Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

• Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE PETRE M IANCU:

Confruntată cu invazia milioanelor de refugiaţi din răsărit şi sud, Europa nu se arată în stare să reacţioneze adecvat, organizat şi concertat. Problema continentului nu e, însă, doar absenţa solidarităţii statelor UE.

Cămin de solicitanţi de azil incendiat în Germania

Nu numai elitele româneşti sunt uneori alăturea cu drumul. La invazia milioanelor de refugiaţi din răsărit şi sud, Europa, cea scindată de-a lungul fostei Cortine de Fier din cauza clivajului memoriilor ei, în speţă de ponderea diferită acordată traumei naziste ori comuniste, nu se arată în stare să reacţioneze adecvat, solidar, organizat şi concertat.
Elitele politice din vest dau din colţ în colţ, părând fie să nu înţeleagă sursele acestei subite noi migraţii a popoarelor şi dinamica ei, nu în ultimul rând demografică, fie să dea înspăimântate înapoi, ferindu-se ca dracul de tămâie de adoptarea măsurilor necesare spre a o opri.
În vest se deplânge, fireşte, barbaria respingătoare a gloatei extremiste care, în răsăritul Germaniei bunăoară, atacă şi incendiază cămine de azilanţi saxone. La stânga spectrului politic se tună şi se fulgeră în ecou la tentativele timide ale conservatorilor nemţi de a lansa semnale de alarmă, interpretate ca incitatoare. Ideologii corectitudinii politice le consideră invariabil de natură să-i încurajeze pe extremiştii de dreapta să declanşeze noi atacuri asupra solicitanţilor de azil, ceea ce pune beţe în roate oricărei dezbateri oneste a complexelor chestiuni pendinte.
Discuţia s-a concentrat obsesiv asupra unui număr limitat de subiecte. La Berlin de pildă, se reiterează frecvent truismul potrivit căruia ţări ca Germania şi Suedia sunt incapabile să absoarbă de unele singure întreaga masă de refugiaţi. Or, e evident că nu pot. Se insistă că e mare nevoie de solidaritate europeană care să determine şi statele est şi centraleuropene să pună umărul la absorbţia de nou veniţi. Şi în această privinţă se stăruie asupra unei evidenţe.
Totodată se pune mare preţ, în vest, pe constatarea că izolarea xenofobă şi islamofobă a fostei Europe comuniste nu e în regulă de loc. Ceea ce nu pare să işte cine ştie ce emoţii în estul continentului. În fine, se opinează că ar fi nevoie să se trimită înapoi o parte din refugiaţi în sudestul continentului, în ţări care, fie sunt sigure pentru solictanţii de azil, fie ar trebui urgent declarate ca atare, astfel încât să li se poată repasa cartoful fierbinte.
Or, cartoful cu pricina se pasează într-o veselie şi între ţările din Schengen. Spaţiu care-şi pierde, iată, noima, de vreme ce masele de imigranţi traversează toate frontierele posibile, inclusiv cea italo-austriacă, ori italo-germană. Grecia, ţară a UE, îi refulează pe disperaţi spre Macedonia, iar sârbii, situaţi, caşi macedonenii, în afara Comunităţii, îi trimit spre Ungaria, ţară UE care încearcă în zadar să se apere de refugiaţi ridicând un gard cât mai înalt. Dar ce garduri şi ce ziduri vor fi oare în stare, vreodată, să stăvilească masele de deznădăjduiţi?
Totuşi, conducerile politice ale puterilor occidentale s-au ferit cu grijă, până acum, să pună degetul pe rană. Să releve de pildă că, în timp ce societăţile occidentale se modifică ele însele, în ritm alert, scăparea de sub control a terorismului islamist în vaste zone ale Siriei, Irakului, Maghrebului şi Africii negre va mai alimenta, masiv, ceea ce a părut să fie doar un aflux vremelnic, iscat de decalaje economice.
Or, ar trebui să fie absolut vădit pericolul ca, sub impactul escaladării previzibile a acestei crize a refugiaţilor, de o amploare fără precedent pentru Bătrânul Continent, tendinţele centrifugale din sânul Uniunii Europene să ia proporţii incontrolabile. Ceea ce face ineluctabilă adoptarea de politici europene în stare să rezolve problemele apărute.
Dar cum ar putea fi identificate aceste politici, dacă nici măcar elitele culturale apusene nu par s-o nimerească prea bine? Filosoful german Peter Sloterdijk admite, ce-i drept, că „societăţile asistenţiale occidentale n-au reuşit să descopere instrumentele apte să le apere adecvat de afluxul de refugiaţi”. La rădăcina răului s-ar afla, potrivit lui, „eronata politică externă a europenilor în epoca Primăverii Arabe”. Ar fi fost, crede filosoful, o greşeală să se acţioneze atunci dintr-un prezumtiv ”impuls moral de scurtă respiraţie” şi să se provoace (prin bombardarea trupelor guvernamentale) debarcarea unui Gaddafi. Căci Libia ar fi devenit astfel, în opinia sa, ţara de tranzit traversată în drum spre Europa de cei mai mulţi refugiaţi”.
Ce propune Sloterdijk? Ca Europa să nu-şi mai subestimeze capacitatea de a atrage refugiaţi şi să înceapă să se adapteze, preluând varii modele eficiente, bunăoară pe cel elveţian sau canadian. Gânditorul german îi recomandă continentului dezvoltarea „unui sistem defensiv”, a cărui edificare ar necesita „o cruzime bine temperată”. Or, tocmai aici ar fi buba, întrucât dificultatea ar rezida, conform gânditorului german, în faptul că europenii s-ar defini pe ei înşişi ca „oameni benigni”, incapabili de cruzime.
Gândirea lui Sloterdijk se dovedeşte, în acest punct, în mod fatal, contradictorie, carentă şi reducţionistă. În Siria n-a acţionat vreun impuls moral european, fie el şi de scurtă respiraţie. Ar fi fost cu siguranţă mai bine dacă ar fi intrat în acţiune rezolvând problema statului islamic. Apoi a bombarda forţele unei tiranii nu e o mostră de exces de bunătate. În fine, nu toţi europenii se definesc aşa cum crede germanul. Marcaţi de o interpretare disjunctă a scandalului suprem al civilizaţiei creştine, care a fost catastrofa nazistă, şi deci de o conştiinţă istorică funciar diferită de a germanilor, mulţi esteuropeni văd lucrurile altfel decât elita germană.
Pe de altă parte, mentalitatea de paradis asediat, îndiguirea şi izolarea prin edificarea de fortificaţii nu prea par a putea rezolva problemele unui teritoriu luat cu asalt. Nu astfel se temperează elanul emigraţionist. Zăgăzuirea valurilor de refugiaţi se va putea face doar prin abordarea onestă, curajoasă şi frontală a rădăcinii chestiunii, prin combatarea activă, coordonată şi sistematică a tiraniilor, a corupţiei şi terorismului dezlănţuit, de care fug acum oamenii, pe capete.

DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 

DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

• DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

Intr-o notă din data de 4 noiembrie 2004 a serviciilor secrete militare se precizează că Mircea Dogaru, actualul președinte al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, a fost recrutat in luna mai anului 2000 pentru incadrarea in cadrul Direcției de Siguranță Militară pentru a controla acțiunea de inființare a sindicatelor care urmează să fie organizate în România, după NOIEMBRIE 2004.
 
Anterior, Dogaru a fost agent al Securității și al SRI, conform documentului.

 
Este unul din primele documente care atestă că Poliția Politică a existat în România și după anul 2000, cu scopul de infiltrare a sindicatelor, lucru care s-a și întâmplat de altfel. Documentul a fost publicat de ziuanews.ro.
Mai mult, documentul este datat după intrarea României în NATO, noiembrie 2004, ceea ce pune mari semne de întrebare, mai ales că Mircea Dogaru a apărut în multe acțiuni ca propagandist al Rusiei.

Mai mult, acțiunea era controlată de Directia de Siguranta Militară, așa cum reiese din document.
CITIȚI ȘI:Robert Turcescu: Troc mizerabil Gabriel Oprea-PNL si omul lui Putin/ MRU contra pensii pentru tovarasii lui Dogaru, omul Rusiei
 
Din document reiese că Dogaru a fost agent al Securității, mai apoi al SRI, care l-a predat în 1999 serviciului secret al Armatei.
In finalul acelei note se subliniaza ca „In baza datelor din dosarul de agent al acestuia, propunem supunerea spre aprobare sefului DGIA, pentru dirijarea col. Mircea Dogaru in indeplinirea masurilor din Actiunea „SINDICATUL", in scopul realizarii controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmeaza a se infiinta in Romania".

Ulterior, prin anul 2010, colonelul in rezerva Mircea Dogaru infiinteaza Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, structura sindicala unde el este presedinte si la ora actuala.


In aceea nota se precizeaza ca despre col. Mircea Dogaru, sef birou in cadrul Sectiei Contracararea Dezinformarii si Protectiei Imaginii Armatei/ Directia Siguranta Militara, se cunosc o serie de aspecte de interes. Printre aceste se numara faptul ca „In cursul anului 1989, cand activa ca militar in cadrul Centrului de Cercetari de Istorie si Teorie Militara, a fost recrutat de catre fostele organe de securitate ale Directiei a IV-a Contrainformati si dirijat pe langa atasatul militar al fostei Ambasade URSS la Bucuresti (la aceea data), lt.col Serghei Cernomaz".

CITIȚI ȘI:Hackerii au spart e-mailul ideologului Kremlinului: NUMELE DIN ROMÂNIA
Tot in acea nota se mentioneaza ca „In cursul lunii mai a anului 2000, la ordinul sefului D.S.M. (Directia Siguranta Militara), la acea data, gl.bg Nicolescu Gheorghe, au fost initiate demersurile specifice pentru incadrarea col. Mircea Dogaru in cadrul DSM. Pe toata perioada cat a activat in cadrul DSM, col. Mircea Dogaru s-a remarcat in mod deosebit prin informatiile furnizate cu privire la actiuni ostile intreprinse de fostii colegi ai acestuia, cunoscuti sau semnalati cu contacte neoficiale cu cetateni straini ori care denigrau institutia militara".

Magistratii acuza serviciile ca supravegheaza instantele- b1

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Criza economică din China face să tremure planeta de Gabriela Anghel , 25 august 2015 - Surds: Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Criza economică din China face să tremure planeta

de Gabriela Anghel , 25 august 2015

 - stire actualizata la ora 00:01, 25 august 2015

Criza economică din China face să tremure planeta

Bursele europene au deschis luni în scădere, fragilizate de degringolada burselor chineze, de şi noul marasm de pe pieţele bursiere asiatice şi de îngrijorarea crescândă privind starea sănătăţii economice a Chinei. O „lunea neagră” potrivit experţilor.
Bursa din Shanghai a terminat luni şedinţa cu o cădere de 8,5%, cea mai mare scădere zilnică de peste opt ani, într-o piaţă mereu afectată de morozitatea economiei chineze în pofida eforturilor autorităţilor pentru a asigura investitorii. Beijingul anunţa duminică autorizarea gigantului fond naţional de pensii (3.500 miliarde yuani, echivalentul a 476,4 miliarde euro) de a investi până la 30% din activele sale în acţiuni. Pentru stoparea căderii burselor, un organism public, CSF, a realizat deja achiziţii masive de acţiuni în iulie.
Pentru moment, acţiunile de forţă ale ­Beijingului par incapabile să asigure investitorii, care ­rămân preocupaţi de încetinirea creşterii economice a ţării, dar şi de apariţia bulelor speculative, în special de supraevaluarea excesivă a pieţelor, deconectate de economia reală. Pentru oprirea spectaculoasei căderi a burselor chineze, ­Beijingul a intervenit în forţă ­după sfârşitul lunii iunie prin organisme publice care au realizat achiziţii masive de ­acţiuni, fără să poată întrerupe corecţia pieţelor pe termen lung.
Devalorizarea-surpriză a yuanului la 11 august – percepută ca un efort disperat al autorităţilor chineze pentru relansarea exporturilor şi a activităţii economice – nu a făcut decât să accentueze îngrijorarea generală, provocând o undă de şoc pe pieţele financiare. Potrivit analiştilor, Bursa din Shanghai pare condamnată să cadă sub 3.000 puncte. „Este un adevărat dezastru şi pare că nimic nu îl poate opri”, declara Chen Gang, analist la Heqitongyi Asset Management.

Undă de şoc

Dacă ar fi nevoie de o dovadă în plus a dependenţei de China la nivel mondial, furtuna monetară din ultimele zile este un exemplu în acest sens. Scăzând consecutiv în trei zile valoarea monedei sale, yuanul, în raport cu dolarul, Beijingul a declanşat o undă de şoc, un debut de panică pe pieţele mondiale. Din Frankfurt la Seul, toate bursele au fost afectate şi cursul materiilor prime, în frunte cu petrolul, a căzut la niveluri nemaiîntâlnite în ultimul deceniu.
Toate pieţele internaţionale au interesul găsirii unei soluţii rapide, locomotiva chineză fiind indispensabilă creşterii mondiale. Dar hipercreşterea ţării aparţine trecutului şi se speră că puterea de la Beijing încearcă prin toate mijloacele să oprească ­prăbuşirea. Îngrijorarea investitorilor privind încetinirea economiei chineze şi impactul ­negativ asupra economiilor emergente a zguduit pieţele financiare din întreaga lume în ultimele zile şi nu sunt semne de încetinire.  Pesimismul este prezent în întreaga Asie şi toate pieţele sunt în scădere la scară mondială.

Spre un război monetar?

Devalorizarea actuală, cea mai importantă din 1993, pare o măsură pentru susţinerea exporturilor milioanelor de întreprinderi, mai ales din sudul Chinei, şi prezintă toate atributele unei declaraţii de război monetar. Însă trebuie considerată ca o evoluţie dorită spre liberalizarea yuanului, prealabilă intrării sale în ansamblul marilor devize mondiale, alături de dolar, de euro sau de lira sterlină. O strategie avută în vedere de multă vreme la Beijing.
În spatele acestei normalizări în curs se află în discuţie viabilitatea modelului economic chinez. Puterea zdrobitoare a marilor grupuri de stat sufocă iniţiativa privată. Restricţia intrării capitalurilor şi controlul strict al sectorului bancar orientează investitorii în direcţia proiectelor guvernamentale, lăsând pe margine întreprinzătorii.
În palatul Zhongnanhai, inima puterii chineze, se simte ezitarea, estimează experţii. În parte de teama instabilităţii, dar mai ales pentru că în opacitatea sistemului creat de partidul unic se ascund grupurile de interese care multă vreme au profitat de acest statu-quo.
» Acum, când China s-a impus printre primele puteri, întreaga planetă este dependentă de capacitatea sa de a se reforma.