Ziarul Cuget Liber Constanta - Cuibul Reginei, refugiul de lângă valuri al poetei Carmen Sylva
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cuibul Reginei, refugiul de lângă valuri al poetei Carmen Sylva
În cadrul campaniei „Luaţi-i Peninsula lui Mazăre!“, iniţiată de ziarul „Cuget Liber“,
Regele Carol I obişnuia să vină deseori la Constanţa, care devenise un loc de refugiu pentru familia regală. În primăvara lui 1914, regele mergea de două ori pe zi la Cazino, pentru a inspecta lucrările şi chiar pentru a da anumite indicaţii.
Este cunoscută, de altfel, şi iubirea reginei Elisabeta pentru ţărmul mării de la Constanţa, pentru ea fiind construit un pavi-lion, în anii 1909-1910, în portul oraşului. „Acolo unde se isprăveşte partea înaltă a digului, care apără portul de valurile mării, e un pavilion modest ce seamănă mai mult cu o cabină de vapor. În încăperile strâmte ale acestui loc de odihnă s-a adăpostit, în primăverile şi verile anilor din urmă, regina-poetă Carmen Sylva”, consemna ziarul estival „Sirena”, în 1916, fragment redat de dr. Doina Păuleanu în volumul „Constanţa. Aventura unui oraş european” (editura Ex Ponto, 2003, p. 456).
Ziarul „Sirena” arată, în continuare, argumentele afinităţii Reginei pentru Constanţa: „Augusta era dispărută spre sfârşitul vieţii sale era veşnic suferindă şi medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării care într-adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina – poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese şi impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei şi în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spuneam adesea, clipe de intensă mulţumire. Mântuirea trupului bolnav şi încântarea sufletului legase pe fosta regină de ţărmul acesta” (pp. 456-457).
Regina organiza în „cuibul” său, aproape în fiecare zi, ceaiuri literare sau recepţii pe care ziariştii le considerau „de o simplitate încântătoare” (p. 457). „Marea suve-rană se interesa de aproape tot ce privea manifestările vieţii superioare în oraşul nostru. Îndeosebi arta şi caritatea împodobeau sufletul său ales. Într-o zi a venit cu deosebită plăcere să patroneze în sala cazinoului un festival literar, organizat de o ceată de scriitori ce se aflau atunci în oraş şi care mai adusese şi pe alţii din Bucureşti”, arată ziarul „Sirena” (citat în volumul menţionat, p. 457).
După moartea Elisabetei, ziarele deplângeau soarta Pavilionului, care stătea „părăsit şi trist”, după ce fusese „singurul loc între ape cu care firea Reginei se simţea în consonanţă” (ziarul „Sirena”, citat de dr. Doina Păuleanu, p. 458).
avilionul regal a fost proiectat de Victor Ştephănescu şi construit de Anghel Saligny, după ideile Reginei Elisabeta. Clădirea a fost distrusă într-un incendiu, în 1927, fiind reconstruită în anii 1928-1929. Cuibul Reginei se transfor-mă în muzeu în 1996, la împlinirea a 100 de ani de la începerea oficială a lucrărilor de construcţie a portului.
Print
