http://www.youtube.com/watch?v=jBvZ8f44Et0
Cica ajunge Bin Laden la poarta raiului. Apare Sfantul Petru care ii zice:
-Tu doar nu vrei sa intri?
La care Bin Laden ii raspunde:
-Nu, dar aveti voi 3 minute sa iesiti!!!
-Tu doar nu vrei sa intri?
La care Bin Laden ii raspunde:
-Nu, dar aveti voi 3 minute sa iesiti!!!
DEFINITIA CASATORIEI...... 3 variante scurte
DEFINITIA RELIGIOASA. Act religios care consta in a crea un rastignit in plus si o virgina mai putin.
DEFINITIA JURIDICA. Sentinta prin care condamnatul la vesnicie este eliberat numai pentru rea purtare.
DEFINITIA MATEMATICA. Adunare de probleme, scadere de libertati, inmultire de responsabilitati, impartire de bunuri.
DEFINITIA RELIGIOASA. Act religios care consta in a crea un rastignit in plus si o virgina mai putin.
DEFINITIA JURIDICA. Sentinta prin care condamnatul la vesnicie este eliberat numai pentru rea purtare.
DEFINITIA MATEMATICA. Adunare de probleme, scadere de libertati, inmultire de responsabilitati, impartire de bunuri.
Sotia unui scotian, o femeie de o zgarcenie rara, se pomeneste cu sotul ei venind acasa in fuga, fericit:
− Marry, am castigat la loterie 5000 de lire !
Femeia se intuneca la fata, apoi intreaba:
− Da? Si cat a costat biletul?
− Marry, am castigat la loterie 5000 de lire !
Femeia se intuneca la fata, apoi intreaba:
− Da? Si cat a costat biletul?
Se intilnesc reprezentantii fabricilor de bere Becks, Heineken, Carlsberg si Guiness. Fiecare comanda o bere. Cel de la Becks o bere Becks, cel de la Heineken o bere Heineken, cel de la Carlsberg o bere Carlsberg, iar cel de la Guiness, spre uimirea celorlalti, cere o Coca-Cola.
Cei trei intreaba nedumeriti:
− Tu nu bei bere?
− Pai daca voi NU beti bere, atunci nici eu!
Cei trei intreaba nedumeriti:
− Tu nu bei bere?
− Pai daca voi NU beti bere, atunci nici eu!
Este adevarat ca “banii vorbesc” cel mai des ei imi spun: “La revedere!”
Un cuplu proaspat casatorit era pe terenul de golf. Si la un moment dat el loveste puternic mingea cu crosa care ajunge fix in geamul unei case din apropiere. Si asa cum e de asteptat, geamul se sparge. Amandoi speriati se indreapta spre casa. Intra timizi in casa si spre surprinderea lui statea un barbat cu un turban pe cap, langa o vaza sparta. Barbatul speriat:
− Domnule, va rog sa ma scuzati, o sa va platim pagubele.
− Stai domne linistit, eu sunt un duh si timp de 2000 de ani am fost inchis in aceasta vaza. Pentru ca m-ai eliberat iti voi indeplini doua dorinte, dar vreau sa-mi indeplinesti si tu mie una. De acord?
− Sigur ca da!.
− Sa auzim dorintele.
− Paaai, as vrea sa ajung director la firma unde lucrez.
− Ok, se rezolva de maine vei fi director. A doua dorinta?
− As dori sa locuiesc impreuna cu sotia mea intr-un palat!
− Se rezolva de maine locuiti in palat.
− Si acum vine si dorinta mea. Avand in vedere ca de 2000 de ani n-am mai vazut femeie, as dori sa ma culc cu sotia ta.
Asta gandindu-se la dorintele indeplinite de duh este de acord si pleaca iar pe terenul de golf, lasandu-si nevasta cu duhul cel sfant. In timpul actului, printre gafaituri duhul o intreaba pe femeie:
− Auzi, da cati ani are sotul tau?
− 31
− Pai si la 31 de ani, mai crede in duhuri?????
− Domnule, va rog sa ma scuzati, o sa va platim pagubele.
− Stai domne linistit, eu sunt un duh si timp de 2000 de ani am fost inchis in aceasta vaza. Pentru ca m-ai eliberat iti voi indeplini doua dorinte, dar vreau sa-mi indeplinesti si tu mie una. De acord?
− Sigur ca da!.
− Sa auzim dorintele.
− Paaai, as vrea sa ajung director la firma unde lucrez.
− Ok, se rezolva de maine vei fi director. A doua dorinta?
− As dori sa locuiesc impreuna cu sotia mea intr-un palat!
