http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Sambata, 25 Iulie 2009 | Cecilia ZAREA
Urmăriţi în mod public
Urmăriţi în mod public
Urmăriţi sub acest nume public 8sin49
- Urmăriţi în mod public
pentru a-i comunica astfel autorului blogului şi întregii lumi că sunteţi unul dintre fani.| EDITIA NR. 2629 |
PSYCHIATRY- Romanian Free Psychiatrists Association-Monthly Review, No.7 - JULY 2009
P r o g r e s sau r e g r e s?
Progres sau regres?
In ultimul timp au avut loc congrese mondiale si nationale de psihiatrie, sub titlul de UMANISM! Parcurgind rezumatele am constatat ca sunt niste banalitati. In ultimii ani aparusera niste demagogi care vorbeau de comunitate. Nu se vad rezultatele. Si ce umanism se poate face numai cu vorbe? Este clar ca se ignora resocializarea pentruca e mai comod e sa o duci bine cu firmele, ale carui mercenar esti. Unde sunt galagiosi care vorbeau de reforma la noi? De fapt la ce puteai sa te astepti dela niste incompetenti. Fara meserie si numai cu entuziasmul puterii nu poti face nimic. Noile serii numai au cursuri sistematice, nu mai stiu semiologie, nu stiu sa scrie o foaie de observatie. Era de asteptat, pentruca la fel erau si sefii lor, pe vremea cind trebuiau sa munceasca, erau prin avioane, ca sa invete geografie. Cei care vor sa invete psihiatrie trebuie sa stea pe linga APLR, revista Psychiatry, sa vina martea la prezentari de cazuri si la sfirsit de luna la sedintele APLR, sa faca un doctorat.Viata e grea, psihiatrul normal nu face mare avere, merge alaturi de necajitii lui. Daca vroiati avere trebuia sa va faceti oftalmologi, sa scoateti cristaline si atit. Asaca Umanismul actual echivaleaza cu o serie de banchete si minciuni a unor psihopati suficienti si iresponsabili pe care trebuie sa-i suporte istoria. Abuzurile lor vor iesi cu timpul la iveala. Logica istoriei este adevarul.
Prof.Romila
1 comments:
Post a Comment On: PSYCHIATRY- Romanian Free Psychiatrists Association-Monthly Review, No.7 - JULY 2009
"P r o g r e s sau r e g r e s?"
1 Comment - Show Original Post
Câtă dreptate aveţi domnule profesor Romilă !!!
Prefer REGRES fără UMANISM prefer ORTODOXIE GRECEASCĂ fără NEW AGE prefer NORMALITATEA SECULARĂ cu toate riscurile , în loc de ORDINEA SCHIZOFRENICĂ a POSTMODERNIŞTILOR prefer ADEVĂRUL DE ESENŢĂ CIVICĂ în locul MINCIUNII CEZARULUI INDIFERENT DE IDEALURILE MĂREŢE PE CARE LE INVOCĂ ....RESPING ACTUALA CLASĂ POLITICĂ POSTCOMUNISTĂ care suferă de un curios ATAVISM CRIPTOCOMUNIST care îşi asumă acelaşi DUBLU DISCURS şi care a INSTAURAT SCHIZOFRENIA ÎN CETATEA ROMÂNEASCĂ ...ACEST BABILON ROMÂNESC TREBUIE TRATAT URGENT ALTFEL ACEASTĂ NAŢIE VA DEVENI NOMADĂ iar pe "GURA NOASTRĂ DE RAI" alţii decât ROMÂNII vor clădi "NOUL IERUSALIM"!
July 25, 2009 12:02 PM
Domnule Profesor am o întrebare pentru dumneavoastră şi anume :
July 25, 2009 12:31 PM
Schizofrenia
de catre: Adrian Petre
corporale decelabile.
Da-i o nota si ajuta-ti colegii!
În sistemele de clasificare modernă se consideră obligatorie pentru diagnosticul de mare probabilitate şi durata minimă a manifestărilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc şi acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afecţiuni psihiatrice, cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât şi pentru aparţinători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluţia bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind încadrarea socială a bolnavilor.
