Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

luni, 28 decembrie 2020

Umilirea publică a Rusiei lui Putin prin Operaţiunea Navalnîi: corupţie şi prostie în FSB - Autor: Iulian Chifu - 28 decembrie 2020, 08:09 - Sursă: Adevărul.ro


                                                                                     FOTO EPA-EFE

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html


                                                                                      Autor:     Iulian Chifu



                                                          Vladimir Putin şi Aleksei Navalnîi FOTO Arhivă


Umilirea publică a Rusiei lui Putin prin Operaţiunea Navalnîi: corupţie şi prostie în FSB


 28 decembrie 2020, 08:09 


       Expunerea jenantă şi vinovată a întregii operaţiuni Navalnîi, derulată de serviciile de informaţii interne ale Rusiei, FSB, au cutremurat întregul sistem instituţional de Securitate al Federaţiei Ruse pentru a doua oară, după ce operaţiunea împotriva fostului agent GRU Serghei Skripal şi a fiicei sale a fost probată pas cu pas, inclusiv prin identificarea victimei.

      Şi de această dată, operaţiunea de otrăvire a opozantului Alexei Navalnîi a creat probleme majore prin capacitatea unor instituţii mass media de a identifica şi expune public trafic de telefonie, călătorii, probe de coordonare a operaţunii, persoane operative implicate, inclusiv celebra discuţie telefonică în care unul dintre operativii păcăliţi de Navalnîi recunoaşte şi prezintă în detalii operaţiunea, expusă pe bandă. Cea mai puternică operaţiune de dezvăluire şi expunere publică a acţiunilor serviciilor secrete ruse, cu tot cu probe utilizabile în justiţie, este în măsură să ducă la desfiinţarea de unităţi militare specializate în cercetarea şi producerea armelor chimice, a celor de coordonare a asasinatelor de stat împotriva duşmanilor interni şi externi. Cum operaţiunea a mers până la expunerea conexiunilor operaţiunii cu Kremlinul şi apropiaţi direcţi ai lui Vladimir Putin, e cu atât mai umilitoare pentru Rusia şi comunitatea sa de informaţii.


O operaţiune OSINT: Bellingcat, CNN, The Insider, Der Spiegel şi El Pais


             În ultimele zile, am văzut cum presa de investigaţie din întreaga lume a explodat: site-ul specializat în investigaţii cibernetice Bellingcat împreună cu CNN, cu site-ul rus The Insider, cu ziarul german Der Spiegel şi cel spaniol El Pais au expus datele şi descoperirile privind faptul că Alexei Navalnîi a fost otrăvit cu Novichiok, că această substanţă chimică de luptă se produce şi se utilizează în asasinate politice comandate de stat, la cel mai înalt nivel, că ordinul de operaţiune are legătură cu Kremlinul şi cu Vladimir Putin direct şi avem şi recunoaşterea directă a unuia dintre autori, nu numai probele privind comunicaţiile, călătoriile şi urmărirea lui Navalnîi de către agenţi operativi ai FSB – serviciul de informaţii intern rus – care fac pare din unitatea legată de eliminarea prin folosirea armei cu Novichiok.

Descoperirea s-a făcut după o adevărată investigaţie criminalistică minuţioasă care a avut la bază câteva date greu de identificat fără o analiză aprofundată şi un instrumentar sofisticat privind urmărirea comunicaţiilor publice. Nefiind vorba despre un serviciu secret, Bellingcat - care a mai identificat deja autorii în cazul Skripal, a ajutat la investigaţie privind doborârea zborului MH 17 Malaysian Amsterdam-Kuala Lumpur deasupra Donbasului şi la identificarea autorului uciderii unor cetăţeni ceceni şi georgieni în Germania – a reuşit să identifice doar locurile apelurilor şi persoanele care au sunat, nu şi conţinutul acestor conversaţii. Însă această activitate nu exclude faptul că anumite servicii de informaţii occidentale deţin şi aceste detalii concrete, aşa cum investigaţia jurnalistică în sine are mult mai multe date decât cele devenite publice.

Construcţia investigaţiei s-a bazat, în primul rând, pe apelurile telefonice şi pe documentele de călătorie ale celor implicaţi. De la un anumit punct, ofiţerii ruşi identificaţi au început să-şi schimbe numele şi să folosească documente alternative şi telefoane cu cartelă. Din cauza faptului că au avut trasabilitatea anterioară şi că aceste telefoane au fost ţinute împreună cu cele deja identificate, a fost simplu ca legăturile de cauzalitate să fie făcute şi să fie identificate atât numele de acoperire cât şi telefoanele cu cartelă utilizate.


                                                              Sediul FSB de la Moscova FOTO EPA-EFE

     Atuurile operaţiunii: sateliţi, identificarea comunicaţiilor, corupţia în FSB

       În plus, a fost folosită baza de date a Belingcat care conţinea şi sediile FSB, ale GRU şi pe cele ale producţiei de Novichiok din Rusia de la investigaţiile anterioare. Întreaga investigaţie s-a terminat cu identificarea tuturor persoanelor implicate în cauză şi, mai ales, cu un interviu încercat de CNN pe cameră cu unul dintre operativii identificaţi, care a închis uşa şi nu a comunicat, atunci când a fost descoperit, dar care apare pe camere şi în imagini peste tot. Adevărata lovitură a fost însă o convorbire telefonică de 45 de minute înregistrată în care Navalnîi, care se dă drept unul dintre investigatorii Consiliului de Securitate al Rusiei, vorbeşte cu unul dintre operativii trimişi să şteargă urmele otrăvirii cu Novichiok şi care declară explicit pe cameră cum s-a procedat, confirmă întreaga activitate şi tot procedeul şi discută inclusiv unde s-a greşit de ţinta Navalnîi, opozantul cel mai important al lui Putin, este încă în viaţă.


         Operaţiunea de intelligence având la bază surse deschise – OSINT - nu era posibilă dacă nu interveneau câteva greşeli fundamentale ale operativilor implicaţi, respectiv lipsa de atenţie când utilizau telefoanele şi identităţile în interiorul Rusiei, dacă nu le era frică de şefii lor ierarhici apropiaţi Kremlinului – cum altfel să vorbeşti pe o linie deschisă explicând o operaţiune specială secretă, care conţinea în sine o infracţiune majoră, crima, şi aceasta utilizând substanţă interzisă, despre care Rusia afirmă cu nu există şi nu se mai produce, acest fapt fiind contrar angajamentelor de lichidare a armelor chimice.

      Dar mai importanţi au fost cei care au contribuit decisiv şi involuntar la deconspirarea acestui pluton de execuţie, respectiv colegii din FSB care au vândut bazele de date personale şi alias-urile echipei operative, laolaltă cu cele ale întregului personal al FSB şi serviciilor de informaţii ruse. Mai exact prostia şi corupţia ofiţerilor de rang inferior din cadrul FSB. Toate bazele de date ale cetăţenilor ruşi sunt informaţii vândute de ofiţerii corupţi ai FSB pe Darknet. În Rusia, acest segment al pieţei negre, traficul de informaţii personale, a luat amploare după Legea Iarovaia din 2016, care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze apelurile şi mesajele până la 3 ani. Legea a fost adoptată ca o măsură antiteroristă şi pentru a monitoriza mai uşor persoanele radicalizate.

Compromiterea întregului FSB şi operaţiunii Navalnîi a costat doar un milion de ruble – circa 14.000 USD

  Accesul la aceste baze de date îl au ofiţerii serviciilor de informaţii, care le vând pe piaţa neagră sub denumirea Larix. Aceasta conţine informaţii personale ale cetăţenilor ruşi, precum tranzacţiile bancare, locul de muncă, cazierul şi zborurile aeriene. În aprilie 2019, jurnalistul Andrei Zaharov a scris un întreg articol pentru BBC despre cum a reuşit să cumpere informaţii personale despre el şi întreaga sa familie. Pe această bază de date, cumpărată la negru de investigatorii în cauză, au fost identificaţi membrii echipei de asalt şi a fost organizată şi discuţia cu cel care a dat în vileag întreaga operaţiune, pe bandă.


        Jurnaliştii de la The Bell au estimat că o asemenea investigaţie costă în jur de un milion de ruble. Informaţiile despre un singur zbor costă în jur de 15 mii de ruble; cele despre pasageri costă 2 mii de ruble per persoană pentru un an întreg; bazele de date privind convorbirile telefonice costă 10 mii de ruble per persoană pentru apelurile timp de o lună; iar stabilirea geolocaţiei după numărul de telefon costă 50 de mii de ruble per persoană. Aceasta a fost sursa de informaţii care a aruncat în aer serviciile de informaţii ruse şi le-au umilit prin operaţia comună a coaliţiei mass mediei de investigaţii occidentale.

   Pentru Aleksei Navalnîi nu este prima tentativă de otrăvire în Rusia: prima dată presupusa otrăvire a avut loc în iulie 2019, după ce reprezentantul opoziţiei liberale a fost arestat. Atunci el a prezentat semne de otrăvire, dar a reuşit să se trateze. A doua tentativă de otrăvire, după cum a relatat Navalnîi pe 14 decembrie, a avut loc pe 6 iunie, la Kaliningrad, dar şi de această dată agenţii FSB au eşuat, reuşind să o otrăvească pe soţia opozantului, Iulia Navalnaia, căreia i s-a făcut rău atunci. Însă nu era vorba decât de un avertisment, cantitatea de substanţă neurochimică utilizată fiind redusă.


                                                          FOTO Aleksei Navalnîi/Instagram
   
Trei tentative de otrăvire şi o salvare miraculoasă pentru Navalnîi

  A treia tentativă, cea mai serioasă, care viza viaţa lui Navalnîi, a avut loc la 20 august 2020, când a fost utilizat Novichiok în formă solidă varianta A242 sau A262 şi suficient pentru a-l ucide pe opozantul rus, fiind introdus în interiorul lenjeriei sale intime de unde urma să fie absorbit pe măsura ce transpira. Navalnîi se întorcea din Tomsk, un oraş din Siberia, unde lucra la o investigaţie asupra unor cazuri de corupţie şi promova candidaţii sprijiniţi de el la alegerile locale. Seara a băut un cocktail ciudat. În camera de hotel a fost găsit Novichiok în apa de băut şi în alte zone iar în aeroport a băut un ceai suspect, înainte de a se îmbarca.

  Lui Navalnîi i s-a făcut rău brusc dupe ce avionul decolase. Politicianul striga de durere după ce i-a spus unei însoţitoare de bord că a fost otrăvit şi că va muri. Pilotul a decis aterizarea de urgenţă în oraşul Omsk, evitând drumul lung până la Moscova, care ar fi însemnat decesul victimei. Iniţial, avionului i-a fost refuzată aterizarea, motivându-se că aeroportul este minat!!! Alarma a fost falsă, iar avionul a aterizat cu bine în Siberia, o ambulanţă dotată cu cele necesare l-a salvat de la moarte şi Navalnîi a fost transportat de urgenţă la spitalul orăşenesc unde a fost stabilizat. După pertractări multiple cu oficialii ruşi, a fost mutat în Germania, unde a fost recuperat complet.

       Potrivit interviului făcut de Navalnîi sub identitate oficială falsă cu unul dintre operativii FSB, el trebuia să fie mort. I s-a pus mai multă otravă decât era nevoie pentru a fi sigur şi a nu se repeta cazul Skripal. Totuşi pilotul a avut prezenţă de spirit şi a aterizat repede, ambulanţa fusese anunţată cu tot cu datele pe care le spusese Navalnîi înainte de a-şi pierde cunoştiinţa, că a fost otrăvit, şi a primit imediat o injecţie cu atropină şi respiraţie artificială care i-a salvat viaţa. La fel de importantă a fost intervenţia medicilor din Omsk, acolo unde FSB a infiltrat numeroşi ofiţeri pentru a realiza ce se întâmplă şi a anunţa când a murit.

    Totuşi, medicii şi-au făcut treaba fără a fi influenţaţi în vreun fel pentru că spitalul nu fusese pregătit precum cel din Moscova care îl aştepta pe Navalnîi dacă acesta mai ajungea în viaţă. Se adaugă aici şi norocul privind presiunea asupra lui Putin pentru a-l transfera în Germania, avionul privat şi medicii care au venit în Omsk la câteva ore de la aflarea veştilor despre starea medicală a lui Navalnîi dar şi greşeala de a considera că nu există urme. De fapt, prietenii lui Navalnîi au ridicat probe din camera de hotel şi le-au urcat în avionul care l-a luat în Germania. Pe de altă parte, chiar dacă substanţa dispare în organism, după 24 de ore, un număr de proteine indicatoare rămân şi pot fi detectate şi luni după otrăvire, ceea ce a şi reuşit clinica din Germania care a făcut investigaţiile medicale şi l-a tratat pe Navalnîi până la recuperare.

Protagoniştii operaţiunii Navalnîi: jurnalişti şi criminali FSB


   
Protagoniştii principali şi publici ai operaţiunii OSINT contra FSB în cazul Navalnîi sunt trei: jurnalistul bulgar Hristo Grozev, de la Bellingcat, jurnalista Clarissa Ward de la CNN - cea care a făcut materialul la Mosova şi în Siberia, identificând şi sediile de coordonare a operaţiunii şi de producere a Novichiok-ului, apoi l-a înregistrat în tentative de interviu cu unul dintre ofiţerii operativi FSB implicaţi în otrăvirea cu Novichiok, Oleg Taiakin.

          În fine, Alexei Navalnîi însuşi, din locaţia secretă din Germania unde se află, a primit toate datele şi a sunat fiecare ofiţer în parte, sub propria identitate, pentru a obţine detalii. Însă la ultimul apel, a folosit o altă tactică, dându-se drept reprezentant al Consiliului de Securitate în subordinea lui Patrushev, atunci când a vorbit cu Konstantin Kudriavtsev, specialistul în apărare biologică şi chimică care a condus operaţiunea de curăţire în hotelul din Tomsk după atac, în mai multe incursiuni succesive. De aici au venit toate probele şi confesiunea completă cu detalii despre operaţiune.

        Bellingcat achiziţionase bazele de date cu apelurile ruşilor, cumpărându-le de pe Darknet în Rusia, pentru a investiga cazul otrăvirii lui Skripal. În urma analizei apelurilor, Grozev a reuşit să găsească probe şi dovezi pentru cazul lui Navalnîi. Jurnalistul bulgar a declarat pentru site-ul Meduza că, pe 6 iunie, a observat un număr mare de convorbiri telefonice între agenţii FSB şi institutul ştiinţific Signal din Moscova, unde se presupune că ar fi produs Novichiok. Grozev l-a sunat pe Navalnîi şi l-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva pe 6 iunie. Opozantul rus i-a zis că soţia sa s-a simţit rău la Kaliningrad. Grozev i-a mulţumit şi nu i-a mai transmis nimic.

          Grozev a analizat atât bazele de date ale apelurilor telefonice din Rusia cumpărate ilicit pe piaţa neagră, cât şi bazele de date privind zborurile şi datele personale ale pasagerilor obţinute, la fel, prin aceeaşi metodă ilicită. S-a ajuns l-a concluzia că Navalnîi este urmărit îndeaproape din 2017, în peste 30 de călătorii, fiind implicaţi măcar 6 ofiţeri operativi identificaţi. Grozev a folosit aplicaţia GetContact pentru identificarea numerelor de telefoane şi metoda geolocaţiei prin triangulare manuală şi a putut stabili locul exact în care se aflau posesorii de numere de telefoane care ţineau legătura cu FSB-ul şi se aflau în proximitatea lui Navalnîi.

                                                    Agenţii FSB implicaţi în otrăvirea lui Navalnii FOTO Bellingcat

Unitatea specială de asasinate cu Novichiok pe urmele lui Navalnîi

   Putin a recunoscut că opozantul rus este monitorizat de 3 ani, fiindcă ar fi un „agent străin“ care promovează interese ale altor state în Rusia, însă el a omis intenţionat un fapt rezultat din investigaţia lui Grozev: Navalnîi nu a fost monitorizat de simpli ofiţeri operativi, ci de specialişti în arme neurotoxice, chimişti şi biologi de carieră din cadrul GRU şi FSB serviciul militar respectiv cel intern de informaţii interne. Grozev a dezvăluit identitatea a 8 criminali FSB şi GRU, pe care îi consideră direct responsabili de otrăvirea lui Navalnîi. El a declarat că deţine şi identităţile altor ofiţeri – în total 15 – care au fost implicaţi, dar restul nu au legătură directă cu tentativa de asasinat. 

    Conform investigaţiei, coordonatorul acestui pluton de execuţie a ordinului de asasinat politic a fost colonelul Stanislav Makşakov, din cadrul Institutului de Criminalistică al FSB. Acesta îl apela constant pe generalul-maior Vladimir Bogdanov, directorul Centrului pentru tehnici speciale al FSB. Makşakov a lucrat înainte la Institutul de chimie al Ministerului Apărării din oraşul Şihan, iar printre publicaţiile academice se află şi un articol care studiază efectul agenţilor neurotoxici precum Novichiok-ul asupra organismului uman. În subordinea sa se afla şi specialistul în apărare biologică şi chimică Konstantin Kudriavtsev, care a fost şi colegul lui Makşakov în Şihan, cel care a căzut în plasa lui Navalnîi confirmând operaţiunea şi detaliile ei. 

       Comandantul operativilor de pe teren a fost Ivan Osipov. Acesta a lucrat cu Oleg Taiakin, cel care apare, pe 15 decembrie, în înregistrarea de la CNN. Taiakin a închis uşa repede când a aflat că a fost deconspirat. Reacţia sa poate fi considerată o dovadă complicităţii sale la atacul din 20 august, fiindcă nici măcar nu a încercat să infirme cele întâmplate şi nu a avut nici o reacţie naturală faţă de această acuzaţie ce i-a fost aruncată în faţă.

                                                    Aleksei Navalnîi investigand cazul otrăvirii sale Captură YouTube


Probe explicite: recunoaşterea pe bandă a operaţiunii de asasinare a lui Navalnîi prin otrăvirea cu Novichiok

     
La 21 decembrie, Navalnîi a încheiat operaţiunea de umilire şi deconspirare a agenţilor serviciilor de informaţii ruse FSB care l-au otrăvit. El a folosit o aplicaţie care modifică numărul apelantului şi l-a sunat pe Kudriavtsev, prezentându-se ca subalternul lui Patruşev şi insistând că are numărul celui intervievat de la Bogdanov, pentru a încheia investigaţia. Asumându-şi o identitate falsă şi profitând de naivitatea lui Kudriavtsev, Navalnîi a vorbit aproape 45 de minute cu el şi a extras informaţii care pot fi considerate probe incriminatorii pentru o bună parte din ofiţeri ai FSB. 

       Kudriavtsev i-a confirmat lui Navalnîi că Osipov a coordonat operaţiunea pe teren, iar el este doar specialist care oferit instrucţiuni privind folosirea Noviciokului. Ofiţerul a dezvăluit ceea ce toţi încercau să afle până acum - cum a decurs operaţiunea de otrăvire a lui Navalnîi. Astfel, la ordinul lui Makşakov au fost contaminate partea interioară a pantalonilor lui Navalnîi şi lenjeria sa intimă în zona pubiană. De asemenea, Kudriavtsev a mai declarat că Navalnîi ar fi murit, dacă avionul nu ateriza atât de repede, confirmând astfel bănuielile implicării FSB-ului în alerta falsă cu bombă de pe aeroportul din Omsk. Tot Kudriavtsev a mai adăugat că, în aceeaşi zi, împreună cu colegul său Vasili Kalaşnikov, expert la institutul de criminalistică al FSB, au avut misiunea de a decontamina hainele lui Navalnîi, pentru a distruge probele. 

      În noaptea în care s-a pătruns în camera lui Navalnîi, 239, la Hotelul Xander, s-a înregistrat o accelerare a discuţiilor telefonice din centrul de comandă de la Moscova cu Alexei Alexandrov, unul din operativii echipei de toxine chimice implicaţi, care se afla lângă hotel. Kudriavtsev a afirmat în apelul cu Navalnîi că-l cunoaşte şi a lăudat munca sa. Investigaţia ulterioară a demonstrat că Kudriavtsev este specialist în arme chimice şi biologice, că a absolvit Academia rusă de Apărare Chimică din Moscova şi a lucrat la Centrul 42 al Ministerului Apărării, centrul de cercetare pentru apărare biologică al GRU. Investigaţia comună a arătat că Kudriavtsev a zburat la Omsk pe 25 august pentru „curăţenie“.

Identităţi false pe numele de fată ale soţiilor şi cu data naşterii alterată cu un an în plus sau în minus

   La Omsk, echipa a fost luată de la aeroport cu antemergători ai poliţiei locale şi au aplicat diferite soluţii chimice pentru a nu lăsa urme pe haine. Au revenit de mai multe ori în cameră, în timp ce hainele nu i-au fost returnate lui Navalnîi nici astăzi, în ciuda solicitărilor sale. Stanislav Makshakov este responsabilul echipei de toxine chimice de luptă a FSB situată la Unitatea criminalistică din suburbiile Moscovei. Anterior a fost colonel la Institutul Shikhany, un institut de cercetare sovietic, ulterior rus, pentru arme chimice. 

    Agenţii care l-au urmărit pe Navalnîi peste tot au toţi în jur de 40 de ani, au călătorit în grupuri de trei folosind zboruri alternative. Recent au început să folosească telefoane cu cartele şi identităţi false, de obicei pe numele de fată al soţiilor şi cu anul naşterii modificat cu un an în plus sau în minus. Au lăsat numeroase probe în urmă şi au făcut erori precum înregistrarea maşinilor la locurile de muncă oficiale. Unitatea lor e plasată într-o clădire din strada Akademika Vargi în sud-vestul Moscovei, unde e Institutul Criminalistic al FSB. Altădată grupul lucrează de la un sediu secret şi securizat din marginea de est a Moscovei.

      Tot baza de date telefonice şi de identitate au arătat legătura cu Kremlinul atât în ziua otrăvirii din Kaliningrad, cât şi înaintea tentativei de asasinat din 20 august. Bogdanov a avut legături directe la Kremlin cu o persoană din preajma lui Putin cu care a vorbit la 2 iunie pentru a primi acceptul misiunii, iar o parte a echipei a călătorit la Soci şi a intrat în sediul preşedinţiei lui Putin în ajunul operaţinii din Tomsk. Potrivit lui Navalnîi, deşi nu există conţinutul înregistrărilor, este imposibil ca asemenea operaţiuni să nu fi fost aprobate direct de Putin la solicitarea venită din partea directorului FSB, Aleksander Vasilievici Bortnikov.



                                                                    FOTO EPA-EFE

  
Umilirea Rusiei lui Putin: reacţii vehemente, necontrolate şi neconvingătoare în faţa evidenţelor

   Putin a confirmat, în repetate rânduri, în comunicate de presă, în discuţia anuală cu publicul şi în faţa Comisiei pentru Drepturile Omului că Navalnîi a fost urmărit de agenţii FSB. Tot el a declarat, cinic, că dacă trebuiau să-l omoare, agenţii ruşi l-ar fi omorât pe opozantul său. Atât Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, cât şi Vladimir Putin, au dat vina pe o provocare, o mostră de război informaţional al agenţiilor străine de informaţii în cazul Navalnîi. Investigaţia Bellingcat-CNN a fost minimalizată sau acuzată de fals ca parte a campaniilor orchestrate de Occident împotriva Rusiei. Putin a vorbit despre un „fals, fals, fals care reprezintă un tip de război informaţional prin care se încearcă impresionarea cetăţenilor şi inocularea neîncrederii faţă de lidershipul politic rus.

   Pe de altă parte, oficialii ruşi şi mass media oficială au lansat o operaţiune de acoperire şi deturnare a faptelor prezentate, acoperind-o cu un noian de scenarii aberante, care mai de care mai fanteziste, pentru a deturna faptele probate de investigaţia jurnaliştilor. Otrăvirea lui Navalnîi a fost pusă şi de Serghei Lavrov, ministrul Afacerilor Externe rus, pe seama unei operaţiuni care a avut loc la bordul avionului care-l ducea în Germania sau chiar în spitalul în care a fost tratat. Una dintre teoriile favorite şi multiplicate de către mass media a fost blamarea adjunctei lui Navalnîi, Maria Pevchikh, care ar lucra cu serviciile britanice de intelligence şi ar fi fost cea care l-a otrăvit, pentru a blama guvernul rus şi pe Putin. 

       La întâlnirea cu membrii Consiliului rus pentru Drepturile Omului, Putin a spus că nu e nevoie de deschiderea unei investigaţii vizând acţiunea criminală împotriva lui Navalnîi pentru că nu întotdeauna când cineva e aproape mort procurorii fac chestia asta, dar a acceptat că a cerut procurorilor să se uite pe caz şi pe probe. El susţine că specialiştii ruşi au cerut să călătorească peste hotare, în Franţa Germania şi Olanda (unde s-au făcut trasabilitatea şi confirmarea utilizării Novichiok-ului), dar nu au fost primiţi. Nimeni nu i-a invitat şi nimeni nu vine la Moscova să stea de vorbă cu partea rusă. Acestea sunt probele inocenţei sale şi a serviciilor ruse, nimic mai mult.

   Cert este că afacerea Navalnîi, în partea ei de operaţiune OSINT, a arătat fără drept de apel câteva lucruri:

 Rusia nu şi-a încheiat programul de arme chimice şi nu a distrus cantităţile produse aşa cum a susţinut şi s-a angajat, iar acestea sunt ascunse la nivelul institutelor de cercetare de stat.

 Rusia operează un program de asasinate la comandă care presupune aprobarea, ca în cazul asasinării lui Navalnîi, la „cele mai înalte niveluri de la Kremlin“.

Echipa utilizată în cazul Navalnîi avea o apartenenţă formală, FSB, dar provenea din două surse secrete, FSB şi GRU. E vorba despre specialişti cu pregătire şi diplome în domeniul medical şi experţi în arme chimice, toţi fiind membri ai unor echipe de operaţiuni speciale. Ei au utilizat identităţi reale sau acoperite.

Potrivit lui Navalnîi, am avut de a face cu un act de terorism de stat care a fost aprobat personal de către Vladimir Putin, în calitatea sa de preşedinte, înainte de a fi pus în operă.

citeste totul despre: aleksei navalnii vladimir putin fsb rusia serghei skripal

Citeste mai mult: adev.ro/qm1c1x

Iliescu a înfiinţat „Tribunalul Militar Excepțional” fără să aibă acest drept. Document - Autor: Antonia Hendrik - 28 decembrie 2020, 10:18 - Sursă: Evenimentul zilei



http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html


Iliescu a înfiinţat „Tribunalul Militar Excepțional” fără să aibă acest drept. Document




Noi dezvăluiri scot la lumină faptul că tribunalul înfiinţat sub semnătura lui Iliescu - care i-a condamant la moarte pe Nicolae şi Elena Ceuşescu - a fost constituit ilegal.

Potrivit dezvăluirilor făcute de CurentulIon Iliescu nu era desemnat încă președintele CFSN atunci când a semnat documentul pentru a se înfiinţa “Tribunalul Militar Excepțional” în vederea uciderii Ceauşeştilor.

În documentul de mai jos (foto) se vede clar faptul că Ion Iliescu a semnat pe 24 decembrie 1989 deși la acea dată era doar directorul Editurii Tehnice urmând să fie instalat ca președinte al CSFN câteva zile mai târziu.

La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”.

La punctul 2 se stabilește că acest “Tribunal Militar Excepțional” – inființat de Ion Iliescu – va judeca această cauză “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.

Iar la punctul 3 se preciza că “acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească“.
În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care semna, pe 24 decembrie 1989, ca “președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”; numirea/alegerea lui Iliescu președinte al CFSN a fost publicată în Monitorul Oficial abia în 27.12.1989.

Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu era președinte al Consiliului FSN

„Consiliul Provizoriu al FSN și-a desemnat “președintele” pe 26 decembrie 1989. Mai exact, la două zile după semnarea decretului de către Iliescu și la o zi după ce cuplul Ceaușescu fusese deja executat. La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridică sau constituțională care să-i permită formarea unui “Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de “președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe hotărâre. Apoi documentul a rămas scris de mână până pe 5 ianuarie 1990, când a fost dactilografiat”, susţine sursa menţionată mai sus.

La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”.

La punctul 2 se stabilește că acest “Tribunal Militar Excepțional” – inființat de Ion Iliescu – va judeca această cauză “în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.

Iar la punctul 3 se preciza că “acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească“.
În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care semna, pe 24 decembrie 1989, ca “președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”; numirea/alegerea lui Iliescu președinte al CFSN a fost publicată în Monitorul Oficial abia în 27.12.1989.

Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu era președinte al Consiliului FSN

„Consiliul Provizoriu al FSN și-a desemnat “președintele” pe 26 decembrie 1989. Mai exact, la două zile după semnarea decretului de către Iliescu și la o zi după ce cuplul Ceaușescu fusese deja executat. La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridică sau constituțională care să-i permită formarea unui “Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de “președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe hotărâre. Apoi documentul a rămas scris de mână până pe 5 ianuarie 1990, când a fost dactilografiat”, susţine sursa menţionată mai sus.

Politica 

Enigmele Revolutiei din 1989: Cum a fost doborat avionul care pleca de la Bucuresti cu filmarile ziaristilor straini de Laurentiu SirbuLuni, - de Laurentiu Sirbu - 28 Decembrie 2020, ora 00:01- Sursa: Ziare.com



Jurnalistul britanic incarcat cu inregistrari din timpul revolutieiIan Parry
Ian Parry
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html


Enigmele Revolutiei din 1989: Cum a fost doborat avionul care pleca de la Bucuresti cu filmarile ziaristilor straini

de Laurentiu Sirbu
Luni, 28 Decembrie 2020, ora 00:01






Pe 28 decembrie 1989, la doar trei zile de la executarea cuplului Ceausescu, un avion pornea in cursa ca sa aduca sange din Belgrad pentru ranitii de la Bucuresti. Avionul nu a mai ajuns niciodata la destinatie. In fapt, nici n-a iesit din Romania, iar conditiile in care s-a prabusit avionul au ramas un mister pana astazi.


Pe 28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 YR-BMJ al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot-comandant, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Marghidan Elena (35 ani), insotitoare de bord, Petre Banica (41 ani), insotitor de bord si Cristea Gelu (33 ani), mecanic de bord, a decolat de la aeroportul International Bucuresti-Otopeni, cu destinatia Belgrad. Cursa charter fusese ceruta de Ion Iliescu, in numele noii conduceri a FSN, care a motivat ca era nevoie sa se aduca din Iugoslavia sange pentru ranitii din timpul Revolutiei. In avion se mai afla si Ian Henry Perry (24 de ani) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma sa schimbe avionul, cu unul pentru Londra. Se banuieste ca britanicul avea asupra sa cateva casete video, filmate de el in timpul Revolutiei, dar si alte casete video realizate in Bucuresti de mai multi corespondenti straini.

Jurnalistul britanic incarcat cu inregistrari din timpul revolutiei

In contextul in care toate avioanele fusesera consemante la sol inca din seara zilei de 22 decembrie, Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de acest dosar, a confirmat faptul ca ziaristul britanic plecase la Belgrad cu mai multe inregistrari facute chiar si in Comitetul Central.

"In toate zilele in care au avut loc evenimentele din decembrie 1989 in Bucuresti a fost pe strazile Capitalei si a filmat si a facut chiar schimb de casete si fotografii cu alti ziaristi. A filmat chiar si in Comitetul Central, acolo a luat si interviuri. Oricum, a plecat cu un sac de casete. Si lucrul asta a pus un pic pe jar pe cei care ii urmareau pe ziaristii straini. Pentru ca documentele cu care a plecat el erau de natura sa-i demaste pe cei care au tras in decembrie 1989 in populatia rasculata impotriva regimului comunist.

Pe 27 decembrie, o persoana din influenta Consiliului Frontului Salvarii Nationale i-a transmis jurnalistului Ian Perry ca poate parasi tara cu un avion umanitar care urma sa decoleze spre Belgrad, dupa sange pentru transfuzii. Englezul si-a anuntat colegii de breasla alaturi de care era cazat la hotelul Intercontinental. Majoritatea i-au dat materiale filmate pentru a le preda redactiilor din occident. Zborul a fost oficializat in zorii zilei de 28 decembrie. Fostul sef al securitatii Tarom 1989 isi aminteste ca-n dimineata aceea pilotul instructor Ion Chifor astepta pe platoul aeroportului, laolalta cu echipajul. Ian Perry avea in bagaje, conform dosarului, 14 casete video", declara acesta pentru Digi24 in urma cu un an.

Valentin Duta, fost sef al Departamentului Securitate TAROM, sustinea pentru aceeasi sursa ipoteza ca s-ar fi incercat stoparea plecarii din tara a jurnalistului britanic. "Dupa convingerea mea a fost o regie clara. L-am intrebat pe Chifor, comandantul, unde zboara si ce pasageri are. Si-mi spune: Domne, ceva foarte curios. Zbor la Belgrad si am un singur pasager. Un englez. Un ziarist englez care avea toate insemnarile lui si concluziile lui, plus si celelalte ale colegilor. Filme, notite... Tot ce privea asa-zisa Revolutie. Ziaristul englez nu trebuia sa ajunga in Anglia sau la ziarul la care era angajat. Nu trebuia sa ajunga. Erau prea multe lucruri care ar fi putut fi divulgate de aici, din tara. Si care nu trebuiau sa ajunga in presa straina. Mai ales occidentala", a declarat si acesta.


De ce n-a mai iesit avionul din spatiul aerian al Romaniei



Avionul s-a prabusit aproape de Bucuresti, in judetul Dambovita (comuna Visina). Toti cei din interior au murit. Cursa era departe de destinatie, iar misiunea umanitara s-a oprit. Resturile aeronavei au fost localizate in padurea Malinoasa. In doar 55 de kilometri, si la cateva zile dupa Revolutie, Romania abia libera de comunism a inregistrat o tragedie aviatica imensa.

Evenimentele din timpul Revolutiei din 1989, dar si informatiile obtinute, l-au determinat pe general-maiorul Gheorghe Negosanu, seful statului major al Comandamentului Apararii Anti-Aeriene, sa dispuna interzicerea decolarii aeronavelor militare si civile de pe teritoriul Romaniei. Ordinul a fost activ din 22 decembrie 1989, ora 19.

Totusi, pe 28 decembrie 1989, Ion Iliescu, in numele conducerii FSN (noua formatiune politica instaurata in locul regimului comunist si partidului comunist), a cerut efectuarea acestei curse catre Belgrad. Scopul era aducerea sangelui necesar ingrijirii ranitilor de la Revolutie.

Posibilitatea unui zbor care sa paraseasca Romania era cunoscuta din ziua anterioara. Asa a aflat si Perry despre asta si a decis sa foloseasca zborul ca sa ajunga in Marea Britanie. Din Belgrad ar fi facut legatura cu alt zbor. El avea in bagaj mai multe filme nedevelopate, dar si casete video cu ce-a tras in Bucuresti in timpul zilelor de la Revolutie.

La controlul bagajelor i s-a cerut sa trimita geanta la cala, insa el a refuzat. Aurelia Grigore, fosta insotitoare de bord a Tarom, a spus ca avea multe casete video. Protectia lor ar fi fost unul dintre motivele pentru care n-a vrut sa-l trimita la cala.

Ancheta care a urmat prabusirii a fost deosebit de lunga. Rudele victimelor accidentului aviatic au fost supuse presiunilor, intimidarilor si amenintarilor cand incercau sa afle detalii despre rezultatele anchetei.

Rezultatele cercetarilor au fost contradictorii. In 2006, tragedia aviatica a fost pusa pe seama stratului de gheata depus pe aripa. Cateva luni mai tarziu a fost incriminat impactul cu un obiect aflat in spatiul de zbor a avionului.

Cea mai raspandita ipoteza, una neconfirmata oficial, e ca avionul a fost lovit de o racheta antiaeriana, locul impactului cu solul fiind la aproximativ 12 km nord-vest de divizionul 182 Rachete AA de la Boteni.



Ancheta ingropata, accidentul tinut secret


Fosta Militie comunista a inceput imediat o ancheta privind prabusirea avionului. La 29 de ani de la groaznicul accident, un verdict oficial privind cauzele dezastrului nu exista. De altfel, ancheta a fost ingropata, iar evenimentul cumplit a fost tinut ascuns de mass-media, fiind unul dintre secretele cel mai bine pastrate din zilele tulburi ale Revolutiei din '89.

In fata intrebarilor puse de strainii care au sesizat disparitia fotoreporterului, proaspat instalatele autoritati romane au pus producerea accidentului pe seama conditiilor meteo. Multi ani mai tarziu, in 2006, un alt verdict neoficial arata ca s-ar fi depus gheata pe aripile avionului, iar cateva luni mai tarziu s-a vehiculat de la nivel oficial ideea ca avionul lovise un obiect in aer.

Localnicii din Visina au insa o alta varianta, pe care o sustin chiar si dupa 29 de ani: avionul a fost lovit de o racheta lansata de la Unitatea Militara Boteni, aflata la doar 12 kilometri distanta. "Eram student atunci, aveam 19 ani. Stiu ca s-a prabusit la marginea localitatii, in padure. A fost doborat de o racheta plecata de la unitatea Boteni. L-a dezintegrat. A venit plin de fum deasupra localitatii. Imi amintesc cand venea spre sol. Nu m-am dus unde s-a prabusit. A fost lume multa si a venit Militia acolo. Erau apele destul de tulburi in perioada aceea in tara. S-au ridicat ramasitele de catre Politie. Toti au murit. Nu s-a realizat nimic, nicio ancheta, s-a musamalizat totul", declara pentru "Adevarul" in urma cu doi ani, Aurelian Istrate, primar al comunei Visina.

In fapt, prima solutie a fost neinceperea urmaririi penale.

"Am infirmat solutia. A preluat dosarul un alt procuror militar, dar si acesta a dat, dupa un an si ceva, aceeasi solutie de neincepere, motivand ca a existat un fenomen de givraj pe botul avionului care i-a schimbat directia de mers in jos, spre sol. Si asa s-a prabusit", a declarat pentru Digi24 procurorul militar Voinea.

Acesta nu a fost de acord nici cu noul verdict. A chemat familiile victimelor si le-a prezentat dosarul. "Unii erau la randul lor piloti. Si se pricepeau foarte bine la aviatie. Si mi-au spus: domne, procurorul asta isi bate joc si de noi si de dumneavoastra. Pentru ca givrajul nu se face pe botul avionului. Acolo este cel mai fierbinte loc", a mai precizat procurorul.

Si presa din Regatul Unit a scris in trecut ca au existat semne de intrebare daca accidentul care la ucis pe Ian Parry a fost un accident sau daca avionul a fost doborat sub ordine guvernamentale. De altfel, la 25 de ani de la tragicul eveniment, un documentar video pe tema accidentului a fost lansat in Marea Britanie de cotidianul Wales Online, iar fostul procuror militar Dan Voinea apare in filmare spunand ca este convins ca avionul a fost lovit de o racheta. Charles Parry, fratele jurnalistului mort, a facut nenumarate demersuri pentru resuscitarea anchetei, spunand: "vrem doar sa stim ce s-a intamplat acolo. In acest moment, nu urmarim sa fie pedepsit nimeni dintre cei implicati".

Procurorul Voinea a refuzat sa inchida dosarul. Intre timp s-a pensionat, iar cazul a ramas in analiza la Sectia Parchetelor Militare.


Sursa: Ziare.com

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor