Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
„România liberă“ continuă serialul
„Personalitați române pe coperta revistei Time“, dedicat celor șase nume
importante din istoria României care au ocupat prima pagină a reputatei
publicații americane. Mai jos, găsiți articolul integral dedicat
liderei comuniste Ana Pauker, prima femeie din lume care a devenit
ministru de Externe. 20 septembrie 1948 Deși
este sâmbătă, în Israel plajele sunt aglomerate, mâncarea este pusă pe
foc, iar un guvern modern continuă afacerile sale obișnuite. Însă în
casa lui Zvi (Herș - n.r.) Rabinsohn, ziua Domnului este respectată.
Într-un living mobilat minimal, la Mikve Israel (o școală de agricultură
de lângă Tel Aviv), fiul său Solomon (Zalman – n.r.) citește cu voce
tare din Biblie. Zvi, un bătrân fragil cu o lungă barbă albă, stă pe
canapea ascultând. Tocmai atunci, un ziarist american intră pe ușă
pentru a pune câteva întrebări despre un alt membru al familiei. Solomon
închide Biblia fără nici o tragere de inimă. “Nu pot vorbi despre sora
mea sau despre copilăria noastră”, spune. Vocea sa liniștită, de
profesor – este profesor de ebraică clasică la școală – nu transmite
nici afectare, nici dezaprobare. “Ea este o persoană foarte importantă,
iar eu sunt un om simplu. Nu îmi place să ne lăudăm”. Nevasta
lui Solomon crede că într-o lume corectă soțui ei educat ar trebui să
fie considerat, acasă în România, cel puțin la fel de important ca sora
lui. “Am putea să vă povestim multe dacă am vrea”, susține. Soțul îi
cere să tacă. Dar ochii căprui ai bătrânului Zvi se luminează atunci
când vine vorba de fiica lui. Se ridică cu nerăbdare. “A fost o fată
foarte inteligentă”, spune. “Am crescut-o în cea mai strictă cale
ortodoxă”. Femeia despre care ei nu prea
îndrăznesc să vorbească este, de fapt, cea mai puternică femeie în
viață, iar milioane de oameni la fel de simpli precum Rabinsohnii
depind de ea pentru viață, pâine și îndrumare spirituală. A lăsat cu
mult în urmă străzile murdare din București unde tatăl ei a învățat-o
pentru prima dată noțiunile de câpătâi despre bine și rău din Vechiul
Testament. L-a abandonat pe Dumnezeul gelos al tatălui ei pentru o altă
credință. Ea este Ana Rabinshohn Pauker, o comunistă și o figură
centrală în lupta pentru lume. Femeia care vorbește cu Stalin.
Acum este grasă și urâtă, dar pe vremuri era slabă și (își amintesc
prietenii ei) frumoasă. Cândva era inimoasă, timidă și plină de
compasiune pentru cei oprimați, căci era una dintre ei. Acum este rece
ca Dunărea înghețată, îngâmfată ca un boier pe pământurile sale bogate
și nemiloasă ca o coasă în grânele Moldovei. Și-a
petrecut aproape toată viața în locuințe sărăcăcioase și șase ani în
închisorile românești. Acum locuiește în trei case impozante, mutându-se
aproape în fiecare noapte, deoarece se teme să nu fie asasinată. (Ca o
compensație pentru faptul că și alți români își mută locurile de dormit
în fiecare noapte, deoarece se tem de poliția secretă a Anei). Una
dintre casele ei a aparținut prințului Brâncoveanu. Alta a aparținut lui
Nicolae Malaxa, un mare industriaș și speculator. Iar cea de a treia a
aparținut roșcatei Magda (Elena – n.r.) Lupescu, amanta și, în prezent,
soția fostului rege Carol al II-lea. Ana i-a
înlocuit pe toți. Puterea aristocraților, industriașilor, playboy-ilor
regali și a concubinelor lor a trecut în mâna ei. Ea conduce România.
Funcția ei este de ministru de Externe, dar poziția sa este de
guvernator al lui Stalin. Din cele șapte telefoane de pe biroul său,
unul, se spune, are linie directă cu Kremlinul. Întrebată dacă are
permisiunea să îl sune pe Stalin la orice oră, Ana a răspuns: “Când
apare o ocazie, îl pot contacta”. Femeia care urăște și se supune.
Ea nu a obținut puterea așa cum a făcut-o Lupescu, dar nici cum au
visat partizanele feministe din tinerețea Anei. A trecut prin 30 de ani
de luptă în Partidul Comunist, la care a contribuit cu un mare curaj și
cu o minte bună, chiar strălucită. A obținut, totuși, șefia printr-o
loialitate oarbă care i-a permis să treacă toate testele, inclusiv
epurarea din partid a soțului ei. Ea aparține
extraordinarei grupări a Amazoanelor Roșii care i-au slujit pe șefii
roșii. Sunt discipole dedicate și pline de ură, calități pe care
partidul le apreciază tot mai mult. Iată câteva dintre colegele amazoane
ale Anei: Dolores Ibarruri din Spania, La Pasionaria (acum locuind în
Franța), fiică și soție de miner, al cărui comunism s-a dezvoltat în
galerii. A crescut printre greve, revolte, șomaj, morți subite. Ea are
doi copii, pe care i-a menționat în încrâncenatele sale discursuri din
timpul Războiului Civil prin care îndemna femeile din Spania să pună
cauza înaintea soților și copiiilor (“E mai bine să fii văduva unui erou
decât soția unui laș ordinar”). Jeannette Vermeersch din
Franța, care a pornit ca muncitoare în Lille și a locuit mai mulți ani
cu Maurice Thorez, cu care s-a căsătorit în cele din urmă. Are
reputația unei activiste dure, inteligente. Colegii săi o plac pentru că
este genul de soție dintr-o bucată, fără nazuri, pentru Thorez (și
pentru comunism), care poate vorbi și despre prețul untului. Herta
Kuusinen din Finlanda, o intelectuală curată, acum ministru fără
portofoliu, și soția comunistului Yrjo Leino, pe care îl domină. Herta a
moștenit comunismul de la tatăl ei, Otto Kuusinen, un veteran al
partidului. Ting Ling din China, o nevrotică romantică.
Bunicul ei a fost înalt oficial în timpul domniei manciuriene, iar tatăl
un playboy care a cheltuit mare parte din avere înainte de a muri. Mama
văduvă a predat la școală și, săracă, s-a îndreptat către Partid.
Căutând propriile motive pentru a o urma pe mama sa, Ting a spus: “Mi-a
fost frică de disciplina de partid. Principalul meu stimulent a fost să
devin eroină și faimoasă în toată lumea.” Ella Reeve
(“Mama”) Bloor, din SUA, o rebelă idealistă. Ea provenea dintr-o veche
familie colonialistă. La 14 ani, a cerut ca numele să-i fie scos din
scriptele Bisericii Presbiteriene din Bridgeton, New Jersey, deoarece a
considerat că nu e corect ca unele persoane să fie trimise în iad și
altele în rai. A fost, pe rând, o sufragetă, prohibiționistă, adeptă a
Mișcării Etice, a taxei unice, partizană a lui William Jennings Bryan,
Eugene Debs și Upton Sinclair. Când a avut loc Revoluția din Rusia, și-a
găsit casa spirituală pe care o căutase de atâta vreme. Bastioanele cu creneluri.
Ana este mult mai puternică decât toate aceste femei. Stăpânirea sa se
extinde dincolo de cele 92.000 de mile pătrate ale României și de
populația de 16,5 milioane de oameni. Ea este cea mai importantă
comunistă din statele de la Baltică la Adriatică, unde peste 100 de
milioane de oameni formează scutul Rusiei împotriva atacurilor și, în
același timp, rampă de lansare pentru agresiunea rusească. Polonia,
Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia, Albania sunt
sateliții unei puteri care intenționează să facă toată lumea satelitul
său. Cominformul, fondat anul trecut în Polonia,
este instrumentul comunist a cărui menire este de a lega sateliții de
Rusia. Ana, prin loialitatea ei fermă față de Stalin, a promovat în
Cominform. Acum, Andrei Jdanov, pe vremuri maestrul spiritual al
rețelei, a murit. Tito, altădată cel mai puternic membru al
organizației, este în dizgrație. (Șefia Cominformului a fost transferată
formal de la Belgrad la București). Wladyslaw Gomulka, din Polonia,
co-președinte alături de Jdanov al primei întâlniri Cominform, a fost
retrogradat după o ceartă cu Moscova. Albania a fost eliminată prin
dezertarea lui Tito. Puterea comunistă în Cehoslovacia nu este
consolidată încă. Astfel, Ana, de încredere și nemiloasă,
a ieșit în față; toporul bătrânului partid are o nouă muchie tăioasă.
Este citată mult mai des și mult mai reverențios în presa satelită decât
oricare dintre comuniștii ne-ruși. La conferința Dunării, Andrei
Vîșinski din Rusia și-a făcut un obicei din a se întoarce către ea
pentru a-i cere un sfat, ignorându-i pe ceilalți delegați roșii. Acesta
se străduiește să o învețe despre tehnica conferinței. Evident, este
antrenată pentru un rol internațional mai important. Citeşte opinia istoricului Cristian Vasile despre adevărurile şi exagerările din articolul TIME despre Ana Pauker Gândacii striviți.
Ana Pauker s-a născut (1893) în București, unde tatăl ei, Zvi
Rabinsohn, era măcelarul care tăia animalele în concordanță cu regulile
evreiești. România nu era în acele vremuri un loc plăcut, mai ales
pentru evrei. Țăranii, lucrând solul cel mai bogat din Europa pentru
stăpânii lor boieri, au fost educați să dea vina pe evrei pentru toate
necazurile lor. Persecuțiile erau frecvente. Ana a
mers la școala evreiască de pe strada Anton Pann. Era bună la cursuri
și iubea poezia. A avut puțini prieteni. Unul dintre aceștia a fost o
fată pe nume Mitzi, care iubea savarinele. Într-o noapte, Mitzi a luat-o
pe Ana la o patiserie, care s-a uitat cu jind la savarine. “Arată ca
niște gândaci striviți”, a spus. Impactul pe care Ana îl are asupra
celorlalți era puternic încă de atunci. Mitzi nu a mai mâncat savarine
ani de zile după această comparație. Curând, Ana
s-a îndepărtat de familia ei. Ieșea seara cu prietenii ei sau se furișa
până la teatru. Bătrânul Zvi s-a opus la început, apoi a renunțat. La
17 ani, tânăra a cunoscut un avocat socialist pe nume Steinberg și s-a
îndrăgostit de el. Acesta i-a dat broșuri despre socialism și a luat-o
la sărbătoarea de 1 Mai, care avea loc într-o pădure de lângă București.
După patru ani, s-au certat. Steinberg s-a măritat cu Mitzi, prietena
Anei. (El a murit între timp și Mitzi a plecat la Tel Aviv. A declarat
săptămâna trecută că încă păstrează scrisori de la Ana, în care aceasta
vorbește cu tandrețe despre dispărutul Steinberg,) Tânăra
Ana a început să predea ebraica la școala din cadrul sinagogii Templul
Coral. Era o tânără subțire cu o personalitate echilibrată. Unul dintre
elevii săi și-o amintește ca fiind blândă și de treabă, cu un păr maro
răvășit, pe care și-l tot dădea de pe frunte. Tradiția Steinberg.
Ana a studiat medicina la Universitatea București și mai târziu la
Zurich. Acolo l-a cunoscut și s-a căsătorit cu Marcel Pauker, un student
român scund și cu mustață, dintr-o bună familie burgheză. Urmând
tradiția Steinberg, ea i-a dat lui Marcel să citească pamflete și l-a
convertit la marxism. Apoi, Ana a renunțat la medicină și s-a dedicat
vindecării omenirii pe alte căi. În 1921, s-a
alăturat micului Partid Comunist Român, care avea la acea vreme mai
puțin de 100 de membri. Un an mai târziu, era deja în comitetul central
al formațiunii. A fost arestată de câteva ori. Ca
majoritatea comuniștilor, a devenit celebră. Despre numele ei s-a auzit
în Praga, Viena, Berlin, Paris. A învățat șapte limbi. În Paris, l-a
cunoscut pe chipeșul Maurice Thorez, iar prietenia lor a fost mai mult
decât politică. În 1933, împreună cu tovarășii săi comuniști Gheorghe
Gheorghiu Dej și Constantin Doncea, Pauker a organizat greva de la
București care s-a încheiat cu o luptă sângeroasă între muncitorii
baricadați și trupele guvernamentale. Ana a fost
arestată, a evadat și a fost arestată din nou. Premierul Gheorghe
Tătărăscu a trimis-o în judecată. Iuliu Maniu, liderul Partidului
Țărănesc, a ajutat-o și a apărat public dreptul ei la liberă exprimare. A
primit totuși o sentință de zece ani de închisoare. În detenție, Ana,
care urâse dintotdeauna să coase, a devenit expertă în broderii, vânzând
munca ei și a colegelor sale deținute. În timpul războiului civil
spaniol, Ana, închisă la București, a brodat o eșarfă pentru La
Pasionaria. Revenirea acasă. În 1940,
guvernul român a dat-o la schimb pentru politicianul naționalist român
pe care rușii îl luaseră prizonier în Basarabia. Ana a plecat la
Moscova, unde a aflat că soțul ei Marcel e implicat în problema
troțkistă. Acesta a fost împușcat (potrivit unei versiuni) într-o cabină
telefonică. Unii au susținut că Ana a depus mărturie împotriva lui.
Fără nici o remușcare pentru soarta lui Marcel, ea a devenit membru
executiv al Comintern și a fost unul dintre semnatarii protocolului de
“dizolvare” a Internaționalei a III-a. La o întâlnire, Andrei Vîșinski a
remarcat-o pentru că a livrat rapid un raport. Vîșinski a dus-o la
Stalin. A organizat prizonerii de război români din
divizia “Tudor Vladimirescu” a Armatei Roșii – numită astfel după un
aprig lider al lumii rurale din secolul al XIX-lea care s-a răsculat
împotriva boierilor. Concepția și stilul acestuia semănau foarte mult cu
cele ale unui comunist modern. Iată un exemplu: “Nici o lege nu te
poate împiedica să răspunzi la rău cu rău. Dacă un șarpe îți iese în
cărare, lovește-l și ucide-l”. Când România a
fost “eliberată” de Armata Roșie, colonelul Ana Pauker s-a întors cu
regimentul ei în țara din a căror sărăcie și închisori s-a ridicat. A
răspuns răului cu rău și, în adevărata tradiție comunistă, binelui tot
cu rău. Deoarece a vrut să mai coabiteze cu Partidul Liberal pentru o
vreme, l-a lăsat încă doi ani pe Tătărescu, cel care o trimisese în
închisoare, pe postul de ministru de Externe. Dar pe Maniu, care a
ajutat-o, l-a trimis la închisoare. A declarat: “La bătrânețe, Maniu își
merită odihna”. Maniu este acum pe moarte, în spatele gratiilor. Săptămâna prieteniei.
Preocuparea lui Stalin - și a Anei – a fost cum să lege România de
Moscova prin mijloace mai subtile și mai puțin costisitoare decât Armata
Roșie. Sentimentele anticomuniste și antirusești ale poporului român au
complicat situația. În 1945, marele și bunul prieten al Anei Pauker,
Vîșinski, a venit la București. El a insistat ca Petru Groza să devină
premier. Groza este un egomaniac bogat care se consideră
cel mai mare jucător de tenis de la Tilden încoace, cel mai mare amant
după Casanova și cel mai rafinat bărbat după Lionel Strongfort. La 64 de
ani, aleargă în fiecare zi, înainte de micul dejun, câte trei mile. Îi
place ca propriul bodiguard, care poartă de asemenea un Luger, să îi
arbitreze meciurile de tenis. Groza trișează și adversarii săi nu
comentează decât rareori. Cu toate acestea, este ca o plastilină în
mâinile Anei. Merge la doamna Pauker, înainte de a părăsi funcțiile sale
oficiale, și întreabă: “Mai aveți nevoie de mine?” Vîșinski a observat
puterea Anei asupra lui Groza. Când a plecat din România, Vîșinski a
declarat: “Mă simt foarte ușurat”. Unul dintre
ultimele acte importante ale Regelui Mihai, dinaintea abdicării sale,
doi ani și jumătate mai târziu, a fost să o numească pe fiica lui Zvi
Rabinsohn ca ministru de Externe. Acest lucru s-a întâmplat în timpul
Săptămânii prieteniei sovieto-române. Orașul amanetului.
Astăzi, există mai puțin de 50.000 de soldați ai Armatei Roșii în
România, dar, staționați în puncte cheie din țară, sunt suficienți. De
asemenea, Moscova a strămutat circa 20.000 de familii rusești în jurul
Constanței, pe coasta strategică a Mării Negre. Prin șapte “Sovromuri”
uriașe (societăți mixte sovieto-române), rușii controlează aproape
complet transporturile, petrolul, lemnul, băncile și orice altceva pe
care pot să pună mâna, inclusiv mica industrie românească a filmului. Un
proverb românesc acoperă foarte bine situația: “Când te ajută Rusia,
înseamnă că îți va lua ceva”. Țăranii sunt
obligați să predea o cotă fixă din cerealele lor chiar dacă recolta e
proastă și nu le mai rămâne mai nimic. Recent, țărani din Banat au dat
foc recoltelor în semn de protest împotriva sistemului. Un vizitator a
descris Bucureștiul ca “un oraș cu aerul unui amanet”. Singurul mod în
care clasa de mijloc românească poate supraviețui este prin vinderea
treptată a ceea ce au. Cei câțiva care încă mai dețin afaceri speră, de
fapt, să fie naționalizate. Noile legi care privesc “sabotajul economic”
îi pot trimite pe oamenii de afaceri în închisoare chiar și pentru o
afacere banală. După cum spunea un comerciant: “Cărăm după noi, în
buzunar, 25 de ani de muncă silnică”. Menaj.
Treaba unei femei (și a unui comunist) nu se termină niciodată. Ana are
o mulțime de noi griji. Una se referă la ceea ce foștii stăpâni ai
României, turcii, au numit bacșiș. Un român a afirmat, după ce Roșii au
preluat puterea: “Singurul guvern cinstit pe care-l poate avea România
este cel care rezistă la putere suficient de mult pentru a le da tuturor
șansa să-și umple buzunarele. Un oficial român simte că își poate
permite să fie cinstit abia după ce a făcut suficienți bani din mită ca
să își cumpăre o casă, să își educe copiii și să întrețină o amantă sau
două. Roșii au pornit de la zero, așa că mai au mult de luptat de acum
încolo”. Partidul Comunist, cu mai puțin de 2000 de
membri înainte de război, s-a umflat până la 500.000. Mulți dintre noii
roșii au dorit pur și simplu să participe la bacșiș. Până de curând,
noul regim a vândut vize de ieșire din țară pentru 5000 până la 10.000
de dolari. Oficialii, și chiar comuniștii obișnuiți, au aglomerat
stațiunile montane, jucând milioane de lei la cazinouri. Ana
Pauker, incoruptibilă, a început să facă curat chiar din ziua în care a
devenit ministru de Externe. Timp de două zile, cât a durat curățenia,
ministerul ei a fost înconjurat de trupe. A epurat inclusiv trei
liftieri. În ultimele săptămâni, marii șefi comuniști s-au rostogolit
spre închisoare într-un număr la fel de mare ca al bețivilor dintr-o
sâmbătă noaptea. Ana a trebuit să transforme două teatre în închisoare.
Printre cei arestați: frumoasa Florica Bagdasar, ministra Sănătății
Publice, generalul Mihai Lascăr, din divizia Tudor Vladimirescu,
generalul Constantin Ionescu, șeful Statului Major, Constantin Doncea,
viceprimar al Bucureștiului, colonel în Armata Roșie, membru al
Comitetului Central comunist și vechi tovarăș de-al Anei Pauker. Ea a
declarat: “Doncea s-a molipsit de obiceiurile burgheze… Îi sfătuiesc pe
toți comuniștii să nu se culce pe lauri și să ia aminte la această
lecție….” Ana poate emite pretenții zilele acestea. În
iunie anul trecut, într-o discuție despre planurile pentru primirea
prim-ministrului ungur Lajos Dinnyes, a declarat: “Am auzit că lui
Dinnyes îi place să-i fie oferite fete. Acest lucru nu se va întâmpla la
București. Nu îmi voi da acordul oficial”. Comuniștii unguri, jigniți
de atitudinea ei, au susținut că tovarășul Dinnyes și-a găsit singur
fete, fără ajutor de la tovarășa Pauker. Cina pentru copii.
Ana se confruntă cu o problemă mai mare decât morala roșilor din
Balcani. Mulți dintre colegii de partid români sunt pătați de erezia
“naționalistă”. Vechiul lider al partidului, Lucrețiu
Pătrășcanu, a fost eliminat de la Ministerul Justiției și închis,
împreună cu nevasta lui, în urmă cu câteva luni. Nu a fost vorba de
bacșiș în acest caz. Păcatul său a fost că a dorit un comunism românesc
pentru România, mai degrabă decât unul rusesc. Balcanii
clocotesc din cauza bătăliei dintre Ana și “naționaliști”. Un român
care locuiește într-un oraș de lângă frontieră i-a spus unui american:
“În fiecare noapte, e plin de comuniști anti Pauker care fug în
Iugoslavia și de comuniști anti Tito care fug în România.” Între
timp, printre aceste bătălii pe jumătate ascunse, viața are unele
compensații pentru Ana. Cele două fiice ale ei, Maria și Tania (ambele
la 20 de ani), sunt alături de ea. Este foarte mândră de Maria, care a
fost educată în Franța sub supravegherea lui Maurice Thorez. Fiul ei
Vladimir este locotenent în armata română. Uneori, Ana pleacă de la câte
o întâlnire spunând: “Trebuie să merg să pregătesc cina pentru copiii
mei.” Agenții și diplomații comuniști care se întorc din
Vest nu uită niciodată să-i aducă Anei cadouri. Ciorapii de damă sunt în
special bineveniți. Ca multe femei grase, are glezne masive. Trăiește
bine și iubește mâncarea bună – deși disprețuiește luxul celor mai mulți
dintre comuniștii români. Uneori, după o întâlnire târzie, tovarășii
vin acasă la ea, iar ea cotrobăie prin bucătărie, pregătind o gustare.
Face o omletă minunată. Zborul dintre păgâni.
Bătrânul Zvi, tatăl ei, nu ar locui în țara pe care o conduce Ana. În
urmă cu doi ani, Zvi a venit la ea cerându-i ajutorul pentru un grup de
evrei români. L-a primit cu amabilitate într-o sâmbătă după-amiază. A
adus cafea și prăjituri. Zvi a explodat: “Cum îndrăznești să îmi oferi
cafea fierbinte de Sabat. Ai înnebunit?” Ana, încercând să-și calmeze
tatăl, l-a condus în bucătărie și i-a arătat filtrul electric. I-a
explicat că, din moment ce nimeni nu a fost nevoit să aprindă un
chibrit, nici o regulă religioasă nu a fost încălcată, dar el a numit
filtrul o mașină diavolească și a plecat. La scurt timp
după acel moment, Zvi a declarat că nu mai vrea să trăiască printre toți
acești “păgâni” și a plecat în Palestina. Ana Pauker i-a oferit o
escortă până la graniță. Sâmbăta trecută, în livingul său
din Mikve Israel, Zvi a amintit faptul că Ana a renunțat la religia sa.
Dar este totuși tatăl ei și i-a luat apărarea. “Fiecare persoană are
dreptul la propria viață”, a declarat. “Este femeie în toată firea
acum”. S-a gândit o vreme. “A fost o fiică bună. A fost o fată bună”, a
declarat, mișcându-și mâna stângă în sus și în jos, pentru a-și accentua
spusele. Zvi nu s-a referit la măreața și
fioaroasa Ana Pauker, ci la fetița cu părul castaniu care era blândă cu
copiii mici și care ura savarinele.
Ioan Niculae, DENUNȚAT de Dorin COCOȘ. Niculae, ajutat să spele bani de "regele evaziunii". Publicitate de 10 milioane de euro
UPDATE Ioan Niculae a fost denunțat de Dorin Cocoș, susțin surse judiciare. În paralel cu urmărirea penală în dosarul de evaziune fisacală şi spălare debani în care se fac azi percheziții la imobilele lui Niculae, se investighează şi alte aspecte infracţionale de evaziune fiscală, spălare de bani trafic de influență, dare și primire de foloase necuvenite. Astfel, în denunţul formulat, Dorin Cocoş a arătat că, în perioada 2008 – 2009, Ioan Niculae i-a cerut sprijin pentru trafic de influență asupra
unor funcţionari publici şi demnitari, ce activau în diferite
instituţii publice. Niculae voia să obțină o Hotărâre de Guvern prin
care să-i fie acordate subvenţii pentru îngrăşăminte din
producţia internă, ceea ce ar fi condus la subvenţionarea indirectă a
combinatelor sale care produceau la acel moment circa 90% din producţia
de îngrăşăminte. Cocoş urma să fie recompensat financiar pentru aceste demersuri cu suma de 1.000.000 euro. Cocoș
NU este singurul care l-a denunțat pe Ioan Niculae. La fel a făcut și
Viorel Hrebenciuc în dosarul în care Ioan Niculae a fost condamnat la
doi ani și jumătate pentru sponsorizarea lui Mircea Geoană cu un milion
de euro. Ion Niculae apare și intr-o disjungere a unui dosar DIICOT, potrivit căruia, în dosarul "Energie pentru băieții deștepți", ar fi beneficiat de sprijinul fostei șefe a DIICOT, Alina Bica, apropiata familiei Cocoș . Legăturile lui Ioan Niculae cu rușii în
2012, Ioan Niculae a făcut o firmă mixtă cu rușii de la Gazprom -
INTERGAZ - prin care a obținut gaz în condiții avantajoase, mult mai
mici decât prețul cu care importă România gazele din Rusia. Relațiile
lui Niculae atât cu rușii, cât și cu unii demnitari români, i-au fost
folositoare pentru că a obținut gazul sau energia la preturi mici în
defavoarea consumatorilor casnici.
----
Procurorii anticorupție fac percheziții la casele magnatului Ioan Niculae și la sediile firmei INTERAGRO într-un dosar de fraudefinanciare de milioane de euro. Fraudele din acest dosar ar fi fost comise în perioada 2008 - 2009.
Anchetatorii
ridică documente. Acuzațiile principale sunt de evaziune fiscală și
spălare de bani. Niculae a fost ajutat de Said Basaklini, supranumit
"regele evaziunii fiscale", cu firma LibaRom Agri. Baklini a fost condamnat în dosarul "UCM" Reșița ( prejudiciu 50 de milioane de lei noi) la 7 ani închisoare.
Ioan
Niculae a fost condamnat definitiv, anul acesta, la doi ani și șase
luni închisoare cu executare pentru sponsorizarea nelegală cu 1.000.000
deeuro a campaniei lui Mircea Geoană la alegerile prezidențiale din 2009.
