Isărescu a demonstrat inaplicabilitatea Codului Fiscal - Categorie: Economic-financiar - Creat: Vineri, 24 Iulie 2015 15:07 - Scris de Dan Marin - Sursa : Curentul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ziarul Curentul

Isărescu a demonstrat inaplicabilitatea Codului Fiscal

Categorie: Economic-financiar

Creat: Vineri, 24 Iulie 2015 15:07

Scris de Dan Marin

Şeful Băncii Naţionale a atras atenţia asupra pericolelor din noul Cod. „Pachetul acela de măsuri care prevăd reduceri de taxe și impozite este din punct de vedere economic și financiar inaplicabil. Eu regret faptul că un cod fiscal, care are foarte multe elemente bune, dar cuprinde și aceste reduceri de taxe, este pus în dezbatere publică cu acest pachet de reduceri. Este vorba de pachetul de reduceri și faptul că toate ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. Păi sunt 2,3% din PIB, impact pe deficit”, a spus Mugur Isărescu într-o declarație de presă.

„Nu numai că sunt 17 miliarde de lei, dar te gândești de unde le iei. Că după necazurile din trecut, băncile sunt supraexpuse pe datoria statului român. Deci trebuie să te duci în străinătate”, a mai adăugat guvernatorul BNR. 

În opinia sa, Codul Fiscal conține și măsuri bune pentru economie, însă impactul bugetar de 2,3% din PIB pe care îl presupune aplicarea sa de la 1 ianuarie 2016 va produce „deraieri importante ale economiei românești”. El a precizat că nu a luat în calcul și majorările de salarii anunțate pentru sectorul bugetar, care ar mai aduce un impact de 1,3% din PIB.

"Cum putem aplica aceste măsuri fără să negociem cu partenerii internaționali. Avem deja creștere de 4%! Unde vrem să ajungem? La 8%? Ne țin motoarele pentru așa ceva? Noi suntem la 4% (creștere economică) la viteză de croazieră. Ar trebui să stăm pe pilot automat, dar noi vrem să tragem brusc de manșă. 2,3% din PIB. (...) Este o mișcare brutală, de proporții, care în condiții de creștere economică nu își are rostul. Când ai creștere economică nu îți trebuie deficite mai mari. Trebuie să ții resursele să le cheltuiești când economia scade", a mai spus Isărescu.

Guvernatorul BNR a subliniat faptul că discuțiile din ultima vreme pe marginea Codului Fiscal dovedesc faptul că fundamentele economice nu sunt înțelese nici la 25 de ani de economie liberă, și a punctat șase lucruri pe care ar trebui lămurite.

"Câte am auzit în ultimele 10 zile și câte am citit de la formatori de opinie, mă pune tare pe gânduri. Mi-am notat 6 lucruri care, dacă erau clarificate, nu mai duceau la aceste discuții. O discuție în care criteriile economice sunt amestecate cu cele politice, sociologice, nu duce la nimic", a punctat șeful BNR.

În acest context, el a menționat că unul din aspectele insuficient cunoscute este cel legat de "cum este condusă o economie de piață". "Este condusă prin politici. Instrumentul principal de conducere este politica fiscal bugetară, care cuprinde și partea de taxe și partea de cheltuieli", a subliniat Isărescu.

În opinia acestuia, discuțiile privind o deviere de 0,1% — 0,2% de la traseul stabilit nu reprezintă doar o problemă de finanțare, ci și de deviere de la politicile anunțate. "Conducerea economiei de piață se face prin politici fiscal-bugetare, și aici deficitul este esențial. O deviere de două puncte într-un an ...se înroșesc (ecranele instituțiilor financiare — n.r.), apar semnale de alarmă: ce e cu avionul ăsta? A plecat de la București la Bruxelles și unde vrea să ajungă...la Polul Nord? Deviațiile de la aceste principii se penalizează, se ia carnetul de conducere...se consideră că nu știi să conduci!", a punctat Isărescu.

Potrivit guvernatorului BNR, in momentul în care vrei să ieși din țintele stabilite, e ca și cum ai schimba ruta unui avion, și trebuie să îți anunți internțiile. "Dacă vrei să ieși din ruta stabilită, trebuie să spui...uite, când ajung la creștere economică de 4%, trec pe pilotul automat. Înseamnă că deficitul de 1% este o normalitate. Dacă vrei să ieși din el, să treci de la 4% la 5% trebuie să demonstrezi că ai cu ce, ai combustibil, ai motoare puternice. Negocierile sunt foarte grele", a mai spus oficialul BNR.

Un al doilea element care, în opinia guvernatorului, trebuie clarificat, este cel legat de faptul că politica fiscal bugetară trebuie să fie anticiclică. "Și aici se ia carnetul de conducere, dacă nu vrem să o învățăm", a subliniat Isărescu. El a amintit de introducerea cotei unice în 2005, care a fost o măsură prociclică, mai ales că s-a optat pentru 16% și nu pe 19%, care a dus la crearea unui deficit structural, care a fost acoperit din intrările de capital. Și politica din 2008 a fost tot prociclică, a subliniat Isărescu, însă nu trebuie să recidivăm în 2016.

Viteza creșterii economice și convergența către țările dezvoltate este un alt aspect care duce la dispute în societate, susține guvernatorul. În opinia sa, obsesia pentru o creștere rapidă, fără a se ține cont de macrostabilitate, ar putea produce un derapaj foarte costisitor. "Trebuie să iei vagoanele să le repui pe șină. Pierzi timp, ani de creștere economică", a subliniat șeful BNR.

Ideea conform căreia "nu putem crește economic fără deficit" este, de asemenea, contestată de guvernator. "De unde ne-a intrat prostia asta în cap și nu scăpăm de ea?", s-a întrebat Isărescu, menționând că de câțiva ani economia României crește fără deficite, anul acesta fiind aproape pe surplus. În schimb, el a avertizat că se intenționează accentuarea deficitele bugetelor sociale, care și așa sunt foarte mari, pe considerente politice, electorale.

Blamarea creditorilor internaționali pentru faptul că ne limitează sfera de decizie, "pozițiile deseori arțăgoase" ale autorităților române în relația cu aceștia au împiedicat România să obțină un rating de tip A de la agențiile de evaluare financiară, deși a avut performanțe bune în ultima vreme, a mai punctat guvernatorul la capitolul lucruri care sunt greșit înțelese în dezbaterea economică. "Costul finanțării este esențial, poate să îți mănânce 2 — 3% din PIB dacă nu ești atent cu creditorii. Pe ce motiv ar trebui să stricăm relația cu Fondul, cu UE? Avem senzația că ne exploatează?", a întrebat guvernatorul.

În plus, faptul că decidenții nu au ținut cont de analiza fiscal bugetară și de rolul Consiliului Fiscal reprezintă un semnal de alarmă. "Pentru mine este alarmant faptul că s-a discutat câteva luni zile de Codul Fiscal și nimeni nu s-a uitat pe site-ul Consiliului Fiscal. Să vedem, ce spun acolo? (...) Este adevărat că este un aviz consultativ, dar să nu te uiți la aceste estimări este un semnal de alarmă și pentru noi ca economiști, dar și pentru alții", a mai spus Mugur Isărescu.

Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca

Motto: “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” (teolog Nichifor Crainic).

Biserica din satul Drăgănescu se singularizează printr-o serie de întâmplări pe care le-am putea numi de-a dreptul miraculoase. Un prim miracol a fost că biserica a putut fi pictată de Părintele monah Arsenie Boca (1910-1989), cel care prevăzuse încă dinainte de 1945 că “şerpi veninoşi vor stăpâni România multă vreme”. El însuşi a fost arestat  de “şerpii veninoşi” cam două săptămâni în vara anului 1945 (când stareţ înlocuitor la Sâmbăta i-a fost pr. Serafim Popescu), apoi anchetat de Iosif Kaluşek (şef al Securităţii din Braşov) în 1946 după o predică în care spusese că “lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate”, în sensul că Păstorul îi va ajuta pe cei credincioşi (oile sale) să scape de lupii atacatori. În 1948 acelaşi Iosif Kaluşek îl arestează de Sf. Paşte vreo două luni spre a împiedica să mai vină miile de oameni la Mânăstirea Brâncoveanu să-i asculte predicile, fapt care l-a făcut pe Mitropolitul Nicolae Bălan să-l mute de la Sâmbăta de Sus la Mânăstirea Prislop pe 22 noiembrie 1948.

Şi de la Prislop, după ce refăcuse locurile găsite în paragină şi construise o clopotniţă în stil athonit (cum avea să construiască şi la Drăgănescu), din cauza multimii de pelerini, protosinghelul Arsenie Boca este dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră de poliţia secretă având “majoritatea absolută a cadrelor de conducere, a anchetatorilor, torţionarilor, directorilor de închisori şi şefilor de lagăre formată din evrei”(Radu Theodoru, România ca o pradă, Bucureşti, Ed. Lucman, 2005, p.285). Ion Varlam observase că regimurile susţinute de teroarea exercitată de o poliţie secretă sînt conspirative. De aici ar decurge pseudoidentitatea oamenilor săi de frunte precum Teohari Georgescu, Vasile Luca, Silviu Brucan, Paul Cornea, Leonte Răutu, Andrei Oişteanu, Alexandru Nicolschi, etc. (I.Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, Ed.Vog, Bucureşti, 2004, p.66). Tot el consemnează că în Regatul României s-a făcut pentru prima dată procesul antisemitismului în 1945-1946, când evreii au obţinut de la ocupanţii sovietici judecarea şi condamnarea tuturor acelora pe care ei i-au desemnat ca vinovaţi. A doua oară procesul antisemitismului a avut loc în Republica Populară Română între 1948 şi 1952, urmărindu-se în plin stalinism “culpabilizarea colectivă a românilor”, ceea ce a servit ca pretext terorii prin care s-a instalat totalitarismul comunist (v. I. Varlam, op. cit., p.454).

În anii cincizeci Lucian Blaga depunea pe ascuns mărturie asupra vremurilor în care s-a urmărit “distrugerea sistematică a spiritului care a luat trup printre noi” (Luntrea lui Caron). În romanul său de sertar, cel bătut în anchetele Securităţii la ceasul când trebuia să primească Premiul Nobel scria că “dezmoşteniţii pământului” îşi făcuseră loc pretutindeni (Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, 1990). Mărturia fostului său student, I.D. Sârbu, închis fără vină vreme de opt ani, este mai limpede decât cea a lui Blaga: “între 1945 şi 1960 în timp ce cărturarii noştri erau daţi afară de peste tot (mulţi dintre ei duşi la Canal sau Sighet) întreaga presă stalinistă, filozofia ocupanţilor, agitaţia şi propaganda noii religii, teatrul, filmul, cadrele din cultură, creierele din securitate fuseseră umplute până la refuz de fiii neamului prin excelenţă victimă a fascismului” (I.D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Ed. Scrisul românesc, Craiova, p.99). După Ion Varlam, comandamentul efectiv al aparatului de teroare şi diversiune, aflat la ordinea Kremlinului (Pseudoromânia, 2004, p.IX), ar fi aparţinut Secţiei ideologice a CC al PCR în care până la mijlocul anilor optzeci “n-ar fi pătruns nici un etnic român” (Pavel Câmpeanu, rev. “22”, Nr.9/2001).

Părintele Arsenia Boca a fost închis  din ianuarie 1951 până în martie 1952 în lagărul de muncă forţată numit Canalul Morţii din cauza numărului nesfârşit de deţinuţi fără vină ucişi acolo. În februarie 1951 Patriarhul Justinian Marina a încercat zadarnic a-l determina pe ministrul de interne Teohari Georgescu/ Baruh Tescovici să-l eliberareze de la Canal pe călugărul nevinovat (v.G. Enache, A. Petcu, Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice, Ed. Partener, Galaţi, 2009, p.47). Văzându-l scăpat cu viaţă după atâtea persecuţii şi arestări, Patriarhul şi-a manifestat uimirea şi admiraţia sa faţă de Părintele Arsenie Boca spunând: “Nu ştiu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat şi mereu eliberat, şi de fiecare dată iese mai luminat” (Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.340).

