GLOBAL
Comentariu: Un joc mare pentru micul stat Muntenegru
Încă un stat european se pregătește să fie pus serios la încercare? Dacă
Muntenegru va primi oferta de aderare la NATO, s-ar putea repeta un
scenariu pe care îl știm deja din Ucraina, crede Dragoslav Dedovic.
Muntenegru: manifestații împotriva guvernului
Sârbii și muntenegrenii nu au mari diferenduri de ordin istoric, etnic
sau religios. La fel ca Austria față de Germania, Muntenegrul condus de
Milo Đukanović s-a delimitat de Serbia declarându-și propria
statalitate. Mândria națională muntenegreană a fost marcată și de
ambivalențe, cu prinți care s-au declarat sârbi convinși. În special în
nordul sărac al țării cei mai mulți locuitori țin la identitatea lor
sârbească.
Despărțirea pașnică dintre Belgrad și Podgorița s-a oficializat în 2006.
Tocmai această separare, dirijată ideologic de Đukanović, a creat o
mare diviziune în Muntenegru: în centrul țării și la coasta Mării
Adriatice, Đukanović s-a bucurat mereu de o susținere majoritară din
partea electoratului, în nordul muntos însă nu a fost prea iubit.
Orientare forțată pro-Vest
Milo Đukanović își conduce aparatul de stat făcând apel la naționalism,
clientelism și o orientare pro-occidentală de fațadă. Jurnaliștii sunt
șicanați sau chiar omorâți, clientela politică și familiile apropiaților
au joburi, ceilalți mai degrabă nu. În anii 90, un procuror italian a
renunțat la dosarul în care Đukanović era acuzat de contrabandă cu
țigări. De atunci, acest "democrat convins" și-a condus țara în direcția
aderării la UE și NATO.
Pentru mult timp a părut că strategia lui funcționează, până a
intervenit însă noua răceală între Rusia și occident. Brusc,
politicienii muntenegreni s-au văzut puși să aleagă o tabără. În
capitala Podgorița se află un monument Pușkin. Pe coasta adriatică,
numeroși ruși își fac concediile. Sub conducerea lui Milo Đukanović,
ruși bogați au cumpărat proprietăți la mare în Muntenegru, unele posturi
de radio transmit emisiuni în limba rusă.
Rusia, aliat strâns
Această rusofilie are un trecut îndelungat. Micul popor muntean nu a
putut fi subjugat în totalitate de Imperiul Otoman. Întreaga țară a fost
"micul sat galic" din Balcani, sprijinit de Rusia țaristă. Astfel,
muntenegrenii sunt tradițional apropiați de ruși. La fel ca la
întrebarea dacă muntenegrenii sunt strâns înrudiți cu sârbii, și în
cazul relației cu Rusia părerile în acest mic stat sunt drastic
polarizate.
Politica lui Đukanović duce la o ruptură culturală: spre deosebire de
Belgrad, Podgorița susține mai nou interdicțiile impuse de UE Rusiei. Și
se pare că NATO îi va oferi Muntenegrului la sfârșitul anului invitația
de aderare la Alianță. Un cadou cu potențial exploziv, care va tensiona
și mai mult o societate deja divizată, care va găsi astfel un nou
prilej pentru a rezolva probleme mai vechi.
Șanse mici pentru un viitor pașnic
Se spune că Rusia ar îndemna opoziția slăbită și divizată să se revolte.
Dovezi în acest sens nu există însă. Înclinarea spre violență a ambelor
părți, aroganța și corupția conducerii, lipsa de viziune a opoziției -
toate acestea sunt probleme de ordin intern.
Imaginea stereotipică a muntenegreanului este aceea a unui războinic
ultra-mândru, fără prea mare chef de muncă. Clișeele de acest tip
trebuie mereu privite cu circumspecție. Acum însă ar fi nerealist să ne
așteptăm la o disponibilitate de pace sporită și la eforturi mai mari de
rezolvare a crizei muntenegrene. Nici la ajutor din afară nu este de
sperat, UE are propriile ei probleme majore în prezent. Muntengrenii de
capul lor nu vor găsi însă soluții pașnice la conflictele lor interne.
În acest sens lipsesc toate precondițiile de ordin geopolitic, economic
și social. În principal însă, și acest aspect este decisiv, lipsește
voința politică.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
