Istoria creştinismului a consemnat mult mai multe scrieri decât cele pe care astăzi le ştim ca părţi constitutive ale Bibliei. Dar capii bisericii timpurii au hotărât, la Conciliul de la Niceea din anul 325 după Hristos, desfăşurat sub patronajul împăratului Constantin cel Mare, ca doar patru evanghelii să fie recunoscute drept oficiale: ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Toate celelalte scrieri similare, în număr de aproape o sută, au fost respinse din diferite motive şi supuse ulterior condamnării ca eretice şi distrugerii sistematice. Ele au fost denumite “apocrife”, adică nerecunoscute ca texte aprobate de Biserică spre a face parte din “corpul” Bibliei. Dar unele s-au păstrat prin grote tainice ori acoperite de nisipurile deşertului african, rămânând secrete, peste secole, marii majorităţi a credincioşilor creştini, până când întâmplarea le-a scos la iveală. Libertatea vă prezintă astăzi principalele descoperiri de manuscrise biblice apocrife din ultimul secol.
Barabas susţine că Iuda a fost, de fapt, cel răstignit pe cruce
De curând, din capitala Turciei, Ankara, a venit vestea descoperirii unei scrieri botezate “Evanghelia după Barabas”, adică a răzvrătitului zelot care a fost judecat împreună cu Iisus Hristos, fiind eliberat de Pilat din Pont prin decizia mulţimii.
Având 52 de pagini şi fiind scrisă cu litere de aur pe piele de animal, evanghelia conţine câteva idei pe care biserica oficială le respinge categoric, pentru că atentează la însăşi esenţa creştinismului: Barabas se prezintă în propria “Biblie” ca fiind unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, susţine că Iisus a prezis apariţia profetului Mahomed şi că pe cruce a fost răstignit Iuda, trădătorul pe arginţi al Domnului, şi nu Hristos. Tot la Ankara au fost scoase la lumină şase papirusuri ce conţin extrase din Noul Testament şi un fragment din Evanghelia după Marcu. Datarea fragmentului ar putea indica, diferit de concepţia actuală, că Evanghelia după Marcu e cel mai vechi text dintre evangheliile cunoscute.
Evanghelia după Iuda face din trădătorul Domnului un erou
În anii ’70 ai secolului trecut, lângă aşezarea egipteană Beni Masah a fost descoperită Evanghelia după Iuda, un manuscris pe papirus, legat cu o curea de piele, datat din secolele III-IV după Hristos.
În urma autentificării, experţii au concluzionat că se află în faţa singurei copii cunoscute făcută după textul în limba greacă a Evangheliei după Iuda, a cărei existenţă fusese atestată de Sf. Irineu. În cele 16 capitole ale lucrării, Iuda se prezintă drept singurul discipol al lui Hristos care l-a înţeles cu adevărat. Mai mult decât atât, Iuda pretinde că trădarea sa a fost, de fapt, parte a planului Mântuitorului, denunţându-l romanilor chiar la solicitarea acestuia. Iuda s-ar fi sacrificat astfel pentru a împlini misiunea pământeană a lui Iisus. Textul evangheliei a apărut şi în limba română, în 2006.
În Evanghelia după Toma, Mântuitorul o apără pe Maria Magdalena în faţa lui Sf. Petru
În 1945, la Nag Hammadi, în Egipt, un ţăran simplu, Muhammad Ali al-Samman pe numele lui, a descoperit din întâmplare, într-o peşteră, 52 de texte ce conţineau multe dintre aşa-zisele evanghelii secrete, apocrife, nerecunoscute de Biserica creştină oficială.
Aceste scrieri sunt rodul unei secte foarte influente de la începutul creştinismului, cea a gnosticilor, ce susţinea în esenţă că mântuirea nu se obţine prin credinţa oarbă în patimile şi în Învierea lui Hristos, ci prin înţelegerea corectă a vorbelor şi mesajelor lui, cu alte cuvinte, prin cunoaştere. Printre cărţile descoperite se aflau Evanghelia după Toma, Evanghelia după Filip, câteva Apocalipse ale apostolilor, diferite de cea consemnată în Biblie, şi alte numeroase scrieri care scăpaseră, de bună seamă, distrugerii. Prima dintre evangheliile menţionate conţinea referiri absolut fascinante la locul Mariei Magdalena în cadrul comunităţii apostolilor ce-l însoţeau pe Mântuitor. Evanghelia lui Toma precizează astfel că Simon Petru, viitorul Sf. Petru, se arată deranjat de prezenţa unei femei între ei: “Mariham (n.r. - personajul a fost identificat de specialişti drept Maria Magdalena) să plece dintre noi, căci femeile nu sunt demne de viaţă”. Iar Iisus îi răspunde acestuia: “Eu însumi o voi conduce spre a o face bărbat, pentru ca şi ea să devină un spirit viu asemenea vouă, bărbaţilor. Căci orice femeie care va deveni bărbat va intra în Împărăţia Cerurilor”. Acest pasaj, împreună cu referiri asemănătoare din alte scrieri gnostice, l-a condus şi pe scriitorul Dan Brown în imaginarea unei adevărate conspiraţii, în cartea “Codul lui Da Vinci”, în care sunt implicate organizaţii secrete, al căror scop ar fi protejarea “sângelui regal” - adică a liniei de familie născute odată cu copilul (o fetiţă) pe care Iisus l-ar fi avut cu Maria Magdalena - de încercările Bisericii Catolice, prin structuri la fel de secrete, de a suprima toţi urmaşii lui Hristos. Evanghelia după Toma a apărut, în traducere, şi în ţara noastră, în 2003.
«Manuscrisele de la Marea Moartă», scrise de secta căreia i-ar fi aparţinut şi Mesia
Era anul 1947 când un tânăr păstor beduin, Mahomed ed-Dib, căutând o capră rătăcită, descoperea într-o grotă din regiunea Qumran, ce aparţine statului Israel de azi, pe ţărmul Mării Moarte, suluri de piele scrise în ebraică şi care aveau să devină cunoscute drept “Manuscrisele de la Marea Moartă”.
Timp de aproape un deceniu după aceea au tot fost descoperite şi în alte peşteri din zonă în jur de 40.000 de fragmente din peste 900 de cărţi ce s-au dovedit a avea o vechime de două milenii.
În sine, textele conţineau scrieri biblice referitoare la Vechiul Testament, dar şi fragmente despre organizarea comunităţii evreieşti ce trăise în zona Qumran. Iar cercetările au arătat că era vorba de secta esenienilor, una dintre cele mai influente, dar şi misterioase în lumea iudaică între anii 150 înainte de Hristos şi 70 după Hristos. Esenienii, care trăiseră în Qumran, constituiau ceea ce ei înşişi denumeau “Noua Alianţă”, considerându- se “Fiii Luminii”. Trăiau separaţi de restul societăţii, respectau cu stricteţe Legile lui Moise, ocupându-se cu studiul Cărţilor Sfinte, ducând o viaţă austeră, din care - cel puţin cei adunaţi la Qumran - excludeau femeile. Unii cercetători au susţinut, pornind şi de la unele texte precum “Cartea lui Enoh” sau “Evanghelia eseniană a păcii”, ideea că Iisus a trăit şi a învăţat în cadrul sectei respective, avându-l ca mentor pe Ioan Botezătorul. De fapt, unii îi definesc pe esenieni drept comunitatea în care “Ioan a predat, iar Iisus a ascultat”, multe dintre ideile şi pildele folosite ulterior de Mântuitor fiind preluate din gândirea eseniană. Toate acestea i-au dus pe unii la contestarea originii divine a lui Hristos, considerându- l doar un om - special, desigur - care a folosit ideile eseniene pentru propria lui doctrină. Sau, după spusele filosofului şi lingvistului francez Ernest Renan: “Creştinismul nu e nimic altceva decât esenismul care a avut succes”.
Mormântul lui Iisus, descoperit la Ierusalim?
Săptămâna aceasta, un grup de arheologi a anunţat descoperirea unui mormânt într-un cimitir creştin din secolul I după Hristos, în Ierusalim, care ar putea conţine rămăşitele pământeşti ale lui Iisus. Mormântul conţine mai multe osuare, pe capacul unuia dintre ele fiind menţionate cuvintele “Divine Iehova (n.r. - numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament), trezeşte- te!”. Mormântul a fost descoperit la doar 60 de metri de locul în care, în 1981, au fost găsite alte cavouri atribuite familiei lui Iisus, inclusiv al Mariei Magdalena.
