiectiv generos, de până la un milion de refugiați pe an, care rămâne
deschis mai mulți ani. Este posibil ca refugiații eligibili pentru a fi
admiși să rămână unde se află acum până când le vine rândul.
G.S.:
Dar nu avem o politică europeană privind azilul. Autoritățile europene
trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acest lucru. Din această
cauză, afluxul din ce în ce mai mare de refugiați s-a transformat
dintr-o problemă gestionabilă într-o criză politică acută. Fiecare stat
membru s-a concentrat cu egoism asupra propriilor sale interese,
acționând de multe ori împotriva intereselor altora. S-a creat astfel
panică în rândul solicitanților de azil, în rândul publicului general și
al autorităților responsabile pentru respectarea legii și ordinii.
Solicitanții de azil au fost principalele victime. Dar aveți dreptate.
Merkel merită să fie lăudată deoarece a făcut posibilă o politică
europeană privind azilul.
UE are nevoie de un plan
cuprinzător pentru a răspunde crizei, un plan care să restabilească
gestionarea eficace a fluxurilor de solicitanți de azil astfel încât
acestea să se desfășoare într-o manieră sigură, ordonată și într-un ritm
care să reflecte capacitatea Europei de a le prelua. Pentru a fi
cuprinzător, planul trebuie să depășească granițele Europei. Este mai
puțin disruptiv și mult mai puțin costisitor pentru potențialii
solicitanți de azil să rămână în locul în care se află acum sau în
apropiere.
Fundația mea a elaborat un plan în șase puncte pe
această bază, pe care l-a anunțat exact în același moment în care Orbán a
introdus propriul său plan în șase puncte, însă cele două sunt
diametral opuse. Planul lui Orbán a fost conceput în vederea protejării
granițelor naționale împotriva solicitanților de azil; planul nostru
urmărea protejarea solicitanților de azil. De la acel moment am fost în
permanență în conflict. Orbán mă acuză că încerc să distrug cultura
națională a Ungariei inundând țara cu refugiați musulmani. Paradoxal,
planul nostru ar menține solicitanții de azil eligibili în locurile în
care se află acum și ar construi spații în acele locuri; politicile lui
sunt de fapt cele care îi determină să se grăbească spre Europa acum,
cât ușile sunt încă deschise.
Continuarea acestui
interviu acordat de George Soros lui Gregor Peter Schmitz poate fi
citită în ediția de mâine a României libere.
Actualitate
joi, 21 ianuarie 2016
Zi crucială pentru noul Guvern moldovean condus de Pavel Filip.
Membrii Executivului au depus jurământul în cursul nopţii de miercuri
spre joi, la sediul Preşedinţiei, în timp ce Parlamentul era luat cu
asalt de aproape 2000 de protestatari care au pătruns cu răngile în
clădirea instituţiei. Informaţia potrivit căreia membrii noului Guvern
au depus jurământul târziu în noapte a fost dezvăluită de serviciul de
presă al Preşedinţiei Republicii Moldova. Astăzi sunt aşteptate noi
proteste.
