Ieșiți
din UE, sfatul unui laureat Nobel admin Apr 11, 2016, Articolul
saptamanii 1Views Share on Facebook Tweet on Twitter România ar trebui
să iasă din UE, este sfatul dat de Sir James Mirrlees, laureat al
Premiului Nobel pentru Economie (1996), într-un interviu…
meritocratia.ro
Ieșiți din UE, sfatul unui laureat Nobel
„Rădăcinile voastre sunt clătinate, iar acestea nu se pot repara, nu poți repara sursa de putere. Aceste condiții impuse de Germania reflectă dorința de reducere a cheltuielilor fiscale ale țărilor și de reducere cât mai mult posibil a șanselor de default, fără să își facă griji de alte probleme, precum șomajul. Oamenii nu văd cu ochi buni rezultatele și văd că acum este mai rău decât era înainte. Ceva trebuie făcut, însă nu acum”, a declarat Mirrlees. Întrebat ce ar sfătui România să facă în acest moment, savantul a răspuns: „Te poți gândi cum să schimbi lucrurile, dar e greu să oferi un sfat, sunteți într-o încurcătură destul de serioasă. Răspunsul radical ar fi ieșirea din UE”.
„Cred că este soluția care ar reduce șocul cel mai bine. Pentru ca să devină posibil să faci lucruri precum construirea unor șosele, spre exemplu, sau să te descurci cu mai puțini bani, pentru că ai nevoie de bani ca să faci ceva și nu poți face nimic pentru că toate rezervele de bani sunt controlate de alte bănci. Așa că acesta este varianta mai bună de ajustare a costului forței de muncă. Se vă devaloriza mai mult decât prin tăierile date de Guvern, iar așa nu mai trebuie tăiate salariile pentru funcționarii publici. Așa sunteți și capabili să vă extindeți și să creșteți ocuparea forței de muncă. Dar îmi este greu să mă gândesc la alte soluții cât timp sunteți în “jacheta strâmtă” a sistemului euro”, mai spune Mirrlees.
Sir James Mirrlees este un economist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1996). A fost numit cavaler de către regina Marii Britanii în 1998. În timpul în care a studiat la Oxford, a publicat lucrări pe teme economice pentru care a primit Premiul Nobel. S-a axat în lucrĂrile sale pe situații în care informațiile economice erau incomplete sau asimetrice, determinând măsura în care acestea ar trebui să afecteze rata optimă de economisire. Printre alte rezultate, el au demonstrat principiile „hazardul moral” și „pragul optim al impozitării”. Metodologia, a fost, de atunci, standardul în domeniu.
I: Voiam să vă pun câteva întrebări cu privire la activitatea dumneavoastră științifică, care este realizarea cu care vă mândriți cel mai mult?
James Mirrlees: Răspunsul evident este că am reușit să rezolv problemele privind impozitarea optimă a veniturilor, găsirea unei tehnici numerice prin care să poți calcula impozitul pe venit astfel încât să aibă sens, să devină un criteriu pentru ceva realist ce se poate dezvolta în economie. Am fost încântat de asta, dar poate nu cel mai încântat. Îmi amintesc o lucrare relativ minoră pe care am scris-o cu alți doi colegi despre economie, despre mărimea acesteia și despre cum asta poate influența planificarea investițiilor. Era foarte ușor să obții răspunsul greșit din cauza condițiilor evidente și a multiplelor soluții și am găsit problema, în final, dar a fost puțin dificil. Așa că am fost foarte mulțumit de asta, pentru că a fost o problemă mai grea, iar mai apoi de impozitul pe venit pentru că este o problemă economică de amploare.
I: Sunteți cunoscut pentru lucrările dumneavoastră privind impozitarea din sectorul public și are loc o dezbatere continuă privind evaziunea fiscală, cum te poți asigură că toată lumea plătește. Sistemele de impozitare sunt construite în așa fel încât poate oamenii simt nevoia de a căuta o modalitate de a le evita. Cum vedeți dumneavoastră această discuție? Toată lumea trebuie să își plătească taxele? Care sunt posibilele metode de a direcționa banii din evaziune către stat?
James Mirrlees: Oamenii cand spun ca vor o taxa de impozitare mai mica, spun de fapt ca vor sa dea mai putini bani statului. Asta nu are niciun sens, decat daca arati ca nu sunt necesare aceste taxari fiscale. Impozitarea nu are nimic de a face cu oamenii care vor sa scape de impozitare. Nu exista un motiv anume pentru care o cota unica de impozitare ar reduce cumva rata evaziunii si ar face ca prin minune sa creasca veniturile obtinute de stat. Nu neg ca exista un adevar in aceste spuse dar pornirea de la taxe foarte ridicate si apoi reducerea lor treptata poate avea loc. E posibil sa se fi intamplat in America unde au trecut de la cresterea taxelor peste noapte la scaderea brusca a acestora. Un alt exemplu e situatia din Franta unde au anuntat o taxare de 70% ce duce plecarea din tara a unor nume mari. Intr-un fel , ai putea spune ca incurajeaza evaziunea fiscala, se poate spune ca emigreaza din cauza impozitelor, sau pot decide sa se retraga de pe piata, ceea ce e un lucru total diferit. Banii si profitul sunt dimensiuni reale, iar ce este cel mai important este evaziunea reala. Pe de alta parte, desigur, o mare parte din evaziune ar ajunge spre Elvetia, iar alte tari ar invinovati-o.
I: Care credeti ca este problema majora de acum? Faptul ca guvernele nationale incearca sa taxeze mai mult pentru a obtine mai multi bani din impozitare? Sau faptul ca, uneori, nu administreaza corect banii? Romania, spre exemplu, se lupta cu evaziunea fiscala zilnic, insa rezultatele nu sunt foarte evidente.
James Mirrlees: Dvs. vorbiti despre eficienta cheltuielilor guvernamentale: nu in monitorizarea platitorilor de taxe, ci mai degraba in construirea unui spital, spre exemplu. Cateodata am impresia ca oamenii sunt prea duri cu guvernele lor, deoarece acestea se confrunta cu domenii in care este foarte greu sa fii eficient. Guvernul face ceva, dar pentru a obtine profit si sa reduca si costurile, e foarte greu. Guvernul trebuie sa ofere la sfarsit un produs, e ca un fel de targ, insa diferit de la tara la tara. Avem un birou de audit in UE care se uita catre anumite cheltuieli ale guvernelor pentru a evalua ce au facut si fac o treaba buna, cum putini oameni fac. In Europa, spre exemplu, au observat ca auditorii, contabilii nu sunt apreciati pentru ca se spune ca sunt multe feluri in care banii pot fi folositi prost, ca oamenii ii pacalesc. Parlamentul nu poate face nimic in legatura cu asta. Iar asta nu este un exemplu bun – faptul ca ai un birou de audit nu aduce neaparat si imbunatatiri. Dar avem un efect pe termen lung, unul din efectele pentru care unele tari din Europa sunt mai putin populare datorita dovezilor de cheltuieli ineficiente si coruptie. Germanii se gandesc cum sa forteze guvernele sa reduca cheltuielile si sa creasca fiscalitatea, chiar si in aceste vremuri. Iar acum inteleg, folosesc argumentul ineficientei, se uita la Romania sau la Grecia si spun ca au prea multi functionari publici, asa ca poate e o idee buna sa scapam de ce nu este necesar. Uitati-va acum la ratele somajului.
I: In Romania, la inceputul crizei, guvernul roman a decis sa taie salariile cu 25%, iar apoi sa creasca TVA-ul cu 5% in aceeasi perioada. Guvernul s-a schimbat intre timp si acum a taiat din banii de stat alocati investitiilor deoarece au nevoie de banii din buget pentru a creste salariile. Situatia nu arata bine, asteptam fonduri europene, dar si acelea sunt absorbite greu.
James Mirrlees: Radacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara, nu poti repara sursa de putere. Aceste conditii impuse de Germania reflecta dorinta de reducere a cheltuielilor fiscale ale tarilor si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara sa isi faca griji de alte probleme, precum somajul. Oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si vad ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut, insa nu acum.
I: Ce ati sfatui Romania sa faca in acest moment?
James Mirrlees: Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE.
I: Credeti ca acesta ar fi cel mai bun lucru pentru Romania acum?
James Mirrlees: Cred ca este solutia care ar reduce socul cel mai bine. Pentru ca sa devina posibil sa faci lucruri precum construirea unor sosele, spre exemplu, sau sa te descurci cu mai putini bani, pentru ca ai nevoie de bani ca sa faci ceva si nu poti face nimic pentru ca toate rezervele de bani sunt controlate de alte banci. Asa ca acesta este varianta mai buna de ajustare a costului fortei de munca. Se va devaloriza mai mult decat prin taierile date de Guvern, iar asa nu mai trebuie taiate salariile pentru functionarii publici. Asa sunteti si capabili sa va extindeti si sa cresteti ocuparea fortei de munca. Dar imi este greu sa ma gandesc la alte solutii cat timp sunteti in “jacheta stramta” a sistemului euro.
I: Asta ar reprezenta o decizie politica la o problema economica?
James Mirrlees: Euro este o problema politica,da. Iar costul de a avea euro este unul considerabil.
I: Sunt tari care s-au confruntat cu problema de a parasi zona euro, cum este exemplul Greciei.
James Mirrlees: Nu putem pretinde ca asta rezolva in totalitate problemele aparute spre exemplu, din prabusirea pietei imobiliare din Spania, deficitul public al Greciei. Ma pot gandi la o solutie, Germania sa isi creasca inflatia si cheltuielile guvernamentale astfel incat pretul marfii germane sa creasca si sa plateasca mai mult pentru exporturi venite din Romania, sau Grecia.
….
Declarația anului – Ilie Șerbănescu: ”Dacă România nu va găsi o cale să iasă din Uniunea Europeană va înceta să existe”
sursa: stiri-externe.ro
