http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 31 ianuarie 2020
Documentar despre inginerul Gheorghe Ursu, la TVR1 - 30 ianuarie 2020, Joi , #TVR1 - Cornel Mihalache ne propune documentarul ” BABU - Cazul Gheoghe Ursu ” ”
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Victime şi călăi în documentarul „Babu – Cazul Gheorghe Ursu”, la TVR 1 | VIDEO
Miercuri, 29 Ianuarie 2020
Filmul ce poartă semnătura realizatorului Cornel Mihalache s-a difuzat pe 30 ianuarie, de la ora 22.00, la TVR 1.
Inginerul şi poetul Gheorghe Ursu, cunoscut printre prieteni ca „Babu”, a intrat în atenţia Securităţii în anii '60. În cadrul acţiunii cu numele de cod „Călătorul", a fost urmărit, s-au folosit informatori, i s-au deschis şi confiscat scrisori şi i-au fost ascultate convorbirile telefonice. Arestat în 1985, Ursu era omorât în bătaie în celula închisorii, în acelaşi an. Povestea lui o aflăm joi, pe 30 ianuarie, la ora 22.00, din documentarul Babu – Cazul Gheorghe Ursu semnat de realizatorul Cornel Mihalache şi difuzat la TVR 1.
Gheorghe Ursu a atras interesul Securităţii prin prietenia sa cu disidenţi din afara ţării, printre care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, prin legăturile cu oameni de cultură din ţară care aveau, după expresia Securităţii, „concepţii duşmănoase", prin atitudinea sa critică la adresa regimului Ceauşescu.
În anii '70 şi la începutul anilor '80, Gheorghe Ursu a adresat mai multe scrisori postului de radio Europa Liberă, scrisori care s-au citit pe post. În una dintre ele, Gheorghe Ursu îl acuza pe Ceauşescu de crimă, pentru modul iresponsabil în care a sistat lucrările de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977.
Gheorghe Ursu, ca inginer cu experienţă în structura de rezistenţă a construcţiilor şi specialist în metode anti-seismice, a fost şef de proiect de consolidare la unele dintre blocurile avariate din centrul Bucureştilor. Cu această ocazie, a constatat în mod direct cum dictatorul a dispus tencuirea suprafeţelor înaintea completării lucrărilor de consolidare, pentru ca şantierele care-l deranjau în drumul său spre lucrările megalomanice în desfăşurare la Casa Poporului să fie închise. Gheorghe Ursu a refuzat să semneze proiectele astfel trunchiate din „indicaţiile preţioase" ale dictatorului şi s-a simţit dator să anunţe opinia publică.
În 1985, inginerul Gheorghe Ursu era arestat pentru că ţinea de mulţi ani un jurnal în care nota tot ceea ce auzea şi vedea, tot ceea ce se întâmpla în România acelor timpuri. În luna noiembrie a aceluiaşi an, Ursu era ucis în bătaie în celula închisorii.
În documentarul Babu – Cazul Gheorghe Ursu, unul dintre torţionari, un deţinut de drept comun, informator al Miliţiei şi al Securităţii, relatează în faţa camerei varianta lui despre cele întamplate.
Gheorghe Ursu şi familia
Filmul prezintă, de asemenea, fragmente de interviu cu vocea lui Gheorghe Ursu, într-o înregistrare făcută de prietenul lui, Sergiu Huzum, operator de film, cu ocazia unei călătorii a lui Ursu la Paris, în 1978. Un alt prieten, scriitor rămas la Paris în 1967, Camilo Baciu, povesteşte despre „Babu”, acuzând autorităţile pentru neimplicare în rezolvarea cazului.
Un călău, o victimă, un povestitor. Astăzi, doar călăul mai este în viaţă.
Pe 30 ianuarie, documentarul semnat de Cornel Mihalache Babu – Cazul Gheorghe Ursu aduce împreună victime şi călăi. Îl urmărim de la ora 22.00, la TVR 1.
Starea Nației 30 ianuarie 2020
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
LUMEA LUI BANCIU, 30 IAN 2020, P1/3
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
joi, 30 ianuarie 2020
Rusia lui Putin, o superputere low cost - Autor: Tudor Borcea - 30 ianuarie 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Rusia lui Putin, o superputere low cost
Vladimir Putin a dovedit că este un maestru în arta de a-și proiecta puterea asupra altor țări, cu un buget limitat
O superputere este o țară capabilă să-și proiecteze forțele militare pe distanțe lungi, cu rază mare de acțiune, și, dacă este necesar, să ducă mai multe războaie simultan, și pe diferite continente.
Evident, acestea costă foarte mulți bani: baze militare, nave, avioane, tancuri, rachete, infrastructură de comunicații și transport.
De asemenea, necesită o forță expediționară puternică, gata să meargă la război oriunde pe planetă. Și, desigur, arme nucleare.
De asemenea, necesită o forță expediționară puternică, gata să meargă la război oriunde pe planetă. Și, desigur, arme nucleare.
O definiție învechită a superputerii
Deși această definiție clasică rămâne valabilă într-o anumită măsură, există astăzi „scurtături” care permit unui guvern să intervină într-o altă țară sau în mai multe și să-și slăbească sau să-și domine adversarii internaționali, fără a fi obligat să facă investiții grele.
Rusia este cel mai bun exemplu în acest sens. Vladimir Putin a dovedit că este un maestru în arta de a-și proiecta puterea asupra altor țări, cu un buget limitat.
Putin a înțeles că țara sa nu poate concura deciziv militar cu marii săi rivali, Statele Unite și China.
De asemenea, el știe că economia rusă și tehnologia sa nu sunt la același nivel cu cele ale concurenților săi.
Și deși are arme nucleare, el știe că ele pot fi folosite doar în cazuri extreme.
Acestea nu sunt utile, de exemplu, în niciunul dintre conflictele armate în care Rusia este angajată în prezent, indiferent dacă este în Siria, Ucraina sau Libia.
Obama vorbea de sus. S-a înșelat
Vladimir Putin nu a fost singurul lider care a diagnosticat aceste slăbiciuni ale statului rus.
În 2014, președintele Barack Obama vorbea de sus către Rusia, apreciind-o ca o „putere regională care își amenință vecinii apropiați”. De asemenea, Obama a estimat că atacurile Rusiei asupra altor țări „nu s-au explicat prin forța sa, ci prin slăbiciunea sa”.
Dar Obama s-a înșelat. Doi ani mai târziu, această „putere regională” ale cărei inițiative internaționale au fost, potrivit fostului președinte american, semne de slăbiciune, a reușit cumva să intervină în alegerile prezidențiale ale Statelor Unite, influențând astfel politica americană într-un mod profund și fără precedent, afirmă observatori citatați de Slate. Mai mult, avertizează aceștia, totul sugerează că Rusia va încerca să o facă din nou anul acesta.
Hackeri și destabilizare
S-a putut vedea cum cum hackerii ruși – sau pirați informatici comandidați de Rusia – au învățat să semene confuzie pe scară largă. Ei au pus la îndoială credibilitatea țintelor lor, au exacerbat disputele sau conflictele deja existente sau le-au creat e la zero. Sunt foarte abili în promovarea anumitor actori politici și experți în a ruina reputația altora.
Hackerii ruși sunt capabili să facă toate acestea – și o fac – nu doar în țările vecine, ci indiferent în ce țară. Hackerii ruși au fost implicați în criza separatistă catalană, în Brexit, în alegerile care au avut loc în Germania, Franța, Estonia, Georgia și Ucraina.
În plus, Departamentul de Stat al SUA a anunțat recent că Rusia se află în spatele unei campanii masive de influență în America de Sud, destinată destabilizării țărilor care se opun aliatului său strategic în regiune, președintele venezuelean Nicolás Maduro.
Conform acestui raport, Kremlinul încearcă să provoace disensiuni în Chile, Bolivia, Peru, Ecuador și Columbia.
Arme diverse și variate
Dar nu este singura utilizare inovatoare a ceea ce guvernul rus numește „tehnologie politică”. Rușii pot utiliza arme cibernetice pentru a ataca rețele de electricitate, sisteme de telecomunicații, rețelele de transport și infrastructura financiară ale unei țări.
Capacitatea reînnoită a Rusiei de a influența politica internațională nu este doar rezultatul stăpânirii tehnologiilor informaționale și de comunicare.
Kremlinul nu are niciun scrupul să folosească și arme tradiționale. Nu numai că Vladimir Putin și-a trimis propaganda în Siria pentru a interveni pe Twitter, dar a trimis și mercenari, soldați, avioane și piloți în această țară.
Kremlinul nu are niciun scrupul să folosească și arme tradiționale. Nu numai că Vladimir Putin și-a trimis propaganda în Siria pentru a interveni pe Twitter, dar a trimis și mercenari, soldați, avioane și piloți în această țară.
În Venezuela, Putin a trimis rachete antiaeriene și sprijin financiar. Siria și Venezuela sunt două țări în care Rusia exercită acum o influență nouă și considerabilă.
Kremlinul nu ezită, de asemenea, să folosească ucigași profesioniști, otrăvuri radioactive, lunetiști, drone armate și alte tehnici „tradiționale” pentru a-i elimina pe dușmani săi.
Kremlinul știe cu ce se mănâncă Facebook, Twitter și Instagram, dar face apel și la „unitatea 29155”, la grupul Wagner și la Internet Research Center.
Unitatea 29155 este numele unei unități secrete de informații militare al cărui obiectiv este destabilizarea Europei prin asasinate și alte mijloace.
Wagner este o companie militară privată rusă care angajează mercenari pentru a influența conflictele globale aflate pe lista de priorități a Kremlinului.
Internet Research Center este o altă organizație privată rusă care este specializată în operațiuni web pentru a-și susține obiectivele globale.
Doar a 11-a putere economică mondială
Este clar că influența globală a Rusiei este disproporționată în raport cu precaritatea situației sale economice și sociale.
Chiar dacă teritoriul Rusiei este cel mai mare din lume, economia sa este mai puțin importantă decât cea a Braziliei sau a Italiei.
Creșterea sa este anemică. Cei mai bogați 10% dintre ruși dețin 85% din averea țării.
Populația rusă este în scădere, iar până în 2050 va avea cu 33,2 milioane de locuitori mai puțini.
Este un simptom al altor slăbiciuni grave, în special starea lamentabilă a sistemului de sănătate.
Acest profil nu este cel al unei superputeri. Cu toate acestea, în ciuda tuturor slăbiciunilor sale, Rusia lui Vladimir Putin a devenit un jucător cheie în majoritatea conflictelor importante ale acestui secol. Și nu numai că Vladimir Putin manevrează eficient, dar îl costă și puțini bani.
Cine ar putea să fie succesorul lui Vladimir Putin? - 29 ianuarie 2020, 13:08 - de Ştefana Radu - Sursă : Adevărul.ro
Vladimir Putin trebuie sa-si aleaga succesorul
FOTO EPA-EFE
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Internaţional / Rusia
Cine ar putea să fie succesorul lui Vladimir Putin?
29 ianuarie 2020, 13:08
de
Ştefana Radu
Schimbările constituţionale pe care Vladimir Putin le-a anunţat la începutul acestei luni au dus la mai multe întrebări decât răspunsuri, dar sugerează că liderul rus va trebui să aleagă pe cineva care să-l înlocuiască, atunci când mandatul său prezidenţial se va încheia în 2024.Revizuirea generală propusă, care acum va trece prin parlamentul loial Kremlinului, îi va interzice lui Putin să rămână la putere după 2023 şi închide portiţa de scăpare care i-ar fi permis să revină la preşedinţie, după o scurtă perioadă în postul de premier, între 2008 şi 2012.
Însă aceasta are şi scopul de a asigura că, deşi Putin va pleca într-o zi, Putinismul va rămâne.
Este de aşteptat ca Putin să preia funcţia de preşedinte al consiliului de stat – un consiliu consultativ care va fi prevăzut în constituţie şi care va avea puterea de a „determina direcţiile principale ale politicilor interne, exterme şi socio-economice”. Acest lucru i-ar permite să-şi păstreze influenţa, în ciuda faptului că nu ar mai avea responsabilităţile prezidenţiale de zi cu zi.
Având în vedere că o astfel de mişcare l-ar lăsa cu puţine puteri oficiale, Putin probabil că-şi va alege un succesor loial, pentru a se asigura că ţara rămâne pe calea stabilită de el, spun analiştii. Reforma are scopul de a păstra moştenirea lui Putin într-o ţară în care noi lideri au respins de regulă ideologia predecesorilor lor: Hruşciov a dezmembrat cultul lui Stalin, Boris Elţîn a dizolvat ţara pe care Gorbaciov a încercat s-o păstreze şi însuşi Putin a schimbat graduat cursul reformist pro-occidental al lui Elţîn.
