Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Gabriel Liiceanu, atac dur la adresa lui Mircea Dinescu: „Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric”
12 martie 2021, 12:00
de
George-Andrei Cristescu
„Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii”, scrie filosoful Gabriel Liceanu pe platforma Contributors.ro, într-un text-replică la atacul lui Mircea Dinescu la adresa poetei Ana Blandiana.
„Judecând după nivelul nostru de civilizaţie la capătul celor treizeci de ani istorici de „tranziţie” pe care i-am împlinit, înclin să cred că cel mai mare pedagog valah al României a fost un poet care în tinereţe scria versuri involte.
Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populaţia românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarităţii, a ţopeniei obraznice şi infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieţii profitului făcut cu preţul unei neruşinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluţiei” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate şi sacrificiu a sfârşit, prin contribuţia lui, ca prostituare a istoriei. Rar îţi e dat să vezi categoriile vieţii mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă”scălâmbi.fiinţa morală a românilor, sădind în ei credinţa că sunt condamnaţi să trăiască într-un univers pocit şi populat cu oameni scălâmbi
În preajma lui ʼ90, poetul intră în rolul de disident oficial, dar tot ce face (şi mai ales cum face) în zilele revoluţiei din decembrie şi în continuare ne obligă să recurgem la scenarii de culise nedescâlcite nici până în ziua de azi. Cândva se va afla poate că a făcut parte din casting-ul unei cacialmale istorice, că a fost agentul trasformării unui moment sublim într-o farsă. Căci a văzut vreodată cineva un disident care, după ce se presupune că, mânat de virtuţi nobile, s-a aruncat în lupta cu Răul, să se lăfăiască apoi într-un comportament de puşlama ordinară?
Cert e că, în locul personajului nimbat de aura disidentului, la rampă a apărut scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii. Debutează în noul timp al istoriei imaginându-şi că totul îi e permis. Prima lui grijă este să schimbe un apartament din Piaţa Dorobanţi pe o ditamai vila de pe Bulevardul Aviatorilor, atribuită cu ani în urmă unei nomenclaturiste din stirpea protejatelor Elenei Ceauşescu. S-a mutat într-o villa damnata, fără să-i pese de „ce va zice lumea” şi fără să-i fie silă de aerul pe care urma să-l respire acolo. Apoi, ca proaspăt şef al Uniunii Scriitorilor, a încercat deturnarea în beneficiu propriu a unei tipografii donate după revoluţie de statul german cărturarilor români. Scandalul izbucnit l-a măturat din fruntea Uniunii”, scrie filosoful, pe Contributors.ro.
Acesta continuă: „Nu avea pudori. La lansările de carte apărea golăneşte în compania tarafului de lăutari pe disonanţele căruia chefuise până-n zori. Cu aceeaşi dezinvoltură, la Cotroceni, îi cerea preşedintelui să intervină „unde trebuie” pentru ca, pe harta turismului autohton, să figureze şi un popas al grupurilor de vizitatori străini la moşia lui de pe malul Dunării.
Senzaţia pe care ţi-o lasă această „silabă imprimată pe dos” din cartea umanităţii e că s-a născut ca să demonstreze cât de calpă şi răstălmăcitoare poate fi gesticulaţia unui individ pe scena publică. În timp ce o colegă de breaslă făcea „Memorialul Sighet”, el reinventa bucătăria românească, propunându-le oamenilor la televizor să pună suc de portocale în tocăniţe şi sfeclă în cârnaţi ţărăneşti.
Are un singur merit: după ʼ90, nu s-a dat niciodată mai mult decât era. Nu a fost „un impostor în strai virtuos”. Şi-a asumat pe faţă postura de derbedeu haios, s-a îmbrăcat ca atare, a vorbit ca atare, s-a purtat ca atare, învârtindu-şi brelocul cheii de la maşină pe policar, împroşcând calomnii şi sărind cu gura la oricine, dispreţuind pe faţă reguli şi legi, conducând maşina cu mâna dreaptă pe sticla de palincă şi aşternând un covor de seminţe scuipate din mers între ambreiaj şi accelerator.
În istoria ponosită a acestor ani va rămâne omul care a predat poporului român, cu har şi vervă, bădărănia, transformând estetica şi morala mahalalei în stil de viaţă comunitar”, concluzionează directorul editurii Humanitas.
Ana Blandiana relatează în cartea sa un dejun diplomatic din 1990, în prezenţa ministrului francez de Externe Roland Dumas, alături de Doina Cornea, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu. Dumas a întrebat "dacă se ştie cine erau tinerii morţi la Intercontinental", iar Mircea Dinescu ar fi răspuns ironic: "Hitlerjungend/ Tineretul lui Hitler".
„Într-una dintre dimineţile acelui început, greu de înţeles de lume, care a fost luna ianuarie a anului 1990, am participat la primul şi, de altfel, ultimul mic dejun diplomatic din viaţa mea.
Sosise la Bucureşti, pentru mai puţin de 24 de ore, ministrul de externe francez Rland Dumas şi prima întâlnire programată a fost cu câţiva opozanţi cunoscuţi ai vechiului regim. Au fost invitaţi Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ion Caramitru şi eu”, scrie în volumul de amintiri Ana Blandiana.
În replică, Mircea Dinescu a publicat pe Facebook că Ana Blandiana "ticluieşte" în carte "imaginea monstrului invidios pe gloria postumă a acelor copii care i-ar face dincolo de mormânt o concurenţă neloială". El afirmă că "hobby-ul Anei Blandiana de a se juca una-două de-a interzisa" este un "obicei de pe urma căruia a reuşit să publice o roabă de cărţi până în ultimul an de viaţă al Motanului Arpagic", subliniind în final că scriitoarea "s-a gândit abia acum să-şi recupereze conştiinţa opărită şi să-l dea pe răzătoare pe tatăl lui Andrei". El încheie relatarea cu formula: "Sărumîna, năşică!", Ana Blandiana fiind naşa fiului lui Mircea Dinescu.
citeste totul despre: gabriel liiceanu mircea dinescu ana blandiana ceausescu Citeste mai mult: adev.ro/qpunyq PS.
Replica lui Mircea Dinescu, după ce Gabriel Liiceanu l-a numit “scandalagiu, mitocan, pușlama ordinară”. Exclusiv
Mircea Dinescu îi răspunde lui Gabriel Liiceanu, duppă ce l-a numit "scandalagiu, vedetă, mitocan, poftangiu, un disident care se lăfăie într-un comportament de puşlama ordinară". Sursă foto: Facebook/Digi24
Mircea Dinescu îi răspunde filosofului Gabriel Liiceanu, după apariția articolului “Un pedagog valah”, în care este numit “scandalagiu, vedetă, mitocan, poftangiu, un disident care se lăfăie într-un comportament de puşlama ordinară”.
Cartea Anei Blandiana a fost publicată de Editura Humanitas, a lui Gabriel Liiceanu, și, după ce a citit-o, Mircea Dinescu a spus despre poetă că “și-a dat singură în vileag meteahna de care suferă, căci, plutind pe aripile amneziei, continuă și astăzi să-și reșapeze trecutul”.
În replică, fondatorul Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, îl atacă pe Mircea Dinescu, despre care spune că este un “claun isteric locuit de patima căpătuielii”.
Gabriel Liiceanu dă de pământ cu Mircea Dinescu: “Un mitocan, un poftangiu!”
“Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populaţia românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarităţii, a ţopeniei obraznice şi infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieţii profitului făcut cu preţul unei neruşinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluţiei” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate şi sacrificiu a sfârşit, prin contribuţia lui, ca prostituare a istoriei. Rar îţi e dat să vezi categoriile vieţii mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control. Puţini oameni, în deceniile din urmă, au debilitat atât de mult, prin isprăvile lor, fiinţa morală a românilor, sădind în ei credinţa că sunt condamnaţi să trăiască într-un univers pocit şi populat cu oameni scălâmbi.
În preajma lui ʼ90, poetul intră în rolul de disident oficial, dar tot ce face (şi mai ales cum face) în zilele revoluţiei din decembrie şi în continuare ne obligă să recurgem la scenarii de culise nedescâlcite nici până în ziua de azi. Cândva se va afla poate că a făcut parte din casting-ul unei cacialmale istorice, că a fost agentul trasformării unui moment sublim într-o farsă. Căci a văzut vreodată cineva un disident care, după ce se presupune că, mânat de virtuţi nobile, s-a aruncat în lupta cu Răul, să se lăfăiască apoi într-un comportament de puşlama ordinară? Cert e că, în locul personajului nimbat de aura disidentului, la rampă a apărut scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii. (…)
Mircea Dinescu, pamflet pentru Gabriel Liiceanu: “Am văzut fanaticul”
Contactat de FANATIK.RO, Mircea Dinescu ne-a mărturisitcă lucrează la un pamflet dedicat “fanaticului” Gabriel Liiceanu, pe care îl va face public în scurt timp.
“Am văzut fanaticul de care vreți să mă întrebați. Acum lucrez la pamfletul meu dedicat lui. Nu pot să spun mai mult, de data aceasta, îmi pare rău, dar stați cu ochii pe pagina mea de Facebook. O să îl public acolo curând”,ne-a spus, râzând, Mircea Dinescu, făcând și o glumă, în stilul caracteristic. “Nu mai fiți fanatici, că nu-i bine, în lumea asta nevrozată”.
Cartea Anei Blandiana – Soră lume – de la care a pornit scandalul dintre Gabriel Liiceanu și Mircea Dinescu
Distribuie:
DESPRE AUTOR: MAGDA ANGHELMagda Anghel coordonează departamentul de Lifestyle la Fanatik.ro. A debutat în presă în 2007 la ProSport, ulterior a făcut parte din echipa Libertatea.ro, timp ce 5 ani, după care a contribuit la dezvoltarea altor proiecte din cadrul Antena Group, ca Spynews.ro sau AntenaStars.ro.
Societatea Națională Tutunul Românesc, „arsă” de stat. Cum au ajuns fabricile de țigarete în paragină
Ioan Niculae/foto: George Calin, INQUAM
După încheierea celui de-al treilea proces de privatizare, Ioan Niculae a adus în Societatea Nationala a Tutunului Românesc un teren în valoare de aproape 5 milioane de dolari, al societății Dragon Medical Compex SA. Firma Dragon Medical, cu capital majoritar de stat, a fost înfiinţată în 1991, la iniţiativa fostului medic al echipei naţionale de fotbal, Florin Brătilă.
Printre asociaţii doctorului Brătilă se numărau soţia fostului premier Teodor Stolojan, Elena Stolojan, Gheorghe Hogaş, fost colonel SIE - Divizia Statele Unite şi Dumitru Dragomir, celebrul şef al Ligii Profesioniste de Fotbal. Iar printre acţionari, evident, Societatea Națională a Tutunului Românesc.
În 1991, SNTR care se numea la acea vremea Regia Autonomă a Tutunului, a cedat societății Dragon Medical un teren de la Herăstrău. În 2004, Ioan Niculae intră și el ca acționar în Dragon Medical și, bazându-se pe interpretarea unei legi, restituie terenul către SNTR.
Asociații, inclusiv doctorul Brătilă și soția lui Teodor Stolojan, se retrag în urma acestui fapt din afacere, titra presa vremii.
La scurt timp după preluarea terenului din Herăstrău și creșterea capitalului, ANAF i-a reamintit milionarului că nu a îndeplinit cerințele contractuale stabilite la privatizarea SNTR în timpul guvernul Năstase. Se cerea prezentarea unui acord de la Consiliul Concurenţei prin care instituția aviza finalizarea privatizării. Asta, ori restituirea cele 100 de milioane de dolari datorie, șterse din pix la privatizare.
Patru ani a așteptat ANAF avizul, în zadar. S-a dispus suspendarea licenței de antrepriză fiscală și s-a pus sechestru pe toate bunurile. Mulți au spus că Niculae a luat potul cel mare a doua oară, deoarece instanța a stabilit că, după aderarea României la Uniunea Europeană, Consiliul Concurenţei nu mai avea niciun drept să decidă în privinţa privatizării.
Ca și la prima licitație, când statul a ținut în trezorerie avansul de 10 milioane de dolari, acumulând penalități de aproape 100% într-un singur an, afaceristul Niculae e decis să execute și de această dată statul român.
Totodată, decizia ANAF de suspendare a licenței a îngropat definitiv fostul SNRT. Legea prevede că societatea căreia i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal timp de cinci ani nu mai are dreptul legal să ceară reautorizarea. Deci e imposibil ca SNTR să-și mai reia producția.
Astfel s-a ajuns ca fabricile de țigarete de la București, Iași, Târgu Jiu, Timișoara și Sfântu Gheorghe sa fie lăsate în paragină. Mai sunt doar o mână de angajați, iar utilajele și depozitele sunt sigilate.
Timișorenii, de exemplu, au încercat să-și salveze clădirea-monument istoric în care a funcționat Fabrica de Țigarete. Au solicitat chiar și o anchetă DNA, însă faptele s-au prescris. De altfel privatizarea care a dus la închiderea Fabricii de Ţigări de la Timişoara a fost una care a ridicat multe semne de întrebare. Într-o analiză economico-financiară întocmită în iunie 2000, reieşea că fabrica lucra în profit. Mai mult, fabrica s-a vândut cu 5 milioane de lei, în vreme ce doar patrimoniul fabricii valora de 5 ori mai mult, peste 24 de milioane de lei.
Fabrica de la Iași a fost și ea pusă pe butuci încă de la prima privatizare eșuată, susține fostul director Stelică Amarandei.
„Înainte de a se închide, aceasta fabrică a fost utilată de către SNTR din fonduri guvernamentale, cu echipamente profesioniste, de ultimă oră. Această utilare în forță a fabricii de la Iași s-a produs prin 1998, costurile ridicându-se la aproximativ 15 milioane de dolari, după care, imediat, a venit marea privatizare, girată de Ministerul Agriculturii", a declarat Stelică Amarandei, ultimul director de dinainte de privatizarea Fabricii de Țigarete Iași.
Unitatea pe care o conducea reușea să producă 12 tone de tutun pe zi, acum 25 de ani.
Astăzi, Ioan Niculae se află după gratii. Nu a dat socoteală pentru SNTR, dar a primit o condamnare de 5 ani cu executare într-un dosar de spălare de bani prin firma InterAgro. Anchetatorii au descoperit că firma omului de afaceri, a cărui avere depășește 700 de milioane de dolari, a încercat să fenteze plățile taxelor și impozitelor către bugetul de stat.
De asemenea, în ceea ce privește afacerile cu tutun, Niculae s-a reorientat într-un mod profitabil. A înființat o companie de prelucrare a foii uscate de tutun, deținând acum singura fabrică de acest gen din Europa Centrală și de Est. Angajații lui Ioan Niculae cultivă o plantație de 300 de hectare la marginea orașului Zimnicea și totul merge la export. SNTR, in schimb, a mers la groapa.
Culisele statului paralel, vineri, ora 18: Secretele privatizării tutunului românesc
Privatizarea tutunului românesc, o afacere înecată în fum
Privatizarea tutunului românesc, o afacere înecată în fum, care nu a fost niciodată cercetată penal!
Statul a dat, statul a luat și, într-un final, totul a fost pus pe butuci. După ce a încasat sute de milioane la buget din industria tutunului, statul a ajuns să se fure singur! Așa spune Curtea de Conturi într-un raport.
După o privatizare dubioasă care a fost anulată de instanță, Ministerul Agriculturii cedează în mod inexplicabil majoritatea acțunilor la SNTR lui Ioan Niculae. Ia acțiunile, dă-mi acțiunile! - O scamatorie prin care statul devine din nou majoritar. Și telenovela continuă cu o nouă privatizare! Altă firmă, același om de afaceri în spate: Ioan Niculae.
După numai un an, însă, ANAF vine și anulează tot. Cere excutarea firmei pentru o datorie de peste 100 milioane de dolari.
După 5 ani, patronul SNTR câștigă în instanță lupta, însă totul devenise o ruină care colcăia de șobolani. O poveste demnă de filme doar la "Culisele statului paralel", cu Anca Alexandrescu.
:quality(70):format(jpeg)/wp-content/uploads/2021/03/mircea-dinescu-reactie-gabriel-liiceanu-e1615547877969-1024x660.jpg)
