Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Traian Băsescu acuză Occidentul că a dus la crearea Statului Islamic și la criza refugiaților
Traian Băsescu acuză Occidentul că a dus la crearea Statului Islamic și la criza refugiaților
Fostul președinte Traian Băsescu a acuzat joi
seară Occidentul că a creat puterea de azi a Organizației Statul
Islamic prin intervențiile greșite în Libia și Siria, la care România
s-a opus. Băsescu a reiterat la B1 Tv că se opune primirii refugiaților
în România. Să mă lase UE cu solidaritatea, a susținut Băsescu. Fostul șef al statului român a spus că România a anticipat ce se va întâmpla în Consiliul European. CITIȚI ȘI:Traian
Băsescu: România NU trebuie să primească refugiați/ Țările occidentale
care au provocat haosul din Libia și Siria să-și asume responsabilitatea Aștept ca președintele și premierul să se folosească de ceea
ce a făcut România în această direcție în Consiliul European și prin
poziția de atunci să explice acum de ce nu acceptă refugiați, a mai spus Băsescu. UE nu poate face acestei situații, dar s-a ferit să ia măsuri, e o chestie majoră de securitate, a mai afirmat fostul președinte. Băsescu a susținut că trebuie distruse capacitățile de plecare a navelor de imigranți. Ieri erau 1700 de refugiați pe care trebuie să îi primească România, azi sunt 7000, mâine vor fi mult mai mulți, a mai precizat Băsescu. ”Eu am spus și în intervenția mea de acum câteva zile, când
am fost categoric împotriva unei poziții prin care România să accepte
primirea refugiaților. Îmi mențin poziția că România ar face o mare
greșeală să intre în categoria statelor membre care vor accepta
refugiați, indiferent că sunt din Siria, din Magreb sau Afganistan.
România are piloni extrem de puternici în Consiliul European. Nu e
treaba mea să le spun public, e treaba reprezentanților României să
valorifice acele poziții. Vreau să spun un lucru. România și-a pus
piloni în interiorul Consiliului European asupra Orientului Mijlociu,
Asupra Libiei și Siriei, care sunt acum marile goluri, care îi pot
folosi la o poziție prin care să spună: România v-a avertizat, dar ați
luat-o pe cont propriu. Nu ne puneți să plătim o factură pe care voi ați
generat-o. Povestea cu solidariatea trebuia să funcționeze atunci când
România a atras atenția cu Siria și Libia, cu ce punem în locul
dictatorilor. Și am pus Statul Islamic care își trimite oamenii peste
mări. Pentru că Stat Islamic deține exploatări petroliere, deține în
Siria și Irak zone de control are resurselor petroliere pe care le
valorifică. Și în acest val de care ne e milă, intră și oameni finanțați
de cei care dețin astfel de resurse.Îi văd și eu că sunt chinuiți, dar
când ești șef de stat în loc de inimă trebuie să ai o piatră. În
condițiile în care avem un acord de la Dublin care spune clar că care
sunt regulile UE cu privire la imigrația ilegală. Cine crede că astfel
de valuri se preiau doar prin a le oferi cazare se înșală profund”, a declarat Traian Băsescu în cadrul emisiunii ”Ultimul cuvânt”, difuzată la B1 TV și moderată de Cătălin Striblea și Sabin Orcan. Fostul președinte a mai spus că îi este de milă de refugiați, de mamele care fug cu copiii în brrațe, dar ”ca șef de stat, trebuie să ai o inimă de piatră”. Acesta a mai menționat faptul că autoritățile din țara noastră ar
trebui să trateze criza imigranților ca pe o problemă de securitate
pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană. Traian Băsescu a mai
afirmat că UE nu poate face față acestei situații, care era
anticipabilă. Ba mai mult, susține fostul președinte, România nu are de ce să
primească 1.700 sau 7.000 de imigranți (n.r. cifre vehiculate în presă),
deoarece nu știm multe informații despre aceste persoane. ”Eu sunt un om căruia îi dau lacrimile. Am văzut imaginile, sunt înduioșătoare, dar un șef de stat trebuie să spună nu”, a spus Băsescu.
Isabela Vasiliu-Scraba,
„Rinocerizarea” criteriului biografic la un istoric dilematic
Motto: „Am văzut Rinocerii
de Ionescu. Alături de sclavia economică, rinocerizarea e unul din
flagelele cumplite și permanente pe care omul e nevoit să le suporte.
Rinocerizarea e perfect valabilă peste tot unde se face politică
și se propagă vreo ideologie”. (Victor Felea, Jurnal, 13 sept.
1964).
„Rinocerizarea”
criteriului biografic s-a putut observa la un istoric dilematic recenzând
Scrisorile din București, 1944-1946 (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006)
trimise de profesorul Eric Tappe (1910-1992) specialist în limba română la
Universitatea din Londra, fost elev al istoricului Grigore Nandriș de la
Londra (fratele memorialistei Anița Nandriș Cudla deportată de
sovietici de la Cernăuți în Siberia pentru 20 de ani). Ȋntr-un
articol din 2008 (vezi „Dilema Veche”, Nr. 211/ 2008), Andrei Pippidi
mentionează relațiile englezului Tappe cu români de prestigiu, cu
istoricul academician gen. Radu Rosetti, cu arheologul Ion Nestor (1905-1974),
director al Muzeului Național de Antichități - devenit din 1956
Institutul de Arheologie al Academiei-, și cu Marioara Golescu (1), -
ultima fiind cea care a avut ideea de a salva prin fotografiere multe din Tăblițele
de la Sinaia făcute dispărute în comunism (vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Un ziarist, o filoloagă și o carte bombă:
Cronica geto-dacă de pe Tăblițele de la Sinaia, în rev.
„Oglinda literară”, Focșani, Nr. 76/ 2008, p.3382,http://www.isabelavs.go.ro/Articole/dan_romalo2.htm), dar „uită” arestările istoricilor
menționați, detenții începute la Ministerul de Interne condus de
Teohari Georgescu / Burăh Tescovici. „Regimurile care
funcționeză pe baza terorii exercitate de o poliție
politică” ar fi conspirative, observa în 2002 un fost deținut
politic, nepot al istoricului militar Radu Rosetti, decedat în temnița
comunistă din Sighetul Marmației (2).
„Rinocerizarea”
devine posibilă după „cucerirea puterii prin modificarea
mentalității, grație hegemoniei ideologice” veșnic
atentă ca cele spuse și publicate să nu-i fie defavorabile (vezi
Ion Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării,
București, Ed. Vog, 2004, p.68). Istoricul Ion Varlam vede o ilustrare
simbolică a conspirativității chiar în numele conspirativ al
unor comuniști precum Lenin, Stalin, Molotov, Teohari Georgescu, Vasile
Luca, Walter Roman, Silviu Brucan, Leonte Răutu, Andrei Oișteanu,
Paul Cornea, Zigu Ornea, etc.” (Op. Cit., p.66).
După
moda „libertății de expresie” dinainte de 1990 când era absolut
interzis a se vorbi în public despre martirii închisorilor comuniste (vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Sfântului Arsenie Boca,
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/) și despre milioanele de detenținuți
politic de după 23 august 1944 (vezi Monumentul victimelor
comunismului din Elveția, la Chene Bours, aproape de Geneva) dilematicul
recenzent al Scrisorilor din București s-a ferit să
menționeze temnița politică făcută fără nici
o vină de exact acele personalități care-l impresionaseră
pe Eric Tappe în anii șederii sale de la sfârșitul anului 1944
până în 1948 la Misiunea Militară Britanică din București.
Despre
detenția Marioarei Golescu (1897-1987), condamnată la 20 de ani de
muncă silnică (3), aflăm de la d-na Aspazia Oțel Petrescu
povestind în două pagini antologice cum a salvat-o Marioara Golescu
după înghețul pe timp de iarnă la izolator (vezi Aspazia
Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne...,
București, Ed. Platytera, 2008, pp. 233-235, prima ediție în 2000 la
Fundația Culturală Buna Vestire, pp. 235-238).
Ȋn
cazul Mariei Golescu (specialistă care studiase mult în
străinătate) arestată în 1949, „uituceala” dilematicului istoric
Andrei Pippidi este cu atât mai semnificativă, cu cât nobila
specialistă în artă bisericească, „poliglotă și
plină de înțelepciune” (apud. Aspazia Oțel Petrescu) făcuse
anii de temniță comunistă pentru „vina” de a-l fi cunoscut
și a fi corespondat cu britanicul Eric Tappe (4), „vină” care le-a
dat prilej agenților Moscovei să-i confecționeze acuzația
de „spioană britanică” și s-o condamne pentru „înaltă
trădare de patrie”.
Note și considerații marginale:
1.Colaboratoare cu articole de
istoria artei bizantine în reviste prestigioase ale vremii (Revista
Fundațiilor Regale, Cronica numismatică și arheologică,
Convorbiri literare, Revue historique du Sud-Est europeen, Boabe de grâu, etc)
Maria Golescu a publicat în Buletinul Comisiunii Istorice, 1943-1944, articolul
Un arhitect român la începutul veacului al XIX-lea : meșterul Ilie
Gulie, pp.109-113, on-line https://fr.scribd.com/doc/264118184/Maria-Golescu-Mesterul-Ilie-Gulie-1943-1944 . Despre caietele ei aflate în arhiva Institutului de Istoria Artei
„George Oprescu” din București s-a publicat în 16 mai 2013 un articol
scris de Silvia Marin Barutcieff și Cristina Bogdan, on-line la http://revistacultura.ro/nou/2013/05/lada-de-zestre-a-mariei-golescu/ .
2. Despre academicienii și
istoricii supuși regimului de exterminare din inchisoarea de la Sighetul
Marmației se poate citi în cartea profesorului Nuțu Roșca, Închisoarea
elitei românești (Baia Mare, Ed. Gutinul, 1998) de unde aflăm
că rinocerizații regimului comunist scriau pe actele de deces ale
celor uciși după gratii „persoană fără ocupație”.
Iată câteva nume ale „dezocupaților” arestați de poliția
politică: academician George Brătianu, decedat la 55 de ani după
trei ani de temniță, doctor în litere la Sorbona, profesor de istorie
universală, succesor al lui N. Iorga; acad. Alex. Lapedatu, decedat
după trei luni de închisoare politică, din 1935 președinte al
Academiei Române; acad. Ioan Lupaș, președinte al Secției
Istorice a Academiei Române, descoperitorul actelor originale ale Unirii
ortodocșilor cu papistașii, istoric sfătuit de Lucian Blaga
să nu publice sub comuniști actele din care reiese
înșelăciunea catolicilor; acad. Ion Nistor, fost rector al
Universității din Cernăuți, unde era profesor de Istoria
Românilor ; acad. Dumitru Caracostea, doctor în filologie romanică la
Viena cu W. Meyer-Luebke, fost profesor universitar la catedra de Istorie
literară și Folclor de la Universitatea din București, fost
Președinte al Secției Literare a Academiei Române, deținut din
1950 până în 1955 la inchisoarea din Sighet fără a fi fost
judecat și condamnat; filozoful academician Ion Petrovici specializat în
Germania șI în Franța, fost profesor de logică și de
istoria filozofiei la Universitatea din Iași, apoi la Universitatea din București,
italienistul Alexandru Marcu, membru corespondent al Academiei purtat în
lanțuri în închisoare împreună cu filozoful Mircea Vulcănescu,
ambii omorâți după gratii ; poetul Adrian Maniu, membru
corespondent al Academiei, publicat după ieșirea din
temniță de poetul Mircea Ciobanu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Poet
la vremea lui Ahab, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/ ); istoricul basarabean Ion Pelivan care a făcut parte din
Delegația României la Conferințele de pace de la Paris șI
Geneva, decedat după patru ani de închisoare comunistă; istoricul
Teofil Sauciuc-Săveanu, fost rector al Universității din CernăuțI
unde a predat filologie clasică, doctor în filozofie șI litere la
Viena, profesor de istorie antică șI epigrafie la Universitatea din
București; acad. Radu Rosetti, istoric militar, fost director al Muzeului
Militar șI apoi al Bibliotecii Academiei; acad. Silviu Dragomir (unchiul
filozofului Alexandru Dragomir, vezi interviul refăcut șI adnotat de
Isabela Vasiliu Scraba https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/ ), istoric cercetător al arhivelor austriece șI maghiare, fost
profesor universitar, doctor în teologie șI istoric al bisericii; acad.
George Fotino, eminent specialist în limbi clasice, fost decan șI profesor
de istorie a dreptului românesc la Universitatea din București; istoricul
Ștefan Meteș, membru corespondent al Academiei, fost director al
Arhivelor Statului din 1922 până în 1947; istoricul Victor Papacostea,
fost profesor la Facultatea de Litere șI Filozofie din București
șI întemeietorul Institutului de Studii șI Cercetări Balcanice;
Zenovie Pâclișanu, decedat în închisoarea din Sighetul Marmațiuei,
membru corespondent al Academiei, autor de scrieri privitoare la istoria
bisericească, fost profesor de teologie la Blaj (vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a
prezentului, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2002, pp. 141-142, http://www.scribd.com/doc/130732402/IsabelaVasiliuScrabaContextualizari).
3.Condamnarea de 20 de ani de
muncă silnică a aflat-o d-na Aspazia Oțel Petrescu de la
Marioara Golescu (1897-1987) întemnițată la 53 de ani probabil doar
pentru că era o „medievalistă de mare cultură și cu o minte
fermecătoare, pasionată de istorie și de arheologie” (Dan
Romalo, Cronica getă pe plăci de plumb, Ed. Alcor,
București, 2005, p.19). Informația Aspazia Oțel Petrescu este
mai credibilă decât „condamnarea la 16 ani” despre care scrie Enciclopedia
României on-line după George Marcu (coordonator), Enciclopedia
personalităților feminine din România, București, Ed.
Meronia, 2012, mai ales că inerția vremurilor de teroare
securistă e sezizabilă exact la capitolul istoriei detențiilor
politice despre care înainte de 1990 era absolut interzis a se vorbi. Iată
pasajul despre Maria Golescu din cartea fostei studente a lui Lucian Blaga
ajutată să scape de „repatrierea” în URSS de mama scriitorului Marin
Tarangul (1938-2010), care-i fusese profesoară la Liceul de fete din
Cernăuți. Tânăra Aspazia ajunsese înghețată tun în
„camera secretului mare” unde condamnatele aveau pedepse mari :
„Văzând că picioarele mele refuză să-și revină,
domnișoara Marioara Golescu m-a chemat pe patul dânsei, mi-a
desfășurat picioarele din tot felul de șosete cu care au fost
îmbrăcate, doar, doar se vor încălzi și așa goale, le-a
aplicat direct pe epigastrul său, locul cel mai cald al corpului omenesc.
Nu puteam să le retrag deoarece domnișoara le ținea stâns
înlănțuite și ca să nu mă întind la o polemică pe
linia sacrificiului ce-l făcea, a început să-mi povestească un
episod din viața sa, cu adevărat extrem de interesant. Vocea ei
plăcută, cu timbru grav, ne-a dus în însorita Italie, la braț cu
Charles Diehl, reputatul bizantinolog, într-o discuție privitoare la
primele mânăstiri creștine din acea țară, discuție
polemică pe care dânsa avea s-o câștige. Mă întrebam cum putea
să suporte sloiurile de ghiață ale picioarelor mele când într-o
cameră neîncălzită într-o iarnă haină păstrarea
căldurii propriului corp era o problemă. Simțeam cum, în
schimbul căldurii ce mi-o ceda primea fiori de ghiață care îi
dădeau un frison ușor. Cu mâna ei bolnavă. în timp ce povestea,
îmi masa ușor picioarele pentru ca trecerea la starea normală să
fie mai puțin dureroasă. Și astfel, încet, încet a reușit
să-mi dezmorțească sloiurile de gheață și
să-mi aducă picioarele la o stare normală. Eu eram foarte
mândră că eram nepoata bunicilor mei, unul fost căpitan de
răzeși sub Soroca Nistrului, celălalt fost plăieș
vornic în Cotenii de sub Cernăuți… Cât de mândră trebuie să
fie domnișoara Mărioara Golescu de strămoșii ei,
această voevodală prințesă valahă (căci
Goleștii una sînt cu Basarabii) și cât de vrednică era de ei,
căci pe un câmp de luptă diferit de acela pe care luptaseră ei
nu a pregetat să încălzească la sânul ei plebeenele mele
picioare” (Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către tine, Doamne,
2008, pp.233-235).
4. Corespondența dintre
Eric Tappe și Maria Golescu (din perioada 1946-1979) se află în
arhiva School of Slavonic and Est European Studiehtts, Tappe Collection,
vezi http://www.aim25.ac.uk/cgi-bin/vcdf/detail?coll_id=7064&inst_id=58. Maria Golescu a ajuns în Anglia „cumpărată” cu 4500 de lire
sterline la începutul deceniului șase probabil prin același personaj
Jakober prin care Ion Rațiu și alți români din exil negociau
cumpărarea filozofului Noica aflat și el fără de vină
după gratii. Prețul cumpărării lui Constantin Noica prin
acel Jakober, „traficant de vieți umane și reprezentant al
intereselor românești în domeniul cerealelor” (vezi Ion Rațiu, Cine
mă cunoaște în țară așa cum sunt?, București,
Ed. „Progresul Românesc”, 1991, p.92), ar fi fost de 3000 lire sterline,
din care Mircea Eliade ar fi dat 500 de dolari. Noica urma să
ajungă „în Apus prin luna mai 1962” (apud. Ion Rațiu, op. cit). Cum
bine se stie, Noica a ieșit din temniță abia în 1964 (vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Excluderea din cultura românească a lui Noica
și a poeților martirizați în închisorile comuniste,https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-10noicaexclus/).
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate
În
timp ce Codul Fiscal trecea în galop prin Parlament ca să ajungă
degrabă la Cotroceni, premierul recunoștea că seceta din agricultură
s-ar putea să afecteze creșterea economică și să întreacă reducerea TVA
din alimentație: „noi muncim și alții țipă” a constatat Ponta nemulțumit
de ceilalți. Probabil țipă de durere. Dar și premierul țipă cât poate
la Blaga și Gorghiu deși ar trebui să-i mai cruțe căci ei reprezintă cât
de cât opoziția. Lăudat de premier, șeful ANAF Gelu Diaconu i-a scris
lui Ponta plângându-se că ANAF nu se poate reforma din poziția de „rudă
săracă” a ministerului de finanțe așa că a cerut „autonomie decizională”
și un „board de specialiști”, ca-n America. Dacă te uiți în curtea
șefilor ANAF nu s-ar zice că-i rudă săracă. Blejnar are o vilă cât toate
zilele iar Șerban Pop lua mită de 200.000 de euro de la un singur caz.
Acum e la mititica împreună cu Bica. De altfel, DNA a început să facă
parte din biografia multor politicieni cărora le-a schimbat destinul.
Obținând două zile de libertate (din arestul la domiciliu) spre a fi
alături de Oana Mizil la nașterea fetiței lor, Vanghelie le-a declarat
ziariștilor: „o să vedeți alt Vanghelie mult mai complicat și mai
inteligent”. Ăsta chiar ar fi un miracol! Adică arestul te face
inteligent? Nu toți au absolvit însă pușcăria cu inteligență sporită.
Becali a ieșit la fel cum era, Copos e neschimbat, Năstase idem. E
adevărat că și în libertate poți să-ți pierzi din capacități. Fostul
președinte Băsescu s-a prezentat la Parchet în procesul de șantaj
înaintat de Firea unde i s-a schimbat încadrarea fiind inculpat pentru
amenințare: „ei pot să strige pe stadion Băsescu la Pușcărie dar eu n-am
voie să spun nimic”. Depinde cum spui. Și cui spui. Iar Firea nu e nici
pe departe cel mai sigur interlocutor. Dacă dl. Băsescu îi sugera Firei
să ancheteze și retrocedările de terenuri din Voluntari, n-avea proces
și n-ajungea să vorbească precum Felix, Năstase și Udrea: „e un joc
politic în care din păcate sunt antrenate și instituțiile statului, e o
avalanșă de dosare deschise de oameni politici care au ca obiectiv să mă
țină în afara politicii”. Și tu Brutus? Fostul președinte repetă
textele corupților inculpați pe vremea sa când îl acuzau că le fabrică
dosare. Ce decădere. Inculpat și el, premierul a criticat populismul lui
Băsescu care a cerut României „să refuze să primească imigranți pe
teritoriul ei” observând că s-a trezit în el „spiritul geto-dac”. Aș! E
spiritul elen. Noroc că deocamdată imigranții sirieni ne ocolesc. Toți
vor în Germania. Încă n-au aflat că și președintele nostru este etnic
german. Ce-i drept nici noi n-am simțit asta. Pare un Oblomov de Sibiu.
Vorbește sibilinic și citește silabisind.
Seful Comisiei de Etica din Universitatea Bucuresti: Teza de doctorat a lui Oprea e plagiat
Vineri, 04 Septembrie 2015, ora 10:58
Foto: Arhiva / Administratia Prezidentiala
Marian Popescu,
presedintele Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, are un
verdict transant dupa ce a analizat lucrarea de doctorat a
vicepremierului Gabriel Oprea, spunand ca, in mod sigur, este vorba despre un plagiat, zeci de pagini fiind "copiate integral". Presedintele
Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti, Marian Popescu,
contrazice, in nume personal, concluzia Consiliului National de Etica
din Ministerul Educatiei - singurul organism abilitat la nivel national
pentru solutionarea acestor sesizari - in cazul tezei de doctorat
"Procedura plangerii prealabile", sustinute de Gabriel Oprea in anul
2000, la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.
In luna
iulie, Comisia pe care Marian Popescu o conduce a decis sa se
autosesizeze si sa examineze teza de doctorat a vicepremierului Gabriel
Oprea, dupa ce in presa au aparut informatii privind un posibil plagiat.
"Legea ne-a obligat, cum se intampla in cazul demnitarilor, sa transmitem autosesizarea la Consiliul National de Etica. Consiliul
National de Etica a dat verdictul atat de rapid, incat nici macar nu am
apucat sa le transmitem ce incepuseram noi sa analizam", a declarat Marian Popescu pentru Gandul.
Potrivit
acestuia, la Consiliul National de Etica au ajuns atat autosesizarea
Comisiei, cat si o sesizare facuta de o alta persoana, dar avand acelasi
obiect, iar Consiliul Etica, aflat in subordinea Ministerului
Educatiei, a dat rapid verdictul: "Nu se confirma".
"Bibliografia
consultata a fost bine valorificata de autor in cuprinsul tezei de
doctorat, iar in procesul de documentare au fost selectate si citate din
lucrarile folosite idei si informatii semnificative asupra
problematicii analizate; (...) indicarea prin notele de subsol a
lucrarilor consultate si a autorilor acestora se inscrie in cerintele
care trebuie respectate in procesul de elaborare a unei lucrari
stiintifice, cerinte impuse de dispozitiile legale in vigoare la data
elaborarii tezei", este concluzia Consiliului de Etica.
In
acel moment, in lipsa unui temei legal care sa ii permita sa dea un
verdict pe lucrarea unui demnitar, Comisia a renuntat oficial sa mai
dezbata subiectul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, spune Marian
Popescu. Acesta a continuat insa sa examineze, pe cont propriu, lucrarea
de doctorat a vicepremierului si vorbeste, in nume personal, despre
concluziile la care a ajuns.
"Zeci de pagini copiate integral"
"Trebuia sa fac acest lucru, trebuia sa merg pana la capat. Este
vorba, in mod sigur, despre un plagiat. O sa le atrag tovaraseste
atentia celor de la Consiliu ca in lucrarea lui Gabriel Oprea sunt zeci
de pagini copiate integral.
In afara de pasajele semnalate in
presa, am gasit si altele, preluate din alte lucrari, fara citarea
sursei. Ceea ce s-a intamplat este de domeniul evidentei", spune Marian
Popescu, anuntand ca va face publice in scurt timp concluziile detaliate
ale analizei care indica "o culpa grava" in ceea ce il priveste pe Gabriel Oprea.
El
pune sub semnul intrebarii activitatea Consiliului National de Etica,
aratand ca nu exista niciun temei legal pentru care acesta ar trebui sa
examineze lucrarile demnitarilor.
Potrivit lui Marian Popescu,
examinarea suspiciunilor de plagiat ar trebui sa cada in sarcina
universitatii care a acordat titlul.
Presa a relatat ca lucrarea
de doctorat a lui Gabriel Oprea, "Procedura plangerii prealabile",
coordonata de profesorul universitar doctor Ion Neagu,
contine pasaje copiate din alte carti si nu are introducere si
concluzii proprii. Hotnews scria ca Oprea a copiat pagini intregi din
"Plangerea Prealabila. Teoria generala a plangerii prealabile.
Aplicatiunea la legislatiunea romana" a lui Constantin Turai, publicata
in 1938, precum si o serie de citate din Nicolae Iorga si Gheorghe
Ghibanescu, care in cartea lui Turai se regasesc marcate si citate
corect de catre autor.
Ulterior, Hotnews a semnalat suspiciuni de
plagiat in cazul a patru lucrari de doctorat coordonate de Gabriel
Oprea, in calitatea sa de coordonator de doctorat la Academia Nationala
de Informatii "Mihai Viteazul".
Este vorba despre lucrarile secretarei lui Oprea, Adela Loredana Neagu, despre cea a primarului sectorului 2, Neculai Ontanu, care este si secretar general al UNPR,
despre cea a avocatei lui Ponta, Loredana Radu, si despre lucrarea
prim-adjunctului procurorului general al Romaniei, Bogdan Licu.
Dupa
ce la Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti a fost depusa sesizare
privind suspiciunea de plagiat in cazul tezei sale de doctorat,
vicepremierul Gabriel Oprea spunea ca el este un om corect, iar cel care
a facut plangerea este "principala sursa de zvonuri si minciuni"
indreptate impotriva sa.
"In legatura cu incercarile mai vechi si
mai noi de a pune sub semnul intrebarii probitatea mea morala,
corectitudinea declaratiilor de avere si legalitatea parcursului meu
academic, inclusiv cu privire la sesizarea de plagiat depusa la
Universitatea Bucuresti privind teza de doctorat, tin sa precizez
urmatoarele: sunt un om corect, am respectat si respect legile tarii.
In
privinta parcursului meu academic, am cerut si am primit din partea
Ministerului Educatiei, conform legii, atestarea faptului ca atat titlul
de doctor, cat si cel de conducator de doctorat au fost obtinute cu
respectarea tuturor normelor legale si a exigentelor academice in
vigoare la momentul respectiv", sustinea Oprea. Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
De ce ar trebui să vină criza şi cum va arăta propagarea ei.
Nu sunt călăreţii Apocalipsei, dar sunt semne care
pot prevesti furtuna financiară. Pot fi şi etape ale unui trend
descendent pe activele de risc nu este exclus să fi fost inaugurat în
aceste săptămâni. Publicaţia britanică enunţă cele opt teme care pot fi
repere ale crizei ce va să vie. Când criza bancară a lovit pieţele globale acum şapte ani, băncile
centrale au intervenit ca împrumutători de ultimă instanţă. Dezmăţul
creditului din sectorul privat a fost înlocuit de împrumuturile asumate
de instituţiile publice, iar tipăririle masive de bani au dat timp
economiei să se vindece. Este un răgaz care acum expiră. Din China până
în Brazilia, băncile centrale pierd controlul asupra aceleiaşi economii
pe care au salvat-o în criza financiară precedentă. Este numai o
problemă de timp până când Bursele vor intra în colaps sub povara
propriei greutăţi şi a aşteptărilor mult prea ridicate.
1. Frânarea Chinei
China a fost salvatoarea economiei lumii din anul 2008 încoace. A
lansat un pachet de stimuli fără precedent susţinând un boom al
investiţiilor în infrastructură. Cererea vorace pentru mărfuri a
sprijinit pe mai departe ţările exportatoare de carburanţi şi materii
prime. Aceeaşi economie s-a lovit acum de o stâncă. Avansul economic a
ţării a coborât sub 7% pentru prima dată într-un sfert de veac, potrivit
datelor pur oficiale. Aceasta înseamnă, probabil, că economia este cu mult
mai slabă. Intervenţiile masive ale băncii centrale în sensul relaxării
monetare şi devalorizării monedei ne arată că sfârşitul de joc se
apropie. Primul semnal de alarmă este aprins din piaţa imobiliară. În
rezidenţial preţurile au scăzut abrupt după creşteri susţinute. Pentru
milioanele de chinezi care au ales să-şi stocheze avuția în case,
vremurile se anunţă a fi de nelinişte.
2. Prăbuşirea din pieţele de mărfuri
Unda de şoc din China s-a transmis direct pe segmentul mărfurilor.
Indicele global al Bloomberg ce măsoară evoluţia a 22 de preţuri pe
diverse categorii de commodities a căzut până minime nemaivăzute din
anul 2000 încoace. Petrolul este cel mai bun barometru al creşterii
economice globale, în măsura în care alimentează aproape toate
industriile. Acesta a atins minime multianuale succesive în această vară
indicând că ceva nu este în regulă în economia lumii. Minereul de fier
are şi el cerere în scădere după ce oţelăriile din China au frânat
ritmul de alimentare a boom-ului din construcţii. Preţul de referinţă a
scăzut la 56 de dolari pe tonă, la mai puţin de jumătate faă de 140
dolari pe tonă în ianuarie 2014.
3. Criza creditului în sectorul minier
Şocul din pieţele de mărfuri s-a reflectat în veniturile companiilor
care exploatează resurse. Problema este că miliarde de dolari au fost
împrumutate de aceste societăţi pentru noile mine şi exploatări
petroliere care erau profitabile numai la preţuri ridicare în pieţele de
mărfuri. Sunt zăcămintele care acum aduc pierderi, iar creditele
contractate pentru aceste proiecte se dovedesc a fi imposibil de
rambursat. Nicăieri aceasta nu se resimte mai acut decât în industria
petrolului şi gazului de şist din SUA. Telegraph oferă exemplul
bondurilor corporative emise de Chesapeake şi care deja se
tranzacţionează cu aproximativ 20% sub valoarea lor nominală. Cum multe
împrumuturi vor trebui refinanţate în anii ce vor urma, contagiunea se
va extinde rapid.
4. Piesele de domino încep să cadă
Ceea ce până acum susţinea economia globală începe să se
dezintegreze. China întoarce trendul. Pieţele emergente care consumau
multe bunuri produse în Occident sunt vătămate de devalorizarea
propriilor lor monede. Rusia, India, China, Africa de Sud despre care se
presupunea că vor prelua ştafeta, sunt în stadii diferite de dezordine.
Băncile centrale pierd rapid controlul. Bursele intră în vrie.
Investitorii se îngrămădesc spre paradisuri de refugiu precum francul
elveţian.
5. Creditul intră în contracţie
Pe măsură ce autorităţile de politică monetară rămân fără muniţie,
pieţele de credit vor căuta cu disparare să găsească din nou preţul
riscului. O întoarcere sănătoasă după şase ani de stimuli monetari.
Este posibil ca după aceşti şase ani de dopping sistemul financiar să nu
facă faţă şi să se dovedească vulnerabil la alte rate de dobândă.
6. Şocul pe dobânzi
De aici vine următorul pericol. În SUA şi Marea Britanie de şase ani
dobânzile sunt zero, iar acestea ar urma să crească. Investitorii încep
cumpărările de dolari şi lire sterline în anticiparea acestor majorări.
7. Bursele mature intră în ajustări masive după a treia cea mai lungă piaţă bull din istorie
Au fost 77 de luni de creştere din martie 2009 încoace Pe Bursele de
la Londra şi New York, a treia ca mărime. Prima a dus la marele crah
bursier din 1929 care a precedat Marea Criză interbelică, iar a doua a
dus la dezintegrarea balonului tehnologic american în anul 2000. Pieţele
de acţiuni au beneficiat acum de mărirea bazei monetare de patru ori în
cazul Americii unde Fed a urcat bilanţul la 4.000 miliarde dolari de la
800 miliarde dolari în 2008.
8. Piaţa americană supraevaluată
Scăderile au venit într-o piaţă prielnică la New York unde
câştigurile raportate la preţuri - indicatorul P/E - ajustate după
metoda profesorului Robert Shiller, urcaseră la 27,2, cu 64% peste media
istorică de 16,6l Doar în trei cazuri din anul 1882 a fost mai
ridicată: în 1929, în 2000 şi în 2007.