Eugen Bleuler (1857 - 1940), medic psihiatru elveţian, a diferenţiat şi denumit schizofrenia ca boală mintală distinctă.
O descriere a unui comportament de tip schizofren găsim deja în antichitate în scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. În medicina modernă, diversele manifestări clinice ale acestei maladii au fost de mult cunoscute, fiind însă descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele (Kahlbaum: catatonie; Hecker: hebefrenie; Westphal: paranoie acută). Este meritul psihiatrului german Emil Kraepelin de a fi reunit în 1896 simptomele caracteristice sub noţiunea de "Dementia praecox" ("Demenţă precoce"), dorind să sublinieze prin aceasta evoluţia nefavorabilă a bolii până la modificarea gravă a personalităţii, deşi - în realitate - nu este vorba de o demenţă în sensul strict psihopatologic al cuvântului. Eugen Bleuler în 1911 introduce denumirea de Schizofrenie ("scindare, disociere a minţii"), accentuând prin aceasta caracterul disociativ particular al tulburărilor psihopatologice.
Kurt Schneider (1930) face diferenţa între simptomele de prim ordin şi cele secundare, permiţând astfel un diagnostic operaţional. Conceptul de schizofrenie în sistemele moderne de clasificare ICD-10 ("International Classification of Diseases" a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - WHO) şi DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediţia IV, 1994), bazate pe conceptele tradiţionale, contribuie la stabilirea unui consens internaţional, referindu-se la cele mai moderne rezultate ale cercetărilor şi la necesitatea opraţionalizării diagnosticului şi terapiei.
Frecvenţa psihozelor schizofrenice este 0,5 - 1 %, cu o rată a incidenţei anuale de cca. 0,05 %. Probabilitatea ca o persoană să se îmbolnăvească de schizofrenie în cursul vieţii este în medie de cca. 1 %. Mai mult de jumătate din îmbolnăviri se produc între pubertate şi vârsta de 30 de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupează acele cazuri cu un debut după vârsta de 40 de ani.
Schizofrenia nu are o singură cauză, apariţia ei se datorează interacţiunii mai multor factori biologici, psihologici şi culturali cu o vulnerabilitate genetică predispozantă.
• Factori genetici: În familiile bolnavilor de schizofrenie există o probabilitate mai mare de îmbolnăvire decât la restul populaţiei. În cazul gemenilor univitelini, rata concordanţei este de 50 %. Studiile genetice au pus în evidenţă pe cromosomul 22 o genă (WKL1), care pare să fie în legătură cu apariţia unei schizofrenii catatone. Predispoziţia genetică este interpretată în prezent ca poligenetică, în ciuda cercetărilor de genetică moleculară nu s-au putut evidenţia alte localizări cromosomiale specifice.
• Factori pre- şi perinatali: O cauză a vulnerabilităţii ar putea fi reprezentată de o suferinţă intrauterină a fătului sau a copilului nou născut, care ar provoca o disfuncţie minimală a creierului (Minimal Brain Dysfunction). Un rol ar putea fi jucat de infecţiuni virale ale mamei sau ale nou-născutului, o etiologie virală certă nu a putut fi totuşi demonstrată.
• Factori psiho-sociali: O serie de condiţii psiho-sociale au fost încriminate drept factori declanşatori ai schizofreniei, opiniile sunt însă controversate. Factorii psiho-sociali influenţează mai degrabă evoluţia bolii şi nu apariţia ei. În acelaşi sens este interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitărilor psihice sau al stărilor de tensiune emoţională (High-expressed-emotions).
Teoria psihanalitică presupune că regresiunea la o treaptă inferioară de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important în apariţia psihozelor schizofrenice. Aşa zisă "personalitate premorbidă" (personalitate schizoidă) nu pare a fi asociată cu dezvoltarea mai târziu a unei schizofrenii.
