Corupţia şi sărăcia îi scot pe oamenii din întreaga lume în stradă. Unde au loc principalele revolte populare 26 octombrie 2019, 14:07 de News.ro

adevarul.ro
international
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

FOTO 
Corupţia şi sărăcia îi scot pe oamenii din întreaga lume în stradă. Unde au loc principalele revolte populare 


26 octombrie 2019, 14:07

de

News.ro

   Din Chile şi până în Liban, trecând prin Guineea, mişcări de contestare s-au multiplicat în ultimele săptămâni în lume, relatează AFP care prezintă principalele revolte populare.

  Bolivia


   De când? De la 21 octombrie.

   Care este elementul declanşator? Numărarea contestată a voturilor în alegerile de la 20 octombrie, în urma cărora şeful în exerciţiu al statului Evo Morales este creditat cu o victorie.

   Care este situaţia? Mai multe regiuni sunt teatrul unor incidente violente. La 23 octombrie, o grevă generală a început la Santa Cruz, capitala economică şi bastionul opoziţiei, după care s-a extins. Liderul socialist, care a calalogat greva drept o ”lovitură de stat”, a revendicat victoria la 24 octombrie.

 Care este bilanţul uman? Răniţi în confruntări între susţinători şi critici ai lui Evo Morales


FOTO EPA-EFE



Chile 

De când? De la 18 octombrie. 

Care este elementul declanşator? Scumpirea preţului biletelor de metrou la Santiago. 

Care este situaţia? În pofida suspendării scumpirii, urmată de măsuri sociale propuse de către preşedintele conservator Sebastian Piñera, contestarea condiţiilor socio-economice şi inegalităţilor s-a amplificat şi extins în alte regiuni. O grevă generală a început la 23 octombrie. 

Care este bilanţul uman? 18 morţi.

FOTO EPA-EFE

Liban 

De când? De la 17 octombrie. 

Care este elementul declanşator? Introducerea unei noi taxe asupra apelurilor telefonice efectuate prin mesageria WhatsApp. 

Care este situaţia? Guvernul lui Saad Hariri a anulat rapid măsura şi a anunţat reforme economice de urgenţă. Însă mişcarea de contestare - care cere plecarea întregii clase politice - continuă să crească în nordul şi în sudul ţării, provocând o cvasiparalizie. 

Care este bilanţul uman? Manifestaţii paşnice, pătate de ciocniri. 

Guineea 

De când? De la 7 octombrie.


Ecuador 

Când? 1-13 octombrie. 

Care este elementul declanşator? Creşterea preţului carburanţilor. 

Care este situaţia? După 12 zile de manifestaţii, s-a încheiat un acord între mişcarea indigenă, vârful de lance al contestării, şi preşedintele Lenin Moreno, care a retras decretul controversat. 

Care este bilanţul uman? 8 morţi şi 1.340 de răniţi.

Care este elementul declanşator? Planul atribuit preşedintelui în exerciţiu Alpha Condé, în vârstă de 81 de ani, de a candida la succesiunea sa în 2020 şi de a schimba, în acest sens, Constituţia. Care este situaţia? La manifestaţii participă mii de cetăţeni, la apelul Frontului Naţional pentru Apărarea Constituţiei (FNDC), o coaliţie a unor partide de opoziţie, sindicate şi şi membri ai societăţii civile. 

Care este bilanţul uman? Zece morţi.

FOTO EPA-EFE

Ecuador 

Când? 1-13 octombrie. 

Care este elementul declanşator? Creşterea preţului carburanţilor. 

Care este situaţia? După 12 zile de manifestaţii, s-a încheiat un acord între mişcarea indigenă, vârful de lance al contestării, şi preşedintele Lenin Moreno, care a retras decretul controversat. 

Care este bilanţul uman? 8 morţi şi 1.340 de răniţi.


FOTO EPA-EFE

Irak 

De când? de la 1 octombrie. 

Care este elementul declanşator? Apeluri spontane pe reţele de socializare la a cere locuri de muncă şi servicii publice funcţionale. 

Care este situaţia? După osăptămână de contestare reprimată violent, Guvernul a anunţat măsuri sociale, însă nicio reformă profundă. Strada vrea o nouă Constituţie şi o reînnoire totală a clasei politice. Vineri, contestarea s-a reluat, cu un nou val de violenţe, alimentate de liderul şiit Moqtada Sadr.

 Care este bilanţul uman? Peste 150 de morţi în prima săptămână. Peste 40 de morţi numai vineri. 

Alte contestări, care au izbucnit anul acesta, continuă.

 La Hong Kong, o contestare a apărut la 9 iunie, declanşată de un proiect de lege care autoriza extrădări către China continentală. 

Manifestaţii şi acţiuni aproape zilnice, la care participă până la două milioane de persoane în acest teritoriu cu 7,3 milioane de locuitori, au aruncat fosta colonie britanică în cea mai gravă criză politică de la retrocedarea sa, în 1997. 

Proiectul a fost suspendat în septembrie, însă revendicările s-au extins la denunţarea unui recul al libertăţilor şi unor ingerinţe tot mai mari ale Beijingului în afacerile regiunii semiautonome. 

Iniţial paşnice, manifestaţiile au degenrat în ciocniri violente între activişti şi forţe de ordine. Numeroşi activişti în favoarea democraţiei au  fost atacaţi de către susţinători ai puterii de la Beijing. 

În Algeria, decizia preşedintelui Abdelaziz Bouteflika de a candida la al cincilea mandat a provocat un val de manifestaţii paşnice, al 22 fenruarie.

