Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Hobby-ul
fotbalului a strâns la aceeași masă, numită FC NAȚIONAL, o serie de
personaje care fie s-au îmbogățit din afaceri cu statul, fie au ajuns să
conducă România. O densitate uriașă de lideri și milionari strânși sub
pălăria unui club de fotbal falimentar. Printre ei și Victor Ponta. Iubitor
al sportului rege, prim-ministrul Victor Ponta a fost în intervalul
2004-2005 acționar cu 1% al echipei de fotbal FC Național. Procentul
pare simbolic, însă lucrurile stau diferit, deoarece toți acționarii,
printre care și milionari, cu excepția controversatului Gino
Iorgulescu, au deținut 1% din club în acea perioadă. Deși procentul nu
constituie o miză pentru un investitor care urmărește profitul, în cazul
acționarilor FC Național a reprezentat altceva: „dovada simbolică a
apartenenței la grupul respectiv“, fapt confirmat de politicianul
Bogdan Niculescu Duvăz, alt coacționar cu 1% în FC Național, alături de
Victor Ponta, în 2004-2005. Citește și: Ascensiunea unui premier al României: Episodul I (text integral) Duvăz
a declarat pentru România Curată: „Era mai mult o adunare de simpatie
care vroia să sprijine clubul, nu avea sens de business… Erau
simpatizanți ai clubului, care avusese rezultate, dar n-avea resurse.
Acel 1% era un pretext pentru a sprijini, o asociere de imagine, să dăm
putere mai multă clubului, prin faptul că era sprijinit de mai multe
personalități, prin prezența noastră, prin demersul nostru în stânga sau
în dreapta, încercând să găsim oameni care să fie interesați să
investească într-un club de fotbal“. Până aici povestea sună
romantic, însă istoria „FC Național“ este strâns legată de numele unor
mari țepari ai tranziției, precum Sorin Ovidiu Vîntu și Nicolae Popa. Deschideți galeria foto de mai sus pentru a vedea documente și scheme cu toate personajele implicate în această afacere. Iar
în 2013, o parte din numele care roiau atunci în jurul echipei de
fotbal, sau apropiați ai lor, au fost plantați în Guvernarea Ponta în
funcții de o importanță crucială pentru economia națională și anume în
boardul de conducere al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF),
care monitorizează o piață cu active de 15 miliarde de euro. Pentru
a nu induce confuzii cititorilor, precizăm că de-a lungul timpului în
jurul clubului de fotbal „FC Național“ au gravitat patru „persoane
juridice“, dintre care două asociații non-profit („Asociația Fotbal Club
Național București“ și „Asociația Fotbal Club Național 2000“) și două
firme (“Fotbal Club Național SA“ și „SC Fotbal Club Național 2000 SA“). Principiul era simplu: în fiecare moment, în jurul echipei funcționau în paralel „o firmă“ și „o asociație“.
Garda veche din FC Național
În
prima fază, în anii ’90 și la începutul anilor 2000, în jurul echipei
de fotbal a funcționat „Asociația Fotbal Club Național București“, care
i-a avut ca membri pe actualul vicepreședinte al ASF Mircea Ursache,
actualul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Gino Iorgulescu,
controversatul afacerist Sorin Ovidiu Vîntu, asociatul său penal Nicolae
Popa, aghiotantul lui SOV din dosarul FNI Negură Gheorghe și ofițerul
de Securitate Vasile Goga. În tandem cu asociația sportivă a
funcționat firma „Fotbal Club Național SA“, dintre ai cărei acționari
menționăm: Sorin Ovidiu Vîntu, Vlad Soare (Bancorex și Gelsor), Gino
Iorgulescu și cel mai bogat român conform Topului Forbes, Ion Țiriac. În
„Asociația Fotbal Club Național București“, alături de numele care
ocupă sau au ocupat funcții înalte în statul român (printre care și
ex-premierul Radu Vasile), găsim în conducere și alți aghiotanți de-ai
lui SOV: Corneliu Croitoru (ex-prim-vicepreședinte al BID) și Gheorghe
Negură (fost membru al Consiliului de Încredere al FNI).
Garda nouă din FC Național
În
perioada post-2005, frâiele echipei au fost preluate de o nouă pleiadă
de politicieni și afaceriști mai juni, printre care Victor Ponta,
patronul Romanel Khalil Abi Chahine, politicianul PSD Bogdan Niculescu
Duvăz, controversatul afacerist Barolomeu Finiș și alții, echipa fiind
controlată prin intermediul a două entități juridice ce poartă înglobată
în nume particula „2000“. Între cele două generații de
patroni ai echipei de fotbal FC Național trecerea nu a fost abruptă, ci
s-a făcut prin intermediul unor personaje ca Gino Iorgulescu, ofițerul
de informații Vasile Goga sau aghiotantul lui Vîntu, Vlad Soare și
Mircea Ursache, care s-au regăsit atât în „vechea echipă de conducere“,
cât și în „noua“.