Considerat de mercenarii ocupantului sovietic drept “agent mistic”, calvarul suferinţelor preotului (pus să ţină liturghia dis-de-dimineaţă să nu ajungă oamenii la slujbă şi nevoit să interzică pelerinajul credincioşilor ortodocşi la Mânăstirea Prislop) a reînceput cu anchetarea de Rusalii în 1953 (v.Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, ingr. de Ion Cişmileanu, Ed. Agaton, Făgăraş, 2005, p.33), continuând după doi ani cu arestarea şi anchetele (8 declaraţii smulse prin tortură) ce au durat mai mult de jumătate de an, din septembrie 1955 până în aprilie 1956, ocazionate de arestarea celor 340 de măicuţe de la Mânăstirea Vladimireşti de către 220 de securişti conduşi de cpt. Eibenschutz si de generalul rus Al.Nicolschi/Nicolau (v.G. Enache, A. Petcu, Monahismul ortodox şi puterea comunistă, Galaţi, 2009, p.80-81).

După doi ani, maiorul Kasza Josif, şeful Direcţiei Regionale a Securităţii din Hunedora îi deschide preotului Arsenie Boca un nou dosar de urmărire pe 12 ianuarie1958, pentru ca totul să culmineze cu scoaterea abuzivă din preoţie în primăvara anului 1959, act “reparat” la nouă ani de la moartea sa martirică din 28 noiembrie 1989. Despre stareţul Mânăstirii Brâncoveanu, rectorul Academiei Teologice din Sibiu (licenţiat şi doctor al Universităţii din Cernăuţi) avea să scrie că “Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, adică o personalitate de o statură monahală cum n-a mai avut Biserica noastră Ortodoxă Română” (pr. prof. dr.Dumitru Stăniloaie).

Cum altfel decât miraculoasă poate fi aşadar considerată aprobarea din 1967 ca pictura micii biserici de la Drăgănescu să fie executată de zugravul Arsenie Boca, numit pe drept cuvânt “cel mai mare duhovnic din Biserica ortodoxă românească a secolului XX”, în condiţiile în care darul duhovnicesc l-a exercitat într-un climat extrem de ostil, într-o permanentă hărţuire din partea Securităţii înfiinţată în 1948 de Ana Pauker/Hanah Rabinsohn împreună cu alţi agenţi N.K.V.D/K.G.B. Părintele Nicolae Streza observase în volumul său de amintiri că nimeni nu va putea “contabiliza numărul miilor de credincioşi care, căutându-l pe Părintele Arsenie Boca, au bătut drumurile spre Sâmbăta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucureşti, spre Drăgănescu, cu eforturi mari, uneori cu teama de a nu-i face rău, fiind mereu supravegheat” (pr.N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşească, M-rea Petru Vodă, Neamţ, 2009, p.22).

Un alt fapt de mirare este că pictura bisericii din satul Drăgănescu a apucat să fie văzută de poetul mistic Nichifor Crainic (1889-1972), şi el, ca şi Părintele Arsenie Boca, scăpat cu viaţă din condiţiile de exterminare impuse după gratii deţinuţilor de Securitatea condusă de generalul N.K.V.D. Boris Grumberg, alias Al. Nicolschi/Nicolau. De la maica Zamfira aflăm de vizita din 1971 a fostului academician epurat din înalta instituţie odată distrugerea planificată a tot ce a însemnat până în 1948 valoare culturală românească. Tot ea păstrează si publică scrisoarea în care autorul Nostalgiei Paradisului comunica Părintelui Arsenie Boca, în jurul căruia se născuse în anii patruzeci “mişcarea religioasă de la Sâmbăta de Sus”(pr.N. Streza, op. cit), bucuria avută la vederea picturii Bisericii Drăgănescu, “pecetluindu-i” astfel valoarea (v. Monahia Zamfira Constantinescu, Notă, în vol. Cărarea Împărăţiei, ed.II-a, Deva, 2006, p.332-333, ediţia I-a, 1995).

