http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Lumea masoneriei este o
lume închisă pentru oamenii care nu ocupă niciun loc în societate, dar
stârneşte controverse ori de câte ori subiectul revine în atenţia
opiniei publice.
Francmasoneria, spun reprezentanţi de la Marea Lojă Naţională din
România, a fost o asociaţie a zidarilor liberi. În Evul Mediu francez, franc desemna pe cineva scutit de plata oricărei taxe feudale,
iar situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor
medievali venea din faptul că aceştia erau oamenii care puneau cărămidă
peste cărămidă pentru a ridica bisericile şi catedrale de atunci, scrie adevarul.ro
"Toate domurile şi catedralele artei gotice europene au fost ridicate de francmasoni", după cum se specifică pe site-ul Lojei Naţionale.
Din secolul al X-lea, timp de şapte sute de ani, aceasta ar fi fost
principala îndeletnicire a Francmasoneriei, de unde a primit porecla de
"Francmasoneria operativă", o societate secretă în cadrul căreia se
găseau două mari strategii tipice acestui tip de societate: iniţiere
ezoterică şi jurământ de păstrare a secretului. De asemenea, cei
care făceau parte din comunitate avea parole, semne, o vestimentaţie
specială, dar şi un alfabet secret pe care doar ei îl foloseau.
Unul dintre ei a fost Alexandru Paleologu, Alecu
aşa cum era cunoscut de prieteni, figurând pe site-ul Marii Loje
Regulare a României printre masonii de seamă. S-a născut în Bucureşti,
în anul 1919, şi s-a stins la 86 de ani. A fost unul dintre numele
marcante ale Bucureştiului şi s-a remarcat de-a lungul vremii ca
scriitor, eseist, critic literar, diplomat, dar şi om politic.
Societatea masonică a avut, ca orice breaslă, în stadiul
operativ, trei grade: ucenic, calfă şi maestru, grade care au rămas până
în zilele noastre cele trei prime stadii iniţiatice ale sistemelor
ritualice masonice, care constituie Francmasoneria Speculativă.
În ceea ce priveşte motivele pentru care zidarii decideau să se
adune sub umbrela Francmasoneriei, Marea Lojă Naţională precizează că
aceştia voiau să-şi păstreze şi să-şi transmită în siguranţă secretul
profesional. În secolul al XVI-lea, odată cu tipărirea cărţilor şi
extinderea stilului renascentist, secretul profesional a fost, practic,
distrus, iar existenţa unei bresle a constructorilor nu mai era
justificată.
Oameni de cultură şi aristrocraţi au început să fie
interesaţi de un loc în societate, căutând un loc în care se puteau
perfecţiona spiritual în libertate, egalitate şi fraternitate. Din
masoni acceptaţi, aşa cum erau numiţi la început, la sfârşitul secolului
al XVII-lea, aceştia ocupau cea mai mare parte a lojilor.
"Acum este momentul când Francmasoneria se transformă
dintr-o societate operativă într-o societate speculativă, adică în ceea
ce ea este astăzi", se precizează pe site-ul Marii Loje Naţionale din România.
Părintele masoneriei din România şi-a iniţiat fiicele la Mangalia. Maria
şi Elena, fetele lui Constantin Moroiu, au fost primele femei mason din
România Constantin Moroiu este considerat părintele primei Mari Loji
din ţara noastră.
Stabilit la malul mării, în Constanţa şi apoi la Mangalia, Moroiu
şi-a iniţiat fiicele în masonerie. Maria şi Elena Moroiu au devenit
astfel primele femei mason din România. Revenirea Dobrogei la
Patria-mamă, după Războiul de Independenţă din 1877, a adus emanciparea
în fostul paşalâc.
Masoneria a pătruns în teritoriul dintre Dunăre şi Marea
Neagră, adusă de Constantin Moroiu, părintele primei Mari Loji din
România. El a înfiinţat la Mangalia un mare centru masonic, Steaua
Sudului. Maria şi Elena Moroiu, fiicele lui Constantin Moroiu,
au intrat în 1883 în Loja Steaua Sudului din Mangalia, fiind primele
femei din România iniţiate în masonerie.
Samuel von Brukenthal
Baronul de legendă şi cel mai cunoscut francmason al Sibiului,
ctitorul muzeului din centrul oraşului care astăzi îi poartă numele, a
fost iniţiat în francmasonerie în timpul cursurilor universitare, iar
istoricii spun că întreaga sa viaţă şi operă s-a inspirat permanent şi
din codul de idei al francmasonilor.
"La data de 2 martie 1743 Samuel von Brukenthal, la 22 de ani, este
primit în rândul lojei francmasonice Aux Trois Canons; desigur,
iniţierea a fost pregătită din timp, pentru că în mod normal un
candidat nou nu era admis în rândul artei regale decât fie la
recomandarea altor membri fie după un «examen» prealabil.
În ciuda existenţei scurte, de numai 6 luni, loja vieneză
Aux Trois Canons a jucat un rol important în perioada de început a
francmasoneriei austriece, nu atât pentru faptul că a fost prima lojă
înfiinţată la Viena cât mai ales pentru faptul că a influenţat puternic
viitorul membrilor săi, printre care se număra şi Samuel von Brukenthal",
arată muzeograful Adrian Georgescu în catalogul "Colecţia de obiecte
masonice a Muzeului Naţional Brukenthal", apărut în anul 2011.
Barbu Ştirbei
Domnitorul eliberator al Călăraşiului a fost iniţiat
într-o lojă masonică la Paris. Considerat eliberatorul Călăraşiului pe
care în vizitează în două rânduri-29 iulie 1851 şi 24 septembrie 1852,
când aduce şi hrisovul cu nr. 9 prin care oraşul era declarat emancipat, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei pe află pe lista celor mai notabile personaje care au făcut istorie.
El face parte din galeria celor care au fost iniţiaţi într-o lojă
masonică. În timpul studiilor la Paris, în 1819, a fost atras într-o
astfel de organizaţie. Barbu Ştirbei (n. august 1799, Craiova - d. 12
aprilie 1869, Nisa) a fost domnitor de două ori în Ţara Românească:
iunie 1849 - 29 octombrie 1853 şi 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856.
Nicolae Titulescu
Iniţiat în masonerie în timpul studiilor din Franţa, Nicolae
Titulescu s-a născut pe data de 4 martie 1882 la Craiova şi s-a stins
din viaţă la Cannes pe data de 17 martie 1941.
A fost membru marcant al Francmasoneriei. Nicolae Titulescu
a terminat Colegiul Naţional Carol I din Craiova în anul 1900 cu
premiul de onoare. A ales să studieze dreptul la Paris, iar
acolo a fost iniţiat în masonerie. Titulescu a fost membru marcant al
Francmasoneriei. Titulescu a fost un diplomat şi om poltic, iar de mai
multe ori a fost ministru al afacerilor străine.
În anul 1930-1931 a fost Preşedinte al Ligii Naţiunilor.
Şi-a bazat întreaga activitate pe problemele majore ale politicii
externe din România. Imediat după instaurarea nazismului în
Germania, a realizat pericolul pe care îl reprezintă acesta pentru ţara
noastră. În anul 1933, în numele guvernului, a semat la Londra,
convenţia de definire a agresorului şi a depus eforturi remarcabile
pentru încheierea in 1933 a Micii Înţelegeri.
Horia
Legăturile conducătorului Răscoalei de la 1784 cu masoneria: un
document susţine apartenenţa lui Horea la o asociaţie secretă din Viena.
Despre posibilitatea ca Horea, liderul Răscoalei de la 1784 – 1785, să
fi fost mason s-au scris sute şi poate mii de pagini.
Mulţi istorici susţin că Horea nu ar fi fost primit de împărat la Viena dacă nu era ajutat de masonerie.
Există, însă, chiar şi documente oficiale vechi care susţin apartenenţa eroului naţional la o asociaţie secretă din Viena.
Informaţia că Horea ar fi fost membru într-o organizaţie
secretă de la Viena apare într-un document al cancelariei imperiale,
publicat într-o carte scrisă de un preot român stabilit în Austria.
Răscoală sau revoluţie, revolta moţilor din toamna anului
1784, condusă de Horea, a avut ecouri atât în presa şi cancelariile
vremii, cât şi ulterior, în multitudinea de abordări şi interpretări ale
istoricilor. Una dintre marile întrebări rămâne dacă a fost Horea mason?
O dovadă este adusă în cartea scrisă de preotul român stabilit la
Viena, Nicolae Dura. Aici apare şi traducerea unui document al
cancelariei imperiale care face referire la apartenenţa lui Horea la o
asociaţia secretă de la Viena "Kreuzbruderschaft", în traducere „Frăţie
de cruce".
Alexandru G. Golescu
Alexandru G. Golescu, olteanul care a ajuns prim-ministru, a fost
unul din membrii Marii Loje. Născut în comuna Rusăneşti din judeţul
Olt, Alexandru G. Golescu (1819-1881) este unul dintre membrii cerţi ai
Marii Loje şi provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în politica
României.
Om politic, inginer, participant activ la Revoluţia din
1848, prim-ministru al României între 14 februarie – 28 aprilie 1870,
Alexandru G. Golescu a rămas cunoscut în istorie sub numele de "Arapilă"
(Negru), numele său chiar fiind menţionat în multe lucrări "Alexandru
Golescu-Negru".
Pentru cei mai mulţi dintre noi, francmasoneria este subiect tabu.
De-a lungul istoriei, unii membri ai fraternităţii nu au făcut un secret
din implicarea lor, în timp ce alţii au preferat "camuflarea". La noi
în ţară, din cauză că masoneria a fost suprimată în epoca comunistă,
arhivele sale au fost distruse parţial, fapt ce face dificilă
autenticitatea calităţii de mason a unei persoane.
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Masonul care i-a ridicat fiicei un „templu metafizic", la Câmpina Savant şi
pionier în diverse ramuri filologiei şi istoriei româneşti, Bogdan
Petriceicu Haşdeu a fost şi unul dintre cei mai celebri masoni români. Distrus
de moartea fiicei, Iulia, i-a construit la Câmpina un castel plin de
simboluri oculte, în care se regăsesc şi multe din elementele masonice.
Bogdan Petriceicu Haşdeu (1838-1907) figurează pe lista de
personalităţi a Marii Loje Naţională din România, Mare Lojă care
administrează toate Lojile regulare de pe teritoriul României.
Totuşi, nu se cunosc data şi locul iniţierii sale, dar următoarele
cuvinte, care îi aparţin lui Haşdeu, pot fi considerate relevante în
ceea ce priveste aderenţa sa la Ordin: "Ce este Românismul ? El este
pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru
noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea."
Mihail Kogălniceanu
Omul din spatele României moderne, considerat cel mai mare
politician din istoria Principatelor Unite şi a României. Argumentele
principale sunt longevitatea carierei politice (aproape 50 de
ani) şi participarea în luarea unor decizii extrem de curajoase, care au
condus la înfăptuirea României moderne.
Istoric, scriitor, publicist şi om politic, Kogălniceanu
(1817-1891)a avut o influenţă covârşitoare în toate momentele politice
"aprinse" din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Revoluţia de la
1848, Unirea Principatelor Române din 1859,: secularizarea averilor
mănăstireşti şi reforma agrară, aducerea principelui Carol I de
Hohenzonllern pe tronul României în 1866, proclamarea independenţei de
stat a României în 1877, transformarea României în regat în 1881.
Ion Nistor
Artizanul unirii Bucovinei cu Regatul Român, Ion Nistor a fost un
istoric şi militant unionist, membru al comitetului de organizare a
Adunării Naţionale de la Cernăuţi, care a hotărât unirea cu România, în
cadrul căruia a redactat „Actul Unirii".
Ioan Nistor a fost profesor la Universităţile din Viena şi
Cernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la
Bucureşti, membru al Academiei Române, director al Bibliotecii
Academiei Române, lider al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de
stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor
Publice, al Muncii şi, în final, al Cultelor şi Artelor.
Istoricul a fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni suceveni,
făcând parte din Loja Meşterul Manole, alături de numeroşi oameni de
cultură români.
Alexandru Vaida Voevod
A intrat în masonerie pentru a ajuta România la Conferinţa de Pace
de la Paris din 1919. Unul dintre cei mai importanţi francmasoni clujeni
a fost şi primul premier pe care oraşul de pe Şomeş l-a dat României –
Alexandru Vaida Voevod.
El a intrat în loja Ernest Renan, aparţinând Marelui Orient
al Franţei, în anul 1919, în timpul Conferinţei de Pace de la Paris, cu
scopul de a crea în acest fel un avantaj delegaţiei româneşti în
negocierile cu reprezentanţii Marilor Puteri.
Nicolae Bălcescu
Om politic, istoric, economist, scriitor şi gânditor
democrat-revoluţionar. Nicolae Bălcescu (1819-1852) participă activ la
Revoluţia din 1848, pregătită în prealabil în cadrul unei societăţii
secrete "Frăţia".
A fost Secretar al Guvernului Revoluţionar
Provizoriu de la 1848, având un rol de seamă în stabilirea obiectivelor
şi conducerea Revoluţiei din Ţara Românească. A fost figura cea mai
progresistă a Revoluţiei şi unul dintre cei mai proeminenţi
revoluţionari europeni.
Vasile Alecsandri
Participă la Revoluţia de la 1848, precum şi la Unirea
Moldovei cu Ţara Românească, în 1859, îndeplinind apoi mai multe misiuni
diplomatice în Italia (1859) şi Franţa (1885-1890). Scriitor şi om
politic, a condus revista România Literară (1855), publicând totodată
prima culegere de poezie populară românească "Poezii poporale. Balade.
Cantice batrâneşti" (1853).
A fost membru fondator al Societăţii Literare Române
şi apoi membru de onoare al Societăţii Academice Române. A fost membru
al unei Loji din Iaşi (1857).
Ion C. Brătianu
Om politic. Fratele lui Dumitru C. Brătianu. De mai multe ori ministru şi prim-ministru. Participă
la Revoluţia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este
membru al Partidului Liberal (din 1860) şi fondator al Partidului
Naţional Liberal (1875), ministru de finanţe (1866), de interne (1867,
1876) şi de război (1867), prim-ministru (1881).
A avut un rol important în orientarea politicii
externe româneşti către Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei
Române (1885).
Iniţiat în Francmasonerie în 1846 la Paris, în Loja
"Atheneul Străinilor". Tot aici se afiliază Lojii "Trandafirul Perfectei
Tăceri", în care, la 14 iulie 1847, este ridicat la gradul de Maestru.
În 1848 era afiliat Lojii bucureştene "Frăţia", după care se
reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câţiva ani pentru
participarea la atentatul împotriva lui Napoleon al II-lea. Reîntors la
Bucureşti, fondează, în 1857, alături de alţi Fraţi reveniţi din exil,
Loja "Steaua Dunării". A participat la acţiunea de înlăturare de la
conducerea ţării a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Titu Maiorescu
Critic literar, estetician şi om politic. Absolvă, ca şef de
promoţie, Academia Tereziană din Viena (1851-1858), continuându-şi
studiile la Berlin şi Giesen, unde obţine licenţa în litere şi filozofie
(1860), la Sorbona şi licenţa în drept (1861). Reîntors în patrie,
obţine un post în magistratură la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi
profesor universitar de istorie, filozofie şi logică la Iaşi şi la
Bucureşti.
În 1863 a fondat la Iaşi societatea literară "Junimea". În
urma unui proces de imoralitate, este suspendat din învăţământ în 1864,
dar intră în avocatură şi din nou în învăţământ (1865), de unde va fi
demis iar în 1868.
Regalist şi conservator, intră în politică şi este
ales deputat (1874), ocupând succesiv următoarele portofolii
ministeriale: al cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin
(1876-1900), de justiţie (1900-1901,1912) de externe (1911-1912,
1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezidează Congresul de
Pace de la Bucureşti (1913), în urma războaielor balcanice.
Între 1884 şi 1909 este profesor la Universitatea din
Bucureşti, rector al acestei instituţii (între 1892 şi 1897). Până în
1914 a fost preşedintele Partidului Conservator. În critica literară a
susţinut principiul autonomiei estetice şi, prin teoria "formelor fără
fond", a denunţat transplantarea formală a unor instituţii şi reforme
inadecvate situaţiilor prin care trecea România la sfarşitul secolului
al XIX-lea.
A introdus criteriul estetic în judecarea valorilor poetice
("O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867"), a studiat
unele probleme de lingvistică ("Despre scrierea limbii române"), a
contribuit la afirmarea unor reprezentanţi iluştri ai literaturii
autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan
Slavici ("Critice", 3 vol.). Logician ("Logica"), orator ("Discursuri
parlamentare") şi memorialist ("Însemnări zilnice") de excepţie, a fost
numit membru al Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română)
încă din 1867, fiind vicepreşedintele acesteia (1880) şi preşedintele
secţiunii literare (1889).
Iniţiat, asemenea majorităţii junimiştilor, în Loja
ieşeană "Steaua României", la 26 noiembrie 1866 (Lojă, al cărei
Venerabil era George Suţu şi care fusese constituită la 18 august, în
acelaşi an). După câteva luni, la 11 februarie 1887, primeşte gradele de
Calfă şi Maestru, tot în această Lojă.
Citeşte şi: Dan Voiculescu, confesiuni din spatele gratiilor: Fiica mea crede că sunt mason
MIHAIL SADOVEANU
Scriitor si om politic. Intre 1900 si 1919 a fost director al
Teatrului National din Iasi. La 24 de ani era copist la Casa Scoalelor,
iar la 27 de ani, subsef de birou la Directia artelor din Ministerul
Instructiunii si Cultelor, inspector al cercurilor culturale. In 1908 a
devenit vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi
presedinte al acesteia.
Membru corespondent (1916) si membru titular (1921) al Academiei
Romane. Premiul National (1924). Redactor la Samanatorul, Cumpana,
Insemnari literare, Insemnari iesene, unul dintre principalii
colaboratori ai Vietii romanesti, director al Adevarului si al
Diminetii.
Opera sa literara cuprinde povestiri si romane istorice (Neamul
Soimarestilor, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda,
Creanga de aur, Nicoara Potcoava), proza de investigatie sociala
(Bordeenii, O istorie de demult, Venea o moara pe Siret, Baltagul, Hanul
Ancutei), naratiuni si descrieri (Tara de dincolo de negura, Noptile de
Sanziene, Valea Frumoasei, Nada Florilor, Locul unde nu s-a intamplat
nimic) etc. A mai scris studii, povestiri si romane inspirate de
apartenenta sa la Ordinul Masonic si de credinta intr-o lume mai buna
(Lumina vine de la Rasarit - conferinta tinuta in 1945; Lupta pentru
pace.
Al doilea Congres Mondial al partizanilor pacii la Varsovia -
conferinta tinuta la 19 decembrie 1950 in sala Ateneului Roman; romanul
Mitrea Cocor). In perioada interbelica a fost membru al Partidului
Agrar, deputat (1926), senator si presedinte al Senatului (1931), iar
dupa al doilea razboi mondial, in virtutea ideilor sale, trece de partea
comunistilor, fiind membru al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1947),
vicepresedinte al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1948-1961),
conducatorul delegatiei Romaniei la Congresul Mondial al Pacii de la
Paris (1949), membru in Consiliul Mondial al Pacii.
Nu se cunosc locul si data initierii sale. Intre 1927 si
1930 a fost Venerabilul Lojii iesene "Dimitrie Cantemir", iar din 1932
al Lojii "Moldova", din acelasi oras. Intre 1930 si 1935 a indeplinit si
urmatoarele demnitati masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji
Nationale din Romania (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al
MLNR si Mare Maestru al Francmasoneriei Romane Unite. Fratele sau, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.
Ritualurile masonice par desprinse din vechile şcoli mistice din
Egipt, Grecia şi Orientul Apropiat. Sunt mărturie referirile dese la
Templul Regelui Solomon, la analogia dintre ierarhizarea breslelor care
au construit Templul şi organizarea unei loji masonice.
Maeştrii, calfele şi ucenicii care compun o lojă sunt pilonii unei
fraternităţi ce a dăinuit în secret sute de ani, de la arderea pe rug a
cavelerior templieri şi până la ieşirea lor la lumină.
Prima Mare Loja a Francmasoneriei s-a constituit la Londra, pe 24
iunie 1717. Curând, curentul ideilor iluministe promovate de masoni duce
la mari revoluţii; cea americană, în 1776, apoi cea franceză, în 1789.
Principii masonice precum Libertate, Egalitate, Fraternitate au dus apoi
la germenii revoluţiilor anului 1848.
