Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

Se afișează postările cu eticheta Catastrofă la nivel înalt (episodul 5). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Catastrofă la nivel înalt (episodul 5). Afișați toate postările

miercuri, 11 noiembrie 2009

Catastrofă la nivel înalt (episodul 5) - Cotidianul

Nicolae ManolescuImage via Wikipedia

[~Collage Sile thisMillennium~]
Catastrofă la nivel înalt (episodul 5) - Cotidianul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Motto Sile this Millennium :
"\\\\\\\\\\\\\\\"ISTORIE CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE \\\\\\\\\\\\\\\"este absolut firesc să fie o lucrare colectivă aşa cum sînt cele din Occident vremea lui Alberes a trecut."

Istoria literaturii române de Nicolae Manolescu

Catastrofă la nivel înalt (episodul 5)
















Un serial în mai multe episoade de Marin Mincu.

Obscurizarea materiei literare postbelice
Cu puţină pedanterie statistică, se poate constata - după cum s-a văzut - că N. Manolescu încropeşte extrem de sârguincios aproape 900 de pagini din lucrarea sa (adică circa două treimi), urmând îndeaproape indi­ca­ţiile şi sugestiile critice călinesciene. Practic, este vorba - cum am mai spus - de întreaga materie literară inves­tigată atent de Călinescu până la 1941. Observăm că, în continuare, el mai adaugă încă 572 de pagini (de la pagina 885 până la pagina 1457), adică aproximativ ceva mai mult decât o treime din întreaga lucrare, şi nu o jumătate cum va declara el, falsificând surprinzător lucrurile, în interviul din revista craioveană „Mozaic“:
„O istorie literară cum este a mea consacră pentru contemporani, adică pentru postbelici, aproape acelaşi spaţiu ca pentru scriitorii români de la Neacşu şi cu scrisoarea lui din 1521 şi până la Al Doilea Război“.
Nu se înţelege deloc cum 572 de pagini pot fi echivalente cu 885 („aproape acelaşi spaţiu“) şi e haz­lie această autoprezentare trium­falistă pe care şi-o face cu atâta con­vingere, manipulând naivitatea publi­cului şi nerespectând adevărul.
Din păcate, în secţiunea ultimă, ne­mai­având un ghid sigur de orientare structurală şi axiologică, el procedează abrupt, fără nuanţările teoretice ne­ce­sare, integrând ad-hoc toată literatura ce s-a produs după apariţia Istoriei lui Călinescu într-un singur calup nedi­ferenţiat, sub genericul „Contempo­ranii (1947-2000)“. Aici se fac depar­tajările cele mai simpliste, strict gene­raţionale („Generaţia ’40“, „Generaţia ’60“ şi „Generaţia ’80“), împrumu­tându-se această sugestie de la criticul Laurenţiu Ulici, care iniţiase, înaintea lui N. Manolescu, o istorie a literaturii postbelice (din care n-a apărut decât volumul Generaţia ’70, Albatros, 1995), unde se foloseşte de criteriul generaţiilor de creaţie (în sensul dat acestui concept de către Tudor Vianu), cu singura deosebire că, la Manolescu, apariţia unei noi generaţii este detec­tabilă din două în două decenii, şi nu la fiecare zece ani. O perspectivă ge­neraţională asupra poeziei postbelice am propus şi eu în lucrările mele, în­cepând cu cartea „Poezie şi generaţie“ (1975) până la sinteza ultimă „O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul XX“ (2007).
Cât de obsedat este N. Manolescu de Istoria lui Călinescu se poate deduce şi din amănuntul extrem de semni­ficativ că acesta observă foarte atent că marele istoric literar vorbeşte despre „Memorialişti“ în penultimul capitol al lucrării sale şi ca atare îl calchiază şcolăreşte şi aici, încheindu-şi şi el sinteza cu subcapitolul „Memorialişti de ieri şi de azi“. Obsesia „nomencla­torului critic“ călinescian devine tiranică. Astfel, dacă G. Călinescu are un titlu final, „Noua generaţie“, vom descoperi că şi aici îl mimetizează N. Manolescu cu „Noua literatură“, care este folosit în alt capitol şi în variantă inversată: „Literatura nouă“.
Desigur că - fără să mai insistăm asupra pla­gierii titlurilor călinesciene - ne mirăm de penuria terminologică a criticului care nu poate ieşi cu nici un chip de sub influenţa/obsesia covâr­şitoare a „Istoriei de la origini până în prezent“, nefiind capabil să propună nimic personal. Astfel, prin plagierea con­stantă - fie aceasta şi involuntară -, N. Manolescu consacră validitatea neştirbită „până în prezent“ a Istoriei lui G. Călinescu.
Citeşte şi: Catastrofă la nivel înalt (episodul 1)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 2)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 3)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 4)

Reblog this post [with Zemanta]

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor