Cazul Arpagic:motanul Arpagic un Havel de România ? - Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
"Cazul Arpagic: de la “cel mai vestit motan din oraş” la index. Cum se negociază moartea şi ruşinea în comunism"
" Povestea unui motan transformat în sursă de electricitate domestică în perioada cea mai crâncenă a regimului ceauşist şi o serie de cuvinte care i-ar fi putut întrista iremediabil pe “oamenii muncii” deconstruiesc un mit
literar şi explică o dramă.*(...)
"
Înainte de a merge mai departe
Trebuie să deschid o paranteză
(Adică un capitol din carte
Sau din poveste)
Despre cineva care nu este
Nici maidanez, nici maidaneză.
De fapt, în cazul lui,
Epitetele nu explică nimic,
Mai bine să vă spui
Că este vorba de Arpagic.
Şi când am spus Arpagic
Cred că e suficient
Ca să nu mai explic
Şi să ştiţi pe moment
Cine este acest personaj,
Pe care-mi permit
Să-l numesc cel mai vestit
Motan din oraş.
Căruia i s-au scris.poezii
Şi i s-au făcut portrete,
Aşa cum se obişnuieşte printre vedete.
Despre care, pe lângă toate,
S-au făcut şi desene animate
Palpitante şi pline de umor
Date la televizor.
Ei bine,după toate aceste succese
De necontestat
Şi de necrezut,
Arpagic,cum era şi de aşteptat,
S-a cam încrezut.
Dar nici nu e de mirare:
Când iese la plimbare
Toată strada emoţionată
Se îmbulzeşte să-l vadă;
Ferestrele se dau de perete,
Copiii uită de caiete,
Crengile se apleacă peste gard,
E o aglomeraţie ca pe bulevard,
Maşinile sunt obligate
Să încetinească,
I se aruncă ocheade
În manieră pisicească,
I se dau flori,
Pâine cu sare,
Câte-o scrisoare în plic
Şi toată lumea strigă
Ar-pa-gic!
El înaintează important şi hai-hui,
Dă un sfat, ascultă un protest mai sonor
Ca acela al unei cloşte cu pui
Împotriva unui motan vânător,
Distribuie zâmbete, strângeri de labă,
Câte o amendă
Sau, mai degrabă,
Admonestare
Şi toată lumea e atentă
Şi recunoscătoare.
Ba se suspendă
(să vezi şi să nu crezi)
Până şi luptele dintre
maidaneze şi maidanezi
Şi (culme a culmilor) mi s-a relatat
Ca un şoricel,
Care-aştepta să fie înşfăcat
De Domnia-Sa,
Scâncea subţirel
Printre suspine:
Ce cinste pentru mine
Să mă înghităchiar El!
În această situaţie năzdravană
Mi se pare normal
Că Arpagic nu-şi mai încape în blană
Şi se crede fenomenal.
Încât chiar mă mir, în consecinţă,
Că mai răspunde când îl chem
(Oferindu-i, bineînţeles, drept recunoştinţă,
Un poem!).
Probabilcă în firea
Lui de celebritate
Ajunsă la apogeu
Mai răzbate,
Câteodată,
Cu greu,
Ca o erată,
Amintirea
Că e personajul meu..."
...........................................................................................................................................
(....)" La final, o întrebare legitimă a rămas: cât au câştigat şi cât au pierdut scriitorul şi literatura din această tranzacţionare alibertăţii lor?
Răspunsul se lasă aşteptat."
PS,
Întrebare :
_Pentru incendiara poezie tov Gogu Rădulescu * a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă" de la Gorbi ?
* Membru al CC al PCR (filozoful socratian prin oralitate de tip comunist vestit din cauza frămîntări dialectice chiar cosmice cu privire la concepţia MACRO.vs MICRO) a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă"
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Catia Maxim
- Ştergere
- Apariţia acelei cărţi a provocat furtuni în mai multe vieţi...
Eram corector(1983) la editura Ion Creangă şi am dat bunul de tipar la manuscris. Îl citisem de trei ori şi, din punctul meu de vedere, nu mai erau probleme. Nu-i vorbă, de manuscris răspundea un redactor, aş zice, principal răspunzător de conţinut şi de BT(aşa erau regulile pe vremea aceea). Ei, bine, după ce cartea a fost tipărită, am fost chemată în biroul lui Vasile Văcaru, secretar de partid în sistemul editorial, unde a trebuit să dau explicaţii pe marginea acelui bun de tipar... A fost o poveste cu tam- tam, cu probleme. Nu am fost dată afară, dar au mai trecut ani buni pînă să devin redactor de carte şi asta abia după 1990.
Azi,deşi nu mai există cenzură, uneori, din păcate nici măcar autocenzură, realitatea începe să semene cu... Îmi amintesc că toţi cei ce încuiaseră uşile clădirii din Casa Scânteii(unde se afla şi sediul editurii Ion Creangă) şi ne împiedica să ieşim în stradă în '89 au ajuns după '90 parlamentari, inclusiv acel domn despre care am amintit şi care nu mai e printre noi.
Cât despre motanul Arpagic, nu mi s-a părut un text din cale-afară de curajos... Cel puţin în ediţia din 1983. Circulau texte mult mai curajoase. A fost însă o abilitate să fie oferit unei edituri pentru copii, poate în speranţă că cenzura tovarăşului Dulea nu va fi atât de vigilentă, încât să se lege şi de cărţile pentru copii, dar acei oameni vegheau cu abnegaţie peste tot...
-
Legătură Răspunsul lui Dimitrio
- Ştergere
- Catia Maxim. Cu deosebită consideraţie, Dimitrio Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu ! PS. EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :
"Vasile Văcaru (n.19 septembrie 1946, sat Pocruia, comuna Tismana, judeţul Gorj - d.martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naţionale. A fost membru şi secretar al Colegiului director al Frontului Salvării Naţionale, membru al Comisiei Naţionale a Frontului Salvării Naţionale şi membru în Consiliul Naţional a P.D.S.R. A activat ca parlamentar între anii 1990-2000 fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în Circumscripţia electorală Gorj, reales în aceeaşi circumscripţie pentru mandatul 1992—1996, iar în legislatura trecută, 1996—2000, senator de Mehedinţi. A îndeplinit funcţii de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României. Până la alegerea ca senator, în 1990, a condus timp de mulţi ani, ca redactor-şef şi director, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărţi şi a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică şi alte domenii ale ştiinţei. A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi vicepreşedinte al Academiei Române de Drept Umanitar A murit în martie 2001."(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)" _joinprompttext=""> Mulţumesc pentru mărturia dumneavoastră stimată doamnă Catia Maxim.
Cu deosebită consideraţie,
Dimitrio
Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu !
PS.
EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :
(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)