Ascuns de urmăritorii săi din armata sovietică, academicianul Nichifor Crainic fusese adus de la Sibiu de preotul ieromonah Arsenie Boca şi găzduit în vila Mitropolitului Nicolae Bălan (v. N. Crainic, Memorii, vol.II, Bucureşti, 2002, p.37-40) în prima iarnă de ocupaţie rusească a Regatului României. Se pare că Petru Groza ar fi încuviinţat ascunderea fugarului în mânăstirea de la Sâmbăta de Sus spunând că “omul acesta [poetul şi teologul Nichifor Crainic] trebuie păstrat pentru neamul românesc” (v.Părintele Arsenie Boca, Despre Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.332). Pe când era oaspete Părintelui Arsenie Boca, directorul revistei Gândirea s-a ocupat de “verificarea traducerilor din primul volum al Filocaliei” (G. Enache, Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice, Ed. Partener, Galaţi, 2009, p.62).

Iată ce-i scria în 1971 teologul Nichifor Crainic fostului stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu care reînviase „cu viata si cu propăvăduirea sa duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru” (Dumitru Stăniloaie, în Prefaţa la vol.III al Filocaliei, Sibiu, 1947):  „Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971). Rândurile faimosului teolog profesor, distins cu titlul Doctor honoris cauza al Universităţii din Viena, tipărite de monahia Zamfira Constantinescu în prima ediţie a Cărării împărăţiei (Deva, 1995) au avut darul să pună o oarecare stavilă celor care, invocând reguli pe care nu le-au înţeles în spiritul lor, au căutat, fie să treacă pictura Părintelui Arsenie Boca sub tăcere, cum s-a întâmplat la sfinţirea oficială a Bisericii de la Drăgănescu pe 2 oct. 1983, fie să o denigreze pentru noutatea viziunii. Probabil din 1983 datează eseul Geneza picturii, găsit printre manuscrisele rămase în chilia de la Sinaia, document revelator în ce priveşte gândirea teologală a Părintelui Arsenie Boca (v.Biserica de la Drăgănescu, “Capela Sixtină” a ortodoxiei româneşti, Deva, 2005, p.15-19).

Ȋn 1950 Patriarhului Justinian Marina îi reuşise mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictură bisericească de la Ministerul Cultelor, numit de el “Securitatea popilor”. Probabil că fără această trecere n-am fi avut azi nici frescele şi mozaicurile Olgăi Greceanu de la Mânăstirea Antim, nici “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Drăgănescu de faimosul preot ascutat de mii de oameni la Mânăstirea Brâncoveanu şi apoi la M-rea Prislop.

Miraculoasă este însăşi supravieţuirea monumentului de artă pe care-l reprezintă micuţa biserică aflată la vreo 30 de km de Bucureşti. E suficient să ne gândim că ea se află pe malul lacului de la Mihăileşti, unde Mefisto şoptise tiranului (ca spre sfârşitul Faustului goethean) să construiască un port, neapărat în locul bisericii, si nu în altă parte. Ceauşeştii voiau distrugerea Bisericii Părintelui cu o furie nestăpânită. Ceea ce a dus în primăvara anului 1989 la pălmuirea monahului Arsenie Boca în mijlocul bisericii în sfânta zi de Paşte. Înverşunarea lor împotriva călugărului iconar care s-a opus cu fermitate dărâmării Bisericii de la Drăgănescu nu s-a stins până nu l-au condamnat la o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus).

În categoria miraculosului intră şi supravieţuirea picturii Bisericii executată de Părintele Arsenie Boca în ultimii douăzeci de ani ai vieţii sale. Fiindcă din interiorul Bisericii din Bălteni (Dâmboviţa) au dispărut “figurile impunătoare ale sfinţilor” realizate pe cheltuiala şi cu efortul Olgăi Greceanu în anii 1945 şi 1946 ajutată fiind de Eduard Săulescu şi Theodora Cernat-Popp. În 1972 fresca a fost refăcută de Olga Greceanu (v. prof. univ. dr. Adina Nanu, Olga Greceanu, album editat în 2004 de Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti, p.49). Din păcate, pictura Bisericii din Bălteni care prin “ritmul cumpănit al compoziţiei de o sobră şi gravă armonie” îi păruse Adinei Nanu că “învăluie şi linişteşte sufletul privitorului ca o rugăciune” n-avea să scape decât într-o primă instanţă de furia destructivă a dărâmătorilor de biserici specializaţi în terorizarea populaţiei (nu numai) cu doctrina materialismului-dialectic. Frescele Olgăi Greceanu pictate în Biserica din Bălteni n-au mai putut supravieţui valului distrugător al inculturii sub aparenţe bine-voitoare.

Pe 5 septembrie 2010, anul centenarului naşterii Părintelui Arsenie Boca, un preot venise cu soţia să vadă pictura Bisericii Drăgănescu. Eram şi eu acolo, poate ajunsă în acea zi ca să nu ratez întâlnirea cu soţia acelui preot. Fiindcă de la ea am aflat că trecerea Părintelui Arsenie Boca era însoţită de atâta veneraţie încât credincioşii îi atingeau pe furiş veşmintele. În ce-l priveşte pe bătrânul preot care tot găsea defecte picturii bisericii, văzându-l aşa de ostil, nu m-am putut reţine să-i citez o spusă a Părintelui Arsenie Boca: “Să nu pronunţaţi prea des numele meu că pe unii îi arde”. Asta pentru că de la acel specialist în pictură bisericească aflasem (fără să doresc acest lucru) nişte aşa-zise neajunsuri ale picturii. Vezi Doamne, culorile vesmintelor nu corespundeau canoanelor, şi nici feţele sfinţilor nu erau pe placul preotului venit din Bucureşti, care tocmai îmi spusese că face parte din Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei. Noroc că în 1971 fostului profesor de teologie la Universitatea din Chişinău şi din Bucureşti aceeaşi pictură îi plăcuse.

Dacă Nichifor Crainic nu si-ar fi exprimat în scris entuziasmul pentru scenele pictate în biserică de Părintele Arsenie Boca, cine ştie dacă soarta lor n-ar fi fost aceeaşi cu soarta frescelor Olgăi Greceanu care din 1992 au încetat (cu acordul Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei) să existe pe pereţii Bisericii din Bălteni (Dâmboviţa). Uimitoare pare şi profeţia Părintelui Arsenie Boca prevăzând ostilitatea oficială care se va prelungi şi după moartea sa. El a spus: “Ierarhia B.O.R. îşi va face de lucru cu mine şi după moartea mea” (pr. N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşască, 2009, p.223).

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate

Germany: Merkel attends gala opening of Bayreuth Festival

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Mana de fier in manusa de catifea - ultima sansa a R.Moldova - Duminica, 26 Iulie 2015, ora 06:25 - Ioana Ene Dogioiu , Senior editor Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Actualitate > Europa > Moldova

Mana de fier in manusa de catifea - ultima sansa a R.Moldova

Duminica, 26 Iulie 2015, ora 06:25

Ioana Ene Dogioiu

Senior editor Ziare.com

Povestea parcursului in dificultate al Maiei Sandu catre sefia Guvernului Republicii Moldova suna cam asa: mari barbati politici ai tarii, care si-au dat cu varf si indesat masura capacitatii de a tine corabia dreapta, care tin tara in criza politica de saptamani bune au crezut ca au gasit o vitrina ideala.
Tinerica, frumusica, cu CV curat, adica mai romaneste o papusica pe care sa o manevreze ei cum doresc, lasand aparenta unei reale schimbari de paradigma. Si cand colo, dna Sandu s-a dovedit o femeie cu multa substanta, verticala si deloc ametita de perspectiva functiei spre care nu s-a repezit neconditionat. O mana de fier intr-o manusa de catifea.

Asa ceva nu e de acceptat si revelatia a provocat furia "dinozaurilor", dupa cum arata declaratiile liderului liberal moldovean Mihai Ghimpu pentru ProTV Chisinau.

Formulari de tipul "Maia Sandu nu trebuie sa-mi vie ca un rege", "Trebuie sa indeplineasca ideile mele, nu eu pe ale ei", "Nu suntem la gradinita ca sa-mi spui mie imi place mancarea asta, asta nu-mi place", "Nu-i mai desteapta decat noi" arata o mare furie, dar, imi pare rau sa o spun, si o teribila ingustime a gandirii. Si nu face decat sa confirme faptul ca, in loc de papusica trasa de sfori, marii barbati politici au descoperit, ce sa vezi?, un personaj solid in picioare si, nenorocire mare, cu viziune.

PUBLICITATE

Dar sa vedem ce a cerut Maia Sandu de l-a scos din minti pe Mihai Ghimpu, pentru ca si-a explicat conditiile intr-o postare pe Facebook:

"1) nu am cerut sa formez eu Cabinetul de ministri. Realizez ca e dreptul partidelor sa inainteze persoane conform acordului incheiat. Cred, totusi, ca trebuie sa pot sa 'am un cuvant de spus' asupra componentei."

Adica a refuzat sa acopere cu imaginea ei orice si a avut pretentia la oameni cu care sa poata lucra. E anormal?

"2) Nu pot sa-mi asum responsabilitatea pentru politica economica si financiara a statului si sa fiu sigura ca voi putea realiza toate masurile pentru obtinerea unui program cu Fondul Monetar International atata timp cat Guvernul nu are un partener de incredere la Banca Nationala. Evenimentele din ultimele luni ne-au demonstrat ca nu putem fi siguri ca managementul actual al Bancii face tot posibilul pentru a asigura integritatea si stabilitatea sistemului bancar."

Ultimele evenimente, adica sifonarea din sistemul bancar a nici mai mult nici mai putin decat un miliard de dolari.

Surse politice de la Chisinau spun ca Maia Sandu a cerut si demiterea procurorului general pentru a incepe anticoruptia.

"3) In primele zile ale activitatii sale, noul Guvern va trebui sa vina cu un plan de masuri anticriza, care va include si reducerea semnificativa a cheltuielilor publice. Este evident ca, cel putin pe termen scurt, aceste masuri nu vor contribui la cresterea standardelor de viata ale populatiei. Pentru ca sa avem obraz sa cerem populatiei ca sa ne sprijine sa putem depasi aceasta situatie, care este o consecinta directa a furtului din sistemul bancar, trebuie, cel putin, sa transmitem un semnal clar ca institutiile statului, in sarcina carora este tocmai prevenirea unor asemenea ilegalitati, sunt sanctionate."

Teribil, nu? Plan anticriza, reducerea cheltuielilor publice, anticoruptie! Ce spui tu acolo, papusica?

Remarc de altfel ca dl Ghimpu nu a avut obiectii argumentate pe fondul conditiilor formulate de Maia Sandu, ci s-a infuriat pentru simplul fapt ca ele au fost formulate. Cum zicea domnia sa? "Trebuie sa indeplineasca ideile mele, nu eu pe ale ei", ca doar de aia e premier, nu?

Din pacate, R.Moldova se indreapta rapid spre un dezastru in fata caruia cred ca Maia Sandu poate fi ultima sansa.

Tara e in criza politica, in pragul incapacitatii de plata, sub asediul propagandei rusesti. Chiar era nevoie de un premier integru si cu viziune care sa redreseze corabia exact neindeplinind ideile celor care au ajuns in impasul actual.

Cand Titanicul se scufunda, pasagerii se bat pe sticlele de bere. Asa vad eu dezolantul peisaj al unei tari adusa in deriva de propria clasa politica inepta.

Nu ca as vedea diferente prea mari fata de politicienii romani. La sfaristul anilor '90, eram cam tot acolo: partide mici, orgolii imense, mize personale si mult haos. Dar noi am avut atunci sansa parcursului european si al integrarii in NATO care au functionat ca limite pentru forta distructiva a politicienilor autohtoni.

Din pacate, R.Moldova tocmai de sansa europeana sa indeparteaza in haosul de acum, cu "asistenta" abila a Rusiei.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre 

Maia Sandu premier Moldova

Sursa:
 Ziare.com