http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cuget Liber
Construită la începutul secolului trecut, stradela Vântului din Constanţa se numără printre cele mai înguste străzi din ţară,
după strada Sforii din Braşov. Recordul absolut din Europa îl deţine o stradă din Reutlingen, un orăşel din Germania, care măsoară doar 31 de centimetri.
Vechi şi nou, trecut şi prezent, astfel se îngemănează întreaga arhitectură din zona peninsulară, care conferă zonei un parfum deosebit.
Situată între străzile Aristide Karatzalli şi Callatis, stradela Vântului se intersectează la capete cu străzile Mircea cel Bătrân şi Marcus Aurelius, fiind descoperită de turiştii care trec prin zonă cu încântare. Inclusiv americanii filmează, zilele acestea, un film care va fi vizionat în întreaga lume şi care va dezvălui din secretele Peninsulei. Actorii de la Hollywood au rămas impresionaţi de peisajul aparte, alegând să prelungească perioada de filmare pe aceste meleaguri.
Constanţa de altădată li se dezvăluie trecătorilor prin cele câteva case aruncate de-o parte şi de alta a străzii, care măsoară puţin peste doi metri în lăţime. Este mai îngustă, dar şi mai scurtă decât celelalte străzi din zonă, ceea ce-i conferă un aer aparte. Se învecinează cu Biserica Greacă şi Şcoala nr. 2. Coridorul lung nu depăşeşte mai mult de 90 de metri şi duce trecătorul cu gândul la misterioasele culoare ale timpului. Doar la pas poţi parcurge această stradă.
Poveştile legate de stradelă sunt multe şi contradictorii, însă cea care a rezistat de-a lungul timpului este cea potrivit căreia unul dintre cei mai mari autori de poveşti ai tuturor timpurilor, Hans Christian Andersen, ar fi trecut prin zonă. Scriitorul danez a descris această stradă în 1841, când a trecut pe aici, ca fiind lată cât o palmă. De existenţa ei nici constănţenii nu ştiu foarte multe, ea nefiind inclusă în niciun fel de circuit turistic. Mai mult, unele voci susţin că stradela a rezistat în peisaj deoarece aici se află câteva case cu o arhitectură frumoasă, care au făcut faţă provocărilor timpului. Pentru a nu distruge cele câteva imobile, stradela a fost ocolită de planurile zonale.
Aici ar fi locuit, în prima casă de pe stânga, la începutul secolului XX, istoricul Marin Ionescu Dobrogianu, autorul primei monografii a Dobrogei: „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea” şi a peste 20 de studii despre istoria Constanţei. Este casa în care au locuit, până în 1947, Constantin şi Haritia Grancea, înaintea lor locuind aici colo-nelul Marin Ionescu Dobrogianu.
Directorul Muzeului de Artă din Constanţa, Doina Păuleanu, spune că stradela aceasta nu exista pe vremea otomană, căci, în perioada aceea, în zonă era mahalaua armenească, drept dovadă stând existenţa Bisericii armeneşti, construită pe locul vechii biserici din lemn.
Străzile nu erau trasate drept, iar stradela Vântului a apărut mai târziu, pe la începutul secolului trecut. Drept dovadă stă faptul că e mai îngustă şi mai scurtă decât celelalte artere cu care este paralelă. Se pare că prima casă, dinspre strada Mircea cel Bătrân, a fost făcută de arhitectul Grigore Cerchez.
Mica stradă apare în documentele primăriei din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale în anul 1913, dar apare şi în hărţile oraşului din 1921 şi 1936.
Cuget Liber
Stradela din poveste! Actorii de la Hollywood, impresionaţi de peisajul din Peninsulă
după strada Sforii din Braşov. Recordul absolut din Europa îl deţine o stradă din Reutlingen, un orăşel din Germania, care măsoară doar 31 de centimetri.
Vechi şi nou, trecut şi prezent, astfel se îngemănează întreaga arhitectură din zona peninsulară, care conferă zonei un parfum deosebit.
Situată între străzile Aristide Karatzalli şi Callatis, stradela Vântului se intersectează la capete cu străzile Mircea cel Bătrân şi Marcus Aurelius, fiind descoperită de turiştii care trec prin zonă cu încântare. Inclusiv americanii filmează, zilele acestea, un film care va fi vizionat în întreaga lume şi care va dezvălui din secretele Peninsulei. Actorii de la Hollywood au rămas impresionaţi de peisajul aparte, alegând să prelungească perioada de filmare pe aceste meleaguri.
Constanţa de altădată li se dezvăluie trecătorilor prin cele câteva case aruncate de-o parte şi de alta a străzii, care măsoară puţin peste doi metri în lăţime. Este mai îngustă, dar şi mai scurtă decât celelalte străzi din zonă, ceea ce-i conferă un aer aparte. Se învecinează cu Biserica Greacă şi Şcoala nr. 2. Coridorul lung nu depăşeşte mai mult de 90 de metri şi duce trecătorul cu gândul la misterioasele culoare ale timpului. Doar la pas poţi parcurge această stradă.
„Lată cât o palmă“
Poveştile legate de stradelă sunt multe şi contradictorii, însă cea care a rezistat de-a lungul timpului este cea potrivit căreia unul dintre cei mai mari autori de poveşti ai tuturor timpurilor, Hans Christian Andersen, ar fi trecut prin zonă. Scriitorul danez a descris această stradă în 1841, când a trecut pe aici, ca fiind lată cât o palmă. De existenţa ei nici constănţenii nu ştiu foarte multe, ea nefiind inclusă în niciun fel de circuit turistic. Mai mult, unele voci susţin că stradela a rezistat în peisaj deoarece aici se află câteva case cu o arhitectură frumoasă, care au făcut faţă provocărilor timpului. Pentru a nu distruge cele câteva imobile, stradela a fost ocolită de planurile zonale.
Aici ar fi locuit, în prima casă de pe stânga, la începutul secolului XX, istoricul Marin Ionescu Dobrogianu, autorul primei monografii a Dobrogei: „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea” şi a peste 20 de studii despre istoria Constanţei. Este casa în care au locuit, până în 1947, Constantin şi Haritia Grancea, înaintea lor locuind aici colo-nelul Marin Ionescu Dobrogianu.
Directorul Muzeului de Artă din Constanţa, Doina Păuleanu, spune că stradela aceasta nu exista pe vremea otomană, căci, în perioada aceea, în zonă era mahalaua armenească, drept dovadă stând existenţa Bisericii armeneşti, construită pe locul vechii biserici din lemn.
Străzile nu erau trasate drept, iar stradela Vântului a apărut mai târziu, pe la începutul secolului trecut. Drept dovadă stă faptul că e mai îngustă şi mai scurtă decât celelalte artere cu care este paralelă. Se pare că prima casă, dinspre strada Mircea cel Bătrân, a fost făcută de arhitectul Grigore Cerchez.
Mica stradă apare în documentele primăriei din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale în anul 1913, dar apare şi în hărţile oraşului din 1921 şi 1936.
