Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

duminică, 13 iunie 2010

O altfel de politică « Alexandru Marin, copilul democrației - una din speranţele României


my country in the sky.......Romania
Added by Beatrice Zapali
O altfel de politică « Alexandru Marin, copilul democrației

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

O altfel de politică

Posted on aprilie 6, 2010 by Alexandru Marin

75



Îmi propun să vă lansez o provocare: haideţi să cerem, haideţi să promovăm şi să susţinem o altfel de politică. O politică pe care noi să o dictăm şi pe care noi să o ducem mai departe, care să ne reprezinte dupa 20 de ani în care am votat emoţional şi în care niciodată nu am fost reprezentaţi cu adevărat.

Îmi permit să fiu primul care îşi asumă o altfel de politică şi în speranţa că o să fim cât mai mulţi care vor crede în schimbare, vă invit să semnaţi alături de mine următorul contract:

Stimați prieteni,

Numele meu este Alexandru Marin. Îmi place să mă consider copilul democrației. M-am născut între Revoluţie şi mineriade, am învățat să merg odată cu primele forme de progres sau regres ale societății şi am vorbit odată cu primii paşi făcuți pentru aderarea la platformele europene şi internaționale de orice fel.

Educaţia creştină primită de la bunica mea şi educația anti-comunistă primită de la tatăl meu m-au făcut de multe ori să mă gândesc că depinde de mine să schimb ceva în viața mea sau în viața celor din jur. Vremurile în care părinții nu își primeau salariul cu lunile, lucrând la stat, m-au făcut să răspund la întrebarea “ce vrei să te faci când o să creşti mare” cu ” vreau să fac ceva pentru ca cei care vor veni în urma noastră să nu treacă prin aceleași momente… “.

Multă vreme mi-a fost greu să realizez cum o să reuşesc să fac ceva bun pentru ceilalți. Stând pe trepte la TNB, la km 0 al libertății şi înjurând condițiile alături de prietenii mei cu care împărțeam aceeaşi sticlă de suc luată la chetă, mi-am dat seama că sediul istoric al PNŢ-CD-ului era destul de aproape şi mi-am făcut curaj să păşesc în casa unde încă se șimțeau mirosul de sânge al revoluționarilor şi prezența spiritului mentorului meu, Corneliu Coposu. Am reuşit să mă împart o perioadă între treptele de la Universitate şi cele din sediile de partid şi, fără să îmi dau seama, ajunsesem destul de implicat în viața unei organizații a cărei glorie a apus din păcate. Însă a fost o onoare să îmi dau seama că pot să reprezint tinerii şi că pot să fiu vocea lor în mijlocul unor oameni de bine, care încă mai credeau în soarta creştin-democrației. Am putut, astfel, să exprim timid, pentru prima oară, o altfel de politică.

A fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să cred că pot să fac ceva pentru tineri şi că o să pot promova valorile în care cred dacă o să continui să lupt. În momentul în care PNL-ul, celălalt partid pe care l-am cunoscut în paginile cărților de istorie şi în ale cărui valori mă regăseam, s-a îndepărtat de un grup de influenţă pe care nu îl apreciam şi nu o să îl apreciez niciodată, m-am apropiat de TNL şi am început o muncă alături de nişte oameni minunați, împreună cu care sper că o să reuşim să punem o nouă ordine în politică.

După ce am reuşit să mă implic în mişcări ale organizaţiilor politice de tineret, dar şi în ale altor ONG-uri, am început să cred din ce în ce mai tare că tinerii pot avea un cuvânt şi să nu accepte condițiile impuse de gaşca politică ce a confiscat aceşti 20 de ani din viaţa democrației noastre şi atentează la următorii. Mai am puterea să cred că într-o zi această țară o să fie guvernată de oameni care îşi câştigă autoritatea prin competență, nu prin populism. Și datorez această putere tuturor oamenilor de bine care m-au ajutat în aceşti ani să îmi dau seama că România este consolidată pe valori şi principii, nu pe sunete de manele şi lideri carismatici.

Când spun o altfel de politică mă gândesc la bunica mea care credea în frumos şi care duminica se ducea la biserică, mă gândesc la părinții mei care muncesc cinstit şi pentru care faptul că imi pot pune pe masă o pâine câştigată cinstit este cel mai brav gest. Când spun o altfel de politică mă gândesc la tinerii care fac politică pentru că îşi doresc o schimbare şi la tinerii din universități care învață ca să poată construi ceva în țara aceasta. Când spun o altfel de politică mă gândesc la toți aceia pe care îi văd zâmbind în parc când e soare, dar şi la oamenii care vin obosiți de la muncă şi aleargă după ultima maşină. Când spun o altfel de politică mă gândesc la toți aceia de care mă lovesc zilnic pe stradă şi pe care, deşi nu-i cunosc, mi-ar plăcea să îi opresc şi să îi întreb ce îi doare şi cum cred ei că putem schimba ceva. Când spun o altfel de politică mă gândesc la toți oamenii care mai au speranță, mă gândesc la toți aceia care vor altceva.

