Judecătorul Mircea Aron, președintele CSM, spune că hârtiile dezgropate acum 25 de ani ar trebui desecretizate
Numirea fostului procuror
militar Mircea Aron în fruntea CSM a adus în atenția publică un subiect
care a făcut mare vâlvă în anul 1991: documentele Securității aruncate
și arse într-o groapă din comuna Berevoiești.
A fost o adevărată bombă de presă,
deoarece descoperirea au făcut-o niște ziariști de la România liberă,
iar Petre Mihai Băcanu, directorul de atunci al publicației, a decis ca,
împreună cu o echipă de reporteri, să plece la locul unde se
îngropaseră secretele instituției de temut a lui Ceaușescu și să scoată
la lumină hârtiile ce nu arseseră în totalitate. Ziariștilor de la
cotidianul România liberă li s-au adăugat câțiva de la Tineretul liber,
un ziar dispărut astăzi, dar a cărui redacție era vecină cu cea a lui
P.M.Băcanu.
Lucram atunci la Tineretul liber,
reporter în secția de Investigații-Reporteri speciali, condusă de
Gavrilă Inoan și Sorin Ovidiu Bălan. Știam de ceva timp că în zona
comunei Berevoiești (aproape de Câmpulung Muscel), foști securiști
îngropaseră documente. Băcanu și România liberă publicau deja niște
articole trăsnet. Când s-a dat alarma că se pleacă spre Berevoiești, la
groapă, din echipa noastră au plecat Sorin Ovidiu Bălan și alți doi
colegi reporteri. Când s-au întors de acolo, informațiile au fost
explozive. Le veți regăsi și în relatările din cuprinsul acestui
material.
După multe luni de inves tigații, de analizare a documentelor pe care
jur naliștii le publicau, după un noian de declarații și ex plicații ale
autorităților statului ni s-a conturat ima ginea a ceea ce a fost
„Groapa Securității”. „Cazul Berevoiești” a fost una din marile
diversiuni de după revolta populară din ,89 și preluarea puterii de
către grupul condus de Ion Iliescu. Cu toții am înțeles că s-a creat un
scenariu cu o groapă plină cu dosare ale Securității, ce trebuiau arse,
ca să se acrediteze ideea că acolo au dispărut și cele „delicate” și
care fuseseră „puse la păstrare” de oamenii noii Puteri. Îmi amintesc că
se vehicula o cifră de peste 100.000 de dosare și documente dispărute
din fosta arhivă a Securității.
Acțiunea ziariștilor din primăvara lui 1991 a băgat în priză SRI,
Armata, Procuratura Militară, Parlamentul. Jurnaliștii au fost și ei
chemați la procuratură. După ce s-au terminat investigațiile Comisiei de
anchetă, unele dintre dosarele recuperate din groapa de la Berevoiești
au fost ridicate de Ministerul Apărării Naționale, care le-a depozitat
la Pitești. Multe altele au ajuns în mâinile unor foști securiști sau
ale unor persoane cu funcții publice. O parte, procurate de ziariști fie
de la țăranii din zona gropii, fie scoase din pământul de la
Berevoiești, au rămas în redacții și au fost publicate de ziarele
vremii.
Toți cei implicați în ”Cazul
Berevoiești” au fost anchetați de către procurorul militar Mircea Aron,
pentru încălcarea art. 242 CP, „sustragerea sau distrugerea de
înscrisuri“, și de art.252 CP, „neglijență în păstrarea secretului de
stat“. La finalul anchetei, magistratul a hotărât că nu este cazul
începerii urmăririi penale față de niciunul dintre ofițerii și
subofițerii SRI care s-au ocupat de transportul documentelor Securității
către un loc unde trebuiau distruse, dar care, s-a spus, au fost
furate, în niște saci cu hârtii, de câțiva țigani. Comisia parlamentară
nu a fost de acord cu această decizie a Procuraturii Militare. În
schimb, ofițerii au fost sancționați cu demiterea din SRI. Cel mai
important personaj al cazului Berevoiești a fost adjunctul lui
Măgureanu, generalul Mihai Stan. S-a declarat că acesta aprobase
folosirea camionului la transportul hârtiilor și că Virgil Măgureanu,
șeful SRI, nu a fost informat despre această afacere până când scandalul
n-a izbucnit în presă. Dosarul „Cazului Berevoiești” zace, probabil, în
arhiva Camerei Deputaților, fiindcă, cu ani în urmă, Parchetul General a
comunicat că nu este în custodia sa.
Debut cu scandal la șefi a CSM. Mircea Aron: „Unii au avut de profi tat de pe urma Dosarului Berevoiești!”
Judecătorul Mircea Aron, ales
președintele CSM pentru ultimul an al Consiliului în componența actuală,
a fost acuzat de membrii Asociației 21 Decembrie 1989 pentru soluția
dispusă în Dosarul Berevoiești. Noul președinte al CSM a precizat pentru
Evenimentul zilei: „Am făcut anchetă în Dosarul Berevoiești, am dat o
soluție de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi
penale, nu mai îmi amintesc exact, fiindcă au trecut douăzeci de ani de
atunci. Dar soluția a fost motivată temeinic, pe textele de lege care
erau atunci în vigoare. (...) Nu îmi amintesc exact cum am motivat
pentru că a fost o situație extrem de complicată. Unii au avut de
profitat de pe urma Dosarului Berevoiești și care au ajuns și
politicieni. Spun că ar fi avut de profitat pentru că actele acelea
reconstituite după cele arse nu au fost date publicității niciodată. Era
și Vadim Tudor numit prin acele documente și acesta este doar un
exemplu.(...) Știu că am audiat foarte mulți oameni. Pe atunci era șef
la SRI Virgil Măgureanu, el a sesizat chestiunea asta în contextul acela
tulbure. Nu știu cât de bună credință ori rea credință a avut Măgureanu
când a făcut-o. (...). Eu am primit dosarul de la șeful meu Dan Ioan,
care era șeful SPM. Îmi amintesc vag, dar știu că actele nu le-am
ridicat eu, alți colegi de-ai mei au mers la groapă. Mergeți la arhive
și aflați totul. Iar documentele acelea reconstituite din groapa de la
Berevoiești ar trebui desecretizate și publicate”, ne-a declarat
președintele CSM supărat pentru „mizeria” care i se aruncă în cap.
(Violeta Fotache)
Mărturia lui Cristian Botez, pe blogul său, despre săpăturile de la Berevoiești
Abia dacă aveam o lună de zile ca
ziarist la România liberă. Pe 17 mai 1991, Tudor Artenie mă caută și mă
întreabă dacă a doua zi pot să plec într-o deplasare. „Desigur!”. Pe 18
mai, la ora opt dimineața, din fața Casei Scânteii, împreună cu alți
8-10 colegi de la ziar, in frunte cu directorul RL și gazetarul de
excepție, Petre Mihai Băcanu, plecam cu un microbuz spre comuna
Berevoiești, județul Argeș.
Povestea documentelor
Povestea avea să înceapă, însă, cu
aproape un an în urmă. În iunie 1990, locotenent-colonelul SRI Nicolae
Bordeianu primește ordin să distrugă 82 de saci plini cu documente
ultrasecrete, în special dosare informative.
Ulterior avea să se afle că multe dintre
aceste documente proveneau din zona artă, cultură învățământ, din care
aveau să provină o mare parte din conducătorii României postdecembriste.
Procedura era ca tot materialul să fie
trimis la Fabrica de Hârtie Scăeni, județul Prahova, unde tonele de
hârtii urmau să fie tocate și reciclate. Misiunea avea să fie compromisă
în scurt timp de însuși Bordeianu.
Însoțit de câteva cadre SRI, ofițerul
s-a deplasat inițial spre Fabrica din Scăeni, dar pentru că se făcuse
târziu a hotărât să amâne manevra pentru a doua zi, deturnând camionul
cu exploziva încărcătură spre casa unei rude de-a sale, din Berevoiești.
Aici, s-a pus, laolaltă cu subordonații săi, pe ospătat și băutură.
Între timp, niște țigani care treceau la
ora aceea pe uliță și-au făcut de lucru cu marfa din camionul parcat la
poartă. Țiganii au dat prelata la o parte și au furat patru saci cu
documente fără să-i fi văzut careva.
A doua zi, Bordeianu și ai lui, odihniți
și nebănuind nimic în legătură cu sacii din camion, au pornit-o, din
nou, spre Scăeni. Aici, surpriză. La recepția mărfii, la cântar,
reprezentantul fabricii de hârtie constată că față de ce era înscris în
documentele de transport și ordinul de distrugere lipseau vreo sută de
kilograme de documente. Transportul a fost refuzat.
Bordeianu intră în panică și ia decizia
să distrugă pe cont propriu documentele. Se întoarce la ruda lui, Ion
Scarlat, și îi cere să-l ajute. Tentativa de ardere într-un cuptor de
pâine eșuează. Atunci, cunoscând împrejurimile, conduce camionul pe
malul pârâului Râușor, într-o văioagă parțial împădurită.
Își pune oamenii la săpat, îndeasă sacii
acolo apoi încearcă să le dea foc. Neavând răbdare, mascheză totul cu
un strat superficial de pământ, astfel ca totul să ardă mocnit și
părăsește zona. Ceva mai târziu, un cioban însoțit de un copil observă
fumul. Cei doi răscolesc și dau de hărtii.
Ceva mai târziu lt.col Bordeianu aduce
cu camionul de la Mina Câmpulung turbă, cu care acoperă groapa cu
documente. Misunea este bifată ca îndeplinită. Și, pentru un timp, se
așterne linștea.
În toamnă, însă, un învățător din
Berevoiești intră în posesia unor documente sustrase din camionul SRI,
în „seara ospățului”. Învățătorul îl sună pe Petre Mihai Băcanu,
directorul ziarului “România liberă” și îi comunică descoperirea.
Cu camionul la „groapa” SRI
Petre Mihai Băcanu avea să scrie, la un moment dat, în „România liberă”, rememorând evenimentele acelor zile:
„În 18 mai 1991 am întreprins primele
săpături. În stratul de steril adus de Bordeianu de la Mina Câmpulung
(zece basculante) am săpat o zi la un fel de puț, dând la câțiva metri
de primul «filon» al «zăcământului» Securității. Surpriză: am găsit
alături de documente de dinainte de 1989 și altele din 1990, de la PNL
și PNȚ-CD. Certificau participarea noilor sereiști la mineriadă și
urmărirea demonstranților din Piața Universității. Un document datat 18
mai 1990 dezvăluia urmărirea din oră în oră a «obiectivelor». Am dat de
plicuri cu sigla SRI, de alte note informative privind «activitățile»
din Piața Universității, interceptări telefonice (Andrei Pleșu, Mircea
Dinescu, Doina Cornea, Dan Deșliu, Ștefan Augustin Doinaș). Stenograma
convorbirilor telefonice ale obiectivului «Tulceanu» – Andrei Pleșu – cu
pictorul Sorin Dumitrescu s-a păstrat aproape intactă”.
Procurorul militar Mircea Levanovici (în
prezent, pensionat), un “om de casă” al Securității, este desemnat să
se ocupe de caz. Pe 20 mai își face apariția la locul săpăturilor.
Criminaliștii de la Poliția Argeș, care îl însoțesc, fac fotografii, iar
Levanovici întocmește un Proces-verbal de constatare.
O comisie fără putere
După câteva luni, în Parlament, a fost
înființată Comisia de Anchetă Berevoiești. În raportul final, finalizat
la 16 octombrie 1992, scrie, printre altele: „Niciunul din cadrele
Securității, implicate direct sau indirect în cazul Berevoiești, nu a
mărturisit adevărul”.
Precum și: “Cazul Berevoiești a fost un
moment din multele acțiuni de destabilizare și diversiune ale perioadei
de după Revoluție”.
Imagine de arhivă. Ziariștii caută în groapa cu documente ale Securității
Fotografia, în care apare și reporterul
Cristian Botez, în fundal, cel în bustul gol, aplecat deasupra
fragmentelor de documente ale Securității, a fost făcută de
fotoreporterul Nicușor Stan, pe atunci, la Sportul. Lângă Botez, în
stânga sa, poate fi văzut Pascal Ilie Virgil, ziarist și fotograf de
calibru, acum regizor de film.
FOTO: În centru, fără bluză, Cristian Botez, de la România Liberă
Fotoreporterul Nicușor Stan, amintiri de la „Groapa Securității”
Am străbătut un drum prost, plin de
hârtoape și pe alocuri inundat și, după ce ne-am împotmolit de câteva
ori am ajuns la locul cu pricina. Cu Petre Mihai Băcanu pe post de
salahorșef ne-am pus pe săpat. Am muncit așa o grămadă de timp și, când
eram gata să ne pierdem orice speranță și să renunțăm au început să
apară hârtiile: dosare, note, rapoarte, file disparate, registre și tot
ceea ce mai poate conține o arhivă complexă aruncată în mare grabă.
Unele documente, mai ales dintre cele aflate la suprafață, arseseră,
dosarele mai groase erau înnegrite de la flăcări doar pe la muchii și
colțuri, conținutul fiind neatins. Cea mai mare surpriză a fost când
Băcanu, după ce a săpat din greu, a dat peste fluturașii-manifest făcuți
de grupul său, acțiune pentru care fuseseseră toți arestați. Spre
seară, ne-am trezit cu un grup de militari înarmați, conduși de un civil
despre care aveam să aflăm că era procuror, care ne-au înconjurat
amenințător. Când să fim înconjurați de militari, de teamă, neam urcat
claie peste grămadă într-un Aro, fiecare cu ce documente a apucat să ia
și am plecat urgent, mai ales că exista riscul să ni se confiște filmele
pe care le făcusem. După o porțiune de drum, când ne-am simțit în
siguranță, o parte dintre ziariști am coborât în comuna Berevoiești.
Acolo, sătenii ne-au povestit ce au văzut, cum a fost incendiat ceva ce
n-au putut identifica, pentru că locul distrugerii documentelor era bine
păzit. Ce a urmat, știe toată lumea.
FOTO: Nicușor Stan, la acea vreme fotoreporter la săptămânalul „Strada”
Tag-uri:
autoritățile
norvegiene mai stau șapte jucători privați, care dețin acțiuni
consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva,
dar nimic amănunțit. Dintre acești șapte actori, unul - o celebră
familie suedeză, Wallenberg pe numele ei - învârte roata. De remarcat că