Laic și religios
Un tânăr prieten îmi spune că nu este evreu cel care nu este religios. Atunci ce este acel evreu „neevreu”? Este ciudat că spusa lui Malraux și anume că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a fost rapid asimilată de unii din generația apărută în preajma acestui necunoscut secol XXI. După ce Spinoza, Mendelssohn, Heine, Herzl, Weizmann, Canetti, alți iluștri evrei ( Heine era convertit) ne-au învățat să fim moderni, să gândim liber, fără a ne asimila, vine o generație de neo-religioși, fără nici o rea intenție, eu cred că sunt chiar sinceri și ne spun – fraților reveniți la religie că altfel nu mai sunteți evrei. Eu am privit religia, de orice fel, ca pe o mitologie, de multe ori frumoasă, de multe ori misterioasă, uneori absurdă. Dacă ar fi să aleg între religie și filosofie , aș prefera filosofia, aș merge pe metafizică, aș crede în transcendență, apoi în viața de apoi, ș.a.m.d. Ca evreu din Diaspora, născut în 1941 nu cunosc nici idiș, nici ebraică, cunosc parțial iudaismul din lecturi în română, germană, engleză, franceză. Poate că sunt destui ca mine. Suntem noi evrei? Dacă s-ar merge pe ideea revenirii la religie, Israelul ar trebui să nu mai fie un stat modern, ar ajunge să semene cu un stat fundamentalist, precum unele state musulmane. Acolo vrem să ajungem? Evreitatea înseamnă numai religie? Pierdem două secole de modernitate? Tânărul cu care discutam mi-a mai spus ceva interesant – cultura creată de evrei nu este cultură evreiască, ea nu contează pentru evrei, ci pentru restul lumii. Aici problema devine chiar stridentă. Desigur, știința, arta chiar, nu au neapărat un specific național ( arta, adeseori, are), dar ce înseamnă cultură iudaică? Numai religie? Alt Talmud nu se va mai scrie. Comentariile la Tora și Talmud pe mine, personal nu mă interesează. Admir un rabin deștept, citesc cu plăcere pildele hasidice, mă interesează Cabala, sunt un admirator al lui Moshe Idel, dar nu sunt religios. Andrei Pleșu, care declara cândva că , în ciuda unor invenții ale unor vadimi, nu este evreu, dar l-ar onora apartenența la evreitate, mai spunea că religia este o chestiune intimă, că el nu se simte obligat să meargă într-un anumit loc să se roage. El se roagă în inima lui, în casa lui. De altfel și iudaismul spune ca Dumnezeu să fie în inima ta. Eu înțeleg grija care există pentru păstrarea evreității, anume în Diaspora ( nu-i vorbă, că nici în Israel nu trăiesc numai evrei), dar nu cred că religia este principalul sau chiar singurul liant. Slavă Domnului ( folosesc apelativul la Divinitate), există și alte legături între noi, evreii acestei lumi neliniștite. Un atașament pentru valori istorice, morale, pentru un Stat numit Israel, mândria de a ști că mulți oameni de valoare , evrei au adus și aduc contribuții de seamă în mai toate domeniile, aceste valențe există. Eu cred că a fi habotnic, azi, este un semn de renunțare la intelect, la valorile spirituale moderne. Poate că o frustrare, un sentiment al nerealizării poate împinge pe un tânăr , azi, spre o iluzorie „eliberare ” de cultura laică. Nu sunt ateu, pentru că nu combat religia, amintind aici de o anecdotă despre rabinul care spunea că a fi ateu înseamnă că ai studiat suficient ca să ajungi la negarea lui Dumnezeu. Nu, eu nu am studiat religia, dar nici nu mi-o pot impune, cu atât mai puțin să mi-o impună altcineva. Se spune că, psihic, omul are nevoie de Divinitate. Probabil, de aceea și cred că Moartea absolută nu există. Poate că este o formă de religie intimă. Imi dați voie să fiu religios doar sub această formă? Vă mulțumesc.
