Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
O întreagă ramură a poporului român se stinge sub ochii noștri
Vlahii, despre
care George Murnu credea că au întemeiat Imperiul Asăneștilor, au ajuns
azi o comunitate care mai numără doar câteva mii de personae. Câți
meglenoromâni mai trăiesc în lume? Este vorba de acea ramură care,
potrivit unor istorici precum Gustav Weigand sau George Murnu, ar fi
contribuit la crearea celei mai mărețe alcătuiri statale medievale a
românilor, Imperiul Asăneștilor, care mai este cunoscut în istoriografie
drept Imperiul Româno-Bulgar, Țaratul Româno-Bulgar sau, potrivit
istoricilor bulgari, Cel de-al Doilea Țarat Bulgar. Meglenoromânii se
pierd, încetul cu încetul, în mijlocul populațiilor balcanice. Procesul
de asimilare a început în secolul al XIX-lea, iar specialiștii în
etnografie se tem că această populație va pieri curând. Cele mai
optimiste estimări arată că în lume ar mai exista 20.000 de vorbitori ai
dialectului meglenoromân al limbii române. Însă realitatea ar putea fi
mult mai tragică. În Grecia, mai există doar aproximativ 4.000 de
meglenoromâni, grupați în nord, la granița cu Macedonia. Arealul lor
include micul oraș Nânta și șapte sate din jurul său. În Turcia, acolo
unde au fost expulzați forțat la finalul ultimului război turco-grecesc,
mai trăiesc 3.700 de meglenoromâni, grupați în două sate din Tracia
turcească. În Macedonia, doar vreo 200 de personae mai vorbesc
meglenoromâna, iar în România au existat, la ultimul recensământ, 850 de
familii vorbitoare ale acestui dialect. Cele mai multe sunt grupate în
satul Cerna din județul Tulcea.
O istorie neguroasă
Originile
meglenoromânilor se pierd în negurile epocii migrațiilor. După unii
istorici, precum Konstantin Jiricek, meglenoromânii ar fi urmașii unui
amestec de pecenegi și români, așezați la vest de Vardar, în anul 1091,
de către împăratul bizantin Alexios Comnenul. Ipoteza lor este bazată pe
anumite particularități lingvistice și pe trăsăturile vag asiatice ale
multor meglenoromâni. Alți istorici, precum George Murnu și Gustav
Weigand, sunt de părere că meglenoromânii ar fi, de fapt, urmașii acelor
vlahi care în Evul Mediu ar fi întemeiat Imperiul Româno-Bulgar și
care, sub presiunea bulgarilor slavizați care au preluat puterea în
statul întemeiat de Asănești, s-ar fi retras spre sud, până pe
teritoriul din jurul orașului Nânta. O a treia ipoteză, avansată de
savantul Pericle Papahagi, arată că meglenoromânii ar fi, de fapt,
urmașii românilor sud-dunăreni care, în Evul Mediu, au rămas mai mult în
contact direct cu românii nord-dunăreni, apoi au migrat spre Sud. Există
și părerea că, de fapt, toate cele trei ipoteze ar putea fi adevărate,
în parte. Iar meglenoromânii să fi fost de fapt un amestec de pecenegi
și de români, o populație care locuia pe ambele maluri ale Dunării, și
care i-ar fi dat atât pe întemeietorii Imperiului Asăneștilor, cât și
pe cei ai românilor megleniți de azi. Dialectul meglenoromân nu are
decât foarte puține influențe slave, comparativ cu dialectul vorbit de
românii nord-dunăreni sau dacoromâni. În schimb, influența grecească
asupra acestui dialect este foarte importantă. Meglenoromâna
are o serie de particularități care o diferențiază net de
dialectual aromân. Cercetările etnologilor confirmă faptul că
meglenoromânii au venit dinspre nord. Una dintre tradițiile lor de
Crăciun poate fi întâlnită și la alte populații din zona Dunării, cum ar
fi sârbii. Este vorba de bondic, un butuc de stejar pe care capul
familiei meglenoromâne îl aduce în gospodărie cu puțin timp înainte de
Crăciun, apoi îi dă foc de Bobotează. Această tradiție s-ar fi născut
într-o zonă montană, spun etnologii, care cred că, în lunga lor migrație
spre sud, meglenoromânii ar fi poposit în Munții Rodopi. Tradiția
bondicului se regăsește în comunitățile sârbești sub numele de bandjak.
În Evul Mediu,
meglenoromânii erau renumiți pentru vitejia lor, în special cei din
satul Oșani. Aceștia au fost ultimii care au fost supuși de otomani în
înaintarea lor spre nord. Meglenoromânii erau organizați autonomi și
fiecare din satele lor se afla sub conducerea unui căpitan. Titlul
reflecta rosturile militare pe care meglenoromânii le-au avut de-a
lungul istoriei. Ei s-au amestecat puțin cu aromânii, de care îi
despărțeau numeroase aspecte culturale. În timp ce meglenoromânii erau
agricultori sedentari, aromânii erau păstori care practicau
transhumanța.
Românii care au devenit musulmani
Un
eveniment important pentru istoria meglenoromânilor s-a produs în
secolul al XVII-lea, când locuitorii din Nânta s-au convertit în bloc la
Islam, în timp ce ceilalți meglenoromâni au rămas creștini ortodocși.
În secolul al XIX-lea, fiecare stat balcanic a încercat să îi asimileze
pe românii sud-dunăreni, cu excepția temporară a Imperiului Otoman, care
a fost, până în momentul ascensiunii Junilor Turci, mult mai tolerant
decât statele creștine. Meglenoromânii din Bulgaria de azi au dispărut
cu totul. În Macedonia, ei mai sunt doar o mână de oameni, iar populația
meglenoromână din Grecia a cunoscut un declin tot mai sever. Grecia
nu recunoaște nici azi în mod oficial existența meglenorormânilor. Un
episod dramatic a avut loc în anul 1923, după războiul greco-turc, în
urma căruia Grecia a fost înfrântă și a pierdut pentru totdeauna șansa
de a recuceri Constantinopole, precum și regiunea Smirna din Asia Mică,
ce îi revenise, în conformitate cu tratatele de la finalul primului
război mondial. Meglenoromânii musulmani au fost explulzați cu totul în
Turcia, în cadrul unui schimb de populații între cele două state.
500.000 de musulmani au fost alungați din Grecia, iar un număr
aproximativ egal de greci din Turcia. În satele de meglenoromâni și de
aromâni au fost colonizați greci originari din Asia Mică. Presiunea
autorităților grecești a crescut semnificativ și față de meglenoromânii
creștini. Drept
urmare, în anul 1926, 450 de familii de meglenoromâni au migrat spre
nord, în România, unde au fost așezați în câteva sate din jurul
Durostorului. Iar în anul 1940, când Bulgaria a ocupat Cadrilaterul, ei
au fost alungați din nou. Cei mai mulți s-au stabilit în județul Tulcea,
de unde comuniștii i-au mai alungat o dată, în Banat, pe fruntașii
meglenoromânilor. Cu toate acestea, 1.200 dintre ei își păstrează și azi
dialectul și tradițiile, iar România este țara care încurajează cel mai
mult păstrarea acestei comunități.
A primit Premiul Naţional de Poezie
Numele: Basaraba-Angela Marcovici,
pseudonim literar Angela Marinescu
Data şi locul naşterii: 8 iulie 1941, Arad
Studiile şi cariera:
A absolvit Liceul „Moise Nicoară“ din Arad.
A studiat vreme de patru ani la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca.
S-a licenţiat în psihologie, în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.
A debutat publicistic în 1965, cu poeme în revista „Tribuna“ din Cluj-Napoca.
În 1969 publică primul volum de poezii, „Sânge albastru“.
A publicat 15 volume de versuri, un volum de eseuri şi un „Jurnal scris în a treia parte a zilei“.
În 1989 a emigrat în Franţa şi a transmis un memoriu la postul de radio Europa Liberă.
Din 1990 până în 1996 a lucrat ca redactor corespondent la revista „Vatra“.
În 2003 a primit Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Omnia.
Locuieşte în: Bucureşti.
Citeste mai mult: adev.ro/nsrr6z
Andreea Esca e DISTRUSĂ! Ce i s-a întâmplat celei mai bune prezentatoare de știri din România
Andreea Esca e DISTRUSĂ! Ce i s-a întâmplat celei mai bune prezentatoare de știri din România
Interesant!
08.08.2015
Autor:
Cristi Teodorescu
Criticată rar, lăudată des, Andreea Esca e distrusă! Ştirista este desfiinţată după ce şi-a lansat propriul proiect online. „Andreea Esca, cea mai mișto femeie mediocră” este titlul care dă numele
unui articol care se vrea o „odă a mediocrităţii”, scris de blogăriţa
Lidia Marinescu. Textul a ajuns viral, după ce prezentatoarea de ştiri
şi-a făcut debutul în online, lansându-şi propriul site. „Nu ai cum să o urăști pe Andreea Esca. Pur și simplu nu există
motive să o urăști, oricât de mult ai căută. Nu a umblat cu tot felul de
dubioși și nu are povești sordide de amor. Nu o arde prin cluburi și
alte locuri glossy sau glamour. Nu e nici stridentă, nici vindicativă,
nu și-a primit titlul de vedetă prin eforturi și sacrificii pe care să
ni le scoată pe ochi. Nu! Andreea Esca este regina neîncoronată a
mediocrității. Ea este răzbunarea oamenilor fără un talent aparent și
fără picioare lungi sau poze în Playboy. În afară de câțiva dilii care
comentează pe profilul ei de facebook, nu ai cum să spui că Andreea Esca
este o fabuloasă. Nu ai mai nimic de spus. Ea e doar ea.
Acest articol este un omagiu adus mediocrității. Noi, cei 99,99% din
pământeni, cei care știm că suntem destinați mediocrității, ar trebui să
o divinizăm pe această femeie. Ea a reușit să facă atât de multe cu
atât de puține. Dacă ea poate, putem și noi? Firește că nu. Noi trebuie
să acceptăm că suntem mediocri. Că nu o să defilăm la Milano, nu o să
povestim lumii despre viața noastră fabuloasă, nu o să facem campanii ca
să ajutăm copii sărmani, femeile bolnave sau să salvăm vreo deltă sau
pădure. Noi putem să salvăm câte o pisicuță de pe lângă bloc, să trecem
un bătrân strada și să închidem ochii când ne înjură un mitocan pe
trecerea de pietoni. Dar mediocritatea e bună, deși ne-au spus mamele
noastre o viață întreagă că suntem speciale. Și iubiții noștri ne-au
spus că suntem extraordinare la primele întâlniri. Și cam atât. Pentru
că viața e mediocră și nu stă în pozele de pe Facebook, vacanțele pe nu
știu unde și mașina albă. Viața e mediocră și deși e așa, poate fi
foarte mișto.
Revenind la eroina noastră, mă tot întreb cine e Andreea Esca? Și cu
ce se ocupă ea? Femeia zâmbește. Dar când spun zâmbește, păi zâmbește cu
totul. Complet. Irefutabil. Ar putea să facă și cursuri de zâmbete. E
singura ei calitate. Talentul ei nedescoperit. Andreea, zâmbește-ne! Și
atât.
În rest, nimic. Arată cum arată majoritatea femeilor de la noi. Nici
prea prea, nici foarte foarte. Nici înaltă, nici micuță. Nici prea
slabă, nici grăsuță. Nici urâtă, nici frumoasă. Cam atât despre fizic. O
să întrebați dacă nu e cumva cam superficială caracterizarea și de ce
ne luam de aspectul ei fizic. Răspunsul e simplu, ea a girat o revistă
glossy, The One, după chipul și asemănarea ei. Nici prea prea, nici
foarte foarte. Nu-i nici Vogue, dar nici Formula As. Doar e! Cam ca în
poza spectaculoasă de mai jos, pusă pe contul ei de Facebook.
În rest, nimic. Arată cum arată majoritatea femeilor de la noi. Nici
prea prea, nici foarte foarte. Nici înaltă, nici micuță. Nici prea
slabă, nici grăsuță. Nici urâtă, nici frumoasă. Cam atât despre fizic. O
să întrebați dacă nu e cumva cam superficială caracterizarea și de ce
ne luam de aspectul ei fizic. Răspunsul e simplu, ea a girat o revistă
glossy, The One, după chipul și asemănarea ei. Nici prea prea, nici
foarte foarte. Nu-i nici Vogue, dar nici Formula As. Doar e! Cam ca în
poza spectaculoasă de mai jos, pusă pe contul ei de Facebook. Acum să trecem la partea profesională. Andreea vorbește și zâmbește
seară de seară. Dar nu e jurnalist oricât de mult s-ar chinui ea să
pară. E doar o față pentru oamenii care se ocupă cu jurnalismul la
ProTV. Știu că s-a chinuit ani de zile să facă interviuri, să se
implice, să pară o jurnalistă. Adică mai mult decât o voce și un chip.
Un creier. Poate va accepta că nu poate și că asta nu e nici un păcat.
La urma urmei, unii sunt făcuți să scrie știrile în timp ce alții să le
citească. Ideea ei despre ce înseamnă partea jurnalistică a social media
e cuprinsă complet în imaginile postate de ea mai jos:
Și acum am ajuns la scris. Uite că zâmbetul și scrisul nu merg
împreună. Nu merg și pace. Andreea Esca a reușit să pună în practică una
din cele mai prostești campanii de social media pe care am văzut-o
vreodată. (…) „În sfârșit ajungem la Nisa pentru câteva zile liniștite… Mă așez pe
șezlong și aștept masa de seară. Îmi pâlpâie telefonul. Un mesaj. Soțul
Deliei îmi transmite că în weekend Delia cântă pe o plajă din Saint
Tropez și dacă suntem în zonă ne așteaptă. S-a dus pacea de pe marginea
piscinei. Cum să cânte o româncă aici, eu să fiu în vacanță și să nu mă
duc să o susțin. Hai România!”
Wtf??????? Cine scrie în halul ăsta? Doamna de română nu te-a sunat?
Editorii ăia de la ProTV nu plâng prin studouri? Așa ceva nu se poate
comenta.
Și în final, te rog cu toată putearea de care sunt în stare: nu mai
face campanii publicitare la orice, marchează-le și poartă-te cu măsură.
Ia un sărac/săracă din aștia care au talent la scris și mor de foame în
mediocritate ca să îți scrie textele. Nu e nici o rușine”, scrie
blogăriţa Lidia Marinescu.
Invitat în emisiunea Lumini şi umbre realizată de Dan Andronic
şi difuzată de postul B1 TV, Teodor Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei
21 Decembrie, a făcut dezvăluiri despre culisele luptei pentru tragerea
la răspundere a vinovaţilor din dosarul “Revoluţiei din 1989” şi al
Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Președintele Asociației 21 Decembrie, Teodor Doru Mărieș a comentat
implicarea fostului președinte al României, Ion Iliescu, în venirea
minerilor în Capitală în cursul anului 1990. Apariția, după 25 de ani, a discursului ținut de președintele de
atunci al țării, Ion Iliescu, minerilor veniți în București în iunie
1990, a generat din partea lui Teodor Mărieș afirmații potrivit cărora
Ion Iliescu ar fi chemat minerii nu doar în iunie 1990, ci și în 29
ianuarie 1990 și 18 februarie 1990. “Mă adresez dumneavoastră de această dată, mulțumindu-vă pentru
răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de această dată l-ați
dat la chemarea noastră. Mulțumesc de asemenea tuturor delegațiilor din
județe care au venit și s-au adăugat acestor forțe solidare ale
muncitorimii române. Îi rog pe ceilalți să rămână aici, delegația de
mineri, în frunte cu domnul Cosma (Miron Cosma - n.r.), se va deplasa
spre Piața Universității pe care vrem să o reocupați dumneavoastră. Așa
cum ați văzut, de această dată avem de-a face cu elemente de-a dreptul
fasciste care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce în cursul
dimineții de ieri, 13 iunie, forțe organizate de ordine publică au
curățat Piața Universității la propriu, adică după ce au evacuat o serie
de elemente care zăceau pe spațiul verde. Au eliminat tot spațiul, s-au
apucat de curățirea zonei pentru că au răamas mizerii în urma acestora,
s-au apucat să curățe carosabilul, să spele, să-l pregătească pentru
circulație”. Așa suna discursul ținut de Ion Iliescu în fața minerilor
veniți la București să„reinstaureze ordinea”.
Andreea Esca e DISTRUSĂ! Ce i s-a întâmplat celei mai bune prezentatoare de știri din România
