Actualitate
Spre
deosebire de islam, crestinismul a reusit sa separe biserica de stat,
toate statele din Europa fiind laice, explica sociologul Dan Dungaciu,
specialist in relatii internationale, vorbind despre amenintarile
teroriste din ultima perioada. ...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Spatiul de securitate global se va redesena - Interviu
de Camelia Badea
Luni, 23 Noiembrie 2015, ora 07:15
Foto: Fundatia Universitara a Marii Negre
Spre
deosebire de islam, crestinismul a reusit sa separe biserica de stat,
toate statele din Europa fiind laice, explica sociologul Dan Dungaciu,
specialist in relatii internationale, vorbind despre amenintarile
teroriste din ultima perioada.
Intr-un interviu acordat Ziare.com,
Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii
Internationale al Academiei Romane (ISPRI), scoate in evidenta cauzele
si consecintele atentatelor de la Paris, atragand totodata atentia
asupra faptului ca Rusia incepe sa fie mai "umanizata", iar amenintarile
dinspre estul continentului sa se estompeze in fata celor venite
dinspre sud.
Cum s-a ajuns la atentatele de la Paris? Care sunt cauzele?
Sunt
doua tipuri de cauze, de fapt. Cele profunde, care fac ca aceasta
chestiune sa fie aproape imposibil de rezolvat pana la capat, si cauzele
superficiale, care fac sa existe doar posibilitatea de "containment",
de ingradire a provocarii.
Cauzele cele mai profunde tin de o
anumita relatie pe care religia islamica o are cu laicitatea, cu ceea ce
se numeste separatia dintre biserica si stat, o chestiune fundamentala
pe care se bazeaza, pana la urma, intreaga ordine social-politica
europeana.
Crestinismul a reusit sa dezvolte in interiorul sau
aceasta separatie dintre biserica si stat. E o idee mai veche, care
exista si in Biblie. Cand Iisus a spus: "Dati Cezarului ce-i al
Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu" a stipulat aceasta
deosebire, intre teritoriul lui Dumnezeu si teritoriul care intra in
gestiunea statului. Sigur ca nu e o separatie radicala, dar exista cele
doua elemente ale ecuatiei.
Pe baza acestei idei crestine s-a
construit si modernitatea europeana. Toate statele din Europa sunt
laice, biserica e separata de stat, chiar daca exista diferite forme de
laicitati. In anumite state, in functie de nivelul de secularizare al
cetatenilor, laicitatea este mai soft, mai blanda, in alte state e mai
radicala. E o diferenta foarte mare, de pilda, intre laicitatea din
Grecia si cea din Franta.
Aceste chestiuni nu exista in islam.
Islamul nu a reusit sa faca distinctie intre biserica si stat, prin
urmare are o intalnire aproape imposibila cu modernitatea. In islam,
sharia este o lege pentru tot: pentru aspectele sociale, politice,
economice, religioase. Regleaza tot. Lipsa acestei capacitati a
islamului face ca intalnirea lui cu modernitatea sa fie foarte
complicata.
Ce s-a intamplat in Franta? Franta a fost destul de
iritata atunci cand islamul a izbucnit intempestiv pe scena publica si,
pe la inceputul anilor 2000, a luat decizia ca la scolile laice publice
nu ai voie sa porti insemne religioase. Au scos religia din institutiile
publice. Asta a generat o ghetoizare in plus a musulmanilor. Familiile
care doreau o educatie religioasa pentru copiii lor ii trimiteau la
scolile private.
Aceste comunitati nu au fost integrate pentru ca
in mecanismul educational, al scolii, acesti copii musulmani nu aveau
posibilitatea de interactiune cu cei care nu erau ca ei.
In plus,
Franta mai are o trasatura specifica. Nu exista nicio statistica
oficiala din 1972, un recensamant care sa ia in considerare religia. In
1978 chiar a fost interzisa inregistrarea datelor care vizeaza rasa si
etnicitatea. Practic, in Franta nu a existat o abordare a acestei
chestiuni, un fel de "affirmative action" cum a fost in SUA, pentru ca
toata lumea a considerat ca ea nu exista sau nu trebuie sa existe.
In
spatele acestei indiferente, toate lucrurile au fermentat si pana la
urma s-a ajuns ca Frantei sa ii izbucneasca in fata o problema, pe care
pe termen scurt nu are cum sa o rezolve.
Care vor fi consecintele?
Pe
termen scurt, la nivelul Frantei, vom vedea o restructurare a spatiului
politic. Nu inseamna ca nu exista o tendinta in Franta de a merge spre
dreapta, dar de data aceasta vom asista la o competitie intre
socialistii lui Hollande, republicanii lui Sarkozy, viitor probabil
candidat la presedintie, si sustinatorii Frontului National al lui Marie
Le Pen, pe tema cine va asigura mai bine securitatea Frantei. O
competitie in a da garantii cetatenilor ca sub guvernarea lor vor fi
protejati. Asta inseamna, desigur, un tip de radicalizare a discursului.
Al
doilea tip de consecinte se manifesta la nivelul continentului
european. Foarte interesant este ca Franta cand a spus prin vocea
presedintelui la 16 noiembrie in Parlamentul francez ca Pactul de
securitate e mai important decat Pactul de stabilitate a transmis
inclusiv un mesaj Germaniei ca Europa nu poate gestiona toate problemele
care tin de aspectele nationale. Si chiar a transmis un mesaj Germaniei
ca generozitatea fata de imigranti nu este o solutie buna.
Deci,
la nivel european, Franta introduce niste pene de colaborare si
relationare, care se vor repercuta la intregul continent si vom asista
la o reticenta din ce in ce mai mare a statelor nationale fata de
chestiunea migrantilor, cu risc de potentiale tensiuni intra-europene.
Deja,
Polonia a anuntat (ulterior a retractat) prin vocea ministrului de
Externe ca problema cotelor nu se mai pune dupa cele intamplate la
Paris. Se vor genera tensiuni la nivelul continentului european, care va
fi obligat sa gestioneze aceasta problema a migrantilor, in timp ce
membrii UE sunt tot mai reticenti la asa ceva.
In al treilea
rand, este vorba despre chestiunea globala, geopolitica. Cu siguranta ca
se va redesena spatiul de securitate global. Franta deja a invitat
Rusia sa coopereze in ceea ce priveste actiunile din Siria. S-a trimis
si o scrisoare din partea domnului Juncker catre Rusia de cooperare
intre UE si Uniunea euro-asiatica, cu semnificatii inclusiv la nivel
strategic. Deja Rusia incepe sa fie mai "umanizata" si sa devina un
partener de dialog.
Asta inseamna, ca si consecinta foarte
importanta pentru Romania, ca dimensiunea estica de securitate, asumata
inclusiv la NATO, va deveni tot mai putin semnificativa si importanta,
iar dimensiunea sudica va deveni adevarata dimensiune de securitate,
adica adevarata zona din care vin amenintarile.
Asta inseamna ca,
daca astazi vorbim despre flancul estic si flancul sudic la NATO in
termeni echivalenti, cu timpul, si poate vom vedea asta la summit-ul de
la Varsovia, de anul viitor, vom constata ca estul nu mai e atat de
amenintator (adica Rusia-Donbas-Crimeea), ci sudul devine amenintator,
respecitv terorismul-ISIS-statele esuate-migratia.
Cum ar trebui sa se pozitioneze Romania?
La
nivelul luptei impotriva terorismului, Romania trebuie sa intre in
acest mecanism de schimburi de informatii si parteneriate la toate
nivelurile. Franta a fost actorul cel mai reluctant cu privire la
schimbul de informatii si parteneriate reale, ceea ce in lupta impotriva
terorismului este o conditie fundamentala. Romania trebuie sa se
insereze in aceste tipuri de parteneriate de securitate.
In al
doilea rand, Romania va trebui sa se pozitioneze intr-un fel sau altul
atunci cand vede ca dimensiunea estica de securitate se estompeaza ca
semnificatie si importanta. Aceasta va fi marea provocare pentru
Romania. Cum va reactiona in momentul in care vede ca, de fapt, estul
devine la nivel de perceptie mai putin amenintator?
Sigur ca
americanii declara ca niciodata nu-i vor permite Rusiei sa aplice
principiul vaselor comunicante pe Siria si Ucraina - "ne implicam in
Siria, va ajutam, dar lasati-ne in pace pe Ucraina sau nu mai puneti pe
noi atat de multa presiune". Asta americanii nu vor accepta, dar marile
puteri oricum negocieaza la mai multe dosare concomitent.
Cum se
va pozitiona Romania, pentru ca deja, la summit-ul regional de la
Bucuresti, expresia "baze permanente" n-a mai fost pomenita in
declaratia finala? Este evident ca dimensiunea estica nu mai capata
preponderenta.
In momentul acesta Romania trebuie sa isi
gandeasca foarte repede pasii. Ministrul de Externe lituanian a
reactionat deja la scrisoarea dl Juncker de invitare a Federatiei Ruse
sa coopereze cu UE. E de vazut cum se va raporta Romania, mai ales in
relatia cu Polonia si cu statele baltice. Aceasta este miza de
securitate pe care Romania o va avea pe termen mediu si scurt.
Ce se va intampla cu Republica Moldova?
Republica
Moldova vine la pachet, in sensul in care ea este parte a dimensiunii
estice. Lipsa de atentie pentru R.Moldova este din ce in ce mai evidenta
la nivelul partenerilor euro-atlantici ai Romaniei.
Ce trebuie
sa faca Romania, care in relatia cu R.Moldova are, indiferent ce s-ar
intampla dincolo de Prut, o misiune, o obligatie speciala? Cred ca va
trebui sa intre intr-un parteneriat strategic care sa insemne pentru
prima data valorificarea declaratiilor din 2010 ale celor doi presedinti
Mihai Ghimpu si Traian Basescu in care se vorbea despre un parteneriat
strategic pentru integrare europeana.
Nu va fi vorba despre
integrare europeana pe termen scurt si mediu, ea a cazut demult de pe
agenda, dar va fi vorba despre reducerea decalajelor dintre cele doua
maluri ale Prutului si mentinerea R.Moldova pe o traiectorie
pro-occidentala. Asta inseamna parteneriate de alt tip decat cele care
s-au facut pana acum. Nu cu bani gratis, nu cu Romania care face ce
trebuie, desi R.Moldova face ce vrea, cu conditionalitati, cu investitii
romanesti in domeniile strategice, in primul rand energetice, si cu
implicarea companiilor romanesti in R.Moldova.
Avem in acest
moment companii romanesti care stau pe sute de milioane, cu bani in
banci, la niste dobanzi ridicole. Suntem intr-un moment in care
imprumuturile sunt cele mai ieftine. Este momentul pentru investitii.
Pe
de alta parte, in R.Moldova, unde exista inca sanse pentru constituirea
unui guvern pro-european, situatia e atat de grava incat nu va exista
niciun alt partener care sa ajute R.Moldova cu exceptia Romaniei.
Nu
inseamna doar imprumuturi pentru supravietuire, ci si investitii. Asta
trebuie sa fie proiectul Romaniei de aici inainte. Indiferent ca e la
moda, ca nu e la moda R.Moldova, aceasta este o tema presanta pentru
Romania si oricat ar parea de paradoxal ce spun, astazi, sau maine, dupa
ce se va fi instituit un guvern pro-european, intr-un fel sau altul, la
Chisinau este cea mai buna oportunitate de investitie romaneasca in
R.Moldova de la constituirea ei ca stat.
Indiferent ca nu mai e
la moda chestiunea, fara sa mestecam aceleasi vorbe, perimate astazi,
ale integrarii imediate a R.Moldova, Romania trebuie sa se duca si sa
faca investitii clare, concrete, sa se insurubeze in viata
socio-economica a R.Moldova pentru prima data.
Asta e sarcina, asta e miza.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