− Se rezolva de maine locuiti in palat.
− Si acum vine si dorinta mea. Avand in vedere ca de 2000 de ani n-am mai vazut femeie, as dori sa ma culc cu sotia ta.
Asta gandindu-se la dorintele indeplinite de duh este de acord si pleaca iar pe terenul de golf, lasandu-si nevasta cu duhul cel sfant. In timpul actului, printre gafaituri duhul o intreaba pe femeie:
− Auzi, da cati ani are sotul tau?
− 31
− Pai si la 31 de ani, mai crede in duhuri?????
Regula 1
In Bucuresti nu exista reguli.
Regula 2
Niciodata nu trebuie sa vorbiti despre faptul ca in Bucuresti nu exista reguli.
Regula 3
Orice portiune libera de asfalt constituie un loc ideal de parcare. In
aceasta ordine de idei, faptul ca acea portiune de asfalt este in fata
unei curti cu garaj, in mijlocul unei intersectii sau pe linia de
tramvai, este total irelevant.
Regula 4
Oricine isi poate gasi un loc de parcare "platit" in jurul blocului,
atata timp cat este primul care isi scrie pe asfalt numarul cu vopsea
si isi monteaza gardulet de fier.
Regula 5
In Bucuresti nimeni nu are propriul lui loc de parcare. Primul venit e
primul servit. De asemenea primul sosit are dreptul de a-si marca
teritoriul cu urina.
Regula 6
In Bucuresti nu se aplica regula prioritatii de dreapta. Sau de
stanga. Sau de mijloc. Prioritate are intotdeauna cel care are masina
mai mare si un levier in portbagaj.
Regula 7
In Bucuresti toate semnele de circulatie sunt adresate exclusiv
soferilor din provincie.
Regula 8
Niciun sofer din provincie nu are ce cauta in Bucuresti. In cazul
identificarii unui sofer din provincie se depaseste pe dreapta, se
claxoneaza si se deschide geamul la jumatate pentru intimidare.
Regula 9
Claxonatul este un semn de apreciere prin care doi soferi se saluta si
isi comunica unul celuilalt faptul ca si-au remarcat masinile.
Regula 10
Benzile sunt facute doar pentru biciclisti. Ce om decent ar putea sa
conduca o masina printre doua linii paralele?!
Regula 11
Adevarata semnificatie a culorilor de la stop este Rosu: in principiu
opresti, insa regula poate fi incalcata de Salvare, Pompieri, coloane
oficiale si tineri intre 18 si 20 de ani sau de cei care nu poseda
permis de conducere dar totusi se afla la volan.
Galben: in principiu ai voie sa treci mai departe, insa doar daca ai
peste 200 de km/h, iar masina este tunata si are jenti de aliaj cu
spite.
Verde: treci, insa nu in mod obligatoriu, putand si sa tragi un pui de
somn. Daca totusi nu ai plecat de la stop in 10 secunde de la
aprinderea becului verde inseamna ca esti de acord sa suporti
consecintele.
Regula 12
Nicio masina cu girofar nu se grabeste de fapt sa ajunga undeva, decat
cel mult sa ia comanda de la pizza. Ce rost are ca altii sa manance
pizza in timp ce tu stai blocat in trafic.
Regula 13
Femeile nu deosebesc stanga de dreapta, nu conteaza deci ce mana
folositi pentru a le semnala o eroare.
Regula 14
Abtibildurile cu bulgari de foc, siglele de mercedes si crucile
agatzate de oglinda cresc personalitatea masinii si implicit sansele
de a avea prioritate candva.
Regula 14 si 1/2
Niciodata nu poti avea destule cruci, icoane si matanii agatate de
oglinda retrovizoare.
Regula 15
Absolut toti pietonii sunt cretini si nu stiu de fapt ce vor sa faca
cu viata lor.
Regula 16
In lunile calde este absolut obligatoriu mersul cu toate geamurile
deschise, aerul conditionat pornit si muzica (preferabil manele sau
Parazitii) la maxim.
Regula 17
Semnalizarea schimbarii directiei de mers este rezervata strict
incepatorilor, femeilor si soferilor din provincie.
Regula 18
Orice conflict in trafic poate fi rezolvat amiabil cu sabii topoare si
cativa prieteni chemati prin telefon.
Regula 19
Linia de tramvai este o pista secreta de accelerare.
Regula 20
Toti cei care spun ca nu blocheaza intersectia, blocheaza intersectia.
Regula 21
Statia de troleu este un loc ideal de parcare pe timp de ploaie pentru
ca are copertina.