Zilele viitoare, când vor avea loc alegeri pentru TNL sector 3, o să îmi permit să le cer colegilor mei un vot şi o să încerc, în cazul în care mă susțin, să ajung în birou să îi reprezint cum pot mai bine, aşa cum sper eu că am reuşit până acum. Dumneavoastră, oamenilor de peste tot din țara asta, oameni care ţin în picioare societatea civilă, oameni pe care îi apreciez şi cărora le adresez această scrisoare, nu îmi permit încă să vă cer un vot. Nu îmi permit să cred că sunt în stare să fiu depozitarul încrederii voastre, dar am nevoie de susținerea voastră, am nevoie de gândul vostru bun şi de legitimitatea morală pe care mi-o puteți oferi să promovez o altfel de politică. Am nevoie de critica şi completările voastre în acțiunile mele şi am nevoie de voi să credeți că țara asta este pregătită să accepte o altfel de politică.

Vă rog, dragii mei, tineri sau oameni trecuți prin viață, să-mi oferiţi sprijinul pentru a putea promova o politică tânără, o politică a entuziasmului, o politică a gândului curat. Vă propun să aderați la o altfel de politică şi vă invit alături să luptăm pentru o schimbare. Vă invit să semnați cu gândul acest contract prin care eu îmi asum promovarea unui alt mesaj în politică, ce ar părea astăzi că nu mai e în stare să protejeze valorile, că nu mai e în stare să reprezinte oamenii simpli, că nu mai e în stare să administreze resursele.

Am nevoie şi avem nevoie de o altfel de politică. Am nevoie şi avem nevoie de o nouă ordine. Am nevoie şi avem nevoie să credem într-un gând că putem. Haideți să credem!

Cu drag,
Alexandru Marin,
copilul democrației

Posted in: Politica, evenimente

Dimitrio member : "Frizzey Lights" - the movie - the message - Frizzey Lights World

"Frizzey Lights" - the movie - the message - Frizzey Lights World

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

"Frizzey Lights" - the movie - the message

Information

"Frizzey Lights" - the  movie - the message

We are invited for a limited time on earth,

at the end we go with nothing,

but we could live in harmony together

and YOU are a important part (frizzey)

Website: http://www.frizzey.com/Lights.htm
Location: Tirolywood - Earth - Universe
Members: 450
Latest Activity: 14 minutes ago

Architects for positive changes

All informations - HERE



http://www.frizzey.com/Lights.htm

20 de ani de mineriada in democratie -Colaje Sile this Millennium



Sile this Millennium





Colaj







ştiri calde



20 de ani de mineriada in democratie

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

20 de ani de mineriada in democratie


Foto: Arhiva
Cand un popor autozugravit drept "duios" consemneaza evenimente de atrocitatea mineriadei din 13-15 iunie 1990, care nu vor putea fi sterse niciodata de pe retina unei natiuni taman iesite dintr-un univers totalitar, se cheama accident.

Cand un popor autozugravit drept "inteligent" nu reuseste sa impinga cu piciorul mintii la marginea lumii autorii morali ai mineriadei - pentru temnita ar fi trebuit sa se considere genial -, se cheama incompetent.

Cand poporul greseste in aprecierile despre sine se cheama ca nu are toate datele. Le au, insa, procurorii. La multi ani, mineriada draga! Dormiti in pace, idealisti! La multi ani, domnule Ion Iliescu!

Faptele

Cateva informatii care nu trebuie uitate niciodata: pe militantii anticomunisti din Piata Universitatii, Ion Iliescu i-a considerat anarhisti, iar situatia a fost redusa un timp la o problema de circulatie - la sedinta de Guvern din 11 iunie (exista documentele) s-a stabilit ca evacuarea Pietei U. sa aiba loc in 13 iunie la ora 4.00 - Iliescu a cerut 4.000 de muncitori in piata, care "sa stationeze" pana la normalizarea "situatiei" - Chitac a declarat procurorilor ca Iliescu i-a reprosat eliberarea fara aprobare a celor retinuti ilegal.

"Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita" (12 iunie, comunicat citit la TVR din partea lui Iliescu).

4 garnituri de tren cu mineri condusi de Miron Cozma sosesc in 13 dimineata la Bucuresti, sunt devalizate sediile partidelor istorice, mii de bucuresteni sunt batuti deoarece pareau intelectuali (barba, ochelari) sau studenti - 6 oameni mor, dar numarul real ar putea fi mai mare, deoarece la Straulesti au fost descoperite cateva zeci de morminte ale unor persoane neidentificate decedate in intervalul 13-16 iunie.

"Este important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului, Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceleasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007.

Planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990.

De asemenea, nu a fost luata o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii). Nu exista nici un Decret ori alt act, in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum se prevede in art. 82, lit. g, din actul normativ anterior mentionat." (rechizitoriu, 2007).

Romexpo, 15 iunie

Ion Iliescu catre mineri: "Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. (...)

Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile. (...)

Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei 16-21 Decembrie depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe.

In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva?

Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada. Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta.

Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile. Stim ca avem in dumeavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra".

Romani cu mineriada crestata in trup

In democratie, politicienii sunt obligati sa apere viata cetatenilor care i-au mandatat sa exercite puterea, dar si atunci, la mineriada, ca acum, esenta acestui principiu nu are substanta reala. O arata realitatea. In democratie, justitia este un instrument aflat in mana cetatenilor, dar a incaput in buzunarul celor pe care nu ma sfiesc sa-i consider un soi de legatari universali, cu diferenta ca nu exista un testament decat implicit. Fara intentie.

In democratie, cand cetatenii nu se simt aparati, statul slabeste. Au trecut 20 de ani de la acele zile de teroare, iar statul este mai slab ca oricand. Am ajuns la aceasta concluzie gandindu-ma la faptul ca institutiile functioneaza, totusi, si n-as fi indreptatit la o asemenea cugetare.

Si totusi... cate viteze are natiunea asta? Una pentru noi, nefericitii, care am considera un strop de justitie, daramite o galeata intreaga, echivalentul unei sentinte impotriva autorilor morali ai mineriadei, ca pe un semn ca justitia poate reprezenta un pansament pe rana neimplnirii, care ne strabate fiinta din crestet pana din talpi, si alta dedicata interesului lor.

Pot exista felurite explicatii: au murit martorii, procurorii n-au avut bani de drum, la fiecare expertiza se raspunde cu alta, n-a existat mereu vointa politica, Lassie a fugit de acasa. Dar au trecut 20 de ani! 20! Democratia a ajuns la majorat, e in anul doi de facultate si ar putea sa faca si copii, dar inca n-a deschis ochii.

Nepasarea, delasarea, ipocrizia sunt modurile de viata ale justitiei ca instrument al cetateanului bolnav, si jalea, cata o mai fi, a celor care inca isi amintesc, este un motiv suficient pentru a-i considera neimpliniti. Traim o mineriada care ne-a crescut in trup ca un mort si nu exista leac pentru ea. Decat uitarea. La multi ani, domnule Iliescu!
Duminica, 13 Iunie 2010, ora 07:45
Sursa: Ziare.com
Autor: Cristian Mihai Chis

Comentarii

Sile this Millennium

"banalizarea raului" poate oricind sa-l aduca inapoi pe Ion Ilici Iliescu

Adaugat la 13.06.2010 10:25:11

Click pentru a edita imaginea
E prima data cind "politicianul reformist" ,profesor de politologie Cristian Preda ma dezamageste in toleranta pt. nomenclaturistul Ion Ilici Iliescu 13.06.2010 10:21
Domnule Cristian Preda "banalizarea raului" poate oricind sa-l aduca inapoi pe Hitler ,Stalin sau PolPot...dixit

Motto colaj :

Păngărirea creştinismului de decăturile lui Soros care se consideră elită a societăţii civile e blasfematorie vs. de poporul ortodox român
Păngărirea eroilor neamului romănesc care au luptat pentru independenţa
României de către elita politică în frunte cu "primarul care este" Vanghelie
pîngărirea osemintelor lui generalului Lahovari ,care au semănat mai mult a marketing de autpromovare şi un act blesematoriu pentru marele dispărut

"(Sile this Millennium)
"(...)

O stire/reportaj din Adevarul mi-a ridicat stomacul in git: Vanghelie si-a ingropat rudele in cavoul familiei Lahovari din cimitirul Bellu. Batrinele ramasite ale generalului Lahovari ar fi imprastiate de mult, iar cavoul facut de arhitectul Ion Mincu, devastat.Ca Romania risca sa fie exclusa din Consiluil Europei tocmai pentru ca niste lacuste si-au facut cuibul in casele altora – boieresti sau nu – e o chestiune pe care politicienii o mai pot drege pe ultima suta de metri. Asta daca nu le pare rau ca sintem sub reguli UE si trebuie sa facem ceva sa ne exmatriculeze.

Dar sa te instalezi si in cavouri?? S-a trecut peste orice rusine, peste orice masura, peste orice urma de umanitate, bun simt sau macar frica de Dumnezeu. Comunistii si-au facut propriile monumente, dar astia de azi vor sa se insinueze in locul istoriei! Dar mai bine cititi ce scrie Adevarul, ca sa va indignati – daca! – singuri si cu spor(...)"[

Lahovari evacuat de Vanghelie, gen.Argeşanu de Costică Voicu

EROII NEAMULUI DE DUPĂ `89
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1687/4371826/1/vanghelie2.jpg
http://media2.gruprc.ro/photo/thumbs/800_600/122009/fad23ececf7e676f7055d2a60f4fa230.jpg

vezi toate articolele de ]
sursă :http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Bucuresti-_Vanghelie_si-

ATAC LA CULTURA ROMÂNĂ
Ziarul Financiar păstorit de jurnalista Fi-rea a mogulului Felix turnătorul criptocomunist atacă de cîte ori cum poate valorile culturale perene romîneşti
"prietenii ştiu de ce"(Sile this Millennium):
"

Cioran, impostor?

joi, 15:21 Autor: Daniel Nicolescu

Sub titlul "Colecţionarul de imposturi", Frédéric Rouvillois (autor, intre altele, al unei "Istorii a snobismului") antologhează, repovestindu-le cu har şi haz, câteva dintre cele mai ingenioase, demente, incredibile acte de impostură (a se citi plagiate, păcăleli, falsuri, minciuni, basne, goange, canularuri) din literatură, istorie sau politică. Ba chiar şi din articolele de fapt divers ale ziarelor. Asta pentru că, nu-i aşa, "totul a fost, este şi va fi colecţionat".

Şi atunci, se intreabă autorul, de ce să strângă in cutiuţe şi sertăraşe ambalaje de portocale sau prezervative? Sau, cum au făcut alţii, spre amuzament, de ce să reunească ideile primite, locurile comune sau prostia? De ce să nu adune, in năvodul unei singure cărţi, imposturile lumii? Nu pe cele de toată mâna, şotiile, fleacurile şi cacealmalele ocazionale, ci pe cele mai gogonate, pe acelea care au făcut istoria să derapeze şi care au suscitat observatorilor un sentiment confuz, in care se amestecă groaza şi stupoarea, furia şi admiraţia.

Impostura (din latinescul "imponere", a inşela) cunoaşte patru genuri majore şi o multitudine de nuanţe (inşelăciunea simplă, făcută să prezinte o ficţiune drept fapt real, inşelăciunea menită să denunţe a altă inşelăciune, mistificarea benignă, ticluită ca să stârnească zâmbete, calomnia, deraierea la limita patologicului etc.) pe care Rouvillois incearcă să le ilustreze prin circa o sută de exemple, de la Claude des Armoises, care s-a dat drept Jeanne d'Arc (după ce aceasta fusese arsă pe rug), până la Mathurin Bruneau, care a reuşit să-şi convingă contemporanii că este Ludovic al XVII-lea.

Unele sunt de-a dreptul hilare, altele patetice, unele pline de ură, altele sâcâitoare, iar eroii lor sunt fie falsificatori de geniu, fie escroci subtili, fie şarlatani veroşi, fie pretendenţi improbabili, fie savanţi dubioşi.

Florilegiul se deschide cu un capitol dedicat unei uriaşe mistificări datând din anul 1925, care il are ca protagonist tocmai pe un astfel om de ştiinţă: Paul Kamerrer, un biolog socialist vienez. Dorind să demonstreze adaptabilitatea speciilor şi forţa genelor, acesta a făcut un studiu "strălucit", in urma căruia a ajuns să fie considerat până şi in Statele Unite, un "Darwin al secolului XX". El a pornit de la ideea că broscoii de apă au pe lăbuţe nişte pernuţe nupţiale, sau perii copulatorii, cu care işi ţin aleasa ca să nu fugă in timpul actului sexual. Pe de altă parte, broscoii de pământ ("les crapauds accoucheurs") nu prezintă această particularitate, pentru că, pe sol ferm, doamna broască nu are cum să fugă "pretinzând că suferă de migrenă".

