Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

Se afișează postările cu eticheta Indignari saptamanale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Indignari saptamanale. Afișați toate postările

marți, 9 noiembrie 2010

Rusinea de a fi roman

Rusinea de a fi roman

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Rusinea de a fi roman

Articol publicat de Codrut pe 9 Noiembrie 2010



Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

Stiu ca randurile care vor urma vor fi polemice si imi vor aduce (alti) dusmani insa atunci cand am inceput sa scriu mi-am jurat ca voi spune adevarul, tot adevarul pe care-l cred si simt chiar daca mult mai simplu ar fi sa tac complezent sau sa ma alatur corului masiv al majoritatii. Sa spun si eu, da, da doar pentru ca ceilalti o fac. Scrisul este pentru unii oameni si o forma de manifestare a spiritului liber nu numai o forma de dobandire a unui statut deosebit, acela de voce a opiniei publice. Un om onest trebuie sa aiba si curajul de a fii si impotriva curentului.

Nu sunt un judecator si nici un procuror. “Sunt slava Domnului, destui procurori peste tot si se inmultesc mereu” spunea Norman Manea intr-un interviu recent din revista Bucurestiul Cultural. Insa in mod ciudat, in ceea ce-l priveste pe Adrian Paunescu se pare ca procurorii sunt foarte putini in timp ce adulatorii formeaza multimi impresionante.

Adrian Paunescu la Cenaclul Flacara

A te indoi de geniul poetului constituie o crima de laese majestatis populi romani, te scoate in afara comunitatii nationale. Nu esti un bun roman, care va sa zica. Insa a pune la indoiala adevarul marii majoritati nu reprezinta pentru mine nimic altceva decat o fireasca indatorire. Nu am fost la cenaclurile Flacara dominate si sustinute de Adrian Paunescu. Tin minte doar ca ai mei ascultau la radio transmisii LIVE. Am recuperat insa in ultimele zile cand am fost bombardati cu sute de ore de inregistrari ale acelor manifestari. Nu stiu daca au fost oferite adulatorilor si cantecele patriotice in care Poetul, acompaniat de un zdrangantor la chitara aducea osanale lui Ceausescu, indemand multimea de tineri surescitati sa cante. Si acestia cantau cu naivitate, poate cu speranta, sigur cu inconstienta, lasandu-se manipulati cu voiosie. Probabil ca daca aceste spectacole ar fi fost presarate doar cu propaganda pura nu ar fi avut acel imens succes insa geniul diabolic al lui Paunescu le condimenta si cu o halca de dragoste de patrie, un copan de iubire de fata, cateva boabe de planset lacrimogen adunate cu grija de prin istorie, o jelanie de parinti. Paunescu se mula perfect pe acea combinatie jenanta (atat pentru unul cat si pentru celalalt curent politic), lesia comunismului legionaroid.

Recunosc ca cel mai mult ma enerveaza la ceea ce a fost Cenaclul Flacara minciuna precum ca a fost o oaza de libertate. Ma enerveaza faptul ca atat de multe sute de mii de tineri romani din acea perioada (inclusiv parintii mei) au fost amagiti, inselati, prostiti dandu-li-se un drog ieftin doar pentru ca atentia lor sa se indeparteze de la problemele grave ale Romaniei lui Ceausescu, de la adevaratul genocid national pe care-l administra cu cruzime cuplul prezidentiale ( si povestea din filmul 4,3,2 este doar un exemplu relevant). Si acea nostalgie livrata atunci destul de seducator a persista peste timp la fel precum s-a intamplat in cazul tinerilor americani care au luat parte la Woodstock. In felul sau stramb si deviant, Cenaclul Flacara cam asta incerca sa imite fiind insa versiunea soft, national-comunista a celebrului Woodstock. Dar ce deosebire imensa! In timp ce americanii visau utopii, bine ajutati de drogurile fumate si injectate, o buna parte a lor luptand impotriva comunismului prin Vietnam, tinerii romani de atunci chiar traiau intr-una!

In plus ma enerveaza afirmatia ca intregul tineret de atunci, parintii nostri, ar fi fost iluzionat de acest Mefisto, Adrian Paunescu. Da, macar tinerii de atunci mergeau la Cenaclul Flacara nu precum cei de acum care merg in cluburi sa asculte manele. O reducere absurda a multor gusturi si grupuri caci, se stie, nu exista un tineret uniform. Din aceasta perspectiva, manelismul muzical actual mi se pare la fel de deprimant precum era atunci Cenaclul Flacara. Insa, nu trebuie rezumat intregul spectru doar la cele doua episoade. Refuz sa cred ca toti tinerii de azi asculta manele.

Nu cred nici ca Adrian Paunescu a fost un bun roman. Nici pe departe. A incercat doar sa – si exploateze carisma pentru a dobandi un statut personal cat mai bun atat inainte de Revolutie cat si dupa 1989, statut care in Romania se rezuma in jurul detinerii a cat mai multa putere. Si nu pot uita, reportajele televiziunilor mi-au adus aminte caci in preajma catafalcului se afla reunita si familia lui, cum sotia lui Adrian Paunescu a spulberat o familie, ucigand trei din cei patru membrii ai ei, fapta pentru care, in mod evident, sotia nu a facut puscarie. Nu in ultimul rand, saracul Adrian Paunescu, dupa trei-patru mandate de senator si deputat (macar in acest punct a fost onest urmand calea politicii neo-comuniste atat in PSM cat si in PSD), pe patul de spital, se plangea ca pensia lui de parlamentar nu-i ajunge pentru a-si intretine familia. Aceasta dovedeste mai bine ca orice natura umana a celui care a fost Adrian Paunescu.

