Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 27 iulie 2018
LUMEA LUI BANCIU P1/3 26 IULIE 2018
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
miercuri, 25 iulie 2018
Biserica Ortodoxă Română, desfiinţată într-un important cotidian european: „Şi în fascism, dar şi în comunism, a fost mereu în slujba puterii“ 24 iulie 2018, 21:42 de Cezar Pădurariu - Sursă : Adevărul.ro
http://silethismillennium.blogspot.com2018youtube-broadcast-yourself.html
Biserica Ortodoxă Română, desfiinţată într-un important cotidian european: „Şi în fascism, dar şi în comunism, a fost mereu în slujba puterii“
Patriarhii Daniel şi Kiril FOTO Adevărul
Cotidianul elveţian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung“ a publicat un articol în care este analizat extrem de critic parcursul istoric al Bisericii Ortodoxe Române.
Analiza publicată în „Neue Zürcher Zeitung“, unul dintre cele mai respectate cotidiene de limba germană din Europa, este intitulată "Şi în fascism, dar şi în comunism, Biserica Ortodoxă a României a fost mereu în slujba puterii“ şi este semnată de Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena
Redăm, în traducere, articolul publicat în „Neue Zürcher Zeitung“: „
«Daţi Cezarului ce-i al Cezarului», a spus Iisus. Şi a mai zis: «Împărăţia mea nu este din această lume». Biserica Ortodoxă Română nu a luat niciodată aceste cuvinte în sens literal. Apropierea sa de putere şi înclinaţia spre corupţie i-au adus bogăţii fără precedent. Orice dezbatere în privinţa trecutului este străină de ea.
În 1989, când dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, Biserica Ortodoxă Română (BOR) n-a fost de partea demonstranţilor. Spre deosebire de Bisericile Catolică şi Protestantă, a rămas loială regimului. Patriarhul de atunci, Teoctist, a trebuit să se retragă din spaţiul public după ce făcuse o declaraţie de loialitate în ultimele zile ale regimului dictatorial. Dar după 112 zile, a revenit în viaţa publică şi a colaborat cu cei care au ajuns la putere după comunism.
Episodul e simptomatic pentru ţara cu cea mai mare majoritate ortodoxă din UE. BOR caută să rămână aproape de puterea de stat şi o legitimizează în schimbul unui suport financiar masiv. Ca şi în alte ţări ortodoxe, BOR a umplut golul de identitate lăsat în urmă de comunism.
Tot ca în alte ţări ortodoxe, BOR continuă o tradiţie autoritaristă cu un puternic impact anti-occidental. În secolul XX, BOR a fost loială celor trei dictaturi care au marcat România: a regelui (1938-1940), a armatei (1940-44) şi a comuniştilor (1944-89). Între cele două războaie mondiale, mulţi clerici au susţinut cu entuziasm mişcarea legionară, adică fascismul românesc. În 1938, patriarhul Miron Cristea, în calitate de prim-ministru, a legitimizat eliminarea statului constituţional şi înfiinţarea unei dictaturi regale, care a adoptat măsuri antisemite.
Ortodoxia a profitat din plin de comunism: cu sprijinul patriarhului BOR, Biserica Greco-Catolică din Transilvania a fost distrusă şi i s-au expropriat bunurile.
După '89, BOR a fost împotriva restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti, pentru că ea însăşi era principalul beneficiar/profitor al acestor confiscări. Bogăţia curentă a BOR provine în mare măsură din proprietăţile confiscate de la alte culte religioase. Mulţi clerici au colaborat cu Securitatea comunistă şi BOR a fost un instrument al puterii comuniştilor. Un singur cleric a mărturisit după 1989 că a colaborat cu Securitatea.
BOR are o reputaţie foarte bună în România. Conform sondajelor sociologice, România este printre cele mai credincioase ţări din Europa. BOR profită de acest avantaj pentru a-şi întări poziţia. Campaniile electorale nici nu pot fi imaginate fără intervenţia bisericii. În 2014, mulţi clerici s-au pronunţat împotriva preşedintelui actual, Klaus Iohannis. Şi-au justificat opiniile cu argumentul că preşedintele este luteran.
Chiar şi un guvern laic (lucru rar în România) trebuie să cedeze presiunilor BOR şi să le dea fonduri, adică să le suplimenteze bugetul. Majoritatea partidelor încearcă să ajungă în relaţii bune cu BOR, dar niciunul nu a reuşit acest lucru la fel de bine ca PSD (partidul oligarhic postcomunist), care distruge în aceste zile statul constituţional în România. PSD nu se mulţumeşte doar să primească "o ploaie de bani" de la guvern, ci emite şi taxe în folosul bisericii. BOR este unul din cei mai mari deţinători de terenuri din România şi una din cele mai importante societăţi comerciale. Puterea sa economică este foarte mare. Puţini îşi permit o critică fundamentală a bisericii. Mai ales în provincie, colaborarea dintre biserică şi stat este foarte puternică. În ultimii ani,
BOR a avut un parcurs tot mai autoritarist. În 2017, patriarhii de la Bucureşti şi Moscova s-au vizitat reciproc, nişte vizite foarte pompoase. Acest lucru a fost uimitor, deoarece românii nu prea-i iubesc pe vecinii de la est. Guvernul rus se foloseşte de ortodoxia din România ca de o pârghie pentru a influenţa cea mai importantă ţară NATO de la Marea Neagră. Campaniile BOR sunt în spiritul rus, adică pentru valori familiale şi împotriva homosexualităţii. Astfel, BOR contribuie la o atmosferă anti-occidentală, pe care şi alte ţări din Europa de Est o întreţin.
Dar BOR nu poate pretinde credibilitate în acest sens. În 2017, trei cunoscuţi clerici au trebuit să se retragă pentru că aveau relaţii homosexuale. Cazul episcopului de la Huşi a fost foarte mediatizat. Acesta a profitat în mod evident de studenţii de la seminar. De-a lungul timpului, au apărut multe scandaluri despre corupţia din BOR. Catedrala Mântuirii Neamului este o clădire imensă din Bucureşti, pentru construcţia căreia se folosesc fonduri de stat, dar BOR apelează şi la donaţii de la credincioşii din această ţară foarte săracă. Numele ales pentru catedrală (a Mântuirii Neamului) aminteşte de sloganurile mişcării legionare fascist-ortodoxe din perioada interbelică.
Critica la adresa patriarhului Daniel a devenit mai puternică atunci când, după moartea a 64 de oameni în 2015, într-un incediu dintr-o discotecă, clericii au sugerat că dezastrul a avut drept cauză comportamentul păcătos al tinerilor morţi.
Biografia lui Daniel este o oglindă a istoriei BOR. Pe vremea când nimeni nu avea voie să părăsească ţara, el a predat, din 1980 în 1988, în Elveţia, la Institutul Ecumenic din Bossey.
Mentorul patriarhului Daniel a fost teologul conservativ-naţionalist Dumitru Stăniloae, care era foarte influent. În perioada revoluţiei din 1989/90, patriarhul compromis a dispărut o scurtă vreme şi, în acea perioadă, Daniel a condus de facto BOR. Dosarul de la securitate al lui Daniel a fost distrus, sau aşa se presupune. În 1990, el aparţinea unui grup pentru reînnoirea ecleziastică, în cadrul căruia vocile critice au fost suprimate. Ascensiunea spectaculoasă a lui Daniel, iniţial la conducerea Mitropoliei Moldovei şi, ulterior, în 2007, ca lider al Bisericii Ortodoxe Române, n-ar fi fi fost posibilă fără ajutorul «statului subteran» din România.
BOR nu a contribuit cu nimic la democratizarea României de după 1989. Incapacitatea ei de autocritică a făcut-o să rămână prizoniera propriului trecut. Tradiţia anti-occidentală şi compromisurile morale ale BOR au făcut-o să fie o pradă uşoară pentru Moscova. În România, fantoma lui Ceauşescu a început să bântuie din nou. Biserica este responsabilă de acest lucru“.
citeste totul despre: biserica ortodoxa romana neue zurcher zeitung bor fascism bor comunism patriarhul daniel
Citeste mai mult: adev.ro/pcdvo5
Biserica Ortodoxă Română, desfiinţată într-un important cotidian european: „Şi în fascism, dar şi în comunism, a fost mereu în slujba puterii“
24 iulie 2018, 21:42
de
Cezar Pădurariu
Cotidianul elveţian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung“ a publicat un articol în care este analizat extrem de critic parcursul istoric al Bisericii Ortodoxe Române.
Analiza publicată în „Neue Zürcher Zeitung“, unul dintre cele mai respectate cotidiene de limba germană din Europa, este intitulată "Şi în fascism, dar şi în comunism, Biserica Ortodoxă a României a fost mereu în slujba puterii“ şi este semnată de Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena
Redăm, în traducere, articolul publicat în „Neue Zürcher Zeitung“: „
«Daţi Cezarului ce-i al Cezarului», a spus Iisus. Şi a mai zis: «Împărăţia mea nu este din această lume». Biserica Ortodoxă Română nu a luat niciodată aceste cuvinte în sens literal. Apropierea sa de putere şi înclinaţia spre corupţie i-au adus bogăţii fără precedent. Orice dezbatere în privinţa trecutului este străină de ea.
În 1989, când dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, Biserica Ortodoxă Română (BOR) n-a fost de partea demonstranţilor. Spre deosebire de Bisericile Catolică şi Protestantă, a rămas loială regimului. Patriarhul de atunci, Teoctist, a trebuit să se retragă din spaţiul public după ce făcuse o declaraţie de loialitate în ultimele zile ale regimului dictatorial. Dar după 112 zile, a revenit în viaţa publică şi a colaborat cu cei care au ajuns la putere după comunism.
Episodul e simptomatic pentru ţara cu cea mai mare majoritate ortodoxă din UE. BOR caută să rămână aproape de puterea de stat şi o legitimizează în schimbul unui suport financiar masiv. Ca şi în alte ţări ortodoxe, BOR a umplut golul de identitate lăsat în urmă de comunism.
Tot ca în alte ţări ortodoxe, BOR continuă o tradiţie autoritaristă cu un puternic impact anti-occidental. În secolul XX, BOR a fost loială celor trei dictaturi care au marcat România: a regelui (1938-1940), a armatei (1940-44) şi a comuniştilor (1944-89). Între cele două războaie mondiale, mulţi clerici au susţinut cu entuziasm mişcarea legionară, adică fascismul românesc. În 1938, patriarhul Miron Cristea, în calitate de prim-ministru, a legitimizat eliminarea statului constituţional şi înfiinţarea unei dictaturi regale, care a adoptat măsuri antisemite.
Ortodoxia a profitat din plin de comunism: cu sprijinul patriarhului BOR, Biserica Greco-Catolică din Transilvania a fost distrusă şi i s-au expropriat bunurile.
După '89, BOR a fost împotriva restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti, pentru că ea însăşi era principalul beneficiar/profitor al acestor confiscări. Bogăţia curentă a BOR provine în mare măsură din proprietăţile confiscate de la alte culte religioase. Mulţi clerici au colaborat cu Securitatea comunistă şi BOR a fost un instrument al puterii comuniştilor. Un singur cleric a mărturisit după 1989 că a colaborat cu Securitatea.
BOR are o reputaţie foarte bună în România. Conform sondajelor sociologice, România este printre cele mai credincioase ţări din Europa. BOR profită de acest avantaj pentru a-şi întări poziţia. Campaniile electorale nici nu pot fi imaginate fără intervenţia bisericii. În 2014, mulţi clerici s-au pronunţat împotriva preşedintelui actual, Klaus Iohannis. Şi-au justificat opiniile cu argumentul că preşedintele este luteran.
Chiar şi un guvern laic (lucru rar în România) trebuie să cedeze presiunilor BOR şi să le dea fonduri, adică să le suplimenteze bugetul. Majoritatea partidelor încearcă să ajungă în relaţii bune cu BOR, dar niciunul nu a reuşit acest lucru la fel de bine ca PSD (partidul oligarhic postcomunist), care distruge în aceste zile statul constituţional în România. PSD nu se mulţumeşte doar să primească "o ploaie de bani" de la guvern, ci emite şi taxe în folosul bisericii. BOR este unul din cei mai mari deţinători de terenuri din România şi una din cele mai importante societăţi comerciale. Puterea sa economică este foarte mare. Puţini îşi permit o critică fundamentală a bisericii. Mai ales în provincie, colaborarea dintre biserică şi stat este foarte puternică. În ultimii ani,
BOR a avut un parcurs tot mai autoritarist. În 2017, patriarhii de la Bucureşti şi Moscova s-au vizitat reciproc, nişte vizite foarte pompoase. Acest lucru a fost uimitor, deoarece românii nu prea-i iubesc pe vecinii de la est. Guvernul rus se foloseşte de ortodoxia din România ca de o pârghie pentru a influenţa cea mai importantă ţară NATO de la Marea Neagră. Campaniile BOR sunt în spiritul rus, adică pentru valori familiale şi împotriva homosexualităţii. Astfel, BOR contribuie la o atmosferă anti-occidentală, pe care şi alte ţări din Europa de Est o întreţin.
Dar BOR nu poate pretinde credibilitate în acest sens. În 2017, trei cunoscuţi clerici au trebuit să se retragă pentru că aveau relaţii homosexuale. Cazul episcopului de la Huşi a fost foarte mediatizat. Acesta a profitat în mod evident de studenţii de la seminar. De-a lungul timpului, au apărut multe scandaluri despre corupţia din BOR. Catedrala Mântuirii Neamului este o clădire imensă din Bucureşti, pentru construcţia căreia se folosesc fonduri de stat, dar BOR apelează şi la donaţii de la credincioşii din această ţară foarte săracă. Numele ales pentru catedrală (a Mântuirii Neamului) aminteşte de sloganurile mişcării legionare fascist-ortodoxe din perioada interbelică.
Critica la adresa patriarhului Daniel a devenit mai puternică atunci când, după moartea a 64 de oameni în 2015, într-un incediu dintr-o discotecă, clericii au sugerat că dezastrul a avut drept cauză comportamentul păcătos al tinerilor morţi.
Biografia lui Daniel este o oglindă a istoriei BOR. Pe vremea când nimeni nu avea voie să părăsească ţara, el a predat, din 1980 în 1988, în Elveţia, la Institutul Ecumenic din Bossey.
Mentorul patriarhului Daniel a fost teologul conservativ-naţionalist Dumitru Stăniloae, care era foarte influent. În perioada revoluţiei din 1989/90, patriarhul compromis a dispărut o scurtă vreme şi, în acea perioadă, Daniel a condus de facto BOR. Dosarul de la securitate al lui Daniel a fost distrus, sau aşa se presupune. În 1990, el aparţinea unui grup pentru reînnoirea ecleziastică, în cadrul căruia vocile critice au fost suprimate. Ascensiunea spectaculoasă a lui Daniel, iniţial la conducerea Mitropoliei Moldovei şi, ulterior, în 2007, ca lider al Bisericii Ortodoxe Române, n-ar fi fi fost posibilă fără ajutorul «statului subteran» din România.
BOR nu a contribuit cu nimic la democratizarea României de după 1989. Incapacitatea ei de autocritică a făcut-o să rămână prizoniera propriului trecut. Tradiţia anti-occidentală şi compromisurile morale ale BOR au făcut-o să fie o pradă uşoară pentru Moscova. În România, fantoma lui Ceauşescu a început să bântuie din nou. Biserica este responsabilă de acest lucru“.
citeste totul despre: biserica ortodoxa romana neue zurcher zeitung bor fascism bor comunism patriarhul daniel
Citeste mai mult: adev.ro/pcdvo5
Irecuperabilii - Bref - Tia Serbanescu - 2018-07-24 - Revista 22
„Irecuperabilii”
de 
Tia Serbanescu
Prima întâlnire dintre Putin, cu masca lui de ceară înghețată obținută prin tratamente de întinerire (un fel de îmbălsămare antumă), și Trump, cu ciuful său de un galben sintetic, a decurs atât de bine încât nu-ți trezea pic de încredere în viitor.
Cei doi au dezmințit categoric (dar neconvingător) intervenția Rusiei în alegerea lui Trump - deși Putin a recunoscut: „Am vrut să câștige Trump“. Și a făcut ce a vrut. La sfârșitul întrevederii, Putin i-a oferit lui Trump o minge, trimițându-l la antrenament: „Acum mingea e în terenul dvs.“. Putea să-i spună direct: mingea e în poarta dvs. Transformat în copilul de mingi al lui Putin, Trump a insistat că el vrea pace. Categoric. Toți vrem. Și copiii știu jocul: pace, pace între două dobitoace. Revenind la oile noastre, Dăncilă n-a dat OUG pentru amnistie în ședințele de guvern. Nu sunt nici ei chiar atât de proști ca s-o dea când e toată lumea la pândă. Așteaptă un moment de neatenție. Ne-a explicat chiar Nicolicea cum se face când se coace: se dă OUG de orice ministru (dacă Tudorel nu vrea), se convoacă parlamentul, a cărui prezență nu e obligatorie, se depune OUG și după 30 de zile e adoptată tacit. Se pricep la șmecherii, nimic de zis. Acum a apărut și ideea amnistiei fiscale, respectiv ștergerea unor datorii de 100 de miliarde de lei - ca să fie și evazioniștii și debitorii încurajați. Un cadou de centenar, a zis Orlando, ca „să avem un moment zero“. Apoi trecem pe minus. Aici a intervenit și condamnatul Vâlcov, omul cu tablourile în pereți și bănet strâns la nunți (fără să cânte), care a zis că 85% din bani erau oricum irecuperabili. Ca și guvernanții. Vâlcov ne-a explicat că economia a crescut cu 24% și va crește cu încă 24% (încât românul nici nu mai încape de atâta prosperitate) și facem trei autostrăzi gogonate. La prima vedere, Vâlcov părea sănătos. Doar că fură enorm și minte monstruos. Pe baza acestor merite, presa din Olt l-a considerat „cu un cap peste clasa politică actuală“. E chiar cu mai multe capete - și toate-s de acuzare. Unul dintre capete e însă cam dus cu sorcova vesela - destinația favorită a Dăncilei: „Dorim să ne anexăm pe prevenție“. Prea târziu. Sunt deja anexați corupției și incompetenței. Agasat de faptul că după ce a epuizat toate căile de atac a fost silit să promulge una dintre legile justiției, Iohannis le-a amintit aleșilor puterii că „n-au fost aleși ca să-și scape liderii de închisoare“. De fapt, au fost aleși pentru bani (pensii și salarii mari). Numai că pe cine iei din interes își cam face interesul. Achitat și el în procesul de trafic de influență (vai, dar nici pomeneală!), Blaga s-a întors ca să salveze PDL de liberali. În acest scop s-a întâlnit cu foștii PDL-iști, precizând însă că „n-are nevoie de nicio funcție“. Îi ajunge averea. Marele Blaga spunea că „veșnicia s-a născut la sat“. Acum satul votează veșnic PSD (ceea ce ne afectează grav veșnicia), dar anul ăsta recolta e cam slăbuță. Într-un lan de porumb a apărut scris (cu tractorul) un mesaj ce poate fi citit și din „Boing“ (cum îi zice Dăncilă): „M..E PSD“ și „VĂ VEDEM“. Poliția a deschis o anchetă, deși MPSD putea să bage și el tractorul și să scrie o dezmințire. Și ar fi fost ca și când toată țara era un lan de porumb.
LUMEA LUI BANCIU, 24 IUL 2018, P 1/3
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
marți, 24 iulie 2018
„Omenirea TREBUIE SĂ DISPARĂ ca să SALVĂM PLANETA!” Ultimul răcnet în materie de ideologie neo-marxistă: Anti-Natalismul - Autor: Adrian Pătruşcă | miercuri, 18 iulie 2018 |
Noi Românii Ne-am hotărât DISPĂREM CA ȚARÂ , ca ROMÂNIA . ...
Invităm și alte țări să ne urmeze exemplul vorba luI
Invităm și alte țări să ne urmeze exemplul vorba luI
Donald Trump: 'America first, America first'
Mișcarea pentru Dispariția Voluntară a Omenirii). Deviza VHEM este: „Fie să trăim mult și apoi să dispărem !”...cu pensii barosane o să trăim ca belferii și după noi POTOPUL !!!
http://silethismillennium.blogspot.com2018youtube-broadcast-yourself.html
„Omenirea TREBUIE SĂ DISPARĂ ca să SALVĂM PLANETA!” Ultimul răcnet în materie de ideologie neo-marxistă: Anti-Natalismul
Toate curentele ideologice care macină civilizația occidentală urmăresc distrugerea fi zică sau psihică a oamenilor: anticreștinismul, accesul discreționar la avort, mișcarea LGBT, destructurarea familiei, incluziunea, multiculturalismul, eutanasia (inclusiv la copii). Însă apogeul acestei ofensive concertate împotriva umanității este atins de antinatalism. Niciodată, propovăduirea iubirii de oameni nu a fost mai criminală.
Gwynn Mackellen este consultantă în reciclare. Avea 26 de ani când s-a sterilizat: „Din motive de protecție a mediului am știut dintotdeauna că nu vreau să am copii”.
Cercetătorii suedezi de la Universitatea din Lund au ajuns în 2017 la o concluzie halucinantă: cea mai eficientă măsură anti-poluare este să ai mai puțini copii. Potrivit unui studiu din iulie 2017 publicat în Environmental Research Letters, orice copil nenăscut ar echivala cu o reducere a poluării de 58,6 tone de bioxid de carbon pe an.
Aiuritoarea cifră este rezultatul unui calcul complicat, în care se face o estimare a emisiilor poluante pe care un individ le produce într-o viață la care se adaugă cele ale tuturor descendenților săi, suma fiind ponderată cu gradul de rudenie și cu durata medie de viață.
Potrivit savanților de la Lund, în comparație cu catastrofa ecologică de care se face vinovat un copil, poluarea unui automobil este floare la ureche: doar 2,4 tone de CO2 anual.
„Fie să trăim mult și apoi să dispărem!”
Studiul universitarilor suedezi i-a adus la frenezie pe toți ecologiștii, disperați că mersul lor pe bicicletă nu salvează planeta. Așa a apărut antinatalismul: o mișcare filosofică bazată pe principiul că este o cruzime să aduci pe lume ființe umane, doar pentru a le condamna să sufere și să provoace suferință altora, întro lume din ce în ce mai puțin propice vieții.
Gwyin Mackelen (foto) este o anti-natalistă convinsă: „Lucrez în industria deșeurilor, iar deșeurile sunt un efect al populației”, explică Mackelen, care observă că poluarea este făcută adesea cu intenții bune.
„Copacii sunt tăiați în beneficiul nostru. Deșeurile de plastic sunt deversate și mineralele sunt extrase nu din cauza oamenilor răi, ci a oamenilor pur și simplu. Dacă noi am fi mai puțini, ar exista mai puține astfel de efecte.”
„Cred că societatea omenească are o cultură prea natalistă, iar acest lucru este dăunător. Îmi doresc să reducem populația în mod voluntar.” Însă prejudecățile culturale sunt vinovate, deoarece proslăvesc maternitatea și împing omenirea să facă copii, fără a realiza consecințele catastrofale pentru planetă.
„Mama mea a fost educată că trebuie să se mărite și să dea naștere la copii, însă eu și sora mea nu am fost crescute la fel”, mărturisește Gwynn într-o discuție cu reporterii de la The Guardian. Nici prin cap nu-i trece că dacă maică-sa ar fi fost anti-natalistă, ea n-ar mai fi făcut filosofie cu ziariștii.
Tânăra, care locuiește în oaza de progresism numită San Francisco, face parte dintr-o comunitate numită Voluntary Human Extinction Movement (Mișcarea pentru Dispariția Voluntară a Omenirii). Deviza VHEM este: „Fie să trăim mult și apoi să dispărem!”, iar siteul său conține multe desene animate și încearcă să demonstreze că extincția umanității nu are nimic grav sau tragic.
Cele mai abjecte lucruri devin acceptabile prin repetare
VHEM are o soră în Marea Britanie: organizația Population Matters. Aceasta nu face propagandă deschisă pentru extincția benevolă a omenirii, ci doar împotriva creșterii demografice, care, susține ea, duce la degradarea mediului, epuizarea resurselor, sărăcie și inegalitate.
Directorul Population Matters, Robin Maynard, confirmă că există o creștere a sprijinului pentru ideile organizației sale în rândurile tinerilor. „Se vede după traficul nostru online – simpatizanții noștri pe Twitter au crescut cu 60% față de 2016, iar o postare recentă pe Facebook despre a nu avea copii a fost citită de 4 milioane de persoane... Acest lucru este sprijinit de creșterea numărului de savanți care afirmă că omenirea trebuie să-și rezolve problema numărului, ca și pe cea a consumului.”
Membrilor notorii ai grupului, sir David Attenborough, favoritul National Geographic, realizatorul de documentare despre natură (inclusiv pentru copii) Chris Packham, sau scriitoarea Lionel Shriver, li s-a alăturat recent Leilani Münter (foto), pilot de curse și activistă pentru mediu. Deviza ei: „Să nu subestimezi niciodată o puicuță vegană hipiotă cu o mașină de curse!” Are 44 de ani și spune că ea și soțul ei sunt „child-free” - în loc de „childless” - dat fiind că primul termen sună mai „pozitiv”.
„Cu cât vorbim mai mult, cu atât mai relaxați se vor simți oamenii să abordeze subiectul și atunci, poate, lucrurile se vor schimba”. Leilani enunță aici un pricipiu de bază propagandei: cele mai abjecte lucruri ajung să se banalizeze prin repetarea lor. Și să fie acceptate.
Șoferița vegană a avut primul semn de îngrijorare față de supra-popularea planetei când abia împlinise 20 de ani: „Studiam biologia la Universitatea din California și am mers la o conferință care credeam că este despre biochimie, însă profesorul ne-a prezentat un documentar despre populație.” A rămas stupefiată de cifre. „Omenirea a avut nevoie de 200.000 de ani pentru a ajunge la primul miliard de indivizi, apoi de 126 de ani pentru a se dubla ajungând la 2 miliarde, 30 de ani pentru a adăuga încă un miliard și 14 ani pentru încă unul.” Pentru fiecare dintre miliardele următoare a fost nevoie de 12 ani. „Este îngrozitor”, spune Münter, care crede că oricât s-ar converti omenirea la mașini electrice, la surse de energie refolosibile și la alimente din plante, toate acestea măsuri nu pot compensa suprapopularea. Ea este întru totul de acord cu un studiu al Universității Cornell din 1999, privind „capacitatea maximă” a Pământului: „Pentru ca toți oamenii să trăiască într-o relativă prosperitate, cu acces la apă curată și la electricitate, numărul lor nu trebuie să depășească 2 miliarde, dar suntem deja cu 5,6 miliarde în plus și cifra crește cu rapiditate în fiecare zi.”
Münter și cei care gândesc ca ea resping ideea că viața fără copii nu are rost și farmec. „Nu simt că îmi lipsește ceva. Grație activismului meu, ajung să vorbesc în școli și universități în fața a mii de copii. Dacă aș avea propriul meu copil, nu aș avea timp.”
„Climatul de acum nu este potrivit pentru a avea copii”
Și totuși, există și activiști mai activi decât șoferița de curse vegană. De pildă, colega ei din conducerea Population Matters, Emma Olif. Aceasta trăiește într-o caravană cu care colindă Marea Britanie și țările europene, mai ales zonele rurale, unde lumina antinatalismului pătrunde mai greu. „Oamenii sunt foarte limitați în legătură cu ce înseamnă să fii o persoană responsabilă. Astăzi avem atâtea oportunități să facem lucruri importante, să avem alte sarcini decât copiii. Putem fi însărcinați cu idei și visuri și revoluție.”
Și Emma își continuă expunerea convingerilor ontologice: „Din punct de vedere biologic, a avea copii este probabil unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care le poți face. Furi resursele de la alții pentru a-ți perpetua propriile gene. Eu am patru frați, genele mele sunt în regulă. Dar lucrurile pe care vreau să le transmit sunt intelectuale. Dacă nu am copii, îmi rămâne mai mult timp să fac asta.”
Cu o licență în biologie marină și un master în diversitate biologică, Emma Olif, în vârstă de 30 de ani, spune că nu a simțit niciodată vreun imbold matern „pentru că am fost întotdeauna conștientă de tot ce se petrece în jurul meu, din punct de vedere economic, politic și ambiental. Climatul nu este potrivit pentru a avea copii în acest moment.”
„Am decis să adoptăm un câine vagabond în loc de un copil”
Când americanul Xavi Cortal a întâlnito acum doisprezece ani pe Angela, cea care avea să-i devină soție, el nu-și dorea copii, însă ea oscila. După o lungă durată de reflecție profundă, Angela Cortal, un medic naturopat, a decis să fie „conectată cu familia și cu societatea în alte moduri. Mă consider o persoană analitică și logică și când trec în revistă toate motivele pro și contra, constat că nu are nici un sens să ai copii”. Cei doi soți au discutat și despre posibilitatea adopției și în cele din urmă, spune Angela, „am decis să înfiem un câine vagabond în loc de un copil”.
La o tabără de vară care a avut loc la Portland, cu șapte ani în urmă, Angela l-a cunoscut pe fondatorul VHEM, Les Knight. A rămas încântată de felul în care acesta sistematiza și sintetiza informațiile despre impactul asupra mediului al fiecărui om, „hectare de pădure potențial salvate de orice ființă ființă umană care nu este adusă pe lume”.
Soțul Angelei, Xavi, care lucreează la o agenție de certificare a produselor oragnice, a decis că își dorește să rămână „childfree” când abia trecuse de douăzeci de ani, influențat de femeia cu care avea o relație. „Peste tot în jur am găsit motive care să-mi confirme că decizia mea este bună.”
Ca și soția sa și toți ceilalți colegi antinataliști, și Xavi este un filosof care și-a structurat un sistem solid de gândire. El constată că, deși diferite de cele ale femeilor, există și asupra bărbaților numeroase presiuni sociale de a procrea: „Bărbații par să aibă credința ‘macho-istă’ că genele lor superioare trebuie perpetuate... Dar cred că presiunea de a procrea este mai mare la femei.”Xavi consideră că bărbații care spun că nu vor copii manifestă „o dezamăgitoare reținere de a apela la metodele chirurgicale care să facă acest lucru sigur, când o vasectomie este mult mai rapidă și mult mai puțin invazivă decât legarea trompelor la femei. Testiculele nu sunt sacrosancte”. Xavi și-a făcut vasectomie la 26 de ani și se mândrește spunând că „sunt cel mai bine cheltuiți 500 de dolari din viața mea”.
Sub poleiala anti-natalismului se ascunde cel mai sinistru egoism
El recunoaște că motivele înverșunării sale împotriva copiilor nu sunt lipsite de egoism: „Creșterea copiilor este o corvoadă mizerabilă, ingrată și costisitoare la care nu vreau să particip. Sigur, mama mea mă iubește, eu o iubesc, dar de ce aș vrea să trec și eu și prin tot ceea ce au suferit părinții mei. Vinovăție? Obligație? Datorie? Nu, mulțumesc. Pot să călătoresc, să economisesc bani, să dorm dacă vreau. Pot să ies la plimbare cu copiii altora, dacă vreau, și să-i aduc înapoi dacă sunt obraznici. Nu există absolut nici un inconvenient.”
Această pledoarie anti-copii a lui Xavi Cortal dovedește ceea ce era atât de lesne de bănuit de la bun început: anti-nataliștii nu sunt decât exponenții cei mai afectați de hedonism ai societății contemporane. Care nu iubesc cu adevărat pe nimeni în afară de ei înșiși. Și care, pentru a-și ascunde de ochii semenilor egoismul sălbatic care îi roade pe interior, se înfășoară (conștient sau doar instinctiv) într-o jalnică poleială ideologică.
Metodele de „nimicire” a populației propuse de Clarkson
În mai 2018, Jeremy Clarkson, celebrul realizator Top Gear, a simțit nevoia să comenteze ideile șoferiței de curse anti-nataliste Leilani Münter într-un editorial pentru The Times. Un text de o ironie mușcătoare, absolut devastator. El îi sugerează activistei vegane și alte metode de reducere a populației, mult mai eficiente:
Eliminarea restricțiilor de viteză: „astăzi, când suntem limitați la 20 de mile pe oră în orașe și la 50 în afară, este mult mai greu să mori într-un accident de mașină. În India, care și-a mărit de curând limitele de viteză, peste 150.000 de oameni au murit pe șosele numai în 2016.”
Semnele din magazine care îi avertizează pe cumpărători că podeaua este umedă: „Fără ele, probabil că am mai putea trimite pe lumea cealaltă, vreo 20-30 de inși anual, și ar fi cei mai proști dintre toți, ceea ce ar fi excelent pentru selecția naturală.”
Invadarea Rusiei: „La ora actuală, îi permitem lui Putin toate nenorocirile. Rupe părți din Ucraia și dă cu bombe în Siria. Ei bine, dintr-o singură lovitură, am pune capăt poznelor lui și am reduce populația cu câteva milioane în numai câteva lumi.”
Ebola: „Am aflat că a fost o epidemie de Ebola în Republica Democrată Congo. Aceasta este o țară cu o rată a natalității în primele 30 din lume, cum vi se pare ca plan? În loc să trimitem ajutoare și doctori și costume de protecție, să ne așezăm liniștiți și să ne bucurăm de soare.”
Fiscalitatea: „Sau ar trebui să utilizăm taxele pentru a rezolva problema, forțând cuplurile care au mai mult de doi copii să plătească pentru acest privilegiu? Au încercat asta în China, după cum desigur știți, ceea ce a făcut ca o mulțime de fetițe moarte să fie aruncate la canal.”
Și Clarkson încheie apoteotic: „Și mai este o problemă cu controlul populației. Un sistem pe bază de voluntariat nu va funcționa niciodată și toate celelalte metode implică un nivel de cruzime pe care nici o persoană sănătoasă nu îl are.
Este posibil să nu fi văzut noul film Răzbunătorii – Infinity War, în care personajul negativ este obsedat de suprapopularea universului și vrea să omoare jumătate din toate sufletele existente. Ideea că Sir Attenborough l-ar încuraja mi se pare ușor bizară.”
Dosarul „Colectiv” se REIA DE LA ZERO. Judecătorul Terceanu se PENSIONEAZĂ. Când vom afla VINOVAȚII din dosarul cu 64 de MORȚI și SUTE de RĂNIȚI - Autor: Ionuţ Mureşan | marţi, 24 iulie 2018 - Autor: Ionuţ Mureşan | marţi, 24 iulie 2018
Dosarul „Colectiv” se REIA DE LA ZERO. Judecătorul Terceanu se PENSIONEAZĂ. Când vom afla VINOVAȚII din dosarul cu 64 de MORȚI și SUTE de RĂNIȚI
Autor: Ionuţ Mureşan
| marţi, 24 iulie 2018
Dosarul Colectiv se va relua de la zero, la mai bine de doi ani de la trimiterea în judecată a celor trei patroni - Alin George Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu - precum şi a fostului edil al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, în legătură cu tragedia din clubul bucureştean din data de 31.10.2015, soldată cu 64 de morţi şi sute de răniţi grav.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a admis astăzi, în şedinţa de Plen, cererea de eliberare din funcţie prin pensionare a judecătorului fondului, Mihail Valeriu Terceanu.În acest caz, procesul în dosarul Colectiv ar putea fi reluat de la zero.
Vestea pensionării judecătorului Mihai Valeriu Terceanu a produs dezamăgire printre părţile civile.
„Justiţia în România nu este nici oarbă, nici dreaptă. Citesc despre drept: „dreptul este arta binelui şi a echităţii”. Oare ce naiv a putut gândi asta? Ai un dezastru cu 64 de morţi şi o sută de grav răniţi, iar tu, justiţie, de la procurori la judecători, ne demonstrezi zilnic că eşti asemeni statului român: corupt, laş, criminal”, a scris pe Facebook preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010, Eugen Iancu.
Un proces interminabil
Părinţii tinerilor decedaţi sau răniţi erau deja nemulţumiţi de modul în care decurgea procesul: de mai bine de doi ani, dosarul s-a tot amânat, în mare parte din cauza lipsei de procedură privind citarea sutelor de părţi din proces, dar şi a stilului în care judecătorul înţelegea să conducă şedinţa.
Până acum, orice act procedural, oricât ar fi de mărunt - cum ar fi efectuarea unei adrese - era pus în discuţia părţilor.
Concret, judecătorul Mihai Valeriu Terceanu îl întreaba pe fiecare avocat în parte dacă e de acord cu efectuarea adresei, primul răspundea afirmativ, apoi în sală începe o litanie de zeci de minute, timp în care ceilalţi apărători repetau: „Nu ne opunem” sau „Aceleaşi concluzii”.
Tot astăzi, unul dintre patroni, Alin George Anastasescu, află dacă va fi lăsat să plece din ţară, în Lituania, îm perioada 6-9 septembrie. Tribunalul i-a admis cererea, însă procurorii au contestat-o la Curtea de Apel Bucureşti.
luni, 23 iulie 2018
După păcălirea lui Trump în întâlnirea directă, încep dezamăgirile pentru Putin. Pulsul planetei - Autor: Iulian Chifu | luni, 23 iulie 2018 |
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
După păcălirea lui Trump în întâlnirea directă, încep dezamăgirile pentru Putin. Pulsul planetei
Vladimir Putin a făcut tot ceea ce i-a stat în putință, utilizând șarmul personal, admirația lui Donald Trump pentru autocrația sa, războiul psihologic tip KGB, poate și alte instrumente necunoscute publicului despre care doar se speculează, pentru a-l domina pe președintele neexperimentat al Statelor Unite, care a stat două ore față în față cu președintele rus doar cu translatorii de față. Iar lucrul acesta s-a văzut atunci când liderul de la Casa Albă a părut să încline în a apăra pozițiile lui Vladimir Putin și a-i prelua argumentele, transformându-le în ale sale.
De aici a rezultat și marea controversă a nivelului redus al prestației președintelui SUA. Într-adevăr, să dai credit unor „argumente solide” prezentate de Putin și faptului că nu vezi de ce ar fi interferat Rusia în alegerile americane și, deci, să-l crezi pe cuvânt pe fostul ofițer al KGBului, e deja o impunitate, mai ales când alegi să faci acest lucru în opoziție cu datele exacte primite de la propriile servicii de informații, pe care le ridiculizează și Putin lângă tine, în conferință. În al doilea rând, discuția privind Muntenegru și de ce să aperi o țară mică membru al NATO, care nu aduce cine știe ce forțe noi și poate împinge spre al Treilea Război Mondial, expusă de Trump într-un interviu după întrevedere, e tot argumentul lui Putin, mai exact un text de propagandă și dezinformare al laboratoarelor războiului informațional al Rusiei. Totuși, trebuie să revenim și să afirmăm, mai mult, să constatăm limitele lui Donald Trump.
Limitele sale de acțiune, dar și limitele sale de exprimare publică. Pentru că, dacă e să luăm cazul discuțiilor relative la Crimeea și situația din Estul Ucrainei, Trump a fost mult mai reticent și mai rezervat, mai ales că deja plătea o gafă anterioară comisă când spusese în fața partenerilor din G7 că Crimeea trebuia să fie a rușilor pentru că acolo toți vorbesc limba rusă. Și așa au început să apară surprizele și dezamăgirile pentru Putin.
Președintele rus, Vladimir Putin, i-a propus omologului său american, Donald Trump, în tête a tête-ul lor prelungit, să desfășoare un referendum în Donbas. Chiar și Trump a simțit că ceva nu e în regulă și l-a rugat pe Putin să nu vorbească despre această propunere la conferința de presă pentru a avea timp să se gândească la ea. Propunerea lui Putin a fost ca acest referendum despre statutul Donbasului să se desfășoare sub egida comunității internaționale, însemnând validarea internațională a stării de fapt și anexarea Donetsk-ului și Luhansk-ului. Mai grav, oferirea unei metode acceptabile de către Washington pentru ca Rusia să anexeze – legal de această dată – noi teritorii de la vecinii săi.
Donald Trump a calificat negocierile cu Vladimir Putin drept un „mare succes” și a menționat că Ucraina a fost una dintre temele acestor discuții. Kievul a cerut detalii de la Washington în ceea ce privește declarațiile lui Vladimir Putin despre discuțiile legate de situația din sud-estul Ucrainei. Au apărut și referirile la amenințările de escaladare a situației din Estul Ucrainei, amenințarea directă făcută de Putin la televiziunea rusă, după întrevedere, și care relata elemente din discuția din spatele ușilor închise. Vinovăția revenea, automat, Ucrainei, care nu ar respecta prevederile acordului de pace de la Minsk, o referire aberantă venind de la cei care, într-adevăr, nu respectă niciun acord, nici măcar banalul schimb de prizonieri și încetarea focului, dar încearcă să valorifice necunoașterea de către Donald Trump a dosarului. Cum întâmplarea s-a suprapus peste anularea, joi, a unui comunicat de condamnare a Departamentului de Stat al SUA la adresa Rusiei pentru responsabilitatea doborârii zborului MH 17 Malaysian deasupra Estului Ucrainei, la 4 ani de la tragedie, ucigând 298 de pasageri și membri ai echipajului, e naturală suspiciunea și reacția Kievului. Referirea lui Trump la Muntenegru și absența în comunicarea Departamentului de stat a calificării incidentelor diplomatice ruso-grecești, referitoare la expulzarea a doi diplomați care au generat protestele împotriva recunoașterii Macedoniei, ca să poată intra în NATO, sub numele de Macedonia de Nord, a adăugat la suspiciunea generală. Cert este că deschiderea și larghețea abordărilor lui Trump l-au făcut și pe Putin să scape public referirea la organizarea de către Rusia a pseudo-referendumului din Crimeea - în bătaia puștilor omuleților verzi, dovediți soldați ai GRU, serviciile de informații ruse, lucru rectificat în comunciarea oficială a Kremlinului prin cenzură.
Dar și reacția la propunerea lui Putin divulgată despre referendumul în Donbas a fost promptă. Consiliul Național de Securitate și Departamentul de Stat au comunicat că Trump „nu ia în considerare susţinerea unui referendum în estul Ucrainei” deoarece „organizarea unui aşa-numit referendum într-o parte a Ucrainei, care nu este sub control guvernamental, nu ar avea legitimitate”, au declarat Garrett Marquis, un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al SUA și Heather Nauert, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat.
Cert este că tot ceea ce a discutat Trump cu Putin, față în față, nu are relevanță în legătură cu angajamentele americane. Într-adevăr, toate temele se vor discuta în grupurile de lucru, inclusiv lista de propuneri ruse înmânată de Putin lui Trump. Deci, aici va prevala establishmentul american și cunoașterea temelor și a agendei. Apoi, SUA este un stat democratic în care Congresul a chemat deja la audieri în această săptămână pe Secretarul de Stat și pe Secretarul Apărării, alături de consilierul prezidențial pe Securitate Națională, John Bolton, dar dorește și audierea translatorului lui Trump pentru a clarifica angajamentele luate de acesta în numele SUA și baza lor.
În rest, orice angajament luat în necunoștință de cauză de Trump, în spatele ușilor închise, e nul de drept. A contat în războiul psihologic și de imagine în care Trump și-a făcut rău sieși, nu numai SUA și aliaților din NATO.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
