Fwd: Mădălin Hodor confirmă: „Ion Cristoiu a fost sursă a Securității” |
Newsweek Romania Viorel Rogoz 18:25 (Acum 22 de ore) către bcc: mine
http://silethismillennium.blogspot.com2018youtube-broadcast-yourself.html
Mădălin Hodor confirmă:
„Ion Cristoiu a fost sursă a Securității”
Newsweek Romania
|  | |||
in fiecare numãr -V.pag. 20, 21, 22, uneori la 23-24!-),
după ce am supraviețuit unei tentative de asasinat
(Citiți pe feisbuk prin ce mizerii trece intelectualul care dă
publicității nume de colonei și crime săvârșite în
1984 , 85, '86, '87, '88 ) ,
azi sunt supus permanent unei torturi cu unde electromagnetice
de joasă frecvență ș.a.
Încercând să înțeleg ce mi se întâmplă, am aflat că, pe multi
incomozi, i-au schingiuit și îngropat, "băieții", prin astfel de
metode murdare, foștii-actuali securiști.
Iar onor Colegiu al CNSAS stă pe gânduri :
Să deconspire?
Să nu deconspire?
Să inchidă?
Să nu închidă A R H I V E L E?
Halal de noi, unde am ajuns după 30 de ani de "democrație!"
Citiți interviul dat de "Mădălin Hodor " Ramonei
Ursu"!
Ursu"!
---------- Forwarded message ----------
From: Emila Domuta <emi_domuta@yahoo.com>
Date: 2018-05-28 15:05 GMT+03:00
Subject: Mădălin Hodor confirmă: „Ion Cristoiu a fost sursă a Securității” | Newsweek Romania
To:
From: Emila Domuta <emi_domuta@yahoo.com>
Date: 2018-05-28 15:05 GMT+03:00
Subject: Mădălin Hodor confirmă: „Ion Cristoiu a fost sursă a Securității” | Newsweek Romania
To:
Mădălin Hodor
confirmă:
„Ion Cristoiu
a fost sursă
a Securității”
DE RAMONA URSU
| Actualizat: 28.05.2018 - 10:16
Mădălin Hodor, cercetător acreditat al Consiliului Național pentru
Studierea Arhivelor Securității și angajat al instituției încă de la
înființarea ei, este supus unei duble anchete – administrative și
disciplinare - fiindu-i suspendată acreditarea de cercetător.
Revista este editată și condusă de Filip Teodorescu (colonel în cadrul
fostei Securități, locțiitor al șefului Direcției de contraspionaj din cadrul
DSS - n.r.). E o revistă care apare de opt-zece ani, editată de foștii
securiști, sub egida SRI, așa cum spun ei.
Periodic, în revistă, apar mesaje din partea șefilor SRI, care îi felicită
pentru activitate, chestiuni standard, dar pe care ei le prezintă ca un
fel de gir pe care SRI îl dă demersurilor lor. Sunt acolo co-autori mai
mulți foști securiști, printre care Vasile Mălureanu, dar și Cristian
Troncotă a făcut parte, la un moment dat, din comitetul director.
Este o revistă asumată de propaganda securiștilor, care dedică articole
negative CNSAS,
negative CNSAS,
în care se spune că este o instituție inutilă, că trebuie desființată,
că arhivele trebuie închise, că facem poliție politică.
Domnul Florian Banu, cel care a semnat plângerea împotriva
dumneavoastră și a sesizat Comisia de disciplină și Colegiul CNSAS,
este printre istoricii, cercetătorii la care faceți referire, care ar susține
ipoteza unei „Securități bune”?
Domnul Florian Banu scrie în această revistă, fără ca această
chestiune să fie urmată de vreo consecință. Foarte mulți foști ofițeri
de Securitate folosesc articole publicate în această revistă pentru
a se apăra în instanță în procesele pe care le au cu CNSAS,
spunând: „Vedeți, dacă și un cercetător CNSAS spune că nu
suntem vinovați de acuzațiile pe care ni le aduce această instituție...”
Vă dați seama că aici vorbim despre un conflict flagrant, însă acest
domn Banu mă acuză pe mine că aduc prejudicii instituției.
Ce alte lucruri au mai fost semnalate în plângerea care vi s-a făcut?
O altă acuzație, pe care o consider odioasă, este că, împreună cu
Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, și cu încă doi istorici
de la CNSAS, colegi de-ai mei, Oana și Mihai Demetriade, am trimis,
anul trecut, o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis și am
organizat o conferință de presă la GDS, în care semnalam niște
probleme legate de procesul de predare a dosarelor către CNSAS.
