Papa Francis vrea o nouă ordine mondială - Autor: Petre Ţache | sâmbătă, 11 iulie 2015

Papa Francis vrea o nouă ordine mondială

Autor:

 Petre Ţache

  | sâmbătă, 11 iulie 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Internaţional

Papa Francis vrea o nouă ordine mondială

Autor:

 Petre Ţache

  | sâmbătă, 11 iulie 2015

Suveranul pontif a criticat, fără să numească expres, organismele financiare internaţionale şi a denunţat goana după bani. Aflat în Bolivia, el a cerut scuze pentru "păcatele" comise de Biserica Catolică faţă de amerindieni .

Papa Francisc a cerut joi, în Bolivia, o nouă ordine economică mondială, denunţând un "nou colonialism" al agenţiilor care impun programe de austeritate, şi a făcut apel ca săracii să aibă parte de locuri de muncă, locuinţe şi pământuri. În unul dintre cele mai lungi, pasionale şi cuprinzătoare discursuri ale pontificatului său, Papa de origine argentiniană a cerut de asemenea iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică faţă de amerindieni în cursul "aşa-numitei cuceriri a Americii". El a denunţat goana după bani şi a apreciat că ţările sărace nu ar trebui reduse la furnizori de materii prime şi forţă de muncă ieftină pentru ţările dezvoltate.
Papa Francisc a făcut aceste afirmaţii în faţa participanţilor la a doua reuniune mondială a mişcărilor populare, la care participă organizaţii ale oamenilor de la marginea societăţii, inclusiv săraci, şomeri şi ţărani care şi-au pierdut pământurile. El a precizat că susţine eforturile lor de a obţine dreptul elementar la pământuri, locuinţe şi muncă.
Discursul său a fost precedat de cel al preşedintelui bolivian Evo Morales, care purta o jachetă cu imaginea liderului revoluţionar argentinian Ernesto "Che" Guevara. Acesta a fost executat în Bolivia în 1967, de trupe boliviene susţinute de CIA. "Să nu ne fie frică să spunem: vrem schimbare, o veritabilă schimbare", a spus Papa, denunţând un sistem care "a impus mentalitatea profitului cu orice preţ, fără grijă faţă de excluziunea socială sau distrugerea naturii".

Secera şi ciocanul cu chipul lui Iisus

Atacurile anterioare ale Papei la adresa capitalismului au fost criticate aspru de politicieni şi comentatori din Statele Unite, unde urmează să efectueze o vizită în septembrie. Suveranul Pontif a lansat de asemenea un atac care viza aparent organizaţii monetare internaţionale precum FMI şi politicile de ajutor pentru dezvoltare ale unor state dezvoltate. "Nicio putere nu are dreptul să priveze oamenii de exerciţiul deplin al suveranităţii lor. De fiecare dată când fac acest lucru, vedem apariţia unor noi forme de colonialism care prejudiciază serios posibilitatea păcii şi justiţiei", a precizat el. "Noul colonialism ia diferite forme. Uneori apare ca influenţa anonimă a mamonului: corporaţii, agenţii de creditare, unele tratate de liber-schimb şi impunerea unor măsuri de austeritate care întotdeauna strâng cureaua muncitorilor şi săracilor", a afirmat Papa, care săptămâna trecută a cerut autorităţilor europene să păstreze demnitatea umană în centrul dezbaterii privind criza economică din Grecia. "Vă spun cu regret: multe păcate mari au fost comise împotriva popoarelor native din America în numele Domnului". "Cer iertare cu smerenie, nu doar pentru păcatele Bisericii, ci şi pentru crimele comise împotriva popoarelor native în cursul aşa-numitei cuceriri a Americii".

 Francisc a fost uimit miercuri seara când a primit de la preşedintele Morales unul dintre cele mai neobişnuite cadouri: o sculptură din lemn care înfăţişează secerea şi ciocanul - simbolul comunismului - iar pe ciocan figurează imaginea lui Iisus răstignit.

Tag-uri:
papa, papa francisc, evo morales, bolivia, che guevara, erneste che guevara, fmi, america, amerindieni

Caricatura zilei – 10 iulie

• Caricatura zilei

de Cristina Mavrigu - 10 Iul, 2015

0 170

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură / ANALIZĂ - Autor: Denisa Miron - Colaborator - Publicat: 10/07/2015

Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură

/ ANALIZĂ

Autor: 

 Denisa Miron, 

Colaborator

Publicat: 

10/07/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Despre mega-moscheea din Bucureşti fără ură

/ ANALIZĂ

Autor: 

 Denisa Miron, 

Colaborator

Publicat: 

10/07/2015

Ascultând sau citind majoritatea comentariilor făcute pe marginea ridicării unei moschei la Bucureşti în ultima vreme, senzaţia acută este cea de superficialitate. Nu există suficientă răbdare pentru a cerceta de unde a început această chestiune, cum a evoluat, care sunt mizele şi care sunt posibilele implicaţii, cum poate fi plasat acest episod într-un context mai larg, cel al relaţiilor dintre Turcia din ce în ce mai confesională şi Europa din ce în ce mai secularizată.
Vezi şi: Traian Băsescu e NIMICITOR: Ciocul mic! Anunțul din această seară
Solicitarea construcţiei unei mari moschei aparţine nu cultului musulman din România, ci Turciei. Turcia a încercat şi a reuşit, până la proba contrară, să se substituie nevoilor comunităţii musulmane din România în această privinţă. Niciodată Turcia nu a indicat în negocierile cu România vreun act, vreo solicitare din partea acestei comunităţi. Iniţial, cererea a fost adresată Primăriei Municipiului Bucureşti în 2004 şi nu privea construirea unei moschei, ci a unui cimitir confesional de rit islamic.
Nota de fundamentare a HG nr. 372/2015 se referă la istoricul negocierilor româno - turce doar parţial şi pe alocuri eronat; dialogul a existat într-adevăr, dar nu a avut ca obiect întotdeauna construcţia unei moschei:
Citeşte şi: Evreii din România: Construirea unei moschei nu e oportună în România
«Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti, prin adresa nr.b1-1/13343 din 1 octombrie 2012, alocarea unui teren care să servească construirii unei moschei, proiectul urmând a se realiza pe bază de reciprocitate cu partea turcă, ca urmare a dialogului purtat cu partea turcă încă din anul 2004».

Strategia lui Erdogan pentru diaspora turcă

Între 2004 şi 2012, atunci când MAE adresa PMB solicitarea construirii unei moschei, politica Turciei faţă de rolul Islamului s-a modificat radical. Erdogan, aflat în funcţia de prim-ministru începând cu 2003, a acţionat pornind de la premisa că modelul secular promovat de Atatürk este în contradicţie cu nevoia de a-i ţine aproape pe turcii din diasporă, dar şi pe cei din ţară. Erdogan a fost întotdeauna adeptul unui „islamism luminat”, în care religia joacă un rol important. Atât doar că, în timpul cât nu s-a aflat la putere, nu şi-a putut impune această viziune.
Erdogan a realizat că, prin finanţarea de către stat a activităţilor religioase din diasporă, rolul organizaţiilor care îi reunesc pe turcii din afara graniţelor (organizaţii controlate politic total de la Ankara) va creşte exponenţial. Un pariu reuşit. Erdogan a realizat de asemenea că opoziţia faţă de acest proiect în statele europene afectate de secularizare va fi nesemnificativă – vor fi dezbateri dar, în numele toleranţei, se va accepta în cele din urmă implicarea statului turc în domeniul religios.
Vezi şi: Neagu Djuvara e revoltat: E de neconceput ca o moschee să se ridice în București / VIDEO
În Germania, ţara cu cea mai numeroasă comunitate turcă, funcţiona încă din 1984 DITIB (Diyanet Işleri Türk-Islam Birliği) – Uniunea Turco - Islamică pentru Afaceri Religioase. Organizaţia era finanţată de Preşedinţia Afacerilor Religioase, organism guvernamental, similar întrucâtva Secretariatului de Stat pentru Culte. Sediul DITIB a fost stabilit la Köln. Înainte de Erdogan, finanţarea DITIB de către statul turc era simbolică. Venirea la putere a lui Erdogan atrage după sine o nouă viziune: DITIB începe să fie finanţată generos, apare ideea ridicării unei moschei chiar în oraşul în care funcţiona. Pariul lui Erdogan a fost câştigat: în august 2008 consiliul municipal din Köln vota în favoarea construcţiei moscheii. CDU, partidul doamnei Merkel, a votat împotrivă. Moscheea nu este încă terminată, dar va avea 4500 de metri pătraţi, iar costurile sunt estimate la 17 - 20 de milioane euro. De ce Köln? Deoarece o moschee nu este echivalentul unei biserici sau a unei sinagogi. Este o declaraţie politică. Moscheea din Köln nu se vrea doar echivalentul Domului din Köln, ori chiar depăşirea acestuia prin dimensiune, ci simbolul înlocuirii centrului de greutate al oraşului, de la creştinism la Islam. Din acest motiv, proiectul include o bibliotecă şi magazine, susţinătorii construcţiei insistând asupra faptului că toate aceste spaţii sunt deschise oricărei persoane, nu doar adepţilor Islamului.

Cum înţelege statul român „reciprocitatea”

Interesant, este cumva similar cu ce se doreşte a se construi la Bucureşti?
Nu cumva moscheea din Bucureşti se vrea echivalentul islamic al Catedralei Mântuirii Neamului?
Nu cumva ideea este de a muta simbolic centrul religios al oraşului?
Nu cumva schimbarea revendicării Turciei, de la un modest cimitir islamic la o moschee de mari dimensiuni, are legătură cu demararea proiectului Catedralei, proiect care în 2004 era doar la stadiul de simplă idee?

De când Turcia a avut această revendicare, în numele comunităţii islamice, întotdeauna statul român a avut poziţia găsirii unei soluţii pe bază de reciprocitate. HG nr. 372/2015 nu instituie însă niciun mecanism de reciprocitate. Nici Nota de Fundamentare nu face referire la acest termen.
Din 2004 până în 2015 autorităţile române au fost incapabile să definească ce înţeleg prin „reciprocitate” în relaţia cu Turcia legat de tema construirii moscheii de la Bucureşti. A fost o perioadă în care Erdogan era dispus să asculte eventuale cereri venite din partea României. Acum, după emiterea HG nr. 372/2015, Turcia nu va mai acorda niciun teren în Istanbul statului român pentru vreun fel de construcţie. România ar fi putut cere, prin reciprocitate, permisiunea de a construi un lăcaş de cult pentru diaspora din Turcia. S-a considerat probabil că o asemenea solicitare ar fi combătută de Patriarhia Ecumenică, nu s-a enunţat formal un asemenea obiectiv şi, pe cale de consecinţă, nu s-a urmărit promovarea acestuia. România putea cere alocarea unui teren pentru un centru cultural, pentru un consulat, pentru orice construcţie cu destinaţie de interes public. Nimic din toate acestea.
În data de 23 aprilie Victor Ponta efectuează o vizită la Istanbul pe care a încercat să o ascundă de presă, pe 25 mai Ambasada Turciei solictă construcţia moscheii, pe 27 mai se aprobă proiectul prin HG nr. 372/2015. 10 ani de negocieri se încheie brusc, în defavoarea statului român.
Este oare o simplă întâmplare faptul că secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, nu a semnat Hotărârea de Guvern, ci doar Nota de Fundamentare?

Legea austriacă, o „crimă“ pentru proiectul lui Erdogan

Întrebarea este de ce Turcia s-a grăbit atât de mult cu finalizarea acestor negocieri, în anul de graţie 2015. Ar fi putut să amâne până la alegerile parlamentare din 2016, ar fi putut să intre din nou într-un format de negocieri cu Primăria Municipiului Bucureşti pentru a găsi cea mai bună soluţie în vederea identificării unui teren disponibil etc.
Răspunsul este că 2015 a adus ceva nou în planul lui Erdogan de ridicare a unor moschei în Europa, un element care nu fusese luat în calcul iniţial.
În luna februarie a fost adoptată în Austria o lege referitoare la statutul Islamului. Este de fapt o aducere la zi a unei legi care funcţiona în timpul Austro–Ungariei.
Legea oferă protecţii suplimentare adepţilor Islamului, se recunoaşte un statut oficial penru sărbătorile religioase islamice, sunt instituite garanţii noi pentru protecţia şi întreţinerea cimitirelor islamice, se recunoaşte dreptul asistenţei religioase de tip islamic în instituţii publice, în special spitale.

Legea austriacă prevede însă că un stat străin nu poate finanţa cultul musulman decât o singură dată, interzicând finanţarea continuă. 

 

De remarcat că în secolul 19 pe teritoriul Austro-Ungariei (inclusiv Transilvania) legea instituia un principiu foarte clar: o confesiune religioasă nu poate beneficia de niciun fel de sprijin financiar din partea unui stat străin, ci doar din partea statului pe teritoriul căruia se găseşte. Era împiedicată astfel dubla finanţare a unui cult religios, de către state diferite. Legea austriacă din 2015 a ales să instituie acest principiu într-o formă mai edulcorată.

Socialiştii austrieci s-au declarat împotriva acestei legi, ca de altfel şi extrema dreaptă, motiv pentru care iniţiatorii legii au considerat, pe bună dreptate, că au formulat o soluţie corectă, la egală distanţă faţă de cei care absolutizează sau dimpotrivă neagă total rolul religiei în societate.

Criticile din interiorul spectrului politic austriac nu pot fi însă comparate cu reacţia furibundă a lui Erdogan care a atacat public legea referitoare la Islam din Austria. Noua lege înseamnă că imamii plătiţi de Turcia pentru a activa în Austria nu vor mai fi plătiţi de Turcia, ci de Austria. Nimic nu e mai contrar proiectului lui Erdogan decât transferul de loialitate de ordin financiar. Imamii pot fi şi atei, important este să fie plătiţi de Turcia.

O declaraţie a ministrului de externe austriac Kurz din 8 martie a atacat proiectul lui Erdogan într-un punct şi mai sensibil :
„Consider că legea noastră referitoare la Islam va fi un bun exemplu pentru alte ţări. Germania şi Elveţia au o abordare similară cu a noastră asupra religiei în Constituţie şi au arătat interes pentru această lege“.
Austria anunţă că Germania şi Elveţia vor să aibă legi similare. Crimă de ordin cosmic pentru proiectul islamist al lui Erdogan.

Posibil în România, imposibil în ţările din Vest

Nu cumva vizita subită a lui Victor Ponta la Istanbul în luna martie a avut loc pe fundalul unei crize profunde a proiectului lui Erdogan pentru rolul Islamului în Europa?
Nu cumva Erdogan a vrut să demonstreze că la Bucureşti este posibil ceea ce în Austria a devenit imposibil, iar în Germania sau Elveţia este probabil să devină la fel de imposibil?
Problema moscheii de la Bucureşti a fost abordată nu în aceşti termeni, ci în cu totul alte paradigme: cea favorabilă (a lui Victor Ponta), cea împăciuitoare (a muftiului), cea de respingere (din partea organizaţiilor care monitorizează anti-semitismul), cea colerică şi iraţională împotrivă (din partea fostului Preşedinte Traian Băsescu).
Nu s-a discutat însă esenţa acestui proiect. Desigur, comunitatea musulmană din Bucureşti are dreptul la o moschee încăpătoare, aşa cum şi alte confesiuni au un drept similar de a avea lăcaşe de cult reprezentative. Problema este cine plăteşte factura. Poate fi permisă pentru cultul musulman dubla finanţare, din partea statului român şi a celui turc? Nu cumva modelul austro-ungar din secolul 19 a adus mai multă toleranţă între confesiunile religioase decât afirmarea unei confesiuni în detrimentul alteia, doar pe baza avantajelor financiare din exterior ? Proiectul moscheii de la Bucureşti are în vedere şi prozelitismul, ţinând cont că cel similar de la Köln este criticat pentru faptul că descrie indirect avantajele convertirii la Islam ? Aceste întrebări nu vor fi puse câtă vreme vom pendula între promovarea intereselor unui stat de către prim-ministrul al unui alt stat şi obsesia atentatelor comise de presupuşi « studenţi « islamişti fanatici care vor veni la moscheea de la Bucureşti, urmând a se sinucide apoi în staţiile de metrou.
În finalul romanului « Supunerea » de Michel Houellebecq, François, profesorul de literatură franceză de la Sorbona, produs al laicităţii de tip francez, se converteşte la Islam după ce Sorbona însăşi devine universitate islamică.
Să fi citit Victor Ponta, în timpul recuperării medicale de la Istanbul, ori mai devreme, acest roman?
******

Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, și este doctor în drept la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002).

-analiză preluată cu acordul autorului de pe blogul său de pe adevărul.ro

TAGS:  

akp analiza diaspora diyanet işleri türk-islam birliği erdogan hg nr. 372/2015 islam mae moschee ponta radu carp turcia

Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului - Autor: Razvan Zamfir - Jurnalist - Publicat: 10/07/2015

Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului

Autor: 

 Razvan Zamfir, 

Jurnalist

Publicat: 

10/07/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Cine l-a inventat pe Gabriel Oprea. Un nume aproape uitat din trecutul generalului

Autor: 

 Razvan Zamfir, 

Jurnalist

Publicat: 

10/07/2015

Gabriel Oprea nu-i un accident politic și nici invenţia exclusivă a lui Adrian Năstase, aşa cum am fi tentaţi să credem urmărindu-i evoluţia din anii 2000. Dimpotrivă, presedintele UNPR pare mai degrabă un proiect politic construit cu multă migală, de jos, la care au contribuit de-a lungul timpului fotbaliști, avocați, politicieni și pușcăriași.

Prin 1994, când fotbalul era una dintre puținele fabrici de vedete din România, Gabriel Oprea, întors în civilie, s-a insinuat în lumea balonului rotund cu ajutorul lui Johhny Sandulescu și Anghel Iordănescu. Cu Sandulescu a înființat  Liga Profesionistă de Fotbal Tenis, iar de acolo, doar un pas – un șut, mă rog -  l-a despărțit de ”lumea bună” a fotbalului adevărat. Doi ani mai târziu îl vedem în anturajul intim al lui Miron Cozma, în calitate de secund. Dacă în 2011 luceafarul huilei îl considera pe vicepremierul Oprea o fostă „slugă”, în 2015, căpetenia minerilor – luând act de importanța sefului UNPR în ecuația politică – își amintește că generalul i-a fost doar vicepreședinte la FC Jiul Petroșani.

La câteva luni distanță de la reevaluarea lui Cozma și la mai bine de patru ani de la publicarea primelor înregistrări cu cei doi, Gabriel Oprea a decis să vorbească despre momentul tulbure 1996. Era și cazul. În fond, din câte știm, un fost „aghiotant” al omului condamnat la închisoare pentru subminarea puterii de stat ajunge să conducă, pe rând, ministerele Apărării și Internelor, devine vicepremier și – printr-o conjunctură, să zicem, medicală – chiar prim-ministru interimar al României.

„În 1994 s-a făcut Liga Profesionistă de Fotbal Tenis. Săndulescu era preşedinte, eu eram vicepreşedinte şi jucam într-un campionat împreună cu Cozma, care era secretar general”, a încercat să închida Oprea subiectul, la B1 TV.

Din păcate, însă, povestea lui Oprea nu e verosimilă. Pentru că îl exclude din încrengătura relațiilor pe cel mai important om din trecutul sau. Pe Ion Neagu, avocat și profesor de drept.

Știm de la Miron Cozma însuși ca l-a acceptat pe Oprea în anturajul său, angajându-l inclusiv ca vicepreședinte al clubului de fotbal pe care îl conducea, la insistențele avocatului Neagu.

Ion Neagu l-a reprezentat pe Cozma în câteva dintre procesele sale penale, iar pe Oprea l-a cunoscut pe când preda la Școala Militară și l-a reîntalnit la Universitatea din Bucuresti, unde liderul UNPR a fost student între 1985 și 1990. Apoi, prin anii '90, Ion Neagu le-a făcut cunoștinta celor doi pentru a-l introduce pe viitorul premier interimar în lumea oamenilor influenți.

“L-am angajat pe Oprea, care era copilul de suflet al profesorului Neagu, la Clubul Jiul Petroșani, vicepreședinte la momentul ăla, și uite-așa, din aproape în aproape, cu mine s-a lansat ba la un fotbal, ba la o petrecere. Am poze și am și casete video dacă vrea să-i arăt”, declara Cozma prin 2011. Afirmația e reluată în 2015, atunci când același Cozma subliniază relația de subordonare dintre cei doi: „Gabriel Oprea spunea că i-aş fi fost subordonat. Dacă mă respectă, aşa cum a spus la B1 TV, atunci să-şi aducă aminte că, pe vremea cînd eram preşedintele Ligii minerilor, eu l-am angajat pe Gabriel Oprea la clubul Jiul Petroşani. Deci el era subalternul meu, nu eu subalternul lui!”

În plus, tot sub îndrumarea lui Neagu, Gabriel Oprea și-a obținut controversatul titlul de doctor în drept,. Coincidența merge mai departe, astfel încât, chiar în 1996 – anul din care datează celebrele înregistrari cu Oprea la dreapta lui Miron Cozma – viitorul vicepremier era admis la doctorat.

Dar cum Ion Neagu nu e doar o importantă figură universitară, ci și un avocat renumit, printre clientii săi cunoscuți s-au numărat Ion Iliescu (în dosarul mineriadei din 1990), Dan Ioan Popescu, Corneliu Iacubov, Gabriel Bivolaru, Victor Atanasie Stănculescu, Liviu Valentin Viclea, Vladimir Dragoman, Dan Tartaga și turcul Husayn Saral.

Kesser Fatih, pe care Neagu l-a reprezentat și pentru care a obținut punerea în libertate în dosarele privatizarii COLOROM Codlea și NITRAMONIA Fagaras, a fost arestat și trimis în judecată chiar de către tânărul, pe atunci, procuror Victor Ponta. Și cum lumea mixtă a afacerilor, politicii și justiției e atât de mică, după doar câțiva ani, Fatih devenea partner de afaceri cu un alt om de afaceri penal, Gheorghe Boeru, cercetat în dosarul cumnatului lui Ponta.

Astfel, ca aparator al multor lideri politici de stânga, Ion Neagu s-a apropiat firesc de Partidul Social Democrat și, la fel de firesc, l-a implicat și pe Gabriel Oprea. În 2000 devine deputat al PDSR (PSD), iar din 2002 – pentru a fi mulțumit în urma unui conflict cu liderii partidului – i se oferă conducerea Comisiei juridice din Camera Deputaților.

În ultimii doi ani de guvernare social-democrată, relația dintre Neagu și conducerea PSD cunoaște apogeul. ”Copilul de suflet”, devenit între timp general, e numit ministru în Cabinetul Năstase, iar Ion Neagu, în continuare deputat și rector al Universității Nicolae Titulescu, primește de la guvernul condus de presedintele PSD sume importante pentru universitatea sa privată.

Nu mai puțin de 30 de miliarde de lei (vechi) a decis Adrian Năstase că trebuie alocați din fondul de rezervă al Guvernului pentru ca universitatea particulara prezidată de Neagu să poată finaliza lucrările propriului său cămin studențesc.

Inutil de precizat, profesorii Adrian Năstase, regretatul Antonie Iorgovan și Ion Neagu – identificați drept cei mai bine remunerați profesori în anul 2006 – erau cu toții cadre didactice la universitatea privată prezidată și în prezent de binefăcătorul lui Gabriel Oprea.

TAGS:  

gabriel oprea ion neagu