Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

marți, 24 august 2010

Replica

Replica

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Soţul deputatei PDL, paravan pentru dinozaurii finanţelor româneşti

Familia Stavrositu, asociată cu devalizatorii Băncii Internaţionale a Religiilor

(minim 2 voturi)
Maria si Iancu Stavrositu
Pentru cine se întreba cum de a reuşit consilierul judeţean Iancu Stavrositu, soţul deputatei PDL Maria Stavrositu, să ajungă în 2002, la doar 30 de ani în fruntea Interfinbrok Corporation SA, una din cele mai importante firme româneşti de intermedieri financiare, există câteva răspunsuri de-a dreptul halucinante. Tânărul Stavrositu a intrat brusc în familia extrem de selectă a Interfinbrok, pe 18.12.2002, când a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie şi director general, în locul lui Bogdan Ioan Tomoşoiu. Treptat, soţului deputatei Maria Stavrositu i se cesionează aproape toate acţiunile Interfinbrok, astfel încât numele cu adevărat grele, care au la baza acestei companii, dispar în anonimat. De pe 07.02.2007, Iancu Stavrositu ajunge să deţină 97,7625% din acţiunile societăţii, iar el şi soţia sa cunosc o ascensiune fulminantă pe plan politic. Pe de-o parte, numele Cuşu- familia din care provine deputata PDL- pe de altă parte, deţinătorii din umbră ai Interfinbrok şi greutatea afacerilor pe care aceştia le derulează, au constituit un suport extrem de puternic pentru saltul cuplului Iancu- Maria în primele nivele decizionale ale politicii româneşti. Este, de altfel, o evoluţie logică: economicul finanţează şi susţine politicul, pentru ca decizia politică să favorizeze, ulterior, economicul. Interesant este că nu Iancu Stavrositu a fost primul sosit în clubul select al dinozaurilor finanţelor româneşti, pe care îi vom prezenta imediat. Până la avansarea soţului deputatei în fruntea Interfinbrok, acţionarul majoritar al companiei era Iancu Cuşu, fratele parlamentarei noastre. Cuşu deţinea în 2002, ultimul an în care Monitorul Oficial face o referire exactă la acţionariatul complet al SC Interfinbrok Corporation SA, pachetul majoritar de 78,96250%. Fratele Mariei Stavrositu era şi este asociat în Interfinbrok cu personaje blestemate de miile de români păgubiţi de două bănci înfiinţate şi vandalizate în perioada sălbatică şi întunecată a capitalismului românesc. Este vorba despre Banca Română de Scont (BRS) şi Banca Internaţională a Religiilor (BIR), două falimente răsunătoare pentru care nu a fost găsit, nimeni, niciodată vinovat. Absolut toate persoanele din conducerea BIR şi o parte din cea a BRS sunt acţionare la Interfinbrok Corporation, alături de alte nume extrem de cunoscute, dar şi de Iancu Cuşu şi Iancu Stavrositu, adică fratele, respectiv soţul deputatei Maria Stavrositu.

Familia Stavrositu face afaceri cu foşti consilieri şi apropiaţi ai lui Ion Iliescu

Îi regăsim aici pe Ion Popescu, fostul colonel DIE devenit preşedinte al BIR, scos, evident, de sub urmărire penală în 2008, pe motiv că nu a existat nici o devalizare, cu 0,45% din acţiunile Interfinbrok Corporation; Nicolae Cinteză, nimeni altul decât şeful Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României, cu 0,1125%; Vasile Secăreş, cu 0,225% din Interfinbrok, a fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, în perioada 1990- 1992, fost rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNPSA), pe care a părăsit-o în 2004 după ce a fost acuzat că a devalizat-o cu 10 miliarde de lei vechi, ofiţer de Securitate, potrivit lui Mircea Răceanu şi membru fondator al FSN, dar şi vicepreşedinte al Eximbank, până în 1997; Lucian Burghelea, cu 0,025% din compania familiei Stavrositu, este fostul şef al Biroului de Plasamente la Societatea de Asigurări Astra, arestat în 2002 pentru complicitate la delapidare în uriaşul scandal al falimentului Băncii Române de Scont; Constantin Grigore Săraru, mult mai cunoscut sub numele de Dinu Săraru, fostul lider comunist, apropiat al lui Ion Iliescu, foarte activ în perioada imediat de după decembrie 1989, care are şi el 0,225% din Interfinbrok; Valentin Eugen Daeanu, fostul consilier al preşedintelui BIR, cu 0,3% din acţiuni; Caius Filimon, cu 0,45%, de asemenea, anchetat în dosarul falimentului BIR, scos ulterior de sub urmărire penală; camerunezul Joseph Noupadja, celebru şi el în urma devalizării societăţii de asigurări Metropol, prin care a prejudiciat mii de români cu peste 5.000.000 de dolari, dar şi pentru afacerile ciudate pe care le derulează în Zona Liberă Constanţa; Centrul Naţional Ecumenic, cu 0,75% din acţiunile Interfinbrok, este entitatea care a fondat Banca Internaţională a Religiilor, înfiinţată de Ion Popescu, capul afacerii BIR şi condusă de Dinu Săraru, vărul celui dintâi; Provitas SA, cu 12% din Interfinbrok, societate de asigurări acţionară la BIR, a fost desfiinţată în 2006, din conducerea ei făcând parte acelaşi Ion Popescu, dar şi Vasile Gică (de asemenea, acţionar la Interfinbrok-ul familiei Stavrositu), Raul Alexandru Doicescu (alt nume foarte interesant, asociat cu Adriean Videanu, dar şi cu Sida Ionescu) şi Elisabeth Roze Marie Neagu.

Două bănci falimentate, mii de păgubiţi, nici un vinovat

Toate personajele implicate în falimentele BRS şi BIR au fost cercetate şi chiar arestate; procesul dosarului BIR continuă, de altfel, şi în zilele noastre. Treptat, cei despre care anchetatorii spuneau că au devalizat zeci de milioane de dolari, falimentând astfel, cu bună ştiinţă, cele două bănci, au fost declaraţi nevinovaţi. Şi ţinând cont de experienţa, renumele şi sumele uriaşe de bani care au trecut, într-un fel sau altul, prin mâinile acestor veritabili dizonauri ai finanţelor româneşti, revenim la ipoteza de la început şi deducem că Iancu Cuşu şi Iancu Stavrositu par a fi mult prea tineri pentru calibrul celor amintiţi mai sus. Că este folosită familia deputatei Stavrositu drept paravan de un grup de interese specializate în tranzacţii bancare mai mult sau mai puţin ortodoxe sau sunt pur şi simplu asociaţi „pe bune”, rămâne de văzut. Cert este că până a ajunge să dea lecţii de moralitate politică, familia deputatei Stavrositu ar fi putut să-şi amintească de propriile asocieri cu figurile întunecate din trecutul iliescian al României.

Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă

Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Soţul şi socrul deputatei Stavrositu fac speculaţii penale cu acţiuni la bursă

Share |

stavrositu2.jpg„Famiglia" de la malul Mării Negre - Episodul 2 Familia Stavrositu pare să acapareze tot ce mişcă în Constanţa. Socrul şi soţul deputatei Maria Stavrositu controlează direct sau indirect mai multe firme. Interesante şi foarte bănoase sunt firmele pe care familia le controlează indirect, adică cele în care reprezentanţii ei nu apar ca acţionari majoritari, dar apar ca administratori. „Curentul" vă prezintă una dintre modalităţile oculte prin care soţul deputatei face afaceri la Bursa de Valori Bucureşti şi foloseşte informaţii din interior pentru binele clienţilor săi.

Monopol pe remorcare

Aşa cum era normal, în Constanţa majoritatea banilor se învârt în jurul portului, principala activitate fiind concentrată acolo, indiferent de natura ei. Fie că este vorba despre manipularea mărfii care intră, de reparaţiile vapoarelor sau de descărcarea acestora, orice se întâmplă în Portul Constanţa aduce bani. Aşa probabil s-au gândit şi reprezentanţii familiei Stavrositu în momentul în care au pus mâna pe Compania de Remorcare Maritimă Coremar SA.
Atât Iancu Adrian, soţul deputatei, cât şi Stilă, socrul acesteia, apar ca administratori ai firmei care deţine monopolul remorcării în port. Ei nu apar ca şi acţionari, dar Stilă Stavrositu îşi pune semnătura pe aproape toate actele interne, dat fiind faptul că la cei 72 de ani ai săi este şi director economic al companiei.
„Coremar SA este una din cele mai mari companii de remorcaj din portul Constanta şi are cca. 350 angajaţi, o flotă de 12 remorchere şi o reputaţie cucerită de-a lungul timpului pentru siguranţa şi calitatea serviciilor", se prezintă firma controlată de familia Stavrositu.
Cu active de 5.9 milioane de euro şi o cifră de afaceri de 7.3 milioane de euro în 2008, firma controlată a realizat în 2008 un profit de 1.7 milioane de euro, cu aproape o jumătate de milion de euro mai mult decât în 2007.

Jocuri bursiere cu firma „casei"

Apariţia familiei Stavrositu în interiorul unei firme aşa de mari a adus de la sine şi unele schimbări. Cea mai „naturală" a fost legată de faptul că firma Interfinbrok Corporation a început să se implice activ în vânzarea şi cumpărarea acţiunilor de la Coremar.
Interfinbrok este manageriată de Iancu Adrian Stavrositu care, în numele acestei firme, a fost ales şi vicepreşedinte al Asociaţiei Brokerilor din România.
Nu ştim exact câte tranzacţii realizează firma lui Iancu Stavrositu cu acţiuni ale firmei Coremar la care acelaşi personaj este administrator, dar această relaţie este cel puţin „bolnăvicioasă", putând fi interpretată ca nelegală.
Firma Interfinbrok Corporation a fost preluată de un grup de machidoni de la Banca Internaţională a Religiilor în momentul în care instituţia financiar-bancară a dat faliment. De atunci, firma a crescut şi a ajuns să fie controlată de Stavrositu împreună cu Bogdan Tomoşoiu, fostul şef al Trezoreriei de la BIR.

Tranzacţie suspectă

La data de 16.04.2008, firma Interfinbrok Corporation anunţa Bursa de Valori Bucureşti că unul dintre administratorii Coremar SA, Ştefănescu Gheorghe, cumpăra un număr de 1.000 de acţiuni Coremar SA la preţul de 0.8750 RON/acţiune. Anunţul era necesar deoarece în temeiul legii clientul era o „persoană iniţiată", dat fiind funcţia pe care o ocupa.
Nu ştim exact dacă în perioada respectivă s-au mai efectuat prin intermediul Interfinbrok şi alte tranzacţii ale persoanelor iniţiate sau dacă aceeaşi firmă a considerat cumva că persoane iniţiate sunt şi rudele administratorilor şi acţionarilor. Nu ştim nici dacă deputata Stavrositu sau soacra ei, Ecaterina, au derulat în acea perioadă tranzacţii. Aflarea acestor informaţii ţine de organele de anchetă.
Cert este însă că două zile mai târziu, Adunarea Generală Extraordinară a Coremar a decis să majoreze capitalul social al companiei cu o cotă din profit. Majorarea era cu peste 700.000 de euro, iar manevra crea posibilitatea de a acorda o nouă acţiune pentru fiecare acţiune deja deţinută.
Art. 3 din Hotărârea nr. 1/2008 a AGEA Coremar arată că „Fiecare acţionar al societăţii va deţine un număr dublu de acţiuni faţă de cele pe care le deţinea până la AGEA".
Putem să presupunem faptul că atât Iancu şi Stilă, cât şi clientul lor au avut cunoştinţă de faptul că acţiunile deţinute urmează să se dubleze şi au acţionat pe cale de consecinţă, cumpărând.

Antecedente periculoase

Un alt client al firmei de brokeraj a familiei Stavrositu, despre care vom discuta într-un episod viitor, a vândut la data de 17.06.2010 acţiuni ale Coremar SA prin intermediul Interfinbrok Corporation. Acesta era, de asemenea, persoană iniţiată, în temeiul legii.
Ciudat este că, exact a doua zi, preţul acţiunilor a scăzut cu 12.73%, iar la două zile de la vânzare a mai scăzut cu alte 12.20 de procente. Nu ştim ce a influenţat preţul, dar este cert faptul că „persoana iniţiată" a reuşit să-şi vândă acţiunile sale la un preţ mai bun decât alţi acţionari.
Acest tip de fapte cu rezonanţe penale nu a fost îndeajuns cercetat de procurori din cauză că faptele sunt foarte greu de probat. Cu toate acestea, anchetatorii s-au pus la punct cu modurile de operare ale „gulerelor albe", ultimul caz în acest sens fiind cel instrumentat de DIICOT în urma căruia preşedintele Băncii Transilvania a ajuns să fie trimis în judecată.

Sursa: Curentul.ro

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor