http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Miscarea New Age
Pr. Dan Bădulescu & Pr. Sinică Palade
Miscarea New Age este un curent filosofico-religios, răspândit mai ales
în Occident. Adeptii acestui curent afirmă o apropiere mai mare de
spiritualitate, ei sustinând că acest lucru este necesar pentru ca
omenirea să poată intra într-o "nouă eră", în care va domni armonia
universală. Altii văd în New Age o reînviere a gnosticismului.
Miscarea New Age îsi are începuturile în anii 1920-1930, când Alice
Bailey, adeptă a teozofiei, publică mai multe lucrări, în unele
proclamând chiar întoarcerea lui Hristos si lansând ideea necesitătii
formării unor grupuri, pe care ea le numeste 'ale bunăvointei mondiale'.
Nu este vorba despre niste comunităti organizate, ci mai degrabă despre
reuniuni periodice ale unor persoane, având scopul de a pregăti sosirea
unei noi ere. În 1937, Paul le Cour defineste conceptul de 'noua eră a
Vărsătorului' - perioadă care ar fi caracterizată printr-o profundă
transformare a valorilor umane si progres spiritual.
Elementul
cheie al curentului New Age este trecerea omenirii din constelatia
Pestilor în aceea a Vărsătorului. În anii 1970 au apărut mai multe texte
care interpretează această trecere ca fiind începutul unei ere a păcii
universale si a unei armonii regăsite. Pestele fiind simbolul primilor
crestini, unii apreciază că noul semn Vărsător va include
spiritualitatea crestină, care va căpăta însă noi valente, devenind
plenară abia sub acest nou semn. Problema anului intrării în noul semn
al Vărsătorului a căpătat interpretări diferite în diferitele scoli New
Age. Pentru unii, această intrare a avut deja loc în anul 1962. Anul
2012 este din ce în ce mai mult interpretat ca fiind anul de început al
ascensiunii omenirii. Potrivit psihologului C. G. Jung, era Vărsătorului
a început în 1997 sau va începe în 2154, în timp ce pentru Rudolf
Steiner, ea va începe abia în anul 3573.
Astăzi, adeptii New Age
sustin părerea că fiecare individ, având origini divine, este chemat
să-si construiască propriul drum spiritual, folosindu-se pentru aceasta
de un patrimoniu care cuprinde orice traditie mistică sau religioasă,
aici incluzându-se si samanismul, neopăgânismul, kabala, ocultismul, dar
mai ales propria experientă interioară si propriul discernământ. În
această actiune, individul poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc.
Una din "virtutile" de care se prevalează atât post-modernismul, cât si
New Age, este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de
acord, numai că new agerii confundă dogmatismul cu dogmele,
combătându-le iresponsabil în egală măsură. Prin dogmatism se întelege
cu adevărat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia
statorniciei si adevărului învataturii crestine. În ceea ne priveste vom
considera ca mai plauzibila datarea postbelica, fără ca aceasta să fie
un element în afara oricarei discutii. Următorul moment ar fi analizarea
contextului religios si social în care a apărut miscarea. Aici
lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lămuriri suplimentare.
Este vorba de "noul imperiu roman", SUA, un imperiu fără împărat, cu
forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de
vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman păgân.
Ambitia de stăpânire a lumii s-a conturat pe deplin după victoria
repurtata în 1945 asupra celor două imperii păgâne rivale: al treilea
Reich si imperiul soarelui răsare. Totodată a fost întrecut si imperiul
aliat, cel britanic a cărei stea începe să decada treptat. Va rămâne un
singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul
păgân sovietic. Începe războiul rece. Din punct de vedere confesional
SUA se prezintă ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul
datelor statistice furnizate de enciclopedia Encarta '98 următoarea
structura: "La jumătatea secolului trecut, populatia SUA era predominant
protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si
aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau
budismul. Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se
numără fondarea mai multor denominatiuni americane originale printre
care Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, cunoscuta
popular ca Mormonii; Biserica Scientologică; Biserica adventista de
ziua a saptea si Martorii lui Iehova. După anuarul statistic din 1998,
cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ
25% din populatie. Printre grupurile majore protestante sunt baptistii
(19,4%), metodistii (8%), prezbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si
episcopalienii (1,7%). Biserica Ortodoxă are un număr însemnat (nu este
indicat în procente!). Cea mai răspândită religie ne-crestină din SUA
este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti
numerosi."
Conform fostului consilier de stat american Zbygniew
Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este
creditat a fi un super guvern mondial), "trebuie (să avem) o religie
personală". Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicării lor
în practica, potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane
de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii
orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheamă "spiritual
healing" (vindecare spirituală - o forma tipică a practicilor
terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si
practicile samanilor nord-americani). În anul următor, 1979, 500.000 de
catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de
influenta penticostala. Aici este cazul să mentionam apriga concurenta
dintre new-ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor
datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop:
bunăstarea pământească aici si acum.
"Nimic nu e nou sub soare."
Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare vizibila în anii
'60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca
centru orasul San Francisco, capitala "contra-culturii", supranumit si
"laboratorul noilor idei". Cartierul unde îsi avea sediul aceasta
miscare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodic
Height-Hashbury, aluzie străvezie la consumul intensiv de droguri
psihedelice practicat de personajele dubioase adunate aici din toate
colturile tarii.
La data de 14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000
de tineri îmbracati într-o tinuta kitsch pseudo-hinduista,
autointitulati "flower-power children" în Golden Gate Park. Evenimentul a
fost salutat în ziarul "underground" The City of San Francisco Oracle
ca fiind inaugurarea unei noi epoci. Euforia nu a durat însa "decât o
vară", cu toata răspândirea masivă – 250.000 de hippies numai în SUA.
Expresia (luata din filmul suedez cu acelasi nume) trebuie luata
ad-literam, deoarece în octombrie '67 miscarea a fost declarata moarta
si înmormântata simbolic! Motivul principal al acestei disparitii rapide
au fost drogurile si amorul liber practicate fără opreliste de acesti
tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente subversive
sau de-a dreptul criminali odiosi ca Charles Manson. Aceasta
contra-cultura era caracterizata de cunoscutul simbol al păcii "Make
love, not war", în realitate un străvechi simbol ocult satanist. Muzica
flower-power si combinatia de droguri psihedelice cu variantele de yoga
occidentalizata au trecut în zilele noastre la stadiul de cultura
oficiala si chiar considerata corecta din punct de vedere politic.
Întrucât caracteristica esentiala a miscarii este structura de retea,
au existat simultan în acei ani si alte centre de egala importanta ca:
Esalen si Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scotiei),
Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zürich) si altele.
Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962
si este socotit a fi unul din leagănele miscarii. Sub conducerea lui
Michael Murphy si Richard Price, institutul s-a orientat către
experimentarea de noi terapii si spiritualitate alternativa de orientare
asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a conferi acestor
experimente de meditatie, medicina holistica si diverse forme de masaj o
alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale
"noii spiritualitati" ca Fritz Perls, întemeietorul gestalt-terapiei,
apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, părintele
psiho-sintezei, precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen,
Christina si Stanislav Grof. Pe lângă acestia au mai fost prezente
personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetători ai
noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5.000-7.000 de
cursanti participa la gama larga de oferte new-age: psihologie
transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra,
intuitie practica, gestalt-terapie, metoda feldenkrais, rolfing si
Cursul miracolelor.
Findhorn Community a fost fondata în Scotia
de nord în anul 1962 de sotii Peter si Eileen Caddy împreuna cu Dorothy
Maclean. În mod asemănător Helenei Skutch, autoarea celebrului Curs al
Miracolelor, Eileen Caddy a auzit începând cu anul 1953 în timpul
meditatiilor o voce lăuntrică ce-i dădea directive de conduita
spirituala si practica. Fără "a cerceta duhurile", ea a luat aceasta
voce drept Dumnezeu si a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soti împreuna
cu secretara Dorothy Maclean au fondat o ferma experimentala model în
care s-au obtinut niste rezultate extraordinare în urma meditatiilor
asupra plantelor.
În anul 1970 a apărut la Findhorn o alta figura
reprezentativa a New Age-ului, tânărul american David Spangler. Acesta a
continuat cu dubioasele practici de transa spiritista, contribuind
totodată prin lucrările sale la prestigiul acestui fief al miscarii New
Age.
Din aceste centre miscarea s-a răspândit cu repeziciunea mai
întâi în SUA si Europa de vest (spatiul asa-zis "euro-atlantic"),
pătrunzând apoi la sfârsitul anilor 70 si în Europa de răsărit, deci si
în România. Aici desigur că New Age-ul a întâmpinat de multe ori
dificultatile inerente sistemului totalitar: cenzura vigilenta a
sistemului mass-media aflat sub controlul statului-partid.
a) Lideri si autori New Age
Prezentarea "corifeilor" miscarii are un caracter selectiv. Alegerea
reprezentantilor si a lucrărilor celor mai semnificative se loveste de
obstacolul următor: în cautarea unei legitimitati si autoritati cel
putin cultural-stiintifice, în cataloagele si enciclopediile oficiale
New Age apar nume de personalitati care nu s-au declarat nicicând a face
parte din miscare. Asa ar fi nume ca Rudolf Steiner, Carl Gustav Jung,
Teilhard de Chardin, Mircea Eliade si altii. Pe de alta parte, miscarea
îsi poate revendica niste "prooroci" si chiar "înainte-mergatori", care
pe drept cuvânt i-au pregătit - cu stiinta sau fără stiinta, cu voie sau
fără voie - cărările.
Cazul total opus, de asemenea întâlnit în
practica, este acela al unor autori sau savanti ce propaga idei vădit de
tip New Age, însa din anumite pricini se leapădă deschis de apartenenta
la miscare, ba mai mult, o critica vehement. Aici se pot încadra nume
cunoscute autohtone ca Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario
Vasilescu, Ion Tugui, Constantin Negureanu, Pavel Corut, Marian Zidaru.
În aceasta situatie am căutat pe cât posibil să folosim nume cât mai
necontroversate, care nu ar putea face obiectul unor contestări
personale sau din afara. Sursele de baza ale acestor informatii vor fi
de-acum din ce în ce mai mult extrase din mijloacele post-moderniste de
informatie: internetul (www), enciclopediile CD Rom multimedia,
e-mail-ul (@). Iată spre exemplificare o lista extrasa de pe un website
cu nume "fierbinti" de autori New Age în voga: Lynn Andrews, Jose
Arguelles, Sun Bear, Don Campbell, Ram Dass, Wayne Dyer, Louise Hay,
Jean Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell, Laura Huxley, J.Z.
Knight, John Randolph Price, James Redfield, John Robbin, Elisabeth
Kubler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley
Strieber, George Trevelyan, Marianne Williamson.
b) Lucrări semnificative
În decursul navigării pe internet am întâlnit în website-ul New Age
Journal Online o publicatie interesanta prin faptul că se revendica a fi
o continuare a revistei "remarcabile si revolutionare" cu numele de New
Age Journal fondata acum 100 de ani de George Bernard Shaw si prietenii
săi vizionari. Acestia se considerau a fi pionieri în domeniul
aspectelor societatii moderne ca: educatia, tehnologia, sănătatea si
spiritualitatea. Aceasta revista de avangarda si-a încetat activitatea
în 1922. La 50 de ani după aceasta un grup eclectic de editori si
jurnalisti "alternativi" au hotărât continuarea lui New Age Journal, de
data aceasta în maniera post-modernista a anilor 70 caracterizata de
cultura globalista. Am mentionat caracterul post-modernist deoarece
aici, spre deosebire de avangarda si originalitatea modernistilor se
tratează subiecte legate de întelepciunea traditionala integrata
tehnologiei moderne cum ar fi: vechi practici curative tibetane si noile
descoperiri în programarea neuro-lingvistica, feng-shui (arta
chinezeasca a design-ului interior, în voga anii acestia), precum si
preocuparea pentru materialele si conditiile ecologice din arhitectura
numita "baubiologie".
Desi Cursul Miracolelor pretinde că nu are
autor (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totusi
urmărind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs
se pot descoperi persoanele implicate în alcătuirea si distribuirea sa.
În site-ul numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe
marginea Cursului acordat de psihologul american Judith Skutch Whitson
doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele
presedinta Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu
publicarea si răspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc
Helen Schucman (a murit în 1981) si William Thetford, autori care din
"smerenie" se numesc "canalizatori", folosind un termen contemporan ce
înlocuieste demodatul "medium" spiritist. Acesti doi psihologi (Helen
Schucman s-a declarat evreica si atee militanta, iar Bill se considera
agnostic!), au avut în 1975 o relatie personala care s-a deteriorat, iar
în aceasta situatie tensionată Helen a primit următorul mesaj: "Acesta
este un curs de miracole. Va rog să luati notite." Mesajul venea din
partea unei entitati ce s-a recomandat a fi Iisus! Aici putem face o
paralela cu mesajul "tolle, lege” primit de Fericitul Augustin, mesaj cu
adevărat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar ateii si
agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si
nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut să-i
ferească de rătăcire. Si aceasta în situatia când în America exista de
zeci de ani milioane de ortodocsi organizati în diverse eparhii,
publicatii ortodoxe si Institutul St. Vladimir din Crestwood, New York,
cu teologi de prestigiu, sau chiar si mânăstiri californiene cu viata
ascetica exemplara. Cursul a avut o răspândire fulgerătoare în mediile
"baby boom" din America, generatii postbelice total debusolate
spiritual, în căutare neîncetata a adevărului trecând prin experienta
rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si alte
tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau
psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987
existau în circulatie 300.000 de copii ale cursului! Judith Skutch
caracterizează acest curs - să retinem, una din cartile "canonice" ale
miscarii New Age! - ca fiind un sistem metafizic de psihoterapie
spirituala. Recent (anii 90), au aparut noi carti care aspira la
statutul de "carte de capatâi" si au un autor bine cunoscut, desi acesta
locuieste retras într-un loc necunoscut din SUA. James Redfield a scris
mai întâi The Celestine Profecy, apoi mai multe urmari ale acesteia, în
volumul doi care se numeste The Tenth Insight. Pe internet se poate
citi o productie literara înrudita, si anume The Celestine Journal. Dar
tot pe internet n-au întârziat să apară si recenzii critice, în special
venite din zona neo-protestanta. Una din cele mai pertinente critici se
intitulează "Reflections On A Best-Seller” de Rolf Nosterud. Acolo se
arata între altele ca: "Prin deghizarea conceptelor oculte într-o
terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator, multime
de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne... Observati marea
cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile
feministe despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre "cauzatorii de
adevăr" contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a
rezista acestor iluzii seducătoare, o noua paradigma - o schimbare
masiva în viziunea Americii despre realitate - transforma cultura
noastră. În timp ce natiunea noastră rationalizeaza păcatul si
idealizează păgânismul, crestinii ar trebui în schimb să ia aminte la
avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului Sfânt."
Aceste recenzii urmăresc - si realizează - o pozitie crestina
apologetica, dar din păcate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând
solutii ce trădează carentele duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa
ierarhiei si continuitatii apostolice, neîntelegerea sobornicitatii si a
Sfintelor Taine, critica cultului sfintilor si liturgicii bisericesti
în general, subiectivismul în interpretarea (adesea literala,
fundamentalistă) a Scripturii, considerata ca autoritate suprema si
suficienta. Aceste grave abateri dăunează chiar si celor cu cele mai
bune intentii cum ar fi C. Cumbey, C. Matrisciana, D. Hunt sau L.
Gassmann.
Concluzii
Mai rar se întâlnesc luări de pozitie
ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia
Ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse athonite. Consideram
ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în
spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai
simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator
început a fost făcut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele
sale aparitii editoriale: Invazia Sectelor si Sectologie. Astfel în
capitolul V al primei lucrări intitulat New Age: o "religie"
mistico-păgână si sincretista la dimensiunile întregului univers este
prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New
Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru
crestini, acestia urmând să aleagă liber si constient între Hristos sau
Vărsătorul. Suntem încredintati că aceasta provocare se va înteti în
anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregătită si promovata de la
cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice
supra-nationale, ale unor "guverne mondiale" ce au ca zona de actiune
întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a
arătat în lucrarea sa "Socul viitorului” cum aceste perioade cultural
ideologice se scurtează aproape logaritmic, miscarea are toate sansele
de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti "maestri
arhitecti". Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara
foarte larga, ceea ce îndeamnă Biserica la o mare trezvie si reactie,
atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecărui credincios în parte.
Miscarea New Age în România
Psihosectele se leagă direct de universul atât de variat, cunoscut sub
numele de New Age, aceasta miscare sau mentalitate în expansiune,
complexa si articulata, descrisa ca o "propunere existentiala" de
sincretism exacerbat, uimitor, între filosofiile orientale, psihologia
inconstientului, ufologie si religii primitive. Un fel de "cloaca
universala", cum a numit-o cineva, si în care poti găsi orice, pentru
a-ti construi un "crez pe măsură".
Psihosectele, auto-intitulate
"miscari pentru dezvoltarea mentalului", creează preocupări nu atât prin
numărul crescând de aderenti, cat mai ales prin potentialul de pericol
sociala.
Vorbind de acest din urma aspect, documente statistice
ale unor tari occidentale le considera în stare să opereze o
"destructurare mentala" la adeptii lor, conducându-i sistematic si la
ruina economica. De aceea, sunt numite uneori si "culte destructive".
De obicei, intre aceste psihosecte găsim sistematic unele care
activează si în tara noastră, chiar daca, de regula, au un număr limitat
de adepti. Între acestea amintim:
Scientologia
Live Discover Principles
Silva and Mind Control
Centrul Roman de Psihologie si Hipnoza Aplicata (Evo Cris)
Valter Bredeon Seminars
Cultural and Spiritual Association (Casa)
Asociatia de Ontopsihologie
Harmony Body Mind
Psihosectele sunt o realitate în întregime occidentala, prezentând un
amestec de intuitii psihanalitice, precepte morale, metode
pseudo-stiintifice, practici initiatice, centrate, de obicei, pe
credinta intr-o Fiinta suprema si pe speculatii escatologice. Ceea ce au
în comun aceste secte este pretentia de a dezvolta pe deplin
capacitatile mentale si psihologice ale omului, prin eliberarea de
conditionarile mentale, de boala si de nefericire.
Riscul consta
si în faptul că, adesea, se ascund sub masca unor asa-zise centre
psiho-terapeutice, institute de cercetare si scoli formative, sau de-a
dreptul în cursuri pentru manageri sau de dezvoltare a memoriei.
Frecventarea acestor "cursuri" se face cu plata unor taxe adesea
exorbitante, daca nu cu punerea întregului avut la dispozitia
comunitatii respective si cu angajarea "cu normă întreagă" în
activitatile organizatiei.
Dintre structurile religioase
amintite, pare că Scientologia ar fi cea care isca preocupările cele mai
serioase, mai ales că activează în România încă din anii comunismului.
Caracteristica majora a acestei miscari e ambitia de a crea o
"democratie scientologica" la scara planetara, mizând pe "purificarea"
tuturor indivizilor. Când acest lucru se va realiza, în proportie de 80%
, nu va mai fi nevoie de alegeri si dezbateri politice, iar cine va
continua să se opună miscarii va fi privat de statutul de cetatean.
Cercetările făcute asupra acestei miscari au subliniat gravele
repercusiuni asupra familiilor care au un membru devenit adept al
sectei. Terapia tinde să reducă adeptii la o stare totala de aservire,
folosindu-se de sisteme de conditionare mentala. "Confesiunile"
adeptilor privind viata lor privata, obtinute în urma sedintelor de
terapie, sunt apoi folosite împotriva lor, ca instrumente de santaj.
Se cunosc numeroase cazuri în Europa, dar si la noi în tara, când
diverse miscari psihoagresive, apartinatoare miscarii New Age, au
tendinte să intre în scoli fie prin intermediul elevilor si studentilor,
fie al unor profesori deveniti adepti ai psihosectelor. A creat
senzatie cazul unei scoli din Toscana (Italia), în care directorul a
cerut profesorilor să participe la un astfel de curs, care ulterior ar
fi fost echivalat cu unul de reciclare. Consiliul profesoral a cerut
demisia directorului si a solicitat retragerea dreptului de a mai
profesa.
Nu trebuie uitat că si lumea politica si cea a
afacerilor sunt poluate de New Age. Intr-o lume ambigua, e greu să lupti
contra universului New Age, care are elemente "nevinovate" si
periculoase la un loc. Ne lipsesc elementele culturale pentru a-i face
fata. Singura posibilitate este discernământul duhovnicesc, care ne
ajuta să nu ne oprim la suprafata, fascinati de aparente, ci "să aruncăm
mai la adânc", în marea tulbure pe care navigăm, si să vedem toate
acele elemente ambigui si controversate, care spun că nu acolo este
Hristos. ”