Unde se fac percheziții
Procurorii ridică documente din locațiile: 1.– domiciliul actual al lui NICULAE IOAN din Zimnicea, jud.Teleorman 2. – reşedinţa lui NICULAE IOAN din apropiere de mun.Zimnicea („Domeniul Făţana” casă de vânătoare) 3. -reşedinţa lui NICULAE IOAN amplasată înBuşteni, jud. Prahova
4. - reşedinţa
- fostul domiciliu al lui NICULAE IOAN şi actualul domiciliu al lui
NICULAE ADINA ELENA, amplasat în Bucureşti, Sector 1
5. - sediul social şi punctul de lucru declarate de catre SC INTERVITT SRL - Zimnicea, jud. Teleorman – Zimnicea
9.- sediul social al SC INTERAGRO SA situat in Bucureşti, sector 2 10. – punctul de lucru al SC INTERAGRO SA amplasat in Zimnicea, jud. Teleorman 11. - sediul social al SC INTERAGRO SRL Zimnicea, jud. Teleorman
Cum a început ancheta
Dosarul
s-a constituit ca urmare a sesizării formulate de ANAF – Direcţia
Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care se semnalau tranzacţiile
comerciale derulate pe circuitul SC INTERAGRO SA – SC LIBAROM AGRI SRL
şi SC INTERAGRO SA – SC INSOMAR CERCETĂRI ŞI MARKETING POLITIC SRL, cercetările penale vizând infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani Fraudele financiare legate de relaţionarea comercială dintre INTERAGRO şi INSOMAR au fost investigate și trimise în judecată. În
acest dosar s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă de condamnare
prin care Ioan Niculae a primit doi ani și jumătate cu executare. Actualul
dosar vizează tranzacţiile comerciale dintre SC INTERAGRO SA şi SC
LIBAROM AGRI SRL, firma regelui evaziunii, Said Baaklini.. În
raportul inspecției fiscale se arată că în perioada 2008 – 2009, între
INTERAGRO şi LIBAROM s-au desfăşurat mai multe tranzacţii comerciale ce aveau
ca obiect „realizarea, prelucrarea şi implementarea de către prestator a
unor materiale de promovare (prin presa scrisă, machete publicitare,
materiale promo, imprimare) şi plasarea acestora pe suporturi media." În contract se prevedea că INTERAGRO va achita cu titlul de onorariu, suma de 10.000.000 euro. Metodă de spălare a milioane de euro În baza contractului, LIBAROM a emis către INTERAGRO facturi în valoare totală de 43.131.000 RON. În
perioada august 2008 – mai 2009, au fost întocmite mai multe procese
verbale între INTERAGRO şi LIBAROM prin care se atesta scriptic
îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract . În realitate,
obligațiile LibaRom, asumate prin contract, NU au fost îndeplinite. Referitor
la prestaţiile asumate prin contractul încheiat între INTERAGRO SA, în
calitate de „client”, şi LIBAROM AGRI SRL, în calitate de „prestator”,
INTERAGRO SA nu justifică prin documentele prezentate că serviciile au fost executate, lipsind dovezile privind executarea contractului. INTERAGRO SA a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli deductibile în sumă totală de 36.245.000 RON emise de SC LIBAROM AGRI SRL prin nerespectarea reglementărilor fiscale în întocmirea şi utilizarea documentelor justificative necesare pentru a fi înregistrate în contabilitate şi de a conferi posibilitatea deducerii fiscale. Suma de 36.245.000 RON reprezintă cheltuieli nedeductibile (în condiţiile în care prestaţiile nu au fost reale), ceea ce a afectat modalitatea în care s-a realizat stabilirea profitului impozabil suplimentar şi a impozitului pe profit aferent anului 2008, cu consecinţa directă a prejudicierii bugetului de stat. “SC INTERAGRO SA a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 11.438.169 lei, compusă din -taxă pe valoare adăugată: 6.886.550 lei - impozit pe profit: 4.551.619 lei Potrivit procedurii penale, după evaluarea documentelor ridicate la percheziții, anchetatorii vor începe audierile.
Toti au ramas fara cuvinte! Moartea unui VIP din medicina ieseana ascunde secrete cutremuratoare
Joi, 23 Iulie 2015
| Catalin BOACNA
catalinb•bzi.ro
Florin Topoliceanu
• In jurul mortii unuia dintre cei mai cunoscuti profesori
universitari din Iasi au inceput sa apara tot felul de intamplari cu
adevarat bizare • Mama lui l-a asteptat s-o viziteze la spital desi
profesorul murise deja • La scurt timp dupa decesul lui Florin
Topoliceanu a murit si mama acestuia • In mod cu totul ciudat,
profesorul Florin Topoliceanu a murit chiar in ziua in care judecatorii
trebuiau sa dea verdictul intr-un dosar care dura de peste 10 ani •
"Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul
vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta
sotie
Moartea profesorului Florin Topoliceanu,
fost prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa din
Iasi si decan al Facultatii de Bioinginerie, a lasat in urma cateva
intamplari bizare. Spre exemplu, el se afla in litigiu cu fosta sa sotie Maria Ambarus.
Certurile intre cei doi au inceput in anii 2004, iar procesul privind
impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei s-a terminat chiar
in ziua mortii profesorului Topoliceanu. Practic, dupa mai bine de zece
ani de procese, in ziua in care judecatorii au anuntat ca vor da
verdictul, Florin Topoliceanu a decedat. Mai mult, la
doar cateva zile dupa moartea acestuia a trecut in lumea de dincolo si
mama acestuia. Profesorul avea o legatura foarte stransa cu mama sa si
se sfatuia cu ea in toate problemele pe care era nevoit sa le infrunte.
Batrana era de mai multa vreme in spital si astepta sa
fie vizitata de fiul sau. L-a asteptat in zadar pentru ca n-a anuntat-o
nimeni ca acesta era deja mort. Apropiatii banuiesc ca ea si-ar fi dat
sufletul atunci cand a simtit ca nu mai este nicio speranta ca fiul sau
sa mai stea de vorba cu ea. Pe de alta parte, copiii profesorului nu au
putut fi alaturi de acesta in ultimele clipe pentru ca de cativa ani a
pastrat o distanta mare de ei. Desi au fost atatia ani de zile in
procese, cea care s-a ocupat de inmormantarea lui Florin Topoliceanu
este fosta sa nevasta. Aceasta a trecut peste toate suferintele indurate
si l-a inmormantat crestineste. De asemenea, pe data de 11 iulie 2015 a
facut un praznic potrivit obiceiurilor.
Florin Topoliceanu a murit de cancer de prostata
Maria Ambarus s-a aratat nemultumita de faptul ca rudele nu au fost anuntate mai devreme despre internarea lui Florin Topoliceanu la Institutul de Oncologie. "Florin Topoliceanu a murit pe 1 iunie 2015 la Spitalul de Oncologie Iasi,
fara ca noi sa fi stiut de teribilul diagnostic: cancer de prostata.
Cei de la Facultatea de Bioinginerie, pe care el a infiintat-o in Iasi,
nu ne-au comunicat nimic despre acest lucru. Regretul meu este acela ca
nu a vorbit cu copiii nici in ultimele lui zile, iar fiul mai mare a
fost anuntat prea tarziu. A ajuns la o ora dupa ce decedase", a declarat
ieri Maria Ambarus, fosta sotie. Ultima incercare de impacare intre
membrii familiei a avut loc in perioda sarbatorilor pascale. Florin
Topoliceanu a refuzat atunci sa discute cu copiii sai. A fost trimis si
un preot cu har, in care toata lumea avea incredere, insa nici acesta nu
a avut sorti de izbanda.
"A pastrat aceeasi pozitie de
ostilitate si culpabilizare a noastra considerandu-se deasupra
greselilor", a povestit fosta sotie. Problema cea mai mare care il
framanta pe Florin Topoliceanu era legata de procesul pe partaj.
Nu s-a gandit prea mult la mizeria in care traia sau la starea de
sanatate. Tot ce voia era sa dea foarte putin fostei sale sotii, desi
aceasta a incercat sa se impace in repetate randuri cu el si chiar s-a
rugat pentru sanatatea lui. "Aceste probleme care il framantau au
contribuit in mod sigur la agravarea bolii sale. Cu doua saptamani
inainte, ii pusesem la cutie (cutia postala - n.r.) un material pe tema
legaturii dintre fizic-psihic-spiritual si un acatist al Sfantului
Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer, fara sa stiu ca suferea de
aceasta boala", a completat Maria Ambarus.
Adevarata realizare: cei trei copii
In
ceea priveste impartirea averii este evident ca bunurile lui vor ramane
copiilor. "Acum nu mai are ce imparti, cota sa reducandu-se la zero si
fiindu-i suficient doi metri de pamant la Cimitirul Eternitatea.
Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul
vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta
sotie. La inmormantare au fost prezente mai multe personalitati din
medicina romaneasca, printre care prof. dr. Carol Stanciu si prof. dr. Cristian Dragomir.
In cuvantarea tinuta de Dan Zaharia, actualul decan al Facultatii de
Bioinginerie, s-au subliniat meritele profesionale deosebite ale
profesorului iesean.
"Nu s-a amintit de existenta celor trei
copii. Reprezinta pentru mine adevarata sa realizare si continuitatea
dupa moartea sa. Crezand intr-o lume de dincolo, unde trecem pragul la
un nivel vibrational corespunzator faptelor noastre pamantesti si de
unde avem o viziune holografica, sper ca de la nivelul unde se afla
sufletul sau acum, dupa moarte, sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga
mai multe, redevenind tata si iesind din mizeria morala si fizica in
care a trait in ultimii ani", a conchis Maria Ambarus. In urma acestuia
au ramas trei copii foarte bine pregatiti, discreti, oameni responsabili
care si-au croit un drum in viata fara sa fie ajutati prea mult de
tatal lor. Nu numai ca nu au beneficiat de sprijin din partea tatalui
lor, dar au fost nevoiti sa si lupte ani in sir cu incapatanarea
acestuia si cu anumite fapte regretabile comise de Florin Topoliceanu.
De asemenea, au ramas in urma foarte multe lucrari stiintifice. In momentul in care s-a facut curatenie in casa de pe strada Sarariei au fost gasite mai multe manuscrise care
urmeaza a fi publicate in volume de specialitate. Florin Topoliceanu a
murit in mizerie. In ultimii ani s-a izolat complet atat de familie, cat
si de prietenii sai de-o viata. Meritele sale profesionale sunt
incontestabile, insa comportamentul lui ca sot si ca tata a scandalizat o
tara intreaga.
Dan Tapalagă: Asistăm la un viol al Pro TV și Antena 3
Denisa Miron
10:31
Jurnalistul Dan Tapalagă face o
radiografie a Cazului violului de la Vaslui și susține că după
nenorocirea cu violul propriu-zis asistăm în aceste zile la un viol al
unei părți din mass-media națională - un viol al Pro TV și Antena 3
aflate în goană după audiență cu orice preț. Iată demonstrația lui:
”Cazul
tinerei violate de sapte tineri din Vaslui a generat derapaje
institutionale in lant pentru ca astazi sa ajungem la un fel de apogeu
al nebuniei colective care a cuprins Romania. Cum au ajuns in libertate
cei sapte tineri acuzati de viol si de ce a fost cuprinsa Romania de o
adevarata isterie, cum niste erori de sistem au generat apoi un lant de
excese? O scurta recapitulare a faptelor ne ajuta sa intelegem mai bine
cum functionarea defectuoasa a unor institutii duce la dezechilibre
grave intr-o societate.
7
suspecti cu varste cuprinse intre 18 si 27 ani ar fi violat-o pe
adolescenta, in luna noiembrie 2014, in mai multe randuri, pe un camp
din apropierea comunei Valeni, judetul Vaslui, timp de trei ore.
Victima ar fi lesinat de mai multe ori, fiind trezita de catre violatori cu alcool, dupa ce a fost stropita pe fata.
Cei
7 au fost arestati preventiv in 12 noiembrie 2014 si trimisi in
judecata o luna mai tarziu, pe 8 decembrie 2014, sub acuzatiile de viol
si lipsire de libertate.
Patru luni mai tarziu, in 2 aprilie
2015, instanta (judecatoria Vaslui) a pus in discutia partilor, din
oficiu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive. Trei
dintre inculpati - care si-au recunoscut faptele - au cerut inlocuirea
arestarii preventive cu masuri mai blande, arest la domiciliu sau
control judiciar.
Cei trei s-au aratat dispusi sa achite daune
morale victimei. Instanta (judecatoria Vaslui) a decis ca, in cazul
celor trei, nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii
preventive.
In cazul unuia dintre inculpati, instanta noteaza ca
"persoana vatamata si-a manifestat vointa in sensul retragerii plangerii
fata de infractiunea de viol".
In consecinta, judecatoria
Vaslui decide, in cazul celor trei, la termenul din 2 aprilie 2015, sa
inlocuiasca masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, notand
ca acestia au petrecut deja 5 luni in arest preventiv, ca au avut o
atitudine sincera si ca sunt la prima incalcare a legii.
Aceasta decizie nu ridica mari semne de intrebare, se inscrie perfect in practica judiciara.
Atentie, cei trei n-au fost pusi in libertate inca, ci in cazul lor a
fost inlocuita o masura preventiva mai aspra cu una mai blanda avand in
vedere ca au cooperat.
Judecatoria Vaslui mai decide sa-i
mentina pe ceilalti patru in stare de arest preventiv. Cei patru
contesta masura la instanta superioara, iar pe data de 9 aprilie
Tribunalul Vaslui decide si in cazul lor inlocuirea masurii arestului
preventiv cu arestul la domiciliu.
"Tribunalul consideră că
măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru
asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea
sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de
la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni”, se
precizează în motivarea judecătorilor.
In acest caz nu
gasim nici un argument legal invocat de instanta pentru a-i pune in
libertate pe ceilalti patru presupusi violatori, mai ales ca
acestia nu colaborau, nu si-au recunoscut faptele etc. Aici apar primele
mari semne de intrebare. Cum de-au fost tratati cei patru cu atata
indulgenta? De unde pana unde a stabilit Tribunalul ca masura arestului
la domiciliu este suficienta?
Norocul celor sapte - mutati cu
totii din arest preventiv in arest la domiciliu, dar aflati in situatii
juridice radical diferite - a fost o decizie a Curtii Constitutionale,
care i-a pus practic in libertate. Pe 7 mai 2015, Curtea declara
neconstitionala masura arestului la domiciliu. Exceptia de
neconstitutionalitate fusese ridicata intr-o alta cauza, judecata undeva
la Pitesti.
Prin urmare, la urmatorul termen de judecata, pe 19
iunie, judecatoria Vaslui a dispus inlocuirea masurii arestului la
domiciliu cu masura preventiva a controlului judiciar. Instanta nu putea
dispune o masura mai aspra, ci una mai blanda sau egala cu arestul la
domiciliu. Cei sapte puteau fi trimisi inapoi in arest preventiv numai
daca se dovedea ca au incalcat conditiile de arest la domiciliu.
Presa
s-a indignat, pe buna dreptate, ca s-a ajuns la situatia absurda ca
sapte tineri acuzati de viol sa fie judecati in stare de libertate. Indignarea
s-a amplificat dupa ce cativa din cei sapte au comis gesturi de sfidare
a publicului si au facut apologia infractiunii cu declaratii de tipul
"nu e viol, ci sex surpriza". Mama unuia dintre acuzati a inceput o
campanie de demonizare a victimei pe retelele de socializare.
Aici iarasi apar semne de intrebare. Nimeni
nu intelege de ce procurorii nu s-au sesizat pentru apologia
infractiunii (altii pun in discutie faptul ca n-au contestat deciziile
judectorilor in cazul celor trei), pentru a descuraja cel putin presiunile exercitate de anturajul celor sapte asupra victimei.
Indignarea
s-a transformat in revolta cand ziarul Adevarul, care a declansat o
campanie de sustinere a victimei, s-a aplecat cu si mai multa atentie
asupra cazului. Am aflat din cateva reportaje cum comunitatea locala
arunca vina mai degraba asupra victimei. Acest tip medieval de abordare
s-a multiplicat si pe retelele de socializare, ceea ce a scandalizat mai
tare partea emancipata a publicului.
Pe scurt, decizia suspecta
a Tribunalului Vaslui de a inlocui masura arestului preventiv cu
arestul la domiciliu in cazul celor patru, un concurs de imprejurari
care i-a eliberat practic pe toti cei sapte suspecti de viol (decizia
Curtii Constitutionale care a desfiintat arestul la domiciliu),
comportamentul sfidator al acestora si lipsa de reactie a institutiilor a transformat revolta opiniei publice in actiune.
Asa
s-a ajuns la initierea unei petitii online, intitulata "Cerem arestarea
celor 7 baieti violatori din Vaslui!!". Depusa in 16 iulie, petitia a
strans pana in cateva zile peste 300.000 de semnaturi, iar numarul
sustinatorilor creste rapid.
Din acest moment, luata de
valul ridicat in societate, presa n-a mai ajutat-o cu nimic pe victima,
ci a supus-o unui al doilea viol. In goana dupa audienta, PRO
TV a difuzat un prim interviu cu victima, dezvaluindu-i identitatea, cu
nume, prenume. Mai mult, a prezentata-o publicului fara a-i proteja
imaginea. Antena 3 a preluat integral interviul, fara sa protejeze
identitatea victimei.
Explicatia ca victima a dorit sa fie
prezenta in emisiune nu tine. Aceasta nu a facut-o din dorinta de a
transmite un mesaj sau pentru a incuraja alte victime ale violului sa
lupte pentru dreptate, ci la presiunile evidente ale televiziunii. Acest
lucru il confirma chiar avocata victimei, care sustine ca PRO TV s-a
angajat sa nu-i dezvluie identitatea.
Imaginile au fost preluate
integral de Antena 3 marti seara, difuzate ca atare. Chipul fetei a
fost blurat abia in stirile difuzate a doua zi. Tonul isteric a insotit
intreaga dezbatere, cu totii cerand la unison "arestarea violatorilor".
Ziarul Adevarul, care are meritul incontestabil de a mentine acest caz in atentia opiniei publice si
de a proteja luni de zile identitatea victimei, a renuntat la reguli,
prezentand o captura foto dupa stirile PRO TV cu imaginea fetei.
Dintr-o campanie corecta si rationala de sustinere a victimei, ziarul Adevarul a ajuns din nefericire la abordari isterice,
fie intrebandu-se de ce Patriarhul nu se pronunta pe cazul fetei
violate (de parca ar avea vreo obligatie in acest sens), fie prin
titluri de o rara violenta verbala: "Violeaz-o pe mă-ta cinci minute,
mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!"
Politicienii nu s-au
abtinut sa intre in spirala nebuniei colective, sa se catere cumva pe
valul de indignare publica. Unii s-au intrecut in propuneri de inasprire
a pedepselor pentru violatori, altii au injurat institutiile sau au
gasit pana si in acest viol sordid un motiv de rafuiala politica.
Absurdul
a mers mai departe. Cei care au adoptat un ton moderat si au spus exact
ce trebuia spus, cum este cazul ministrului Cazanciuc sau judecatorului
Danilet, sunt admonestati public, certati ca nu canta in corul
isteriei nationale.
Din ratiuni pur populiste, premierul Ponta
il someaza pe ministrul justitiei sa faca ceva sub amenintarea
demiterii, deschizand un fals orizont de asteptare in randul publicului.
Ponta stie bine ca in afara de sesizarea inspectiei judiciare din
cadrul CSM - ceea ce s-a intamplat deja - ministrul nu are parghii de
actiune in astfel de cazuri.
Din pacate, societatea
romaneasca - presa, politicieni, opinie publica - n-a dovedit ca poate
trata astfel de cazuri limita in mod echilibrat, rational si mai ales
decent. Am vazut din nou ce efecte distrugatoare se produc
atunci cand justitia nu functioneaza la timp, cand institutiile statului
nu-si fac treaba.
Am vazut acum, spre final, ca mai nimic n-a
functionat ok in sistem, ca fata n-a avut parte imediat de consilierea
psihologica prevazuta de lege in astfel de cazuri.
Am mai vazut
apoi ipocrizia, lipsa reala de compasiune si empatie in plina actiune.
Daca iti pasa cu adevarat de victima violului de la Vaslui nu o expui la
televizor si nu umpli tara cu poza ei, chiar daca e majora sau si-a dat
acordul. In realitate, cei care i-au plans soarta s-au gandit inainte
de toate la audienta.
Peste cativa ani, violul presei o va urmari oriunde s-ar ascunde si nu va mai putea scapa de el. Fiecare
din cei care au decis sa-i dezvaluie identitatea are contributia lui la
drama acestei nefericite. Cu ajutorul plin de bunavointa al presei, nu
va scapa ani de zile de cosmarul trait la iesirea din adolescenta.
Toate
aceasta nebunie a pornit cu scopul nobil de a ajuta un om abuzat, mai
intai de sapte tineri, apoi de institutii, in final de presa si sufocata
apoi de dragostea opiniei publice care doreste de acum sa stie totul
despre ea.
In fine, totul se complica de acum si n-as vrea sa fiu
in pielea judecatorilor care vor trebui sa individualizeze pedepse in
cazul celor sapte si sa pronunte sentinte.”, susține el în comentariul
de pe Hotnews.ro
Deși am fost la concertul
lui Robbie Williams, tot ce pot să vă spun despre el sunt câteva detalii
răsfirate primite de la prietenele mele. Mi s-a transmis că a fost de
mare angajament concertul, că omul a făcut show și s-a declarat
impresionat de public, că a cântat, a dansat și de bine ce se simțea l-a
adus și pe taică-su pe scena la un moment dat. Să știți că am auzit
toate acestea de la prietenele mele care au fost la concert, ca și mine
dealtfel, dar care nu au trebuit să stea la coadă la băuturi. Pot spune
cu mâna pe inimă că, cel puțin parțial, au dreptate pentru că și eu am
auzit frânturi din concert printre behăituri, înjurături și alte
vocalize ale mulțimii disperate că a luat bilet la concert, dar în
schimb s-a trezit teleportată la coadă la Cocoșatu’, într-o zi cu mare
aglomerație. Per total, pot spune că Robbie Williams m-a impresionat și
de abia aștept să văd și eu concertul în altă parte, în alt oraș, în
altă țară. Așa că în urma concertului am rămas cu două sechele care mă vor
urmări în timp și pentru care sper să nu ajung să fac și terapie. Prima
sună cam așa: fată, niciodată, dar NICIODATĂ, să nu o mai faci tu pe
voluntara și pe rezolvatoarea de probleme. Suferă toată gașca de sete,
păi murim toate de sete și dacă e cișmeaua la doi metri, dar tu nu te
mai ridici din praf strigând ”lasă că mă duc eu”. Nu contează că salvezi
planeta, universul, că te premiază Arnold și cu Bruce Willis la un loc,
tu nu te mai ridici niciodată. Stai și suferi împreună cu grupul. A
doua problema e mai mult o uimire: cum reușește să rezolve cozile
Cocoșatu’ și să vândă atât de mulți mici la care mai primești și pâine
și muștar, ba chiar și o murătură? A făcut vreo școală de management
organizațional? I-a șoptit vreo păsărică secrete la care organizatorii
de concerte din România nu au niciodată acces? Cum? Bun, și acum să trecem la povestea propriu-zisă. Eu și alți 65.000 de
oameni am venit entuziasmați în Piața Constituției pentru ceea ce se
anunța a fi cel mai tare concert al anului. Nu că aș fi eu marea
filfizoancă (deși cred că e dreptul meu de a fi), dar aș vrea să nu mă
mai simt jecmănită la fiecare eveniment la care particip cu un fel de
naivitate și emoții. Deși lucrurile au degenerat cu siguranță în această
seară, îl felicit pe Robbică pentru prestația și devotamentul său.
65.000 de suflete au stat în condiții proaste, doar ca să-ți aplaude
talentul și nu ne-ai dezamăgit. Am cântat, am dansat, ne-am îmbrățișat
și ne-am pupat pe muzica ta. Și am făcut toate acestea chiar și la coadă
la apă. Da, apă plată, la peste 35 de grade. Let me hydrate you!!! Buba numărul 1: Cozi interminabile la barăcile
brand-uite frumos cu Banca Transilvania: un fel de uită jetonul, ia
cardul, colorata mâine-i gata. Îmi zic că trebuie să mă las cuprinsă de
spiritul evenimentului și mă așez frumos la coadă. 20 de minute mai
târziu eram posesoarea unui plastic cu ceva cash pe el. Hai că n-a fost
atât de greu, sunt obișnuită cu ceva cozi mai lungi. Oricare dintre voi
care a trecut pe la sediile administrațiilor de sector știe că-ți poți
lua liniștit concediu fără plată așteptând mântuirea sfântă. Pe fundal
tocmai ce terminase de cântat Delia. Da, mamă! Buba numărul 2: Nu a trecut mult de la consumarea
avidă a paharelor de apă că deja muream din nou de sete. Voluntară cum
spuneam că sunt, mă așez din nou la coadă. De data asta eram la vreo 20
de metri de unul din corturile de bâlci ale celor de la Ursus. Și stau,
mai stau, iar mai stau și văd că și alții pe lângă mine fac același
lucru. Pornim o caterincă, mai îmi făceam cu ochiul cu un domn simpatic
de lângă mine, în dreapta mea câțiva prieteni, lucrurile nu păreau atât
de deprimante. Aceleași 35 de grade afară și jumătate de oră mai târziu
deja s-au încins și spiritele. Au început îmbrâncelile, înjurăturile și
deja toată lumea se purta ca o gloată de neanderthalieni care acum a
văzut pentru prima dată un pahar de bere. 2 kile de sudoare în minus și
un Lemar mai puțin, iar eu eram la aceeași nenorocită de coadă. Ne hotărâm să ne băgăm picioarele în ea de bere (din spirit de
solidaritate mi s-a alăturat și restul găștii) și să mergem să-l vedem
pe Robbie. În cârd, plecăm spre centrul scenei. La periferia mulțimii
lucrurile erau aerisite, însă începeam să înaintăm tot mai greu. Cu
chiu, cu vai, ne plasăm într-un loc de unde aveam vizibilitate și eu și
prietenele mele de 1,50m (ei da, nu avem toate 1,70m și dacă am fi avut,
tot nu ne ajuta la mare lucru). Asta după ce am primit un cot în gură,
s-a vărsat bere pe mine și m-au pipăit mai mulți oameni decât aș fi vrut
eu vreodată. Dar vorba aia, așa e la concert, proasto care nu știi să
te distrezi. Buba numărul 3: Stăm undeva la 20 de minute și îmi
dau seama că nu voi rezista în mulțime fără să beau ceva, orice. Îmi iau
inima în dinți, îmi las prietenele pe poziții și mă hotărăsc să rezolv
problema. Dă-i iar și treci prin aceleași înjurături, coate și oameni
mofturoși, care ce să vezi, pare că nici ei nu se simțeau bine. Mă așez
la o altă coadă și parcă se dezlănțuie jihadul. De data asta îmi spun că
nu trebuie să plec de acolo fără ceva de băut, eventual de toți banii
pe care îi aveam pe nenorocitul ăla de card. Mai ceva ca în RATB,
stroșită, strivită, călcată, asudată, înjurată și boscorodită, ajung cu
chiu cu vai în fața individului care servea. Ăstuia deja îi citeam
disperarea în ochi, după ce dusese două lupte cu niște cefoși și un
scandal în care a trebuit să intervină paza și numai de hidratarea mea
nu-i ardea. Dacă până să se sesizeze mulțimea vindeau băuturile la
pahar, de la trei picioare în gură și o mamă trecută pe la toți sfinții,
dozele de bere zburau mai ceva ca păsăricile. Insist și iau totuși
și-un pahar cu apă. După calculele mele avea tot undeva la 35 de grade.
Remarc totuși că datorită sistemului stupid de plată, o procesare de
comandă dura undeva la aproximativ un minut. Prietene, ești nebun?!? Ce
urmează? Declarație pe proprie răspundere că îmi e sete? Aaaaaaaaaaa,
vreți și o bere? Păi atunci trebuie să completați formularul 6473 pe
care îl luați de la baraca 47 și pe care trebuie să îl aveți semnat de
către organizator și să nu uitați să veniți și cu ștampila și buletinul
xeroxat în paișpemii de exemplare. Sper că e clar!!! Mi-am revenit târziu în noapte când una dintre prietenele mele îmi
dădea cu înghețată pe la nas încercând să mă facă să îmi revin. Am cerut
trei beri, patru litri de apă, două cutii de Nirvana cu praline și
telefonul. Am băgat Robbie Williams pe Youtube și a fost mișto. Asta e
tot ce îmi mai amintesc.