Ajuns premier, Ponta nu și-a uitat partenerul din FC Național
În
cadrul „FC Național“, Victor Ponta l-a avut coacționar și pe Gino
Iorgulescu, personaj care în 2007 a fost trimis în judecată după ce ar
fi dat mită un teren în de 350 mp în zona Cotroceni în schimbul
aprobării de către Mitică Dragomir a achiziției la preț de 3 ori mai
mare decât prețul pieței de către Liga Profesionistă de Fotbal de la
Gino Iorgulescu a unui teren de 1.500 mp și a unei construcții de 280 mp
ridicată fără autorizație. Potrivit anchetatorilor, prețul
plătit de LPF (355.000 de dolari) era de circa trei ori mai mare decât
cel practicat pe piață la momentul realizării tranzacției. Procurorii
au observat că, în paralel cu achiziția de către LPF a terenului
supraevaluat de la Gino Iorgulescu, s-au derulat o serie de operațiuni
de vânzare-cumpărare efectuate între Iorgulescu și șoferul Ligii
Profesioniste de Fotbal și apoi între același șofer al lui Gino
Iorgulescu și firma fiului lui Mitică Dragomir, procurorii considerând
că, de fapt, ar fi fost vorba de o șpagă mascată dată de Iorgulescu lui
Dragomir, ca să accepte păgubirea Ligii Profesioniste de Fotbal. Procesul
a avut o durată-record, în final cei doi reușind să scape la mustață,
deoarece procurorii care au demascat ingineria născocită pentru a
devaliza LPF nu au putut demonstra că între Iorgulescu și Dragomir a
avut loc vreo înțelegere. Cum coincidențele nu pot fi condamnate de lege, Mitică Dragomir și Gino Iorgulescu, au scăpat basma curată în 2011. Ulterior,
Victor Ponta, ajuns premier, l-a ajutat în noiembrie 2013 pe fostul său
asociat din FC Național Gino Iorgulescu să preia fotoliul lui Mitică
Dragomir la LPF, presa relatând despre episodul unei întâlniri nocturne
dintre aceștia la un hotel de lângă Piața Crângași din Capitală.
Ponta a sprijinit numirea ca vice al ASF a lui Mircea Ursache
În
cadrul „FC Național“, Victor Ponta a fost asociat cu Vlad Soare (unul
din oamenii de încredere ai lui SOV din schema FNI), dar și cu Mircea
Ursache, care a ocupat funcția de director general al BTT (Biroul de
Turism și Tranzacții) până în 1997 și apoi a fost consilier al
președintelui Bancorex în 1998-1999, adică în perioada cât Bancorex a
fost condusă de Vlad Soare. La un an după ce Victor Ponta a ajuns
premier, Ursache a fost uns prin vot politic în Parlamentul dominat de
USL să ocupe fotoliul de vicepreședinte al influentei Autorități de
Supraveghere Financiară.
Rușanu, primul președinte al ASF, pe statul de plată al partenerului lui Ponta
Ponta
a fost asociat în „FC Național“ și cu Bartolomeu Finiș, apropiat al
grupării Bittner-Petrache și al lui Dorin Cocoș, în perioada guvernării
Năstase. Astfel, Bartolomeu Finiș a fost asociat cu Alexandru Bittner și
Adrian Petrache în Dobrovin SA. Bartolomeu Finiș e partener de afaceri
și cu Mircea Sandu (în Visit SRL), dar și partener cu cumnatul Andreei
Paul (fostă Vass), Paul Dan Viorel (în “Parcul Turistic și de Agrement
Snagov SA“). Cele mai interesante sunt asocierile soției lui Bartolomeu
Finiș, Carmen Finiș. Aceasta a fost acționar în „Domino Impex ‚94“, care
a pus mâna pe mai mult de 7 hectare în Parcul Herăstrău, ca urmare a
unui document controversat semnat în anul 2000 de Crin Antonescu, pe
când conducea Ministerul Tineretului și Sportului. E vorba de un ordin
al lui Crin Antonescu care a stat la baza emiterii unui certificat
ilegal de atestare a dreptului de proprietate prin care atribuia către
Biroul de Turism pentru Tineret (BTT) terenul și clădirile secției de
iahting a Clubului Sportiv Sportul Studențesc, deși ministrul
Tineretului nu avea nici o autoritate asupra respectivului club. Într-un
final, în mai 2015, terenul cumpărat de soția partenerului lui Victor
Ponta cu infima sumă de 21,5 euro/mp pe baza actului ilegal emis de Crin Antonescu s-a reîntors la stat. Terenul
respectiv are alocată adresa „Șoseaua Nordului 7-9“. La aceeași adresă
regăsim și „Trei Cocoși Internațional“ (unde acționari au fost, pe rând,
Gabriel Oprea, Dorin Cocoș, Elena Udrea și sora lui Dorin Cocoș, Anca
Dinu). La finalul lui 2013, presa relata că vicepremierul Gabi Oprea
avea printre atribuțiile primite de la premier și hobby-ul
„fotbalistic“, iar pe fiica lui Gabriel Oprea o găsim ca angajată în
cadrul Autorității de Supraveghere Financiară. Totodată merită
subliniată apropierea lui Bartolomeu Finiș, coacționar alături de Victor
Ponta în FC Național, de Dan Radu Rușanu. Mai exact, după achiziția de
către soția sa Carmen la un preț de 40 de ori sub prețul pieței (cu doar
23 euro/mp) a “unei hălci“ din Parcul Herăstrău prin firma „Domino
Impex ‘94 SRL“, unde era asociată, firma Domino a tocmit ca cenzor „Dana
Management SRL“, aparținând familiei lui Dan Radu Rușanu. După ce Ponta
a ajuns premier, multimilionarul Dan Radu Rușanu a fost pus președinte
al ASF. Crin Antonescu chiar l-a jelit pe Rușanu în preajma momentului
înscăunării: „De domnul Ruşanu, după foarte mulți ani, ne vom despărți
cu durere în suflet, dar urându-i succes“. Nu știm ce „sentimente
umane“ îi leagă pe cei doi, însă cert e că acum „mulți ani“ atât numele
lui Dan Radu Rușanu, cât și al lui Crin Antonescu erau pomenite în
„Scandalul Herăstrău“. Ulterior, Dan Radu Rușanu a fost arestat în
martie 2014 de DNA pentru matrapazlâcuri comise la șefia ASF.
Ministrul Finanțelor lui Ponta – cenzorul partenerului premierului
Dan
Radu Rușanu e nașul lui Daniel Chițoiu, care a fost și subalternul lui
Rușanu între 1992-1994 la DGFP București, unde Chițoiu era inspector de
specialitate în perioada cât Rușanu a fost director general. Daniel
Chițoiu a fost totodată și angajat ca cenzor de Khalil Abi Chahine, unul
dintre asociații lui Victor Ponta din „FC Național 2000 SA“. Mai
precis, Chițoiu a fost „cenzor“ între 1999 și 2003 în una dintre firmele
familiei Chahine,„Silva Carpat Prodimpex“. Conform relatărilor presei
centrale, o perioadă (1999-2001) funcția lui Chițoiu de cenzor la Khalil
Abi Chahine s-a suprapus cu cea de șef adjunct al Finanțelor Publice
București. După ce Victor Ponta a ajuns premier, Daniel
Chițoiu a fost pus ministru de Finanțe cu rang de vicepremier, până când
a demisionat, în februarie 2014. La rândul ei, nevasta lui Daniel
Chițoiu, Laura, a fost plantată în guvernarea Ponta directoare în cadrul
Autorității de Supraveghere Financiară, devenită la rândul său
inculpată după ce ar fi tergiversat şi influenţat rezultatele unor
controale dispuse de ASF faţă de societatea de asigurări Carpatica.
Daniel Dăianu, uns vicepreședinte al ASF, a fost în conducerea FC Național
Daniel
Dăianu a fost votat de Parlamentul controlat de USL, unde Victor Ponta
era prima vioară, să ocupe funcția de prim-vicepreședinte al ASF. După
arestarea lui Dan Radu Rușanu, Daniel Dăianu a ocupat pentru o scurtă
perioadă și fotoliul de președinte interimar al ASF. Ulterior a fost
ales în CA-ul BNR. Coincidență și Daniel Dăianu a fost membru în
consiliul director al „Asociației Fotbal Club Național București“,
alături de Radu Vasile și Florin Georgescu. Ultimul a ocupat fotoliul de
vicepremier și ministru al finanțelor în “Guvernul Ponta I“, iar în
prezent este prim-viceguvernator al BNR. Totodată numele Florin
Georgescu apare și printre asociații lui Dorin Cocoș în “Grupul Român de
Investiții S.A.“. Despre apropierea lui Victor Ponta de Dorin Cocoș
vom prezenta dovezi în Episodul III.
Oamenii din FC Național, legături cu dezvoltatorii cartierului unde s-a mutat Ponta
Fratele
prim-vicepreședintelui ASF Daniel Dăianu, fostul deputat Dorin Dăianu, a
fost asociat între ianuarie 2006-2008 în „Mid Invest“ cu Florentina
Dona, unul dintre fondatorii „Central Residential Park“, cartierul unde
familia Ponta-Sârbu a achiziționat în intervalul 2007-2012 trei
apartamente de lux, așa cum vom arăta într-unul din episoadele viitoare. Din
Mid Invest SRL a făcut parte și Dumitru Nicolae, alias NIRO, acționarul
principal al cartierului de lux. Adresa „Mid Invest“ e „Șoseaua Afumați
nr. 13“, adresă de unde se gestionează o parte a imperiului „NIRO“. De
altfel și „Radan 2000“, una dintre firmele familiei lui Dan Radu Rușanu,
a fost parteneră cu „NIRO IMPEX ‚93“ (38,5%), aparținând lui Nicolae
Dumitru în cadrul „Flora Internațional SA“. În plus, în 2008, pe când
Chițoiu era șef al ANAF, unul dintre adjuncții săi, Dragoş Brezeanu,
care ocupa funcția de director adjunct al Direcţiei Antifraudă din
cadrul ANAF, a ascuns la acel moment faptul că era în paralel și
administrator al unei firme în care era asociat cu Florin Marius
Volschi, soțul Clitemnestrei Volschi (Gâdea), cofondatoarea și
administratoarea „Central Residential Park“, unde locuiește familia lui
Victor Ponta. Un alt acționar al cartierului de lux a fost Khalil Abi Chahine, coacționar alături de Ponta în FC Național.
Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a
adresat sâmbătă un mesaj foarte clar Rusiei, în cadrul discursului ţinut
la Conferinţa Internaţională de Securitate de la Munchen, eveniment la
care a participat şi preşedintele României, Klaus Iohannis. Autor:
Daniel Teodoreanu
Începând de astăzi, Ion Cristoiu a renunțat să mai fie directorul
ziarului pe care l-a fondat în iunie 1992. Explicația deciziei sale este
legată de modul în care Evenimentul zilei a tratat subiectul ”Legea
inițiată de Liviu Dragnea” și este expusă pe larg pe blogul domniei
sale.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Este abia mijlocul lui februarie, însă vremea prietenoasă şi
soarele strălucitor ne conving că primăvara şi-a intrat în drepturi. În
întâmpinarea ei vin ţinutele uni, perfecte pentru o plimbare şi elegante
în simplitatea lor.
Armata
turcă a bombardat obiective deţinute de miliţiile kurde în nordul
Siriei, sâmbătă, invocând ca motiv represalii la un presupus atac
al acestora din urmă asupra unei baze militare turce, relatează
Reuters şi Anadolu.
Filmul „Ilegitim“ al lui Adrian Sitaru a avut premiera mondială în
cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, iar publicul
numeros a umplut până la refuz, sâmbătă seară, sala de la Zoo Palast şi
aplaudat îndelung pelicula românească.
Singurele
consemnări din Biblie despre viaţa lui Iisus sunt cele legate de naşterea sa, cele în care avea
12 ani şi a mers la templu şi cei trei ani de „activitate publică“,
30-33 de ani, perioadă în care a făcut minuni şi a schimbat
lumea. Cartea Sfântă nu spune ce a făcut adolescentul Iisus, fapt
ce trezeşte întrebări, supoziţii şi tot felul de
ipoteze exprimate în scris sau sub forma documentarelor.
Papa
Francisc le-a cerut sambata episcopilor sa infrunte traficul de droguri
si violenta "cu darzenie", cu ocazia unui discurs tinut in catedrala
din Ciudad de Mexico, scrie AFP.
"Amploarea...
Jurnalistul Ion Cristoiu a intrat în conflict cu actuala
conducere a cotidianului Evenimentul Zilei și a decis să demisioneze din
funcția de director onorific al ziarului. ”Numărul din 10 decembrie 2015 al Evenimentului zilei a apărut pe prima pagină cu o ştire despre organizarea internă a ziarului:
Dan Andronic s-a autosuspendat din funcţia de director al ziarului.
Ion Cristoiu a devenit director onorific.
De atunci figurez în ediţia tipărită şi în clipurile publicitare ale
ziarului, cu sau fără poză, drept director onorific al ziarului Evenimentul zilei. Despre cum am ajuns eu director onorific şi am făcut şi ce-am dres în
această funcţie onorifică (nu sînt plătit nici măcar cu un pumn de
seminţe pentru funcţia asta!) n-am scris pînă acum.
Acum cînd cer în chip public să fiu scos din funcția asta, luînd în
calcul și o încetare a colaborării cu ziarul, simt nevoia să explic de
ce am acceptat funcția de director onorific. Colaborez cu un comentariul zilnic la Evenimentul zilei de vreo cinci ani.
Oricum, de cînd a venit Dan Andronic în fruntea ziarului.
Colaborarea mea s-a limitat strict, din punctul meu de vedere, la
trimiterea unui text înainte de ora 20, ca să prindă ediția tipărită a
ziarului, și din cel al redacției la a mi se publica textul fără nici o
modificare sau cerere de modificare. Contrar legendelor răspîndite de propaganda de partid și de stat,
colaborarea mea n-ar nici o legătură cu Elena Udrea sau Traian Băsescu. A
depins numai și numai de Dan Andronic.
Contrar părerii unor cititori n-am avut nici o influență asupra structurii ziarului și asupra politici editoriale.
Ba chiar – știu că unii nu vor crede, cînd le-am semnalat celor din
conducere vreun subiect cultural (chestiunea disputei pe moștenirea lui
Arghezi, au zis, da, da, și n-au făcut nimic, deși eu le semnalasem
subiectul considerînd că e interesant). A venit seara lui 9 decembrie 2015.
Din cîte-şi mai amintesc unii, ziarul trecea printr-un moment greu, poate cel mai greu din istoria sa.
Dan Andronic era reţinut de DNA pentru 24 de ore în Dosarul Ferma regală Băneasa.
Confraţii lui Dan Andronic declanşaseră o campanie tipică în aceste
vremuri, în care democraţia a fost înlocuită cu dictatura Binomului
SRI-DNA, Poliţia politică a României din ultimii ani.
Cel implicat într-un Dosar făcut de Binomul SRI-DNA devine peste noapte Duşmanul poporului din vremurile staliniste. Ştiam că Mădălin Voicu cântă la vioară.
Ei bine, nu cîntă la vioară.
Mădălin Voicu înjură ca un porc.
S-a urmărit altceva prin publicarea de către Binom a stenogramelor unor discuţii private ale lui Mădălin Voicu?! La fel şi cu Dan Andronic.
Tot ce ştiam despre unul dintre cei mai buni elevi ai mei din Şcoala Evenimentul zilei se dusese dracului.
Mă ciupeam ca să văd dacă nu visez.
Dan Andronic nu era ziarist. Era un impostor care se dădea ziarist.
Campania viza şi Evenimentul zilei.
Ea urma unei alte campanii provocate tot de Binomul SRI-DNA.
Cea potrivit căreia Evenimentul zilei era proprietatea Elenei Udrea. Deşi campania mă țintea şi pe mine (cică publicam la Evz,
nu pentru că eram Ion Cristoiu, ci pentru că poruncise Elena Udrea să
fiu publicat!) n-am ţinut seamă de nimic şi, în seara lui 9 decembrie
2015, cînd atît Dan Andronic, cît şi ziarul treceau printr-o mare
cumpănă, am acceptat să fiu trecut director onorific. Iniţial am fost rugat să accept trecerea funcţiei de director în locul lui Dan Andronic.
Am explicat că un astfel de accept m-ar obliga să închid biblioteca şi să vin la ziar zi de zi, pentru a-l conduce.
Mă vedeau foştii mei colegi acceptînd funcţia de director fără a conduce efectiv ziarul? În cazul funcţiei de director onorific, am pus următoarea condiţie:
Accept, deşi mulţi o să mă înjure, dar, din cînd în cînd, mai precis
cînd ziarul se angajează într-o campanie de presă mai aparte, să fiu
consultat şi eu.
Nu mă amestec în treburile ziarului, ele merg bine şi sub colaboratorii
lui Dan Andronic, deşi asta înseamnă şi multe riscuri, printre care şi
cel de a fi puse pe seama mea poziţiile politice ale ziarului. Şi aşa,
după ani de scris zilnic la Evz, întîlnesc cititori ai ziarului care-mi reproşează lucrurile tipărite în ziar sau publicate on-line ca fiind cu acceptul meu.
Era – se înţelege, o condiţie de bun-simţ.
Una e să fiu colaborator și alta e să fiu director onorific.
Nu puteam gira cu numele meu ceea ce eu consideram deraieri ale ziarului de la deontologie. Condiţia asta avea însă un subtext generat de realităţile lui 2016.
Intuiam – şi nu m-am înşelat, că va fi un an cumplit pentru presă.
Cumplit, pentru că presa va fi folosită pe scară largă în bătăliile
politice mafiote, definitorii pentru acest an electoral de răscruce. Pe cristoiublog.ro apar numai lucruri scrise de mine.
E un spaţiu pe care-l ţin sub control.
În cazul unui ziar, era riscul folosirii lui ca instrument într-o Diversiune politico-mafiotă.
Automat, giram folosirea ziarului. Cititorii acestui blog ştiu părerea mea despre Legea defăimării.
A fost o tentativă comică a lui Liviu Dragnea de a fi european cu orice preţ.
PNL, care şi-a făcut deja tema de campanie pentru 2014 – PSD – partid
antidemocratic, partid comunist, a speculat prostia lui Liviu Dragnea,
declanşînd o campanie furibundă pentru a face din Legea defăimării o
tentativă de sugrumare a libertăţii presei.
Obiectivul mi-era limpede.
Se urmărea ca PSD să treacă drept un partid comunist, nereformat, un partid care-și apără corupții vîrînd pumnul în gura presei. Miercuri, 10 februarie 2016, citesc pe site-ul Evenimentului că
ziarul a declanşat o campanie de răsunătoare împotriva Legii
defăimării, cuprinzînd articole împotriva Legii şi o petiţie on-line, pe
care cititorii erau invitaţi s-o semneze.
Mai mult, ziarul vorbea în termeni bombastici de mii de oameni în stradă.
Mi-am făcut cruce.
Site-uri considerate anti-PSD prin naștere au adoptat o poziție prudentă
față de inițiativa lui Liviu Dragnea, intuind ca și mine c-a fost o
tentativă nătîngă a președintelui PSD de a dovedi că PSD nu mai e
comunist. Dintre toate site-urile și ziarele, Evenimentul zilei,
ziarul la care eu eram trecut director onorific și ziarul cu pretenții
de echidistanță, se angaja într-o campanie de militantism politic
împotriva unui partid, făcînd jocurile unui alt partid.
E greu de spus cît de tare urăsc implicarea presei în campanii de
militantism bolşevic împotriva unui politician, a unui partid, gen: Semnaţi petiţia on-line!Ieşiţi în stradă! Să dăm jos Guvernul! Da, presa se poate angaja în campanii. Acestea trebuie să fie însă ale societății civile și nu ale partidelor politice.
Presa trebuie să fie echidistantă în bătălia politică.
Păi, cum să mai fie presa echidistantă, cîtă vreme își asumă campanii electorale ale unui competitor politic? Pentru prima dată de cînd sînt director onorific i-am sunat pe cei
care-i ţin locul lui Dan Andronic, foştii mei elevi din Şcoala
Evenimentului zilei.
Le-am spus că tot ceea ce fac în chestiunea Liviu Dragnea e o deraiere de la normele profesiei de jurnalist.
Oricît de tare l-ai antipatiza pe Liviu Dragnea nu poți duce o campanie
furibundă prin care-l acuzi de un lucru pe care nu l-a făcut.
Le-am explicat că Evenimentul zilei devine astfel fără să vrea instrumentul de presă al Diversiunii puse la cale de PNL.
Le-am spus că e singurul ziar care s-a aruncat în campania asta fără a-i calcula riscurile.
Mi s-a bălmăjit ceva că n-au ştiut, că aşa au crezut că-i bine. Telefonasem ca să cer scoaterea mea din funcția de director onorific. N-am nimic împotrivă să duceți orice campanie vreți.
Cu o condiție:
Să mă scoateți din funcția de director onorific.
Cîtă vreme scrie pe frontispiciu Ion Cristoiu – director onorific, orice campanie angajează și numele meu.
Și sunt prea bătrîn ca să-mi stric imaginea doar de dragul vostru, chiar dacă-mi sunteți simpatici. Am renunţat însă după ce discuţia m-a lăsat să înţeleg că aveam
dreptate şi că, pe viitor, în astfel de împrejurări, mă vor întreba și
pe mine.
Fie şi pentru că sînt mult mai bătrîn decît ei în materie de folosire a
presei de către politicieni pentru interesele lor mafiote.
Spre uluirea mea, Evenimentul zilei nu numai că n-a renunţat la campanie, dar mai mult, de miercuri încoace, a exacerbat-o.
Am mai sunat o dată vineri, crezînd că foştii mei colegi n-au înţeles despre ce-i vorba:
Că nu pot gira cu numele meu o campanie de presă pe care eu, cel puţin, o
consider o deraiere de la normele profesionale, care cer echidistanță
față de partidele în confruntare.
Iar mi s-a bălmăjit ceva. Sîmbătă, accesînd site-ul, dau peste două surprize:
Campania a luat proporţii urieşeşti.
Distinsei Carmen Iohannis, soţia lui Klaus Iohannis i se fac nişte greţoase masaje cu limba de către Evenimentul zilei.
Şi atunci am înţeles:
Băieţii ăştia de la Evenimentul zilei au nişte interese. E treaba lor ce interese au.
Doar să nu mă ia pe mine de prost.
Prostul care le girează cu numele punerea ziarului în slujba unor interese politice străvezii.
Dat fiind că n-am nici un canal de comunicare cu actuala conducere a Evz, folosesc această cale pentru a anunţa:
Cererea mea de a fi scos din funcţia de director onorific”, scrie Ion Cristoiu, pe blog.
Premierul Dacian Cioloș i-a surprins pe mulți în momentul în care
i-a schimbat din funcții pe șeful și adjunctul de la Direcția Generală
de Informații și Protecția Internă din Ministrul afacerilor Interne.
Încet încet aflăm și detalii despre ce se întâmpla cu adevărat acolo.
Directia de Informatii si Protectie Interna devenise una de-a dreptul exploziva, odata cu inmultirea
„raidurilor” procurorilor DNA la sediul „Doi s’un sfert”. Seviciu
secret care, fie vorba intre noi, a fost intotdeauna „pe invers” in ceea
ce priveste prioritatea misiunilor legale pe care le avea de indeplinit. Dar iata ca „minunea” s-a petrecut si, in sfarsit, s-a spart „buboiul” si aici, ceea ce reprezinta o dovada in plus ca, de aceasta data, „vocea strazii” a fost nu doar auzita, dar si perceputa asa cum trebuie, iar „curatenia generala” declansata la nivelul Ministerului de Interne va continua pana la sfarsit. Ceea ce reprezinta practic singura sansa pentru „resetarea” din
temelii a activitatii acestui minister vital pentru siguranta
nationala. Si pentru a intelege mai bine de ce este nevoie de tot acest
suflu nou este suficient sa amintim ca unii sefi din cadrul „Doi s’un
sfert” au fost acuzati in diverse anchete de efectuarea unor actiuni
paralele de filaj sau chiar de contra-filaj impotriva ofiterilor sub
acoperire aflati in misiuni legale. Dar si ca, dupa cum reiese din
informatiile intrate in posesia noastra, s-a ajuns pana acolo incat
unele informari sa nu fie trimise cu celeritate catre alte structuri
abilitate. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, la „Doi s’un sfert”
exista indicii rezonabile nu doar ca se acordau salarii de excelenta pe
cu totul alte criterii decat cele profesionale, dar si ca „s-a umblat”
la FCO, Fondul Cheltuieli Operative pentru informatori.
Adica
ajunsesera pur si simplu sa sifoneze banii primiti pentru a plati
„sifoanele”, inselandu-i astfel pe „turnatorii” din evidentele secrete.
Oricum, important este ca, iata, DIPI poate redeveni acum structura de
elita care ar trebui sa fie. Ca si DGA, „ultimul mohican” unde
conducerea aplica politica strutului, bagandu-si capul pe sub birouri
pentru a se face ca nu vede ca „sora mai mica” a DNA are nevoie, la
randul sau, de un suflu nou pentru a reveni la standardele de
profesionalism la care era cu ceva ani in urma.
Turnatori pe hartie
Cum
latura de protectie interna a fost oricum cam intotdeauna neglijata
pana acum la nivelul DIPI, cu siguranta ca principala caracteristica a
fisei postului pentru cei de la „Doi s un sfert” o reprezinta strangerea
de informatii. Iar in acest sens, cei de aici sunt abilitati inclusiv
sa-i „premieze” pe cei care le dau ponturi improtante, in acest scop
fiind creat de altfel si FCO, Fondul Cheltuielilor Operative. Este vorba
despre un fond secret destinat platii informatorilor profilati
recrutati mai ales din randurile celor care dispun de posibilitati
informative vizand lumea interlopa. Si ca sa nu pozam in unii mai
catolici decat papa, sa amintim ca astfel de practici sunt uzitate, pe
scara mult mai larga decat in Romania, in toate tarile occidentale.
Marea problema la noi pare sa fi fost insa suspiciunile privind posibila
deturnare a acestor fonduri, efectuandu-se acum verificari privind
modul in care au fost platiti „turnatorii pe hartie”. Adica daca acestia
chiar existau cu adevarat si, daca da, daca au si fost platiti asa cum
se atasa la deconturi. Si, bineinteles, daca acestia au si dat ponturi
informative ce s-au finalizat cu dosare penale pentru aceasta
remuneratie. De asemenea, unele rapoarte informative intrate in posesia
noastra arata ca in anumite cazuri exista suspiciuni privind acordarea
preferentiala a unor salarii de excelenta in cadrul „Doi s’un sfert”. O
practica veche, prin care unii favoriti sau favorite au primit, de-a
lungul vremii, un salariu de excelenta in cuantum de 30-40-50 la suta
din salariul de baza, cu eludarea normelor interne ale MAI, care prevad
extrem de clar „activitatile cu grad ridicat de complexitate si risc
dispuse” pentru care se acorda aceste premieri. Ceea ce nu este in nici
un caz situatia unor soferi, secretare sau alti angajati care trebuiau
sa se „evidentieze prin acte exemplare de curaj si devotament”, dupa cum
statueaza regulamentele interne.
Pe persoana fizica
De
asemenea, de-a lungul vremii s-a conturat tot mai mult scenariul sumbru
ca, la anumite niveluri de conducere, informatiile primite din
teritoriu si cu riscul unor ofiteri sub acoperire au fost folosite in
interes personal sau al anumitor grupuri de influenta, fara a fi
repartizate catre alte structuri care le-ar fi putut valorifica
operativ. De altfel, in acest gen de „mosmoande” informative a excelat
fostul director al DIPI, Gelu Oltean, dar se pare ca acesta nu este
singurul exemplu. Sa nu mai spunem ca membrii acestor grupuri distincte
din cadrul DIPI, batandu-si practic joc de munca tuturor celorlalti
colegi, erau platiti regeste de unele firme private pentru munca
informativa depusa in paralel.
Pai e bine, nea Janica?
Odata
cu „schimbarea liniilor” la nivelul tuturor celor mai importante
structuri din cadrul MAI, iata ca si la DIPI exista acum sansa ca
ofiterii sub acoperire de aici sa-si faca meseria si doar meseria, iar
„ochiul si timpanul” Internelor sa intre, in sfarsit, in „lumea buna” a
serviciilor secrete, acolo unde ii si este locul, de altfel. Cu totul
altfel stau insa lucrurile, cel putin momentan, la nivelul Directiei
Generale Anticoruptie, acolo unde ultimele ramasite ale „fratiei
chestorilor” par sa refuze, cu o incapatanare demna de o cauza mai buna,
sa faca un gest de onoare. Este poate si cazul chestorului Janica Arion
Tiganasu, cel care in decembrie 2013 pleca de la conducerea DGA, in
scurtul exil de la DGMO acesta pregatindu-si la acea data dosarul de
pensie. Numai ca, readus dupa doar doua luni la sefia DGA, pe care o
imparte alaturi de Liviu Croitorescu, un client mai vechi al DNA, „nea
Janica” este inca si acum pe pozitie. Chiar daca, dupa cum sustineau
sursele noastre, numele acestuia, dar si al unei rude foarte apropiate,
apare in itele unei complexe anchete instrumentate de catre procurori cu
privire la acordarea preferentiala de credite de catre filiala „de
fite” a unei renumite banci.
Marius
Bodnariu, românul din Norvegia rămas fără cei cinci copii luaţi de
Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia, Barnevernet, a putut să
îi vadă pentru prima dată, de când au fost luaţi, pe băieţii lui mai
mari, Ioan (2 ani) şi Matei (5 ani). Părinţii s-au declarat îngrijoraţi
de vânătăile pe care le au copiii aflaţi în custodia Protecţiei
Un
fost de șef Grupare Sectoare informativ-Operative în Direcţia Generală
de Prevenire şi Combatere Terorism din SRI face dezvăluiri explozive.
Este vorba de colonelul în rezervă Daniel Dragomir, care a fost arestat
la cererea DNA anul trecut și mai apoi eliberat, în prezent aflat în
proces. Grupare Sectoare informativ-Operative este simbolul operativ al
operațiunilor cheie din SRI. Adică se ocupă Mai multe detalii...
Papa
Francisc și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, s-au îmbrățișat
vineri în deschiderea istoricei lor întâlniri din Cuba, prima între
liderii acestor biserici după schisma creștinilor din Răsărit și
Occident în urmă cu aproape o mie de ani, transmite AFP. Papa Francisc
și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, au deplâns vineri, într-o
istorică declarație comună semnată la Havana, "pierderea unității"
duminică, 14 februarie 2016
Actualitate