Liderul de 67 d ani este cunoscut pentru faptul că-şi păstrează opţiunile deschise şi că ia decizii chiar în ultima clipă. El va căuta pe cineva suficient de puternic pentru a putea conduce cea mai mare ţară din lume, dar suficient de loial încât să-i asigure securitatea şi pe cea a aliaţilor săi.
În privat, liderul de la Kremlin a ajuns cu siguranţă la doar câteva opţiuni, a spus Olga Kriştanovskaia, sociolog care studiază elita rusă de zeci de ani. „Selecţia oamenilor este deja definită... Aceşti oameni sunt acum în poziţii-cheie”.
Mihail Mişustin
Numirea lui Mihail Mişustin ca prim-ministru, săptămâna trecută, a luat Rusia prin surprindere şi l-a catapultat pe puţin cunoscutul, dar respectatul şef al Fiscului în discuţia pentru succesiune, în ciuda faptului că poziţia sa de start este slabă.
Mişustin, cunoscut pentru digitalizarea sistemului fiscal, este în consiliul director al echipei moscovite de hochei CSKA şi al federaţiei naţionale de hochei, un sport care a devenit un instrument de legătură între bogaţii şi puternicii Rusiei, la fel cum este golful în Statele Unite. El l-a cunoscut personal pe Putin în timp ce a jucat cu el în liga de hochei destinată oficialilor de top şi oamenilor de afaceri.
La vârsta de 53 de ani, Mişustin este în floarea carierei sale. De asemenea, este bine poziţionat pentru a avea un rol de legătură între şefii serviciilor ruse de securitate şi hoarda sa de birocraţi, având în vedere că agenţia fiscală este implicată atât în birocraţie, cât şi în impunerea normelor, a spus analistul Alexander Baunov.
Provocarea pentru Mişustin este aceea că prim-ministrul a fost mereu o ţintă a criticilor, venite atât din partea membrilor ambiţioşi ai partidului de guvernământ, cât şi din partea populaţiei care vede că corupţia continuă să înflorească. Predecesorul lui Mişustin, Dmitri Medvedev, a avut parte de o scădere semnificativă a popularităţii, de la 64 la sută la 37 la sută, în timpul celor opt ani petrecuţi în fruntea guvernului.
Totuşi, unii au argumentat că Mişustin este doar un prim-ministru „tehnic” şi că Medvedev, care a primit o funcţie nou creată ca adjunct al lui Putin în consiliul de securitate, s-a putea întoarce la preşedinţie, cum a fost cazul în 2008.
Serghei Sobianin
Guvernul numit de Putin, săptămâna trecută, include patru vicepremieri consideraţi ca fiind oamenii lui Mişustin, în ceea ce a părut a fi un vot de încredere din partea preşedintelui. Ceea ce a atras atenţia analiştilor este că ceilalţi cinci au legături cu primarul Moscovei, Serghei Sobianin, lucru ce sugerează că oficialul de 61 de ani este, de asemenea, candidat pentru rolul de succesor al lui Putin.
Fostul guvernator al provinciei Tiumen etse considerat de multă vreme ca fiind una dintre cele mai influente persoane din ţară. Deşi tehnic vorbind este doar un primar, el este considerat un politician de factură naţională şi a fost şef al administraţiei lui Putin din 2005 până în 2008, după care şi-a urmat liderul la guvernare, devenind vicepremier.
Bugetul Moscovei depăşeşte cu mult pe cel al oricărei alte regiuni şi Sobianin a coordonat un program major de reconstrucţie pentru a transforma capitala într-un oraş modern european. Sobianin şi-a menţinut reputaţia de primar competent, chiar dacă a respins o mişcare de protest, în vara anului trecut. Ca „primul tehnocrat al lui Putin” şi un loialist al preşedintelui de multă vreme, probabil că Sobianin este în primele opţiuni pe lista de succesori ai lui Putin.
Serghei Şoigu
Singura figură politică aproape la fel de populară ca Putin este ministrul Apărării (64de ani), pe care ruşii îl consideră cel mai mare lider militar al ţării, după generalul Gheorghi Zukov, din Al Doilea Război Mondial.
Şoigu s-a ridicat din începuturi modeste, ca inginer în construcţii, în regiunea Tuva şi a devenit funcţionar al Partidului Comunist şi adjunct al comitetului naţional din construcţii. După prăbuşirea URSS, el a preluat un rol de conducere în menţinerea regiunilor rebele în orbita Moscoveri, în timpul conflictelor din Caucaz.
El a câştigat respectul cetăţenilor atunci când a intervenit în cazul mai multor dezastre naturale, ca ministru al situaţiilor de urgenţă, între anii 1994 şi 2012. Ulterior, a fost pentru scurtă vreme guvernator al regiunii Moscova. A preluat MInisterul Apărării în 2012, coordonând reformarea şi modernizarea Armatei ruse.
Şoigu este apropiat de Putin şi deseori îşi petrece vacanţele de vară cu preşedintele, în Tuva, unde cei doi au fost văzuţi pescuind la bustul gol.
În mod ironic, popularitatea, influenţa şi puterea lui Şoigu s-ar putea întoarce impotriva sa, având în vedere că nu există garanţii că şi-ar păstra loialitatea faţă de Putin.
„Este prea independent dacă-l pui în cea mai înaltă poziţie”, a spus Stanovaia. „Nu are suficiente obligaţii faţă de Putin în ceea ce priveşte cariera sa”.
Birocraţii
Avalanşa de numiri în noul guvern a lărgit câmpul de posibili succesori ai lui Putin, dacă acesta va decide să aleagă pe cineva din aceste funcţiie, cum a făcut şi Elţîn când l-a numit pe Putin în stafful prezidenţial, după aceea ca şef al FSB şi în cele din urmă prim-ministru şi moştenitor al său, în doar câteva luni.
Funcţionarul de la Kremlin Andrei Belusov (60 de ani) este considerat un posibil succesro, după ce a fost numit, săptămâna trecută, ca prim-vicepremier, aceeaşi poziţie din care Medvedev a fost ales pentru a deveni preşedinte.
Fiul unui economist sovietic eminen, Belusov a fost numit consilier economic al lui Putin în 2013 şi a devenit preşedinte al consiliului director al companiei petroliere de stat Rosneft. El împărtăşeşte viziunea „KGB-istă” a lui Putin, considerând că Rusia este înconjurată de „un cerc de duşmani”.
Un alt pretendent ar putea fi Dmitri Kozak (61 de ani), vicepremierul care a fost responsabili de proiectele de construcţii, înaintea Olimpiadei de la Soci, care a costat în jur de 50 de miliarde de dolari. Informaţii apărute săptămâna trecută sugerează că acesta se va ocupa de teritoriile susţinute de Rusia din estul Ucrainei.
Gărzile de corp
În 2016, Putin a început să-şi numească fostele gărzi de corp ca guvernatori regionali, ducând la speculaţii că i-ar pregăti ca potenţiali succesori.
Guvernatorul din Tula, Alexei Diumin, i-a păzit pe Elţîn şi pe Putin, înainte să fie promovat ca şef adjunct al agenţiei ruse de informaţii militare GRU, unde ar fi jucat un rol-cheie în anexarea Crimeei. O altă posibilitate, Dmitri Mironov, a ocupat poziţii la nivel înalt în Ministerul de Interne, începând cu 2013, înainte să fie numit guvernator al regiunii Iaroslavl.
Alţi doi, Serghei Morozov şi Evgheni Zinicev, au fost în serviciile federale de protecţie, înainte să fie numiţi guvernatori ai regiunilor Astrahan şi Kaliningrad.
Nicu Alifantis îl apără pe Tudor Gheorghe în faţa criticilor: „Dacă nu poţi vedea frumuseţea artei, musai trebuie să-ţi scoţi bârna din ochi“ - 30 ianuarie 2020, 12:05 - de Adelina Mărăcin - Sursă : Adevărul.ro
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Nicu Alifantis îl apără pe Tudor Gheorghe în faţa criticilor: „Dacă nu poţi vedea frumuseţea artei, musai trebuie să-ţi scoţi bârna din ochi“
Nicu Alifantis FOTO David Muntean
30 ianuarie 2020, 12:05
de
Adelina Mărăcin
Nicu Alifantis (65 de ani) îl apără pe Tudor Gheorghe (74 de ani), după ce rapsodul a fost acuzat că face propagandă pro-comunism şi critică Uniunea Europeană în spectacolul „Degeaba 30“, difuzat recent de Televiziunea Română.
Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, şi fostul consilier al lui Dan Barna, Andrei Caramitru, l-au criticat dur pe Tudor Gheorghe pentru spectacolul intitulat „Degeaba 30“, difuzat pe 26 ianuarie de TVR.
Contactat de „Adevărul“, Tudor Gheorghe a declarat că, în faţa criticilor şi a acuzaţiilor, preferă să aplice vorba populară „câinii latră, caravana trece“ şi a negat cu vehemenţă că ar face propagandă comunistă în spectacolele sale.
Folkistul Nicu Alifantis a scris pe Facebook un mesaj în care îi cere iertare rapsodului şi spune că „frumuseţea artei nu se mai vede din cauza bârnei din ochi“.
Dacă nu poţi vedea frumuseţea artei, musai trebuie să-ţi scoţi barna din ochi. Iertare, domnule Tudor Gheorghe!“, a scris folkistul.
Amintim că, în 2014, Tudor Gheorghe l-a susţinut pe Victor Ponta la alegerile prezidenţiale. În acelaşi an, după ce Dan Voiculescu, patronul trustului Intact, a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru spălare de bani, Tudor Gheorghe a transmis un mesaj de susţinere postului Antena 3, iar la acel moment, tatăl cântăreţului, Ilie Gheorghe, a refuzat să creadă că fiul său a făcut asemenea declaraţii şi s-a arătat deranjat că numele său este folosit „în campania de salvare a unui comunist murdar“.
Într-un interviu pentru „Adevărul“ din octombrie 2018, întrebat dacă a avut probleme din cauza faptului că tatăl a fost deţinut politic, Tudor Gheorghe a răspuns: „Tatăl meu a fost condamnat politic 22 de ani, pe timpul comuniştilor, iar eu atunci am terminat un institut de teatru şi am ajuns ce sunt. Nu am avut probleme. Tu crezi că cei de la cadre nu ştiau, dar au zis: «copilul are talent, lăsaţi-l, mă, în pace, ce vină are el». Au fost oameni care mi-au şi atras atenţia la un moment dat: «Opreşte-te, nu mai spune, că nu e bine» Se face o mare confuzie între Securitatea torţionară, care te aştepta să spui un banc cu Ceauşescu şi să te ia să te bată, şi Securitatea statului. Şi pe mine oameni aleşi, oameni deştepţi din acea Securitate m-au ocrotit. Eu am fost mai mult plecat în străinătate înainte de ‘89 decât după“.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
cuvinte cheie:nicu alifantis tudor gheorghe degeaba spectacol degeaba
Citeste mai mult: adev.ro/q4wyrp
Nicu Alifantis îl apără pe Tudor Gheorghe în faţa criticilor: „Dacă nu poţi vedea frumuseţea artei, musai trebuie să-ţi scoţi bârna din ochi“
Nicu Alifantis FOTO David Muntean
30 ianuarie 2020, 12:05
de
Adelina Mărăcin
Nicu Alifantis (65 de ani) îl apără pe Tudor Gheorghe (74 de ani), după ce rapsodul a fost acuzat că face propagandă pro-comunism şi critică Uniunea Europeană în spectacolul „Degeaba 30“, difuzat recent de Televiziunea Română.
Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, şi fostul consilier al lui Dan Barna, Andrei Caramitru, l-au criticat dur pe Tudor Gheorghe pentru spectacolul intitulat „Degeaba 30“, difuzat pe 26 ianuarie de TVR.
Contactat de „Adevărul“, Tudor Gheorghe a declarat că, în faţa criticilor şi a acuzaţiilor, preferă să aplice vorba populară „câinii latră, caravana trece“ şi a negat cu vehemenţă că ar face propagandă comunistă în spectacolele sale.
Folkistul Nicu Alifantis a scris pe Facebook un mesaj în care îi cere iertare rapsodului şi spune că „frumuseţea artei nu se mai vede din cauza bârnei din ochi“.
Dacă nu poţi vedea frumuseţea artei, musai trebuie să-ţi scoţi barna din ochi. Iertare, domnule Tudor Gheorghe!“, a scris folkistul.
Amintim că, în 2014, Tudor Gheorghe l-a susţinut pe Victor Ponta la alegerile prezidenţiale. În acelaşi an, după ce Dan Voiculescu, patronul trustului Intact, a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru spălare de bani, Tudor Gheorghe a transmis un mesaj de susţinere postului Antena 3, iar la acel moment, tatăl cântăreţului, Ilie Gheorghe, a refuzat să creadă că fiul său a făcut asemenea declaraţii şi s-a arătat deranjat că numele său este folosit „în campania de salvare a unui comunist murdar“.
Într-un interviu pentru „Adevărul“ din octombrie 2018, întrebat dacă a avut probleme din cauza faptului că tatăl a fost deţinut politic, Tudor Gheorghe a răspuns: „Tatăl meu a fost condamnat politic 22 de ani, pe timpul comuniştilor, iar eu atunci am terminat un institut de teatru şi am ajuns ce sunt. Nu am avut probleme. Tu crezi că cei de la cadre nu ştiau, dar au zis: «copilul are talent, lăsaţi-l, mă, în pace, ce vină are el». Au fost oameni care mi-au şi atras atenţia la un moment dat: «Opreşte-te, nu mai spune, că nu e bine» Se face o mare confuzie între Securitatea torţionară, care te aştepta să spui un banc cu Ceauşescu şi să te ia să te bată, şi Securitatea statului. Şi pe mine oameni aleşi, oameni deştepţi din acea Securitate m-au ocrotit. Eu am fost mai mult plecat în străinătate înainte de ‘89 decât după“.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
cuvinte cheie:nicu alifantis tudor gheorghe degeaba spectacol degeaba
Citeste mai mult: adev.ro/q4wyrp
Starea Nației 29 ianuarie 2020
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
LUMEA LUI BANCIU 29 IANUARIE P3/3
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Planul "Degeaba". De ce a ajuns Tudor Gheorghe sa promoveze mesaje anti-UE si anti-procurori la TVR - de Magda Gradinaru - Joi, 30 Ianuarie 2020, ora 07:14 - Sursa : Ziare.com
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Planul "Degeaba". De ce a ajuns Tudor Gheorghe sa promoveze mesaje anti-UE si anti-procurori la TVR
de
Magda Gradinaru
Magda Gradinaru
Atunci cand Tudor Gheorghe scrie si canta versuri nationaliste si anti-Uniunea Europeana, imaginandu-si o tara ideala in care la Bucuresti, iar nu la Bruxelles/Strasbourg e de batut ca la Inalta Poarta, iar procurorii nu ii ancheteaza pe politicienii care simt romaneste, indiferent de cat de romaneasca devine coruptia, nu e problema tuturor, ci a celor cativa care isi regasesc resentimentele in astfel de mesaje. E treaba lor.
Daca insa aceste mesaje sunt difuzate de Televiziunea Nationala, atunci suntem cu totii partasi la intoxicarea spatiului public si la propaganda si astfel devine problema tuturor.
In egala masura, daca primarul general Gabriela Firea decide sa il decoreze pe cel pentru care generatia anilor 1990 a luptat degeaba pentru libertate, pentru ca libertatea asta inseamna si alinierea la regulile Uniunii Europene, iarasi devine o chestiune publica. De igiena si sanctionare.
E alegerea Televiziunii Romane una inocenta sau ar putea fi parte a unei strategii pre-electorale, care sa fertilizeze terenul unor mesaje nationaliste si populiste?
Indiferent daca am putea banui sau nu un geniu politic malefic in spatele acestei optiuni, care este una editoriala, nu artistica, ce s-a petrecut la televiziunea publica se incadreaza in actiuni de propaganda si manipulare a opiniei publice. Iar faptul ca forma (subliminala) in care mesajele au fost imbracate este una artistica face lucrurile si mai grave, pentru ca sunt prezentate si vandute ca fiind o reprezentare a unor sentimente, emotii si critici sociale.
Doar ca TVR a devenit o institutie degeaba, un fel de teritoriu marginal, pe care, eventual, mai poti face cate un test.
Aducerea in minorat a TVR-ului a facut parte din strategia lui Liviu Dragnea, laolalta cu erodarea si scoaterea din relevanta a ICR-ului. Cultura a fost marele resentiment al PSD-ului si singura de unde nu si-au putut asigura cadre credibile, care sa contracareze vocile intelectualilor critici cu regimul Dragnea.
O isprava pe care partidul a reusit-o a fost o melodie pe ritmuri de manea in care era luat peste picior Frans Timmermans, vicepresedinte al Comisiei Europene in acea vreme, si varf de lance al institutiilor UE contra regimului de putere abuziv de la Bucuresti.
Si pentru ca nu a putut sa ii contracareze legitim si pe acelasi nivel pe intelectualii care au venit constant la proteste - Mircea Cartarescu, Ioana Nicolae, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, la Bucuresti si sa nu uitam ca zidul democratic de la Sibiu a fost practic format din scriitori, Radu Vancu fiind o figura simbolica aici - PSD a aplicat strategia "degeaba", sa ramanem in legatura cu textul lui Tudor Gheorghe, si a coborat in mediocritate institutiile culturale si de presa publice.
Iar acum, pentru ca miza politica a acestor institutii se apropie de zero, PNL nu are printre prioritati recuperarea in rostul lor. TVR pluteste in deriva, o corabie cu resurse umane foarte bune si cu jurnalisti care isi fac treaba si care sunt curajosi pentru ca raman, atata vreme cat isi pot face treaba, cu o conducere caraghioasa, contestata intelectual si in interiorul, si in afara televiziunii, dar care este platita in continuare din banii Guvernului, pentru ca TVR nu prea mai conteaza, nici macar ca sinecura.
Consecintele abandonarii TVR pot fi insa parsive, tocmai prin cultivarea acestor mesaje, fertilizand terenul pentru teze populiste, fie ele si marginale, sau resentimentare, asa cum induce mesajul "Degeaba".
Daca insa aceste mesaje sunt difuzate de Televiziunea Nationala, atunci suntem cu totii partasi la intoxicarea spatiului public si la propaganda si astfel devine problema tuturor.
In egala masura, daca primarul general Gabriela Firea decide sa il decoreze pe cel pentru care generatia anilor 1990 a luptat degeaba pentru libertate, pentru ca libertatea asta inseamna si alinierea la regulile Uniunii Europene, iarasi devine o chestiune publica. De igiena si sanctionare.
E alegerea Televiziunii Romane una inocenta sau ar putea fi parte a unei strategii pre-electorale, care sa fertilizeze terenul unor mesaje nationaliste si populiste?
Indiferent daca am putea banui sau nu un geniu politic malefic in spatele acestei optiuni, care este una editoriala, nu artistica, ce s-a petrecut la televiziunea publica se incadreaza in actiuni de propaganda si manipulare a opiniei publice. Iar faptul ca forma (subliminala) in care mesajele au fost imbracate este una artistica face lucrurile si mai grave, pentru ca sunt prezentate si vandute ca fiind o reprezentare a unor sentimente, emotii si critici sociale.
Doar ca TVR a devenit o institutie degeaba, un fel de teritoriu marginal, pe care, eventual, mai poti face cate un test.
Aducerea in minorat a TVR-ului a facut parte din strategia lui Liviu Dragnea, laolalta cu erodarea si scoaterea din relevanta a ICR-ului. Cultura a fost marele resentiment al PSD-ului si singura de unde nu si-au putut asigura cadre credibile, care sa contracareze vocile intelectualilor critici cu regimul Dragnea.
O isprava pe care partidul a reusit-o a fost o melodie pe ritmuri de manea in care era luat peste picior Frans Timmermans, vicepresedinte al Comisiei Europene in acea vreme, si varf de lance al institutiilor UE contra regimului de putere abuziv de la Bucuresti.
Si pentru ca nu a putut sa ii contracareze legitim si pe acelasi nivel pe intelectualii care au venit constant la proteste - Mircea Cartarescu, Ioana Nicolae, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, la Bucuresti si sa nu uitam ca zidul democratic de la Sibiu a fost practic format din scriitori, Radu Vancu fiind o figura simbolica aici - PSD a aplicat strategia "degeaba", sa ramanem in legatura cu textul lui Tudor Gheorghe, si a coborat in mediocritate institutiile culturale si de presa publice.
Iar acum, pentru ca miza politica a acestor institutii se apropie de zero, PNL nu are printre prioritati recuperarea in rostul lor. TVR pluteste in deriva, o corabie cu resurse umane foarte bune si cu jurnalisti care isi fac treaba si care sunt curajosi pentru ca raman, atata vreme cat isi pot face treaba, cu o conducere caraghioasa, contestata intelectual si in interiorul, si in afara televiziunii, dar care este platita in continuare din banii Guvernului, pentru ca TVR nu prea mai conteaza, nici macar ca sinecura.
Consecintele abandonarii TVR pot fi insa parsive, tocmai prin cultivarea acestor mesaje, fertilizand terenul pentru teze populiste, fie ele si marginale, sau resentimentare, asa cum induce mesajul "Degeaba".
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