 Bouteflika a demisionat la începutul lui aprilie, însă manifestaţiile au continuat, reclamând plecarea întregului aparat politic. 

"Hirak"-ul (mişcarea) respinge organizarea unor alegeri prezidenţiale, anunţate la 12 decembrie de către puterea interimară, denunţându-le drept un simplu mijloc prin care ”sistemul” vrea să se menţină la putere.
citeste totul despre: protest chile coruptie saracie revolta
Citeste mai mult: /adevarul.ro/international/in-lume/foto-coruptia-saracia-scot-oamenii-intreaga-lume-strada-loc-principalele-revolte-populare-1_5db424ad892c0bb0c6efbba5/index.html

Ed Disappears For A Day Leaving Wife And Son Worried | Ed Stafford: Man ...INTERVIU EXCLUSIV Cuplul care a stat o lună în sălbăticie cu băieţelul lor: „Am trecut prin toate stările, de la frică la furie“ 25 octombrie 2019, 15:21 de Alexandra Constanda - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

INTERVIU EXCLUSIV

 Cuplul care a stat o lună în sălbăticie cu băieţelul lor: „Am trecut prin toate stările, de la frică la furie“ 

25 octombrie 2019, 15:21

de

Alexandra Constanda

 Exploratorul britanic Ed Stafford (43 de ani), singurul om care a călătorit de-a lungul Amazonului, a vorbit într-un interviu obţinut de „Adevărul“ despre cea mai nouă aventură extremă – a supravieţuit o lună, alături de soţia şi copilul lor de aproape doi ani, pe o insulă pustie. Reality show-ul va fi difuzat de Discovery Channel.

Discovery Channel va difuza marţi, 29 octombrie, începând cu ora 21.00, reality show-ul „Ed Stafford: Un bărbat, o femeie şi un copil în sălbăticie“.

Ed Stafford, Laura Bingham şi copilul lor de 21 de luni au stat vreme de 30 de zile pe o insulă pustie, fără mâncare, apă sau ustensile care să le înlesnească procurarea acestora.

După ce a dormit 60 de zile pe străzile din Marea Britanie, Stafford va trebui să-şi folosească toate abilităţile de supravieţuire învăţate din experienţele anterioare pentru a-şi menţine familia în siguranţă.
Despre decizia de a merge alături de fiul lor în sălbăticie, trucuri de supravieţuire în natură fără nimic altceva decât ceea ce se găseşte în mediul natural al unei insule pustii, veţi descoperi în interviul acordat în exclusivitate de Ed Stafford şi soţia sa.

Cum v-a venit ideea de a merge pe o insulă pustie cu copilul vostru? De ce aţi făcut asta?

  Ed Stafford: Ştiţi deja că sunt expert în a supravieţui în situaţii extreme asemănătoare. În urmă cu şapte ani, am stat 60 de zile pe o insulă pustie. De atunci, am învăţat foarte multe lucruri atât pentru dezvoltarea mea personală, dar şi profesională. În ciuda acestui lucru, am simţit că le-am învăţat sau experimentat la nivel superficial, pentru că atunci când singura persoană care depinde de tine eşti chiar tu, vrei doar să dovedeşti cât de puternic eşti, e o chestiune mai degrabă de orgoliu decât de supravieţuire. Dar când sunt şi alte persoane care depind de tine pentru supravieţuire, soţia şi copilul, atunci poţi spune că ai făcut un lucru cu adevărat remarcabil. Aşadar, mi-a venit ideea de a face acest experiment de supravieţuire în familie, cu gândul că, poate, ne va apropia şi mai mult, vom comunica mai bine, vom ajunge la o esenţă a omului, a relaţiilor interumane, în momentul în care vom da la o parte toate lucrurile pe care societatea ni le impune ca fiind necesare supravieţuirii. Am pornit conştient că există riscuri asociate acestei experienţe, dar simţeam că petrecem prea mult timp în casă sau că dedicăm destul de mult timp tehnologiei. Cred că dacă oamenii reuşeau să trăiască fără toate aceste lucruri moderne, să îşi hrănească copiii cu ce găseau în natură, atunci înseamnă că şi noi putem. Din fericire, ideea de a trăi această aventură le-a plăcut celor de la Discovery Channel şi va fi transpusă într-un reality show.

V-a speriat ideea de a-l implica în acest experiment de supravieţuire şi pe copilul vostru? A fost o decizie greu de luat?

  Laura Bingham: Nu a fost deloc greu să luăm această decizie, a fost chiar uşor. Cine nu şi-ar dori să aibă o lună în care stă cu familia şi are parte de o asemenea experienţă fantastică? Mi-a plăcut enorm ideea de a fi pe o insulă pustie cu cele două persoane pe care le iubesc cel mai mult. Da, sunt riscuri asociate, pericole. Dar, totuşi, fiind o emisiune pregătită de Discovery Channel, care a realizat o amplă evaluare a riscurilor şi a implementat proceduri de siguranţă în caz de urgenţe, am fost mult mai relaxată. A fost o provocare în adevăratul sens al cuvântului, corpul şi psihicul au reacţionat în moduri în care nu m-am aşteptat, dar, revenind la întrebarea ta: nu am considerat că această aventură e un risc pentru Ran, copilul nostru.

Au fost momente în timpul petrecut pe insulă când v-a fost frică sau situaţii neprevăzute care v-au provocat teamă?

  Laura Bingham: Da, s-a întâmplat când Ed nu s-a întors când îl aşteptam. Am trecut prin toate stările, de la frică la furie. Pentru că nu aveam cum să îi trimit vreun mesaj sau să îl sun, am fost foarte panicată. Atunci am realizat cât de mult contează în societatea modernă telefoanele mobile. Totuşi, aşa mi-am dat seama că telefonul ne controlează mult viaţa, stările. În acel moment nu am ştiut cum să procedez, ce ar trebui să fac şi cum, mai ales că îl avem pe Ran şi nu puteam să plec pur şi simplu în căutarea lui.   

Cum a suportat Ran, copilul vostru, viaţa pe o insulă pustie, fără confortul casei în care a fost obişnuit încă de la naştere, fără mese dese, jucării?


  Ed Stafford: Sincer, cred că el s-a bucurat cel mai mult de această experienţă. Am avut mici probleme cu el, o infecţie la piept – dar pe care sigur a contactat-o în avion, în drumul spre insulă, deci nu prea aveam ce face referitor la asta, precum şi o iritaţie de la căldură pe care a făcut-o după câteva zile pe insulă. De altfel, spre deosebire de noi, el nu avea stresul că este într-o emisiune televizată. Pentru Ran a fost doar o perioadă foarte lungă în care a stat mai mult în natură cu noi doi. De altfel, în această perioadă a evoluat foarte mult. Chiar a spus prima lui propoziţie: „Tata mănâncă nucă“. Petrecând mai mult timp cu noi decât cu tehnologia, a evoluat rapid.

    Laura Bingham: Şi eu sunt de părere că timpul petrecut pe insulă a fost unul de calitate pentru Ran. S-a bucurat pur şi simplu de experienţă, de timpul petrecut cu noi. Bucurie pură.

Care a fost primul lucru pe care l-aţi făcut când v-aţi întors acasă? A fost stranie reîntoarcerea?

   Ed Stafford: Nu cred că a fost ceva ciudat referitor la întoarcerea acasă. Suntem obişnuiţi să facem asta ca familie. Când Ran era şi mai mic, am făcut un tur de opt ţări europene, l-am dus într-o excursie în pădurile tropicale din Guyana, a zburat într-un avion Cessna pe când avea doar zece luni. Aşa că nu considerăm nimic ciudat sau straniu pentru că, de fapt, acesta este modul nostru de viaţă şi modul în care ne creştem copilul. Avem numeroase satisfacţii în acest mod de viaţă, învăţăm foarte multe lucruri despre noi individual, dar şi ca familie. Ne-am întors cu gândul că abia aşteptăm să plecăm din nou.

citeste totul despre: ed stafford discovery channel laura bingham

Citeste mai mult: adev.ro/pzxijy

Guvernul Orban, cu adevarat pro-UE? Testul care nu minte de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor - Sambata, 26 Octombrie 2019, ora 11:48 - Sursă : Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Guvernul Orban, cu adevarat pro-UE? Testul care nu minte

de Ioana Ene Dogioiu, 

Senior editor

Sambata, 26 Octombrie 2019, ora 11:48

Lista si programul Guvernului Orban mi se par decente, cu cateva deloc nesemnificative, chiar inacceptabile lipsuri, in opinia mea. Cat despre momentul investirii, nu ma indoiesc ca el va fi cel mai avantajos pentru Klaus Iohannis si Viorica Dancila.

In echipa dlui Orban sunt cativa piloni in zone cheie, precum dl Ciuca la Aparare si dl Predoiu la Justitie. Avand in vedere criza majora in care se afla majoritatea sistemelor, ai nevoie de oameni care sa stie exact ce e de facut, nu sa descopere lucruri, institutii si asezarea intrerupatoarelor pe pereti. Si exact aceasta mi se pare, in oglinda, incercarea in alte zone ale echipei.

Nu mi-am ascuns niciodata aprecierea pentru Florin Citu, insa domnia sa a fost performant pana acum ca analist. De-acum nu numai ca va fi la butoane, dar va fi si dintr-o postura cu care nu stiu cat de bine s-a obisnuit, aceea de om politic. Viziunea trebuie sa fie politica, nu contabila.

Exact din aceeasi perspectiva nu stiu cat de inspirata este numirea lui Victor Costache la Ministerul Sanatatii. Cand trimiti un medic eminent intr-o pozitie politica manageriala, in acest caz intr-un viespar, risti sa il sacrifici degeaba. Si va amintesc cazul ministrului Achimas Cadariu.

Se poate ca medicii eminenti sa fie manageri/oameni politici slabi, dupa cum un medic mediocru sa fie un manager/om politic exceptional. Si in general asa este, pentru ca excelenta in profesie nu iti prea lasa timp sa exersezi alte abilitati. Ar fi pacat ca si dl Costache sa fie sarificat degeaba.

Apreciez in mod special faptul ca la Educatie este ministru pentru prima data un profesor din invatamantul preuniversitar (dl Pop nu se pune in categoria profesori, ci exclusiv politruci) care are cele mai mari probleme si cea mai mare nevoie de reforma.

Fara un preuniversitar bun nu ai nicio sansa la un invatamant superior bun. Iar profesorii universitari, chiar si cei bine intentionati, nu au inteles si nici nu au fost preocupati de zona preuniversitara.

Ceea ce se intampla la Cultura este ridicol si chiar umilitor pentru PNL. Daca tot ce poate oferi un partid atat mare vine de la OTV, situatia este tragica de-a dreptul. Asa cum, daca n-ar fi data de viitorul ministru stapan peste comoara de la Dezvoltare, explicatia dlui Stefan Ion cu grinda gresita de constructor care a dublat casa ar fi bancul anului. Dar de la un viitor ministru este descalificanta. Ori minte, ori nici macar casa nu i-a iesit.

In ceea ce priveste programul de guvernare, acesta este, intr-adevar, axat pe urgente reparatorii, ceea ce e corect, cu imensa si inacceptabila, din punctul meu de vedere, eludare a reparatiilor din Justitie. Ele sunt intr-adevar mentionate ca deziderat in program, dar fara o solutie anume de rezolvare, lasate in zona vaga a bunelor intentii fara solutie concreta, deci bifate.

As vrea sa fie bine inteles, aici nu este vorba de a face o contra-reforma, nu este vorba despre crearea unor noi solutii legislative in regim de urgenta. Nu as fi de acord cu asa ceva. Este vorba strict despre urgenta indubitabila si exclusiva a conformarii la exigentele recomandarilor internationale si ale raportului MCV, adica un instrument al Comisiei Europene care a devenit parte din Tratatul de aderare.

Pentru a trece un proiect de lege reparatoriu s-a vazut deja ca nu exista majoritate, asumarea de raspundere produce efecte doar daca nu exista o motiune de cenzura. Daca ea trece, Guvernul pleaca, reglementarile contrare MCV raman.

OUG este solutia care face instantantanee reparatia ceruta de eaportul MCV. Si dupa ce am adus sistemul in punctul zero dinaintea avariei, atat si nimic mai mult si numai in punctele reclamate de MCV, poate incepe dezbaterea parlamentara pentru modificari facute corect si pe fond, si procedural.

A invoca referendumul din mai mi se pare de-a dreptul cinic. A votat cineva in mai pentru ca modificarile PSD sa nu poata fi anulate urgent, adica pentru sigilarea lor? Va amintesc ca acesta era argumentul Vioricai Dancila pentru a refuza orice discutie privind SS.

A votat cineva pentru ca acest guvern sa se comporte fata de raportul MCV exact asa cum se comporta si PSD, adica sa ignore sau sa abureasca tot ce nu vrea sa faca? Eu nu cred asta.

Cat timp noul guvern va refuza sa se conformeze raportului MCV IMEDIAT, asa cum textul cere cu exact acest cuvant, cred ca el va ramane pe fond un guvern antieuropean, indiferent cum va incerca sa impacheteze problema. Si sper sa nu se amageasca nimeni cu faptul ca asta nu se va vedea din toate capitalele europene.

Sunt convisa de bunele intentii ale dlui Predoiu, este unul dintre cei care chiar s-au batut in mod sincer in Comisia Iordache, dar chestiunea rezolvarii SS cred ca ii depaseste puterile individuale, fiind o chestiune de vointa politica la nivelul premierului.

In acelasi timp, insa, din punctul meu de vedere, felul in care va reusi sa convinga PNL de necesitatea conformarii Guvernului la exigentele UE este un test al dlui Predoiu, intern si extern, probabil cel mai greu dintre cele care il asteapta cand va prelua un sistem fumengand si un minister demolat de Tudorel Toader.

Tot inacceptabil lipseste si revenirea urgenta la alegerea primarilor in doua tururi de scrutin, sub pretextul opozitiei ALDE, dar in mod real pentru ca nici primarii PNL nu vor schimbarea sistemului actual.

Cred ca acest Cabinet va trece de votul Parlamentului, pentru ca PSD este avantajat sa intre in Opozitie si sa marcheze in an electoral toate taierile de beneficii pe care Guvernul Orban va fi nevoit sa le faca. Deja a inceput scandalul tichetelor de vacanta care, intr-adevar, au fost valoroase si pentru beneficiarii lor, si pentru turismul intern.

Chiar daca, in mod cert, erau imorale in raport cu angajatii din mediul privat, care contribuiau prin impozitele lor la acest avantaj al bugetarilor.

ALDE face mici crize de personalitate menite strict sa creasca miza si costul sustinerii. Iar tabara dlui Ponta cred ca a fost serios zdruncinata de reizbucnirea scandalului Colectiv exact in cheia interventiei si asistentei acordata ranitilor, de care au raspuns fostii membri ai Cabinetului Ponta.

Nu spun ca acesta a fost scopul pentru care a aparut filmul interventiei de la Colectiv. Chiar nu stiu daca vorbim despre un demers legat de data comemorarii sau de necesitatea crearii majoritatii. Dar stiu sigur cum gandesc oamenii politici si bag mana in foc ca mai ales cei vizati sunt siguri ca au primit un semnal, indiferent daca este sau nu asa.

Mai cred insa ca interesul dlui Iohannis este comun cu al dnei Dancila ca votul de investitura sa aiba loc cat mai aproape de primul tur. Ca dovada, si dl Orban a asteptat cu depunerea listei si a programului pana in ultima zi permisa de calendarul constitutional, dupa ce presedintele a facut desemnarea premierului abia la 4 zile dupa ce incepuse vijelios consultarile, o desemnare care era cunoscuta, de altfel, din momentul caderii Guvernului Dancila.

De ce? Pentru ca dl Iohannis are tot interesul sa o aiba adversar in turul al doilea pe dna Dancila, iar dna Dancila stie ca singura sansa de supravietuire politica este sa intre in turul al doilea.

Si cu cat agonia dureaza mai mult, cu atat Viorica Dancila se victimizeaza mai mult, cu atat nu se va vorbi decat despre aceasta criza si despre lupta PNL-PSD.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Ion Iliescu trebuie sa beneficieze de o evaluare dreapta, a deteriorat democratia, dar nu a distrus-o de tot. Ce a urmat? Interviu de Magda GradinaruSambata, 26 Octombrie 2019, ora 07:00 - Sursă : Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Ion Iliescu trebuie sa beneficieze de o evaluare dreapta, a deteriorat democratia, dar nu a distrus-o de tot. Ce a urmat? 

Interviu

de 
Magda Gradinaru

Sambata, 26 Octombrie 2019, ora 07:00

In 1990, Romania a fost intr-un pericol imens de destabilizare, dar Ion Iliescu nu a ales, in cele din urma, aceasta cale a lui Milosevici, iar istoria il va reevalua pe fostul presedinte, in a carui biografie nu intra doar mineriadele, ci si al doilea mandat. A spune acest lucru in Romania, la 30 de ani de la Revolutie, va enerva, cu siguranta.

  Dar Adam Michnik, figura esentiala a rezistentei anticomunisite poloneze, unul dintre artizanii Solidaritatii, dar si ai Mesei Rotunde care a asigurat o tranzitie pasnica si negociata de la comunism la democratie, nu spune lucruri comode.

  A aprins spiritele si a atras pozitionari dure contra lui imediat dupa 1990, cand s-a opus lustratiei in Polonia. Lustratia ar deschide nu numai o vanatoare de vrajitoare, argumenta Adam Michnik, si ar imparti tara in cei puri moral si toti ceilalti, dar i-ar lasa pe fostii ofiteri ai Politiei Politice comuniste sa scrie istoria, compusa astfel din file din dosare.

     O rescriere a istoriei o practica si regimul politic din Polonia de astazi, asa cum si Viktor Orban, odata lider anticomunist, o face, lasandu-se folosit de Vladmir Putin pentru a destabiliza Uniunea Europeana, mai spune, intr-un interviu acordat Ziare.com, Adam Michnik, si astazi redactor-sef al Gazetei Wyborcza, nascuta chiar in primele luni de democratie postcomunista.

  Adam Michnik a fost la Timisoara, la Festivalul International de Literatura, aflat la cea de-a opta editie.

  

  "Am scapat de bolsevici, dar a ramas acest dispret pentru celalalt. Acum vedem un anti bolsevism cu o fata bolsevica, de aceea, sunt eu trist. Ce mocneste in Polonia este un fel de antiumanism. (...)

 Este o mare nebunie care se intalneste in toate tarile postcomuniste. Toti credem ca popoarele noastre sunt nobile, nevinovate, ca nu au facut niciodata niciun rau. In functie de asta, ii judecam pe cei din jur. Daca cineva spune ca nu e chiar asa, acela e privit ca un tradator de tara", a spus Michnik la inceputul dezbaterii.

 ”Adam Michnik, privite in oglinda, alegerile din Polonia de zilele acestea satisfac proiectul lui 1989?”

   Aceasta este o intrebare la care nu exista un raspuns corect. Avem un Parlament, asa cum l-au ales polonezii. Cei care au votat pentru Kaczynski si partidul lui sunt, probabil, foarte multumiti, si trebuie sa spunem ca partidul respectiv a avut succes, a castigat. Ei si-au marit cumva numarul de alegatori in comparatie cu alegerile precedente, cu aproape 2 milioane de persoane.

 Sunt unii oameni carora le place genul acesta de politica autoritara, populista si nationalista.

  Pentru partidul lui Kaczynski au fost mai putine voturi decat pentru partidele Opozitiei - opozantii PiS au primit cu un milion de voturi mai mult, cumulat. Dar in Polonia asa este: poti obtine mai multe voturi, dar mai putine mandate in Parlament. Si asa a fost

 Daca ar fi doar cazul Poloniei, sa zicem ca ar fi izolat. Dar cum sa ne explicam intoarcerea regimurilor cu tendinte autoritare si in alte parti, cum ar fi Ungaria, in tari care au cunoscut dictatura.

   Nu numai in Ungaria, dar si in Rusia se constata o astfel de intoarcere. Nu exista o explicatie clara, unica si simpla. La fel cum nu exista o explicatie simpla la intrebarea: cum a fost posibil in secolul 20 sa ajunga fascismul atat de puternic?
Exista mai multe posibile explicatii. Dupa parerea mea, daca ne referim la zilele noastre, exista o anumita legatura, si vad trei factori care pot explica.

 Primul factor: dupa caderea comunismului, toata lumea credea ca sa se va savarsi o minune. Nu a fost niciun fel de minune. Au fost mai multe lucruri bune, s-au corectat unele aspecte, insa realitatea e ca, odata cu schimbarea regimului, unii au primit cu 100 de dolari mai mult, iar altii cu 10.000 de dolari mai mult.

  A crescut disproportia dintre oameni, iar cand sunt inegalitati apar si frustrari mari, iar asta duce la o revolta impotriva elitelor. Factorul revoltei impotriva elitei este foarte puternic si prezent peste tot: si la Budapesta, si la Varsovia, si la Washington. Asta este prima cauza.

  Al doilea factor este globalizarea si mentalitatea revolutiei. Timp de 100 de ani oamenii au trait in anumite conditii, isi intelegeau vecinii, limba, obiceiurile acestora. Iar acum uite ca au aparut alti vecini, niste straini

Dintr-o data, in Marea Britanie au aparut polonezii - si care a fost prima reactie a oamenilor? Noua ne merge mai rau pentru ca au venit polonezii si ne-au furat locurile de munca.

Atunci cand a avut loc criza refugiatilor, dintr-o data a aparut si o mare frica. Este un fenomen psihologic, chiar daca nu obiectiv: in Polonia nu au fost refugiati, practic, dar isterie a fost. Kaczynski a anuntat: de acum vor veni teroristii la noi, vor ocupa cartiere intregi, si acolo va fi legea shariei. Si vor mai aduce si boli, la care ei sunt imuni, dar ne vor omori pe noi, ceilalti. Este un limbaj rasist, dar el a fost folosit pentru a anunta acea catastrofa.

 A treia cauza se leaga oarecum de revolta impotriva elitelor si de globalizare. Li se spune oamenilor: nu trebuie sa mai aveti complexe, pentru ca sunteti mai buni decat ceilalti. Prin natura voastra, pentru ca sunteti polonezi, sunteti mai buni.

Voi niciodata nu ati facut rau nimanui, doar ceilalti v-au facut rau voua de-a lungul istoriei. Dar acum Polonia se ridica din genunchi, gata cu toate nedreptatile si cu exploatarea. Vor sa ne dezbrace de propria identitate, evreii, homosexualii, strainii de tot felul.

In fiecare tara exista cantecul asta, poate melodia e diferita, dar sunt aceleasi versuri.

In aceste zile, in octombrie, comemoram invazia sovietica din Budapesta, din 1956. Cum ne explicam faptul ca ungurii au trecut peste aceasta trauma si-l voteaza pe Viktor Orban, care este apropiat de Putin? Este o trauma uitata?

  Mai intai de orice trebuie sa ne amintim ca dupa invazie au urmat anii in care a condus Kadar. A fost nu un "Arhipelag Gulag", ci un "Arhipelag al Gulasului". Se poate spune ca aceasta trauma a fost traita doar de anumite medii din Ungaria.

   Este interesant de observat ca Orban si-a inceput cariera cu un discurs celebru din 1989 din Piata Libertatii, in care a spus ca armatele sovietice trebuie sa paraseasca Ungaria pana la sfarsitul anului. Eu am fost uimit de ce am auzit, iar in ziua aceea, in acea seara, am fost chemat la cina si i-am spus: "Viktor, tu stii ca astia nu vor iesi din tara doar pentru ca spui tu". Dar uite ca asa a fost, si in acel an au plecat din Ungaria.

  Orban intelege foarte bine ca in Ungaria nu mai exista o trauma vie antisovietica, lucrurile acelea s-au intamplat demult de tot, in 1956. Au trecut 60 de ani de atunci.

 Si, totusi, el intretine trauma Trianonului, care e mai veche.

Acesta este limbajul revizionismului. El le spune ungurilor: ne-au furat tara, ne-au furat Transilvania, Slovacia, Ujgorod-ul. El vrea sa fie premierul maghiarilor de pretutindeni, din toata lumea. Iar Putin joaca foarte subtil si eficient, se foloseste de Orban sa destabilizeze Uniunea Europeana.

  Eu sunt de acord cu ce a spus domnul Adrian Cioroianu la dezbaterea de la Festivalul International de Literatura de la Timisoara, ca Uniunea Europeana este cel mai bun lucru ce ni s-a intamplat noua in ultimii 20 de ani.

 Dar Viktor Orban spune ca Bruxelles-ul vrea sa ne impuna regulile lui, regulile europene, exact cum facea odata Moscova cu regulile sale. Si uite, acum Moscova nu ne mai impune nimic.

Intr-adevar, asta e un lucru de mirare, dar sunt si aspecte pozitive, iata ca Orban a pierdut alegerile in Budapesta. Si in Polonia, Kaczynski a pierdut in fata Opozitiei la Senat, e drept, cu o diferenta mica, de 2 puncte, dar a pierdut.

Tot timpul va fi conflictul intre orasele mari, progresiste, care vor sa se modernizeze, si provincia care se teme de schimbari.

De altfel, Viktor Orban, pierzand alegerile in Budapesta si in alte orase mari, a tinut sa multumeasca taranilor care inca il sustin.

  Pentru regimurile de acest gen voteaza fie oamenii care sunt la varsta pensiei, fie cei cu educatie slaba, fie pur si simplu persoane conservatoare prin firea lor. Iar acestia cand aud de drepturile homosexualilor, de exemplu, le vine sa se urce pe pereti, pentru ei este o schimbare prea mare.

La fel ca si locul femeii in viata publica, si asta e un lucru nou - in gandirea conservatoare, femeia trebuie sa stea acasa, sa gateasca si sa faca copii. Si dintr-o data, uite ca femeia vrea sa ajunga in Parlament, sa se ocupe de business, ce e chestia asta?

Nu e foarte usor de explicat - si nici de schimbat - mentalitatea care sprijina guvernele populiste.

Ati spus aseara un lucru care va ramane controversat, si anume ca istoria il va reevalua pe Ion Iliescu, in sensul ca va include si al doilea mandat, nu se va opri la primul, negativ.

   Daca este vorba de evaluarea lui Iliescu, nu se poate face doar intr-un singur sens. Fostii comunisti, dupa 1989, s-au trezit in fata unei mari provocari: unii au vrut sa aleaga calea compromisului, a acceptarii unor reforme democratice, altii nu.

In Polonia, Jaruzelski a ales calea dialogului cu Opozitia; in Ungaria, Pozsgay a mers si el pe calea asta. Dar au fost si altii, Honecker, Ceausescu, Milosevici, care nu au ales sa mearga pe drumul asta.

Iliescu nu a ales calea lui Ceausescu sau Honecker, ci o alta, a manevrelor. M-am temut ca Iliescu va alege cealalta cale, a formarii unui bloc nationalist, in care Partidul Romania Mare si Vadim Tudor sa furnizeze ideologia si el sa fie cu partea de autoritate

Nu a fost departe de asta.

Dar nu a mers pe drumul acela pana la capat. El a ales o forma de democratie. Au existat doi Ion Iliescu, cel din primul si cel din al doilea mandat. Situatia se schimbase si el s-a schimbat.

Eu nu vreau sa fac acum propaganda pozitiva pentru Iliescu, vreau doar sa spun ca, dupa parerea mea, el trebuie sa beneficieze de o evaluare dreapta.

Nu e prea devreme pentru o astfel de evaluare?

Poate ca, daca as fi roman, si eu as spune ca e prea devreme.

Ati mai facut acelasi lucru, cand l-ati reevaluat si pe generalul Kiszczak, in Polonia.

Mai degraba cu Jaruzelski. Dar si cu Kiszczak, fireste. Numai ca in Polonia situatia a fost un pic alta. Bineinteles ca am avut o problema cu Kiszczak, dar cred ca datorita acestor persoane noi am putut iesi din comunism altfel decat a facut-o Romania. Nu a fost varsare de sange in Polonia, datorita unor oameni cum au fost Kiszczak si Jaruzelski, iar asta este mai important decat felul in care acestia m-au tratat pe mine si pe colegii mei in timpul Legii Martiale.

Trebuie sa spui ca unele lucruri sunt mai importante decat altele, pur si simplu. Am fost intrebat de multe ori: de ce negociati cu fostii vostri dusmani?

Pai tocmai ca sunt dusmani, cu prietenii nu ai ce sa negociezi!

Oricum, eu m-am temut foarte mult pentru Romania. Pentru ca regimul comunist in Romania a fost mai brutal decat in Ungaria sau Polonia, doar in Albania lui Hodja a fost un regim similar.

M-am temut ca in Romania va castiga anticomunismul cu fata bolsevica. Faptul ca acest trend nu a reusit se datoreaza democratilor romani, dar si lui Iliescu, care poate ca a deteriorat democratia, dar nu a distrus-o de tot.

Intrebarea obsesiva la romani, la 30 de ani de la Revolutie, este: a fost sau nu revolutie?

Eu nu pot sa raspund la intrebarea asta, pentru ca stiu prea putine despre acest lucru. Este totusi singurul exemplu, singura situatie in care regimul comunist a fost daramat in mod violent. Ceausescu a fost impuscat dupa un proces care nu a fost un exemplu de justitie ideala, ci mai mult un fel de tribunal revolutionar.

De tip iacobin?

Iacobin, bolsevic, cum vreti. Fara indoiala, ce s-a intamplat atunci a fost un motiv de mare mirare pentru toata lumea. Eu nici pana in ziua de azi nu inteleg cum a fost posibil, cum multimea aceea din Piata Revolutiei, care parea ascultatoare, s-a revoltat brusc si l-a alungat pe Ceausescu din propriul sau palat.

Credeti ca a fost o diversiune?

Nu stiu, dar ce pot sa spun e ca in acel moment a plesnit, s-a destramat autoritatea din Romania. Exista o teza, dar nu stiu daca este adevarata sau nu, ca o parte a Securitatii a provocat Revolutia si ce s-a intamplat acolo.

Dar chiar daca a fost asa, nu e important. Important este la ce s-a ajuns dupa aceste miscari. Si la ce au dus toate astea? La schimbari istorice, uriase. Revolta asta uriasa, provocata sau nu, a dat jos un dictator.

In acelasi timp, in China a avut loc o revolta similara, in Piata Tienanmen, inabusita in sange.

Au urmat mineriadele, in regimul Iliescu. Au fost acestea o tentativa a regimului comunist de a reveni?

Nu cred. Cred ca a fost o incercare a Puterii de a se apara de destabilizare. Pentru ca, dupa ce i-au indepartat pe studenti, nu au incercat sa reinstaureze comunismul.

Deci nu a fost o contra-revolutie?

Mineriada? Nu. Fiecare putere incearca sa se apere, asa cum stie, cum poate. Daca ar fi fost o incercare de reinstaurare a regimului totalitar, da, am fi putut spune asta, dar cum nu a fost, nu putem.

Noi, in Romania, punem multe probleme pe care le avem astazi, cum ar fi coruptia, pe seama mostenirii din comunism.

Nu e doar asta. Nu e ca si cum nu ar fi existat coruptie inainte de comunism, sa fim seriosi. Si in timpul comunismului a fost coruptie, si inca multa, dar nu se vorbea despre ea.

Era in Polonia o anecdota despre coruptie, cu un ofiter roman: Iese dimineata un ofiter roman de la un bordel, iar de la fereastra il striga domnisoara si-i spune: Bine, dar banii?? La care ofiterul spune mandru: Un ofiter roman nu ia bani de la femei!

Era o gluma despre coruptie, bineinteles.

Fostii comunisti si fostii securisti au continuat sa aiba acces la resurse, de unde si coruptia.

Bine, dar in Cehia nu a fost Securitate, iar acolo coruptia e salbatica, de asemenea. E adevarat, comunismul a produs o anumita depravare a anumitor sectoare ale societatii, iar aceasta moralitate depravata, care a iesit din comunism, a alimentat coruptia.

Dar nu putem pune totul pe seama comunismului.

Nu sunt comunistii vinovati chiar pentru tot: daca ploua, sunt inundatii sau cutremure, nu sunt ei de vina. Au suficiente pacate pe constiinta, nu trebuie sa le atribuim si altele.

V-ati opus lustratiei pentru ca, spuneati, ne-ar fi aruncat intr-un fel de Babilon, intr-o vanatoare de vrajitoare.

Pai asa a si fost. Eu am zis de la inceput ca asa va fi. Eu am pierdut razboiul cu lustratia in Polonia, dar pana la urma a fost cum am zis eu. S-a emis atunci o teza, ca lustratia va curata tot, ca va fi o atmosfera asa de curata. In Romania e mai curata atmosfera sau cum?

La noi nu prea a fost lustratie.

In Polonia a fost si nu s-a schimbat nimic. La fel in Cehia sau in fosta Germanie de Est.

In Romania nu a fost lustratie, dar asta a lasat deschisa calea ca dosarele sa apara convenabil, in momente electorale. Sau macar sa existe suspiciunea ca sunt folosite politic.

Si in Polonia apar dosare, chiar daca a fost lustratie.

Cine le-a pastrat? Cine deschide robinetul dosarelor?

Sunt multi, din fostele servicii secrete sau din noile servicii secrete. Mai apar lucruri din astea, tot mai scoate cineva cate ceva la iveala.

Ati vazut ca si fostul presedinte Traian Basescu, cel care a condamnat oficial comunismul, este acuzat ca a colaborat.

Nu stiu cum a fost cu Basescu, ar trebui sa vad dosarele alea, ce fel de colaborare a fost, ce a facut exact. Toate se arunca in acelasi cos acum.

Nu e totusi o banalizare a raului, aici, in respingerea lustratiei? O relativizare morala.

Se poate spune si asta. Problema este ca, dupa o dictatura groaznica, dura, cum a fost cea a lui Ceausescu, toti se resimt. Nimeni nu iese sanatos si in buna forma. De aceea, purificarea prin lustratie nu are cum sa functioneze, nu e de fapt nicio purificare.

Principala dovada ca X a fost agent e ca a scris un ofiter de Securitate ceva despre el intr-un dosar. Cei mai rai si mai periculosi dintre oameni nu sunt agentii secreti, ci functionarii din servicii precum Securitatea. In Germania nazista a lui Hitler, Goebbels nu a fost agent al Gestapoului.

Exista un fragment din Vasili Grossman, din Panta Rhei, despre paradoxul tortionarului, care ziua la serviciu tortureaza oamenii, iar seara isi culca copilul si asculta Wagner. V-ati explicat vreodata paradoxul asta, in comunism? Cum se poate sa fie lichea si om in acelasi timp?

Este un exemplu extrem, zic eu. Este o diferenta mare intre persoane care au fost tortionari, care au facut rau altora, si cei care au spus lucruri ce nu trebuiau spuse sau nu au avut cea mai buna reactie atunci. Si pe langa ei au fost victimele.

Eu am cunoscut toate aceste categorii.

Tatal meu a fost comunist. Cand m-au arestat, el mi-a spus: sa nu zici nimic! Si de-aia nu au nimic despre mine, ca nu am zis nimic. Dar nu toti aveau tata comunist de dinainte de razboi, ca mine.

Mi-ati spus ca ati vorbit de patru ori cu Putin. Trebuie sa ne temem azi de Putin cum ne-am temut de Rusia lui Stalin?

Multi prieteni de-ai mei compara Rusia lui Putin cu cea a lui Stalin, dar nu e asa. Totusi, mie mi-ar fi frica de Rusia, pentru ca Putin face o politica antidemocratica si imperialista. Ce sa mai spui dupa ce se intampla in Ucraina? Ce mai e de zis cand totul e evident?

Ar mai fi de zis, la fel ca si in timpul comunismului, despre o anumita complicitate a Occidentului cu Putin. E un lider frecventat.

Vestul nu prea stie ce sa faca, ce se poate face, in situatia data. Noua ne este usor sa criticam, eu asta am facut toata viata, am criticat.

Dar daca te uiti la politica prin alti ochelari, ai Frantei, Germaniei, Marii Britanii, lumea arata altfel. E greu sa le spui germanilor ca ar trebui sa faca o politica de confruntare, agresiva, cu Rusia. Ei au propria lor istorie cu Rusia, l-au avut pe Hitler. Germanul obisnuit vrea sa traiasca o viata normala.

Apare insa intrebarea daca nu cumva se repeta istoria si traim ce s-a intamplat in '38, cu acordul de la Munchen, cu cedarea Cehoslovaciei.

Totul se complica si mai mult pentru ca in fruntea SUA este Trump, si acum este un exemplu foarte clar de tara care vrea sa se inteleaga bine cu Putin. Este foarte dificila politica pe care poate sa o duca Uniunea Europeana, cand pe de o parte este Rusia lui Putin, pe de alta America lui Trump.

Mai creste si China ca putere la nivel mondial. Si mai ai si doi cai troieni, unul este Ungaria, iar celalalt Polonia.

Grupul de la Visegrad?

Nu chiar, pentru ca, spre mirarea tuturor, Slovacia este altfel, pur si simplu.

Mai exista o teza, care spune ca Occidentul nu intelege ce vrea de fapt Putin. Insa nici Chamberlain sau Daladier nu au inteles ce vrea Hitler pana la capat. Se gandeau ca Hitler asta o sa judece, doar nu se poate sa vrea razboi cu toata lumea. Ei bine, da, el voia razboi cu toata lumea.

Observ ca nu-l putem compara pe Putin cu Stalin, dar il putem compara cu Hitler. Cu extrema dreapta, culmea.

In contextul Ucrainei, da, se poate. In ceea ce priveste politica interna, nu. In Rusia nu e asa. Dar daca ne gandim cum s-a raportat la Georgia, la Osetia si Abhazia, da. Si nu se stie nici ce o sa fie in Moldova.

Eu sunt sigur ca vrea sa puna gheara pe Moldova.

Ultima intrebare: trebuie sa fie intelectualii primejdiosi pentru un regim politic?

Ar trebui sa-si exprime parerea foarte clar in ceea ce priveste chestiunile foarte importante si care ar putea reprezenta un pericol pentru valorile democratice.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.