Prin urmare, Kamerrer a pus cuplurile din această ultimă categorie să se imperecheze in mediu acvatic. Evident, broscanilor le-au apărut pernuţele nupţiale, pe care apoi, conştiincios, le-au transmis şi progeniturilor lor. Iată, confirmată, teoria progresului! Delir mondial, genetica se afla in faţa unui salt fără precedent! Sovieticii sunt in extaz, iar Miciurin işi freacă mânuţele (lipsite de perii copulatorii). Aşa se poate naşte Omul Nou şi aşa se poate modifica societatea! In 1926, insă, un cercetător american, G.K. Noble, vine la Viena ca să vadă minunea. După investigaţii metodice, descoperă că dl Kamerrer injectase cerneală in lăbuţele broaştelor. După ce a fost demascat, savantul vienez şi-a tras un glonţ in cap. Concluzia lui Rouvillois: "Incă o victimă a ştiinţei capitaliste!" Sigur, totul, aşa cum e povestit, pare de un haz nebun. Nu trebuie inţeles insă că Rouvillois minimalizează efectele imposturii sau că ii consideră pe impostori nişte simpli clovni, nişte chicoteli ale istoriei. Atât doar că, după ce ii dă in vileag, nu se poate stăpâni să nu-i ia peste picior.

P.S.: Şi pentru că veni vorba despre impostură... Intr-un recent număr din Le Figaro littéraire in care, coincidenţă, in pagina a 5-a, este făcută o scurtă recenzie a volumului amintit, editorialul de pagina 1, dedicat acum lui Dominique Noguez, este semnat, ca de obicei, de Yann Moix. O voce cu autoritate, un condei sclipitor, pe care am avut in numeroase rânduri plăcerea să-l laud, fără rezerve, şi să-l citez cu delicii. Este romancier, nu numai jurnalist, este un scriitor cu simţul nuanţelor şi al valorii, ale cărui cronici literare au vibraţia şi revărsările asociative ale eseului şi comunică o rară libertate a cugetului. In textul cu pricina, vrând să-l inalţe pe Noguez şi să-i lustruiască piedestalul (la poalele căruia aş depune oricând o floare), Moix foloseşte figura contrastului. Oaia neagră? Emil Cioran.

Dar iată textul: "Cioran mi se pare insuportabil. El ar trebui denunţat ca reprezentând una dintre cele mai crase imposturi ale literaturii secolului XX, care a cunoscut falsa glorie a lui Malraux şi nulitatea beckettiană." Pentru intâia oară de când il citesc, faţa lui Moix, de luptător de K1, mi se pare că se potriveşte cu felul in care işi dă cu părerea (sau in care dă cu parul). Cum acel "ar trebui denunţat" ascunde promisiunea unei demonstraţii, aştept cu sufletul la gură. Până atunci, insă, mergând pe formula aceluiaşi contrast, nu pot să nu mă uit, precum curca-n lemne, la genialităţile nogueziene pescuite de Moix: "Marile cărţi sunt cărţi fără nume", "Ne naştem printre lacrimi, ar trebui să ne naştem intr-un râs nebun". Una din două: ori a imbătrânit Noguez, ori Moix nu a vrut decât să-l injure pe Cioran, iar restul sunt citate de umplut pagina...


Dimitrio

Mineriada culturală occidentalo-română :" Cioran, impostor?"

Cioran, impostor?



Răspunsuri la Aceste Discuţii

Răspunde la Aceasta

Ştergere
Mulţumesc pentru postare domnule
Cristian Stancu
ajunge doar să citezacest pasaj
"(...) ". Hamletistul bogomilic al acestei scandaloase dar imaginare alternative e explicabil la un fost obedient al gărzilor de fier, care n-au putut însă încătuşa poporul nostru, făuritor activ al propriei sale istorii.
Bogomilul apologet al regimurilor imperialiste tot mai falimentare şi neputincioase să-i facă pe plac se gargariseşte cu reţete politice mistificate şi neoperante, într-o vreme când popoarele, conştiente de ţelurile lor democratice, socialiste şi paşnice şi nesinchisindu-se de ifosul olfacticilor duhnitori, sunt în măsură a trece reversibila cămaşă de forţă după gâtul freneticilor belicişti, mai mult sau mai puţin solitari
."(...)"
[Şerban Cioculescu
Glasul Patriei, nr. 125, 20 mai

(Glasul Patriei, nr. 125, 20 mai 1959)
]
Q.E.D



Dimitrio


https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor