http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Pompei, oraşul care nu a vrut să moară
Distrusă de vulcanul Vezuviu în anul 79 d.Hr., urbea este astăzi un punct de atracţie turistică, fiind vizitată de circa 2,5 milioane de persoane anual.
Sursa: DAN IONESCUOraş cu un destin tragic, Pompei ar trebui văzut de fiecare măcar o dată în viaţă. Pentru că oferă vizitatorilor săi o lecţie de istorie nepreţuită, desfăşurată pe o suprafaţă de 45 de hectare, câte au fost excavate din cele aproximativ 66 de hectare ale anticii urbe.
Clădiri foarte bine conservate, mozaicuri şi picturi murale de-o frumuseţe unică, dar şi forme pietrificate de oameni stau mărturii ale unei vieţi intense, peste care vulcanul Vezuviu s-a aruncat cu forţă pe 24 august 79 d.Hr.
La acel moment, oraşul se afla încă în reconstrucţie, după ce un cutremur violent zguduise toată aria vezuviană cu 17 ani înainte, pagubele fiind imense.
Un drum lung
Istoria însă nu a vrut să lase destinul acestui oraş să se sfârşească aşa. Ruinele Pompeiului au fost descoperite întâmplător în secolul al XVI-lea, în timpul unor săpături. Explorările au început însă abia în 1748 şi mai continuă şi acum.
Intrarea în oraş se poate face prin Porta Marina, una dintre cele şapte porţi ale Pompeiului (intrarea costă 11 euro). Imediat ce ai păşit pe acest teritoriu, găseşti ruinele templului zeiţei Venus, protectoarea generalului Lucius Cornelius Sulla, cel care a colonizat oraşul în anul 80 î.Hr., dându-i numele Cornelia Veneria Pompeianorum.
Acesta nu este singurul templu din Pompei. Cel mai vechi lăcaş de cult este templul lui Apollo. Aici, decoraţiunile arhitectonice care au supravieţuit sunt datate din anii 575-550 î.Hr.
La intersecţia a două străzi majore, se află Forumul, piaţa principală a oraşului, cel mai important loc de întâlnire a cetăţenilor, unde circulaţia carelor era interzisă. De aici, drumul care urmează este foarte lung şi obositor. Patru-cinci ore nu îţi sunt suficiente pentru a străbate toate cele nouă regiuni în care a fost împărţit oraşul, pentru o orientare mai uşoară.
De-a lungul străzilor pavate cu pietre uriaşe, poţi intra pe rând în case impresionante, prin arhitectura lor şi decoraţiunile interioare care s-au păstrat. Ele pot fi găsite în casele bogaţilor, pentru că cele ale păturii inferioare sunt foarte compacte şi cenuşii. Diferenţa socială este foarte bine reflectată.
O lume vie
Aici trebuie precizat că în timpul săpăturilor arheologice din secolele al XVIII-lea-al XIXlea, multe dintre aceste decoraţiuni - fie că e vorba de mozaicurile de pe jos, fie de picturile de pe pereţi - au fost dislocate atent şi mutate în cea mai mare parte la Muzeul Arheologic din Napoli. În secolul al XX-lea, aceste mărturii au fost lăsate la locul lor, pentru ca totul să fie cât mai viu.
Unul dintre locurile unde este cea mai mare aglomeraţie de turişti a fost un lupanar, bordel antic, unde imagini erotice fine s-au păstrat destul de bine pe ziduri.
Teatre, băi publice, cuptoare de pâine sunt alte obiective interesante. Foarte răspândite în Pompei sunt thermopolia (un fel de snack-baruri) - 89 la număr. Cutremurătoare sunt celebrele corpuri umane pietrificate în spaimă, aşa cum au fost surprinse de lavă. Văzându-le însă, te simţi mai apropiat de oraş.
DESTINAŢIE
Coasta Amalfi, o bucată de Paradis aproape de noi
După ce aţi vizitat Pompeiul, în circa două ore puteţi schimba peisajul radical, ajungând într-o zonă desprinsă din Rai: Coasta Amalfi.
Situată în sudul Italiei, este una dintre destinaţiile cele mai frecventate de turişti şi pe bunădreptate. "Perlele" sunt considerate oraşele Amalfi şi Positano. Vile albe, săpate în stâncile care se aruncă în marea liniştită de la picioare, norii care învăluie în mister crestele muntoase compun un peisaj ce taie respiraţia.
De altfel, este una dintre destinaţiile, nu departe de Napoli, cu care Italia se mândreşte cel mai mult. La o jumătate de oră distanţă cu autocarul de Positano se află o localitate mai mică, Praiano, în care am ales să stăm mai multe zile şi pe care am cunoscut-o mai bine.
Bere scumpă
Cazarea aici costă în funcţie de cât de aproape de plajă se situează vila pe care o alegeţi. În plin sezon, o vilă de două camere poate fi închiriată pentru o săptămână cu circa 1.000 de euro, dar se găsesc şi preţuri sub acest prag.
Situată pe creasta muntelui, casa în care am stat ne oferea ca privelişte marea la picioare. Ca să ajungem la plajă însă trebuia să coborâm mai mult de jumătate de oră. Chinuitoare sunt treptele numeroase, mai ales la urcare. Numai până la cel mai apropiat magazin de unde ne făceam cumpărăturile am urcat 402 trepte.
O variantă ar fi să închiriaţi scutere sau maşină. La restaurant, berea este scumpă, de 5 euro la jumătate de litru.
La supermarket se găseşte la 1,5 euro, în sticle de 0,66 litri. Mâncarea la restaurant e cam aceeaşi: paste, pizza sau peşte. O porţie de paste, de pildă, costă între 10 şi 15 euro. Aproape nu există grădină în care să nu fie câte un copac plin de lămâi frumoase. Pe lângă o limonadă proaspătă dimineaţa, seara, după cină, puteţi savura băutura lor tradiţională, limoncello.
TOP. Positano este considerată o "perlă" a coastei
FOTO: DAN IONESCU
!["Pompei, oraşul care nu a vrut să moară"[EVZ] (Colaj din ciclul Salvaţi Peninsula salvaţi Tomisul -Sile this Millennium)](http://www.evz.ro/fileadmin/multimedia1/2010/iulie/16/pompei_5.jpg){kind=link}