Ceream desecretizarea și trimiterea unor dosare către CNSAS pentru
cauze foarte importante: cazul Gheorghe Ursu, Brașov 1987,
Revoluția din 1989. Noi am identificat documente în arhiva CNSAS
care trimit la alte acte sau probe, pe care SRI ar trebui să le dețină.
Am solicitat ca aceste documente să fie predate către CNSAS, pentru
ca ele să poată fi folosite de Parchetul Militar, instituție cu care CNSAS
are un protocol de colaborare pe tema procesului comunismului.
Am adresat această scrisoare președintelui Iohannis,
care ne-a răspuns.
Ce v-a răspuns președintele?
Ne-a răspuns că demersul nostru este bine-venit, că-l sprijină și că
va face demersurile necesare pentru ca această problemă să fie
rezolvată. Și le-a făcut.
Șeful SRI, domnul Eduard Hellvig, a dat, anul trecut, un comunicat de
presă și a spus că SRI se distanțează de trecut, că a format o comisie
de experți la nivelul instituției, care să identifice eventualele documente
pe care noi le-am semnalat și care să fie predate către CNSAS.
O chestiune asumată, despre care și eu, și ceilalți istorici implicați
în acest demers credem că poate produce efecte. Domnul Banu
consideră că toate demersurile noastre sunt ilegale și că sunt de
natură să prejudicieze imaginea instituției. A face demersuri pentru
chestiunea asta inițiată de noi, în cazuri precum Gheorghe Ursu sau
Revoluția din 1989,
aduce prejudicii CNSAS, dar a scrie în revista „Vitralii”, nu. Sau a te
afișa la lansarea celebrului volum de memorii al lui Iulian Vlad
împreună cu restul securiștilor și să-l elogiezi este o chestiune bună,
așa se consideră.
Să revenim la plângerile care v-au fost făcute la CNSAS.
Ce a urmat după ce Colegiul a fost sesizat?
Un detaliu important este că toată această anchetă, și cea disciplinară,
și cea administrativă, declanșată de Colegiu pornește de la
o prezumție falsă. Anume că eu am prezentat aceste documente,
din lista celor 200, în calitate de angajat al CNSAS, deci ca funcționar
public. Ceea ce este complet fals. Eu le-am publicat în calitate
de cercetător acreditat.
Le-am obținut în mod legal, le-am plătit și am primit chitanță și
le-am publicat ca orice alt cercetător acreditat, care vine la CNSAS,
obține copii după documente și le publică. Fără nicio diferență.
Vorbim despre o inducere voită în eroare a opiniei publice, încercând
să se atașeze problematica asta de calitatea mea de angajat și,
în acest fel, să se inducă ideea că eu am acționat încălcând
prevederile legale referitoare la calitatea de funcționar public și
de angajat al CNSAS, ceea ce este fals.
Dar în calitate de angajat al CNSAS și de funcționar public, care
ar fi fost restricția, ilegalitatea, dacă le publicați?
Din ceea ce invocă ei, am încălcat regulamente interne, am întors
ierarhiile și m-am pronunțat referitor la calitatea unor persoane,
fără ca CNSAS să se pronunțe oficial. Însă, repet, eu am obținut
acele documente ca orice alt cercetător. Am făcut o cerere
de acreditare pe tema „Istoria spionajului” și am solicitat respectivele
copii. Aici este o parte interesantă.
Eu am solicitat mai multe dosare, patru în total, erau 148 de file.
Cererea am făcut-o în februarie. Ca orice cercetător, am mai discutat
cu domnul Silviu Moldovan, șeful Serviciului de cercetare de la CNSAS,
despre momentul în care voi primi aceste copii.
Dânsul a început să-mi furnizeze tot felul de termene, asta timp de
o lună. Dumnealui este acoperit de regulament, existând un termen
de 60 de zile în care sunt obligați să le elibereze.
Problema este că cele 148 de file solicitate de mine nu necesitau
niciun fel de anonimizare.
Nu era nevoie de acoperirea numelor, nu erau lucruri legate de viață
privată. Era un tabel cu numele persoanelor și alte documente similare.
Cererile de eliberare de copii din arhivele CNSAS, din cauză că sunt
foarte multe, sunt lucrate de două departamente. O lună sunt lucrate
de Direcția Cercetare, o lună de Direcția Investigații. În 2 aprilie,
am făcut o nouă cerere de eliberare a copiilor, care s-a dus la
Investigații.
Spre deosebire de Direcția de Cercetare, care mă ținuse mai bine de
o lună fără a-mi oferi copiile documentelor,
Direcția Investigații mi le-a eliberat într-o zi, în 3 aprilie.
Asta s-a întâmplat pentru că, în mod normal, nu aveau niciun motiv
să le elibereze mai târziu. Nu era nimic de făcut la acele documente,
ci doar de citit o dată acele 148 de pagini și de pus o ștampilă.
Astfel, mi le-au eliberat pe 3 aprilie, dimineața. În după-amiaza
aceleiași zile, domnul Moldovan mi-a eliberat și el rândul lui de copii,
afând că le-am luat deja de la Investigații. Problema e că, în timp ce
listele pe care le-am primit de la Investigații arătau exact ca cele pe
care le-ați văzut publicate, documentele eliberate de domnul
Moldovan erau acoperite.
Ce date erau acoperite și de ce ar fi fost ilegal acest lucru, în acest caz?
Toate numele din tabel erau acoperite, cu excepția locului nașterii și
a profesiei, ceea ce reprezintă o încălcare a legii. Normele de
anonimizare prevăd clar că nu se acoperă numele în cazul
colaboratorilor. Singurele lucruri acoperite în documentele emise sunt
aspecte din viață privată, boli sau lucruri similare.
Deci colaborarea cu fosta Securitate nu este supusă anonimizării.
Domnul Silviu Moldovan spune că a acționat după anumite norme,
însă nu știm care sunt, pentru că, legal, acestea nu există. Așadar,
în 3 aprilie, aveam două rânduri de copii ale documentelor și le-am
plătit pe ambele.
Unele copii erau acoperite, celelalte, nu. Aici, inclusiv în cercetarea
pe care mi-o face Colegiul, intră în discuție acuzația că am publicat
lista celor 200 ca să-l împiedic pe Ioan Aurel Pop să devină
președintele Academiei Române. Obținând documentele în 3 aprilie,
aveam două zile la dispoziție ca să le public, dacă intenționam asta,
pentru că alegerile au fost pe 5 aprilie. Însă acest lucru nu s-a
întâmplat, pentru că eu le-am publicat pe 12 aprilie.
Nu am vrut să influențez în niciun fel alegerile la Academie,
nici nu am făcut asta, ținta mea nefiind domnul Pop.
Dar care a fost ținta dumneavoastră?
Ținta mea a fost o cu totul altă problemă, anume felul în care se
gestionează arhiva CNSAS și modul în care se face procesul
deconspirătii în România, după aproape 30 de ani de la Revoluție.
Și am vrut să dau un exemplu de document care există în arhiva
CNSAS din 2007, în condițiile în care domnul Pop are, din 2009,
o adeverință de necolaborare cu Securitatea, în care nu este
menționată existența acestui document, așa cum se procedează în
toate cazurile.
Este situația mai multor persoane din lista respectivă, care au
adeverință de necolaborare. Problema este că în aceste adeverințe
ar fi trebuit menționată existența acelui document, așa cum se face
de obicei. Deci nu despre domnul Pop este vorba, ci despre cum
se face deconspirare, discuția fiind cu mult mai vastă. De-a lungul
timpului, CNSAS ar fi trebuit să solicite SRI lucruri elementare –
baze de date, documente,
dosare de cadre, imperios necesare administrării de probe în procesul
deconspirării. În absența probelor complete, CNSAS poate emite
decizii greșite pe arhive parțiale, pe documente și cercetări incomplete.
Din tot acest lucru a reieșit că eu am vrut să-l dărâm pe Ioan Aurel
Pop, ca să nu mai ajungă președintele Academiei Române, ceea ce,
după cum v-am spus, nu era intenția mea. Pentru că, dacă era,
publicam documentele mai devreme și, din ceea ce știu, alegerile la
Academie au fost destul de strânse, deci poate ar fi avut efect.
De ce credeți că „Evenimentul zilei” a dus acea campanie
împotriva dumneavoastră și a ceea ce ați scris, așa cum spuneți?
Evenimentul zilei a aflat, prin sursele lor, că pe una dintre listele
pe care intenționez să le public este și Ion Cristoiu.
De aici, întreaga campanie. Pe 18 aprilie, Dan Andronic a
publicat un articol în care îi amenință pe cei de la SIE că, în
ipoteza în care Ion Cristoiu apare pe o listă de genul acesta,
ei vor face o dezvăluire despre nu știu ce operațiune.
Apare Ion Cristoiu pe acele liste cu „colaboratori aflați în
legătură” cu UM 0225? Din ceea ce ați publicat până acum,
nu reiese asta.
Da, într-adevăr, Ion Cristoiu apare pe una dintre aceste liste,
cei de la Evenimentul zilei au aflat și, de aici, a urmat campania
lor. Ion Cristoiu figurează pe una dintre liste, doar că pe o listă
care privește foști colaboratori ai Securității. În 1985, s-a recurs
la o reevaluare a surselor care erau în legătura UM 0225.
În urma acestei reevaluări, o parte dintre surse au fost menținute,
iar alte surse, care nu mai erau considerate utile sau din diverse
alte motive, au fost scoase.
Ion Cristoiu se află pe una dintre listele cu sursele la care s-a
renunțat, fiind scos din evidență din 1985, ceea ce nu înseamnă
că nu a fost sursă înainte de 1985. Documentul nu spune ce au
făcut aceste surse și în ce perioadă au colaborat cu Securitatea,
ci doar că, începând cu anul 1985, acești oameni au fost scoși de
pe lista surselor Securității.
Citește și reacția lui Ion Cristoiu la aceste dezvăluiri:
„Nu aveam cum să colaborez cu Securitatea, dar nu pot să
răspund în abstract”
Ați fost audiat în Colegiul CNSAS?
În 17 aprilie, Colegiul a dat acel comunicat de presă în care
spune că a declanșat o anchetă administrativă și disciplinară
împotriva mea. Prin lege, dacă ești cerectat disciplinar, trebuie
să fii notificat, însă documentele în cazul cercetării disciplinare
le-am primit abia în 25 aprilie. Deci Colegiul a anunațat o
anchetă disciplinară, în condițiile în care ea nu exista.
De asemenea, Colegiul a decis să îmi suspende acreditarea
de cercetător, ceea ce nu există ca măsură legală. Acreditarea
poate fi doar retrasă. Dar și această chestiune trebuie făcută cu
o motivare scrisă.
V-au trimis o motivare scrisă?
Nu. Nu există decât un extras de proces verbal în care se spune
că doamna Sulfina Barbu (membru al Colegiului CNSAS – n.r.),
inițiatoarea și susținătoarea acestei idei, considera să mi se
suspende acreditarea, pentru că am prejudiciat imaginea CNSAS
și a membrilor Colegiului. Separat de asta, am primit, până la
urmă, sesizarea domnului Banu și a început să se desfășoare
ancheta Comisiei de disiplină. Între timp, am fost chemat în
Colegiu ca să prezint un punct de vedere, dar asta abia pe 3 mai,
deci la câteva săptămâni după ce Colegiul luase deja niște
hotărâri în privința mea. Am prezentat un punct de vedere,
am cerut și anularea sancțiunii privind suspendarea acreditării,
dar, din acel moment, nu s-a mai întâmplat nimic.
Colegiul CNSAS nu a luat nicio decizie în sensul acesta,
eu aflându-mă în coninuare în acest punct, de suspendare a
acreditării, ceea ce nu știu exact ce înseamnă. Sunt acreditat
cu patru teme la CNSAS și nu știu dacă măsura lor se referă
doar la o temă sau la toate patru. S-au mai ținut încă trei ședințe
de Colegiu referitor la cazul meu, dar nu există nicio decizie.
Se încearcă, de fapt, sancționarea mea în calitate de funcționar
public, pentru ceea ce am făcut în calitate de cercetător acreditat.
Pe cine ați fi putut deranja?
Sunt multe de spus. Am început să deranjez când am scris
despre vânzarea evreilor. Am mai scris despre operațiunile
Securității cu Mafia, despre ICE Dunărea, despre problema
patrimoniului, despre despăgubirile de război și vânzarea
etnicilor germani, am scris despre securiști precum
Iulian Vlad, despre Revoluție.
Practic, toată zona etnosecuritsă „mă are la inimă”, de la afaceri
până la chestiuni de imagine.
Ați mai simțit, la CNSAS, presiuni similare de când sunteți
angajat?
Nu, niciodată. De acest nivel, nu. Acum sunt în atenția lor.
Nu știu pe cine am călcat pe bătături, că sunt mai mulți înfuriați.
Am deranjat multă lume din zona asta. Însă cazul acesta nu este
despre mine, asta aș vrea să înțelegem. Este un caz de tip școală,
asta e hârtia de turnesol. Aici se împart apele.
Vezi cine e cu Securitatea și cine e împotrivă.
Suntem la 30 de ani de la Revoluție,
facem deconspirare sau nu?