Pentru cei care totusi sunt putin deranjati si nu au uitat felul cum s-a pus la ordinele Securitatii (caci, poate cineva sa mai creada astazi ca toate spectacolele acelea la care luau parte zeci de mii de tineri nu erau autorizate si atent supravegheate de Securitate?) si nu au uitat ceea ce a reprezentat Paunescu pentru regimul Ceausescu exista o portita de scapare: a facut ce-a facut dar a fost un mare poet. Asta-l scapa nemaifiind nevoie sa se justifice. Nu stiu daca nu e la fel de absurd cu afirmatia, dom’le mie imi place stilul lui Mao Tze Dung din Carticica rosie insa nu sunt de acord cu masacrele comunistilor chinezi. Condusi de acelasi Mao. Mai exista si lamentatia, da, a scris poeme de adulatie pentru a salva cultura romana, pentru a putea introduce o soparla, s-a sacrificat! Si culmea aberatiei rezida in transformarea sa, in aceasta logica stramba, in disident. Romania a avut disidentii sai adevarati ( Paul Goma, Dorin Tudoran etc.) care si-au riscat chiar si viata (Gheorghe Ursu), nu e cazul sa-i cautam acolo unde nu sunt.

Evident, fiecare e liber sa iubeasca ceea ce-l reprezinta in functie de criterii personale. In acelasi timp imi aduc aminte de cuvintele lui Vasili Grossman din Viata si destin “dacă omul nu e întotdeauna măreţ, se întâmplă să fie şi lamentabil” si, mai ales „lucrul cel mai important este sa treci cu cinste prin viata”. Ceea ce mi se pare foarte trist, chiar lamentabil este felul cum memoria este masacrata, viciata in Romania, cum, pentru a prelua ideea justa a lui Cezar Paul-Badescu din Dilema Veche, nimeni nu se discrediteaza definitiv in Romania. Iar cand se intampla aceasta totul este posibil. Chiar sa fi adulat pentru a fi vandut niste iluzii…Nimanui nu i se potriveste mai bine celebra sintagma Dumnezeu sa-l ierte!

Rusinea de a fi roman, 10.0 out of 10 based on 3 ratings

Niciun raspuns la “Rusinea de a fi roman”

49sin says:
Your comment is awaiting moderation.

Am reţinut sintagma :”lesia comunismului legionaroid.” este o opinie împărtăşită de mulţi (şi de mine ) că “In felul sau stramb si deviant, Cenaclul Flacara cam asta încerca sa imite fiind însa versiunea soft, national-comunista a celebrului Woodstock. ” de acod şi cu “Din aceasta perspectiva, manelismul muzical actual mi se pare la fel de deprimant precum era atunci Cenaclul Flacara. ”
nu puteţi fi contrazis nici aici :”Nu cred nici ca Adrian Paunescu a fost un bun roman. Nici pe departe. A incercat doar sa – si exploateze carisma pentru a dobandi un statut personal cat mai bun atat inainte de Revolutie cat si dupa 1989, statut care in Romania se rezuma in jurul detinerii a cat mai multa putere. Si nu pot uita, reportajele televiziunilor mi-au adus aminte caci in preajma catafalcului se afla reunita si familia lui, cum sotia lui Adrian Paunescu a spulberat o familie, ucigand trei din cei patru membrii ai ei, fapta pentru care, in mod evident, sotia nu a facut puscarie. Nu in ultimul rand, saracul Adrian Paunescu, dupa trei-patru mandate de senator si deputat (macar in acest punct a fost onest urmand calea politicii neo-comuniste atat in PSM cat si in PSD), pe patul de spital, se plangea ca pensia lui de parlamentar nu-i ajunge pentru a-si intretine familia. Aceasta dovedeste mai bine ca orice natura umana a celui care a fost Adrian Paunescu.”

Aici sînt de acord doar cu Paul Goma, Gheorghe Ursu ca dizidenţi , nu e cazul după părerea mea cu Dorin Tudoran suspiciunile mele le voi explica altă dată pînă atunci recomand jurnalele publicate ale doamnei Monica Lovinescu…
Ca şi critici , la cald , în ziua înmormîntării televiziunile mogulilor noştri dragi (rectific “draci”) ne-au oferit o paletă imensă şi uneori contradictorie chiar a “oamenilor de bine” am selectat doare trei :

“In ziua înhumarii poetului, Eugen Simion spunea într-o relatare la tv, de undeva din strainatate: Adrian Păunescu este un poet important, care va marca literatura româna. Un poet al socialului, mai mic decat Sorescu sau Nichita. In aceeaşi zi fabricantul de certificate revoluţionare , spre deosebire de Ion Ilici Ilescu, care spunea că Adrian Paunescu era un “poet militant”, Bebe Ivanovici de meserie matriter – sculer ne-a dat “cuvantul de onoare de revoluţionar “ Adrian Păunescu este “un poet mai mare decît Eminescu”

PS.
Am recomandat acest link revistei antiromâneşti ACUM coordonată şi de Petru Clej care-i consideră pe toţi românii care nu sînt de acord cu el nişte “mitocani” :

După 40 de zile vă rog să citiţi şi acest link :

http://filme-carti.ro/indignari-saptamanale/rusinea-de-a-fi-roman-4012/#more-4012

49sin says:

Errata : “pînă” în loc de “pănă” ,”doar” în loc de “doare”, “înmormîntare ” în loc de “îmormîntare” “ne-a dat cuvîntul lui de revoluţionar” în loc de ne-a dat “cuvîntul de onoare”


https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor