Prezentam fragmente din Rechizitoriul intocmit de procurori in 2007 in cazul militarilor implicati in mineriada din 1990.
La data de 11
iunie 1990, ca urmare a unei hotarari luate anterior de catre seful
statului si un grup de politicieni mai apropiati care il sprijineau (in
cadrul unei sedinte care a avut loc la Scrovistea), a fost convocata o
sedinta restransa la sediul guvernului, condusa de Ion Iliescu si
premierul interimar Petre Roman. Potrivit documentelor aflate
la dosar, la sedinta care a inceput la orele 16.00, la Palatul Victoria,
au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de
Interne, generalul Mihai Chitac, seful IGP, generalul Diamandescu
Corneliu, ministrul Apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu,
seful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, seful SRI, Virgil
Magureanu, primarul general al Capitalei, Dan Predescu, procurorul
general Gheorghe Robu, prim-vicepresedintele FSN Nicolae S. Dumitru si
altii. In aceasta sedinta s-a discutat despre eliberarea Pietei
Universitatii. Initial, s-a prevazut ca evacuarea acesteia sa aiba loc a
doua zi, in 12 iunie 1990, insa la propunerea invinuitului, generalul
Mihai Chitac, s-a decis ca aceasta actiune sa aiba loc in dimineata
zilei de 13 iunie 1990 la orele 04.00, pentru a se asigura politiei si
celorlalte forte armate implicate timpul necesar pentru pregatire.
Invinuitul general Mihai Chitac a cerut ca politia sa fie sprijinita de
armata, care sa asigure impiedicarea patrunderii populatiei in piata
dupa evacuarea acesteia. Generalul Vasile Ionel s-a opus, cerandu-i lui
Ion Iliescu sa nu implice armata in aceasta actiune, justificand ca
Ministerul de Interne poate sa foloseasca o parte din cei peste 11.000
de militari din trupele de paza si ordine. Acesti militari nu
erau dislocati insa numai in Bucuresti, ci si in alte orase ale tarii.
In aceasta situatie, Ion Iliescu a decis sa fie mobilizati si adusi in
piata cateva mii de muncitori (4.000-5.000) care sa stationeze acolo
pana la normalizarea situatiei, precizand ca, pe langa acestia, sa mai
fie pregatite pentru a interveni la nevoie inca unul sau doua schimburi.
Sarcina de a pregati si aduce muncitorii in piata a primit-o N.S.
Dumitru, toti participantii la sedinta fiind de acord cu aceasta
solutie.
Ministrul de
Interne, generalul Mihai Chitac, potrivit propriei declaratii, a primit
ordin de la presedintele ales, Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa
intocmeasca un "Plan de Actiune" pentru "eliberarea" Pietei
Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe, pe langa
fortele Ministerului de Interne, si trupe (politie militara) ale
Ministerului Apararii, dar si forte antitero apartinand SRI ori altor
structuri.
A doua zi, 12 iunie 1990,
in jurul orelor 10.00, la sediul Ministerului de Interne, invinuitul
Chitac Mihai s-a intalnit cu seful IGP - generalul Diamandescu Corneliu
si cu prim-vicepresedintele FSN, profesorul N.S. Dumitru, impreuna
punand la punct planul de evacuare a Pietei Universitatii. Generalul
Diamandescu a prezentat planul de actiune al politiei, iar N.S. Dumitru
s-a angajat ca va aduce muncitorii de pe platformele industriale Pipera,
23 August, IMGB etc.
La orele 12.00,
invinuitul, general Mihai Chitac, s-a prezentat la primul-ministru Petre
Roman, care a fost de acord cu "Planul de Actiune" pentru evacuarea
pietei, precum si cu efectivele preconizate sa participe la operatiune
(peste 1.600 de politisti si 18 autobuze, precum si efective ale
politiei militare si ale SRI). Potrivit declaratiei invinuitului Chitac
Mihai, premierul Petre Roman a avut o discutie telefonica cu Ion
Iliescu, dupa care i-a cerut ca, in cursul serii, sa organizeze o noua
sedinta cu sefii militari desemnati sa participe la actiune, urmand sa
prezinte in detaliu masurile de "eliberare" a pietei.
Tot atunci
invinuitul, generalul Chitac Mihai, a redactat "Planul de Actiune" care,
pentru a nu fi deconspirat, la cererea lui Petre Roman, nu a fost
dactilografiat. Potrivit mentiunii inscrise de invinuitul Chitac Mihai
"Planul de Actiune" a fost "intocmit pe baza Ordinului verbal al
Presedintelui ales al Romaniei Dl. Ion Iliescu, dat in sedinta din
11.06.90 ora 16.00. Discutat si aprobat verbal de Prim-ministrul
Guvernului Provizoriu - Dl. Petre Roman in sedinta din 12.06.90 ora
12.00".
Deosebit de cele mai sus aratate s-a stabilit ca in
seara zilei de 12 iunie 1990, din partea fostei Procuraturi Generale a
Romaniei, sa se prezinte pe postul national de televiziune un
"Comunicat" prin care sa se ceara politiei sa "restabileasca ordinea" in
zona Pietei Universitatii, comunicat care a fost transmis in aceeasi
seara, in numele procurorului general al Romaniei, de catre procurorul
Olteanu Ionel.
In cursul serii de 12
iunie 1990, incepand cu orele 22.00 pana la orele 24.00, la sediul
Politiei Capitalei a avut loc sedinta ordonata de premier, la care au
participat sefii sectiilor si sectoarelor de politie, precum si
reprezentanti ai autoritatilor civile implicate in evacuarea Pietei
Universitatii. La acea sedinta s-au facut precizari in detaliu privind
misiunile ce reveneau fiecarei formatiuni si categorii de participanti.
Concomitent, au fost convocati la sedii politistii si ceilalti militari
desemnati pentru a participa la evacuare.
Evacuarea pietei. Principalele evenimente din 13 iunie 1990
Potrivit celor anterior
hotarate si a planului de actiune, in dimineata zilei de 13 iunie 1990,
la orele 04.00, Piata Universitatii era inconjurata de fortele de ordine
dupa cum urmeaza: 1.400 militari din MI (650 cadre de politie, 500
militari in termen si 250 elevi), precum si 3 masini de pompieri;
efective din SRI (in numar neprecizat); 80 militari din Batalionul de
Politie Militara a MApN; 10 autosanitare cu personalul medical necesar
de la Ministerul Sanatatii.
Efectivele MI au fost
dotate cu scuturi din material plastic, casti metalice, bastoane de
cauciuc, iar cadrele de politie aveau asupra lor si armamentul din
dotare cu munitia aferenta.
Conform planului, la
orele 04.00 s-a realizat blocarea pietei cu 21 autovehicule grele si
cordoane din cadre de politie. Concomitent cu blocarea s-a realizat
patrunderea a doua detasamente formate din 300 militari in termen si 100
subofiteri de politie care au efectuat ridicarea baricadelor si a
materialelor ce blocau carosabilul. De asemenea, subofiterii de politie
au retinut persoanele care se aflau in corturi sau in jurul baricadelor
ori dormeau pe spatiul verde. Pentru protectia lucrarilor de degajare,
dispozitivul initial a fost intarit cu militari in termen si cu studenti
de la Scoala Militara Superioara de Ofiteri a MI.
Activitatea propriu-zisa
de degajare a pietei nu a durat decat cateva minute (cel mult 30 min.)
si a constat practic in demontarea si ridicarea corturilor si in unele
actiuni de curatenie. (...)
Din cercetarile efectuate
si documentele aflate la dosarul cauzei rezulta ca, pana la orele
07.00, au fost retinute 263 de persoane care au fost conduse pentru
cercetare, initial la arestul Serviciului Independent de Politie
Transporturi Bucuresti, iar ulterior la cazarma UM 0575 - Magurele, unde
urmau sa fie cercetate. Decizia de a fi dusi la unitatea militara din
Magurele (total ilegala) era cuprinsa in "Planul de Actiune" intocmit si
semnat de invinuitul Chitac Mihai si aprobat de fostul premier Petre
Roman. Din cercetari a rezultat ca nu a existat vreun temei legal in
baza caruia aceste persoane au fost retinute. (...)
Se impune a sublinia
faptul ca in cladirile unde se aflau studentii au patruns in acea
dimineata, in forta, mai multi politisti care le-au adus acestora
reprosuri ca sunt simpatizanti si sprijinitori ai manifestatiei maraton
din Piata Universitatii, motiv pentru care cativa dintre studenti au si
fost retinuti si transportati la cazarma de la Magurele.
Aflandu-se de actiunea in
forta a politiei, incepand cu orele 9.00 in piata au inceput sa se
adune grupuri de persoane (inclusiv studenti de la Universitate si
Institutul de Arhitectura) care protestau fata de retinerea
nejustificata a colegilor de facultate sau a participantilor la
manifestatie.
Impotriva acestora, dar
si pentru a ocupa Piata Universitatii, asa cum s-a stabilit initial, au
fost adusi cateva sute de muncitori de la IMGB, care au sosit in Piata
in jurul orei 10.00-11.00, scandand lozincile "IMGB face ordine" si "Noi
muncim, nu gandim!". Intre acesti muncitori si studenti a existat la
intrarea in Institutul de Arhitectura o adevarata confruntare, intrucat
unii dintre muncitori au incercat sa patrunda in incinta cladirii, dar
studentii au opus rezistenta. Prima consecinta a acestei confruntari a
fost spargerea geamurilor cladirii din zona usii de acces spre interior.
Aducerea in piata a
acestor muncitori in numar relativ mic (doar cateva sute) fata de ceea
ce se planuise anterior este consecinta esecului profesorului N.S.
Dumitru si a conducerilor FSN din intreprinderile nominalizate, inclusiv
a unor lideri sindicali, de a aduce in piata 4.000-5.000 de oameni.
(...)
Dupa orele 12.00 la
unitatea militara din Magurele s-a deplasat o echipa de procurori
impreuna cu seful IGP - generalul Diamandescu Corneliu, care i-au gasit
pe cei retinuti in timp ce erau obligati sa dea declaratii scrise.
Constatandu-se ca nu se poate retine in sarcina celor retinuti comiterea
unor infractiuni si ca nu pot fi emise mandate de arestare, generalul
Diamandescu i-a raportat ministrului Chitac Mihai, iar acesta a decis sa
fie eliberati.
Potrivit declaratiei
invinuitului Chitac Mihai, dupa aproximativ 2 ore de la punerea in
libertate a celor ilegal retinuti, presedintele Ion Iliescu i-a
telefonat intrebandu-l unde se afla cei retinuti in cursul zilei.
Ministrul i-a raportat ca au fost eliberati in jurul orelor 12.00 din
ordinul sau, insa acesta i-a reprosat faptul ca a decis sa-i elibereze
fara aprobarea lui. I-a raspuns ca nu a considerat ca este necesar,
"deoarece asta era treaba ministrului si era legala". Cei retinuti si
pusi in libertate au venit marea majoritate in oras si s-au alaturat
grupurilor de protestatari deja formate, starea de tensiune continuand
sa creasca.
In acest context, in
jurul orelor 15.30, intregul dispozitiv politienesc a fost retras in mod
nejustificat si astfel Piata Universitatii a fost treptat reocupata de
catre manifestanti.
Concomitent, o parte
dintre cei aflati in piata, la care s-au alaturat si alte persoane, s-au
dus la sediul Politiei Capitalei, SRI si MI, unde banuiau ca s-ar afla
cele 263 de persoane retinute in cursul diminetii, pentru a cere
eliberarea acestora, precum si la sediul TVR, pentru a solicita sa se
transmita corect si nepartinitor pe post evenimentele petrecute. (...)
Cercetarile care s-au
efectuat imediat dupa producerea evenimentelor s-au limitat numai la
cateva aspecte si ele nu au fost extinse asa cum se impunea, din cauze
de cele mai multe ori subiective, la toate faptele penale savarsite in
timpul mineriadei din iunie 1990.
Potrivit acestei opinii
care s-a conturat tot mai clar o data cu inceperea efectiva a
cercetarilor (in perioada 1998-2000) si s-a cristalizat dupa reluarea
acestora, in ultima perioada de timp s-a avut in vedere faptul ca pentru
cele peste 1.000 de victime, persoane retinute in conditii ilegale la
UM 0575 - Magurele si la Scoala Militara Superioara de Politie a MI,
pentru sutele de persoane agresate grav si foarte grav incepand cu
dimineata de 14 iunie 1990, pentru cele 4 persoane impuscate mortal de
fortele de ordine apartinand MI si MApN in noaptea de 13/14 iunie 1990
si pentru ranirea prin impuscare a mai multor persoane, pentru
devastarea sediilor unor partide politice, asociatii neguvernamentale,
redactii de ziare ori institutii de invatamant superior, nu s-au
efectuat la timpul potrivit cercetarile ce se impuneau si, prin urmare,
nu s-a aplicat legea penala impotriva celor raspunzatori de comiterea
acestor fapte.
In economia cercetarilor
efectuate un loc aparte apartine elucidarii imprejurarilor in care au
fost ucise prin impuscare cele 4 persoane si au fost ranite tot prin
impuscare alte 3. Astfel, a fost format prezentul dosar penal finalizat
prin Rechizitoriul din 18 mai 2000, cand au fost trimisi in judecata un
numar de 5 inculpati.
Prin Sentinta nr. 69 din
data de 30 iunie 2003 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia Penala,
ramasa definitiva prin Decizia nr. 69 din 16 februarie 2004 in dosarul
nr. 544/2003, a completului de 9 judecatori din cadrul Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea cauzei la Sectia Parchetelor
Militare in vederea completarii urmaririi penale.