Boris Marian
Despre prostie și ură
Toată lumea știe ce este ura și ce este prostia. Despre inteligență, ce să mai vorbim? Aprofundând un conflict personal, am ajuns la concluzia că ura și inteligența nu pot face casă bună. Ura nu numai că întunecă rațiunea, dar ea pornește dintr-o lipsă de rațiune. Pot fi contrazis, unii vor veni cu exemple islustre de genii „rele”. Excepțiile nu confirmă nici o regulă. Mă voi referi la antisemitism la terorism,la antiisraelism, antieuropenism, antiamericanism, la multe „anti” din ultimii o sută de ani. In primul rând , cel care se lasă mânat de ură începe cu acuzația că este marginalizat, că nu este respectat, cere drepturi pe care le-ar putea câștiga printr-o muncă susținută și eficientă. In al doilea rând, cel care urăște dorește distrugerea nu numai a presupusului dușman, ci, la o adică, a întregii lumii. „Piară lumea, să se facă dreptate”, este sloganul teroristului, al omului înveninat de ură. Ce părere poate să aibă un om normal când îl aude pe Ahmadinedjad, un oriental Hitler redivivus, care cere distrugerea unui stat cu peste șase milioane de locuitori de dragul victoriei islamismului în lume? Este el un om inteligent? Nu vorbesc de prudență, pur și simplu de un elementar bun simț, nu vorbesc de umanism , ci de o idee despre iubirea pentru oricare om, care nu te pune în pericol. Iubește-ți aproapele, zic două religii, eu adaug, iubește-ți și departele, că și el este om.
Antisemitismul nu este o boală, cum se afirmă uneori, este o deficiență mentală, atât individuală, dar și colectivă. Mergând pe un fir logic, orice acuză antisemită poate fi demontată până la șuruburi și piulițe. Deicidul, omorul ritual, conspirația mondială sunt construcții ale unor minți debile.Nu-vom-face-aici-demonstrații. Terorismul a fost întotdeauna o armă a celor obsedați de putere și nici pe departe o reacție a celor săraci, cum se încearcă a se acredita această boală a ultimului secol. In acte teroriste sunt atrași, desigur,și oameni săraci, fără mijloace sigure de existență, dar masele nu pot fi acuzate de terorism. Bin Laden, despre care se spune că a murit, a fost un om bogat, terorismul este finanțat cu miliarde de dolari de către grupuri care au anumite scopuri economice. Dacă se spune că în Coran omuciderea nu este condamnată, iar credința lui Mohamed ar trebui impusă cu sabia, aceasta nu înseamnă că miliardul de musulmani este format din teroriști. Ce să spunem de creștinism, sub semnul căruia au avut loc cruciadele, pogromurile lui Hmielnițki? Putem spune că terorismul ar putea fi al creștinilor? Dar oameni cu o dezvoltare mentală redusă ajung să se sinucidă numai pentru a duce în mormânt semeni de ai lor, în numele lui Alah. Deci aceeași „sancta simplicitas”, sfânta prostie conduce la acte barbare, iraționale. Prin aceasta nu minimalizăm rolul unor minți perverse care controlează din umbră mișcările Hamas, Hezbollah, ș.a. Antiisraelismul este , oare, rodul unei minți evoluate? Ce poate fi rău în faptul că într-o zonă rămasă sute de ani într-un inerție economică lamentabilă s-a ridicat o minune de țară, o civilizație de nivel european? O țară care abia acum a găsit și surse de gaze naturale, dar care nu are petrolul din Emiratele Arabe? O țară care s-a ridicat prin munca locuitorilor, evrei, dar și arabi puși pe muncă. Despre antieuropenism și antiamericanism nu mai discutăm, este superfluu, Europa și SUA sunt promotorii civilizației, fără a uita Japonia, desigur și, în ultimul timp China. Marea necunoscută rămâne alegerea Rusiei aflată într-o revenire, dar nu se știe în ce direcție. Nici antirusismul nu este un semn de inteligență politică. Oricare tendință de a urî, de a respinge la modul general o etnie, o țară, o civilizație dovedește o retardare mintală care ne pune în fața riscului de a lua istoria de la început. Nu s-a dovedit că omul se trage dintr-o anumită maimuță. Dar maimuțele pe care le cunoaștem nu par a ști ce este ura sau înveninarea.
Boris Marian