A murit tovarășul Podeanu!
Lumea noastră are nenumărate fețe. Domină și supraviețuiește, mai ales, cea gonflată de „autorități”. Dacă în manuale, în comunicatele oficiale, în comemorări și în articolele presei de serviciu domină trăsăturile morale și faptele de erou, copiii și oamenii cuminți la gîndire încep să se închine sau să pronunțe respectuos numele unui ticălos. Și povestea intră încet, uneori, definitiv, între nedreptățile și falsurile cu care supraviețuim.
Scriu toate acestea pentru că la emisiunea România 9, în seara în care a apărut știrea despre moartea lui Mihai Pacepa, Mircea Dinescu a bătut cîmpii cu grație despre subiect. Nu sunt doctor în Pacepa și nici n-am mai putut adăuga nimic despre personaj.
„Tovarșul Podeanu”, pe numele său adevărat Mihai Pacepa, era un nemernic tînăr, cu silă de carte și cu mare drag de putere. A intrat în Securitate mînat de o dorință nebună de afirmare, a călcat pe cadavre și a ajuns numărul doi în serviciul de spionaj al României comuniste. Pentru caracterul său împuțit mai era poreclit și ”Șobolanul”. „Tovarășul Podeanu”, alias Șobolanul, era capabil de cele mai cumplite nemernicii. Cînd s-au facut caracterizările pentru pentru delegarea la Congres și alegerea în Comitetului Central, „tovarășul Podeanu” a entuziasmat tot corpul de spioni români aflat în Centrală. Tot activul s-a întrecut în elogii, în a sublinia trăsăturile patriotice, în a preamări faptele și caracterul unui adevărat ostaș devotat țării sale. La nivel înalt,„tovarășul Podeanu”, capul spionajului românesc, și-a făcut un loc sigur lîngă Nicolae și Elena Ceaușescu. Din fondurile pentru cheltuielile operative ale serviciului românesc de spionaj, vreme de cîțiva ani a cumpărat cadouri nenumărate, blănuri, parfumuri, electronice, băuturi, bijuterii. Cadorisea la greu și punea de o parte cît putea. Aducea mai multe pentru familia lui Ceușescu și mai puține pentru ceilalți membri ai Comitetului Politic Executiv. Dar, suficient de multe și pentru aceștia pentru a se bucura de încrederea lor. Există ofițeri care spun că miza lui Mihai Pacepa a fost ca din director adjunct să preia conducerea deplină a spionajului românesc. Numai că, în 1978, în locul lui Nicolae Doicaru, la conducerea Centrului de Informații Externe a fost numit generalul locotenent Alexandru Dănescu, om de contabilitate, care nu știa mare lucru despre spionaj dar se pricepea la cifre și la conturi. El a debutat la DIE cu un control sever al modului în care erau folosiți banii destinați serviciului operativ. De aici, a început nenorocirea lui Podeanu. Lipsea o groază de bani. Cea mai mare gaură era legată de un tir cu marfă importată din Kuweit. Erau cantități mari și multe lucruri scumpe, electronice, bijuterii, blănuri, aur și pietre prețioase, covoare și mobilier. Se strîngea lațul și, pentru a evita deznodămîntul, „tovarăsu Podeanu” a defectat în Germania. S-a predat la ambasada americană de la Bonn (24 iulie 1978).
În zilele imediat următoare, la sediul DIE, au avut loc ședințe de înfierare a tovarășului Podeanu. Un escroc, un șarlatan, un avar, un agent dublu, un laș, un spion nenorocit, un trădător! Cazul Pacepa a fost prelucrat în toate organizațiile de partid ale Securității, ale Miliției și ale Ministerului de Externe. Nenorocirea cea mai mare s-a produs cînd „dobitocul de Postelnicu” a decis retragerea tuturor spionilor români de peste graniță. Pentru mulți acoperiți, asta a fost nenorcirea vieții lor. Cei mai mulți au izbutit să ajungă acasă înainte ca Mihai Pacepa să fie debrifat și să predea lista cu unii dintre ei. Pe mulți nu-i cunoștea și nu avea numele lor și nu-i putea deconspira. Lista completă a fantomelor românești din SUA a fost predată americanilor mult mai tîrziu de Ioan Talpeș și cu acordul lui Ion Iliescu, în ideea de a dovedi loialitatea României față de aliați.
Există mulți doctori în Mihai Pacepa. Unii se întrec în a-l face mare spion, erou și bombă informativă pusă la zidurile comunismului din Europa de Est. Alții nu-l scot din jigodie și trădător de ultimă speță.„Tovarășul Podeanu” a avut nenumărate fețe. El a primit de la Nicolae Ceaușescu sarcina de a coordona operațiunea de eliminare a adversarilor lui Iosip Broz Tito, refugiați la București. „Tovarășul Podeanu”, așa cum am publicat în Evenimentul zilei (1999), a condus operațiunea în care cei doi disidenți sîrbi au fost executați la București, la Hotelul Dorobanți. Un al treilea a fost reținut pe drum, în apropiere de Craiova. Tot „tovarășul Podeanu” a fost cel care a încercat să găsească un logodnic pentru Zoe Ceaușescu. Dar, cu condiția să arate bine, să fie de origine sănătaosă, să fie deștept și cu șanse de promovare. Tot Șobolanul s-a ocupat de editarea cărților Elenei Ceaușescu la diverse edituri, de vizitele celor doi în diverse țări ale lumii.
Există și o perspectivă eroică asupra „tovarășului Podeanu”. Ea a fost susținută de americani și a fost bătută în cuie și la București.
„Alte controverse s-au iscat în jurul lui Ion Mihai Pacepa cu ocazia reabilitarii lui judiciare, prin decizia 21 din 7 iunie 1999 a Curții Supreme de Justiție, care a casat sentința de condamnare la moarte din 1978 și, ca urmare, a decis să-i fie restituită averea confiscată în România (tablouri, sculpturi, alte obiecte de artă). În urma unei alte decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 19 august 2004, Serviciul de Informații Externe i-a redat gradul de general-locotenent în rezervă. În baza unei adrese a SIE, în 21 aprile 2005, Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne i-a recunoscut lui Pacepa o vechime în muncă de 41 de ani, din care 27 desfășurată în „condiții speciale” (grupa I de munca) și o pensie de circa 10.000 de lei. Acesteia i se adaugă o altă pensie din partea statului american, de 4.000 dolari, inclusiv pentru activitatea sa la Casa Alba, unde ar fi fost consilier al lui Ronald Reagan, artizanul distrugerii „Cortinei de Fier” (Marius Oprea, A murit un trădător sau un erou?)
Un ofier la pensie, sătul de vînturarea cu iz eroic a numelui celui care i-a fost șef, a încercat să reconstituie un portret complet al „tovarășului Podeanu”. Și, la despărțire, mi-a zis:
–De la ăsta am auzit prima dată în viața mea ordinul că emigrația românească din străinătate, diaspora cum îi zice acum, trebuie măcinată, spartă, dezbinată și îngrozită. El zicea că ăia fugiții ascund principalii dușmni ai comunismului în