Regula 22
Orice daune produse masinii in trafic se raporteaza la politie
folosind parola secreta "Asa am gasit-o de dimineata in parcare"
Regula 24
Orice blocaj in trafic este vina exclusiva a primariei care nu este in
stare sa administreze drumurile mai bine.
Regula 25
Oricine nu este de acord cu aceste reguli este pieton, femeie sau
sofer din provincie.
Jeff Dunham i Achmed Martwy Terrorysta - POLSKIE NAPISY
Jeff Dunham Po Polsku - Achmed Martwy Terrorysta - http://www.jeffdunham.pl
Miscare surpriza a Moldovei si Ucrainei: cum se poate limita influenta Moscovei in Transnistria
de Olga Popescu
HotNews.ro
HotNews.ro
Pentru a priva Moscova de influenta in Transnistria, Ucraina si Moldova recurg la o miscare surprinzatoare, scrie publicatia rusa Nezavisimaia gazeta. La 28 decembrie, presedintele ucrainean Viktor Iuscenko, impreuna cu seful interimar al Moldovei, Mihail Ghimpu, vor instala primul stalp de granita pe malul stang al Nistrului. De acolo va incepe demarcarea sectorului transnistrean al granitei moldo-ucrainene si care se va afla sub monitorizarea expertilor UE.Surse ale adminstratiei de la Tiraspol au catalogat acest eveniment drept inceputul sfarsitului independentei regiunii. In opinia respectivelor surse, imediat ce granita ucraineano-moldoveana va fi demarcata si controlata strict de UE, Transnistria va ramane, in virtutea normelor de drept international, pe teritoriul Moldovei. Din acel moment, peste granita ucraineana din Transnistria nu va putea trece nici o masina cu marfa, fara permisiunea Chisinaului.
De fapt, asta inseamna sfarsitul regiunii aflata sub aripa ocrotitoare a Rusiei, si unde stationeaza Grupul operativ al trupelor rusesti. E adevarat, procedura va dura minim trei luni, timp in care multe se pot intampla, inclusiv la Kiev, unde se apropie alegerile prezidentiale, scrie Nezavisimaia Gazeta.
REFERINŢE
Butoiul cu pulbere din Transnistria: Smirnov evoca intarirea prezentei militare a Rusiei in regiunea separatista
Rusii vor avea probleme si in Transnistria - analisti
Influenta Rusiei: un exercitiu (de Dragos Paul Aligica)
http://www.gardianul.ro/Basarabia---statul-tiganilor.-Strategii-rusi-propun-mutarea-romilor-din-Romania-in-Basarabia-s151452.html
Rusii vor avea probleme si in Transnistria - analisti
Influenta Rusiei: un exercitiu (de Dragos Paul Aligica)
http://www.gardianul.ro/Basarabia---statul-tiganilor.-Strategii-rusi-propun-mutarea-romilor-din-Romania-in-Basarabia-s151452.html
--
FOTOGALERIE Tudor Gheorghe a prezentat spectacolul 1989-2009 Degeaba: N-avem ape minerale, n-avem gheata, nici hartie, n-avem varza de sarmale, dar avem democratie
. Cine a fost pe langa ei, cine i-a indrumat. In tara sunt mai norocosi, ca n-au atata marmura pe ei. Si mai ies din cand in cand si povestesc.
La mine vine unu' mereu si ma-ntreaba cum a murit el si de ce. Imi vine sa intru in pamant de rusine! Sa-i spun? E ca si cand ar muri a doua oara. Tac si-mi las privirile-n pamant. Si el tace si ma priveste bland si iertator, dureros de greu... Si-atunci il rog sa ma ierte. Sa NE ierte, precum si noi iertam gresitilor nostri, acum si in vecii vecilor, amin!"
"Primeste-i Doamne-n casa ta/ Pe cei ce vin din Timisoara/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ti-o trimite tara." (Ruga la Timisoara) a fost urmata de un pasaj epic mai vesel, o scurta analiza vestimentara a celor care si-au legat numele de Revolutia din '89.
"Mircea Dinescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in pulover. Silviu Brucan imbracat in pulover. Gelu Voican Voiculescu imbracat in pulover. Sergiu Nicolaescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in alt pulover... El avea doua..
Mie-mi vine sa ma duc sa-i intreb unde-au pus puloverele alea de ne-au luat noua ochii-n atunci. Si de ce le-ati abandonat asa de repede si-au imbracat costumele fostilor activisti de partid? Ca stau pe ei la fel. Si daca le-au abandonat, macar le-au ascuns bine? Daca le gaseste generatia asta nervoasa si le-mbraca? De dracu, o luam de la-nceput? Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari... Dup-aia pleaca sa-si vada de interesele lor. Sunt lucruri pe care bietul roman de rand nici nu le viseaza.
Dar domnilor, fiti atenti ca unii dintre noi au gasit puloverele alea. Si se pare ca incep sa le imbrace. Si daca le imbraca, vor sti ce au de facut. [...] Le vor intalni probabil stafiile celor morti degeaba. Mai intai vor inchide granitele. Si dup-aia vor pleca sa va caute, sa va bantuie, sa va colinde."
A venit apoi vremea colindelor cu substrat...: Vin colindatorii ("Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler") si La fereastra cu gutuie.
"Doamnelor si domnilor, acest spectacol nu e un rechizitoriu, acest spectacol e o meditatie asupra celor 20 de ani care au trecut peste noi, e un indemn la generatia tanara sa spere si generatiei noastre sa nu uitam. M-a durut, sincer sa fiu, ieri - Parlamentul Romaniei, dupa ce Presedintele a depus juramantul, in partea a doua, cand a fost sesiunea solemna, au plecat multi dintre parlamentari. Mai ca la 20 de ani ar fi trebuit sa fie. Stiu ca-s probleme, sunt spaime, dar oricum... Ar fi fost bine. Ia uite aicea, parc-ar fi Parlament... Mama, daca ati fi dumneavoastra parlamentarii Romaniei. Oricum sunteti prea multi!"
"Acest spectacol e mai special in viata mea artistica, pentru ca daca pana in '89, cand ma intreba Cenzura "ce e cu poezia asta?", dadeam vina pe poeti. "N-am scris eu Ursul romanesc, a scris Beniuc. N-am scris eu Balada de copilarie, a scris-o Paunescu. Intrebati-i pe ei!" Ii aranjam! De data asta, tot ce cant, tot ce va spun, am scris eu."
"Aceasta prima parte a fost o parte chiar solemna, de omagiere, frumoasa, zic eu. Si solemna. Acum intram intr-o zona putin mai relaxanta pentru noi, pentru ca asa suntem noi, romanii. In momentele mai disperate ne gasim zambetul si stim sa trecem peste ele cu usurinta."
"Si poemele ma cheama/ Sa le trec fara de vama" (Colinda), a cantat maestrul Tudor Gheorghe, vorbind apoi despre cum "Poetul canta de se-ncheaga lumina sangerie a serii. Nici un descantec nu dezleaga aceasta taina a inchegarii. Incremenita de uimire noaptea luceferii si-i stinge. Tacerea e o razvratire a mortii cand poetul plange! Cand rade, cearcanul amiezii se face uger si de-nfloare. Sa vina si sa suga iezii ramasi orfani de caprioare. De-o vreme insa tace, bietul. Slujbasii, de tremura slujbasii. Domnilor, a tacut poetul! Semn rau! Ne-or blestema urmasii!"
"Vor fi cateva colinde - e vremea lor - mai altfel. Ne iarta Dumnezeu! Ca vom strecura o doza mica de rautate in ele." - Am venit si Colind de parlamentar ("Dac-as fi cantat eu cantecul asta acum cateva luni, eram Ministrul Culturii").
"Acum va rog sa ma credeti - am prieteni foarte buni, parlamentari, oameni exceptionali. Unii dintre ei mi-au si zis, ma Tudore, ce frumos cantai tu numai cu chitara asa... Sau nu, cel mai bine cantai cu taraful, folclor. Nu, dar am avut probleme si cu folclorul - in alegerile trecute. A venit la mine un om politic - nu-i spun numele, ca nu conteaza... El nu conteaza... nu numele! :) - si mi-a zis "Ma nea Tudore, stii ca n-ar trebui sa mai canti cantecul asta, Foaie verde..." "Care ma?" "Asta, dom'le, cu Foaie verde... stii dumneata care". Eu ma faceam ca nu stiu...
Intr-adevar, era foarte frumos. Un cantec popular absolut splendid. "Bate vant varfurile/ Pe mine gandurile/ Sa-mi iau potecutele de toate colnicele/ C-asa-i lumea trecatoare/ Unul naste si altul moare". N-avea nimeni... aici era jalea: "Unul pleaca, altu' vine/ N-am nadejde de vreun bine" zice "Asta-i asa, mi se pare ca e o trimitere". "Ba nene, zic, ai ramas rau de tot. Ai ramas atunci... Desi erai tinerel pe vremea aia, ai ramas atunci...". Asta spuneam, ca am prieteni buni, oameni exceptionali, care nu se regasesc nici o clipa in dragalaseniile pe care le propun eu. Dar unii n-aveau nici o vina ca se supara. N-ar trebui sa se supere, ar trebui sa fie asa, nonsalanti..."
"Ma, la prima legislatie, primii senatori, primii parlamentari romani, aia ar fi trebuit sa-i punem in calendar. Aia inca nu stiau cum e chestia asta, cu "sa fii": aia se duceau la servici, adica ei n-apucasera sa iasa din sistem. Ei erau... normali! Aia care s-au prins unde vine chestia au ramas, nene. Si-n prima etapa, daca tineti minte, nu stiu ce le puneau in mancare acolo, la cantina, se ingrasau ingrozitor. Da' repede! Acum nu mai e aceeasi poveste, pentru ca au tot felul de sali de fitness, au invatat.
Asa mi-e drag! In mintea mea, nu vad decat doi oameni jucand tenis la Parlamentul Romaniei. Pentru mine, Valeriu Tabara si cu ministrul de-acum de la Finante. Mi-e drag sa-i vad jucand tenis pe ei doi. Mi se pare extraordinar cum arata ei. Ii vedeti? Poate ca voi avea bucuria sa ma invite la un meci."
Au urmat cateva piese cantate la chitara de Tudor Gheorghe, fara ajutorul orchestrei, printre care Colind de fost parlamentar ("N-am fost mult, dar cat am fost/ Trece vremea, trece/ Sigur mi-am facut un rost/ Trece vremea, trece").
"Intr-o piesa a lui Sorescu - exceptionala, nu stiu de ce nu o mai pune nici un teatru: A treia teapa... asa se chema spectacolul - aveam eu in scena doi colegi care stateau infipti in tepe, de la inceputul pana la sfarsitul spectacolului. Un roman si-un turc. Vlad Dracul, eu jucam Tepes... Si discutau, ii intreba pe astia: "Ba, tu de ce stai in teapa?" "Pai da eu am vrut sa trec dincolo". Asta era inainte de '89. Acuma poate nu mai au sens, pentru cei tineri, vorbele astea. Dar atunci erau cutremuratoare. "Am vrut sa trec dincolo, la turci" "Ce sa faci tu la turci?" "Sa vad muzeele!" "Dar tu?", zice "Io-s de mic, m-au dat la turci si de dorul tarii m-am intors inapoi, sa-mi vad pamantul patriei". "Da? Si te-au uitat in aerul patriei!" Astia doi stateau in tepe si comentau viata politica a tarii. Era un fel de Sinteza Zilei, ca sa zic asa. Intelegeti?
Si discutau ei. "Am prins si niste vremuri mai agitate" Eu acuma ma simt exact asa: in teapa, fericit ca am prins niste vremuri mai agitate. Dar cred ca si dumneavoastra va simtit asa: adica teapa aveti fiecare, ati luat-o, nu e problema! De ce spun asta? Pentru ca aceasta agitatie politica, la nivel inalt, mi se pare extraordinara. Ma, da e o agitatie de numa-numa. Mie-mi place cum se muta ei de la un partid la altul. Repede, asa. Sunt fascinat! Dar nu de-acuma! Nuuu! Pai am scris cantecul de vi-l spun acuma... atunci, acum 15 ani. Ma, nu s-a schimbat nimic, e tot asa parca. Adica n-au invatat! I-auzi ce frumos e si adevarat! Diferenta e ca atunci cand am scris eu asta, erau mai multe partide. Si aveau unde sa se duca. Pai aveam un prieten la Craiova care fusese in noua partide in doi ani!"
"Cand cu una, cand cu alta, cand cu raul, cand cu balta, cand cu acul, cand cu ata, cand cu vantul, cand cu ceata, cand cu parul, cand cu cioara, cand cu dracul, cand cu moara", s-a jucat maestrul cu vorbele, concluzionand usor amar: "Daca n-ar fi asa de trist, ar fi asa de vesel!"
"N-am uitat nimic din toate cate ne-a fost dat sa le traim pe-aci/ Am trait cu vrute si nevrute si am murit cu fiecare zi/ Am tacut atat amar de vreme/ Cantecele mi le-am strans de gat cand veneau spasite sa ma cheme/ Mi-a fost mila si mi-a fost urat/ Simt un fel de abur de lumina, care parc-ar vrea si parca nu sa umbreasca partea mea de vina/ Care-a fost si care e si-acu/ Dar de-o vreme simt sa se topeste sila-n deznadejde/ Si ma tem de sictirul care ma-nveleste si de lipsa oricarui indemn." a recitat Tudor Gheorghe din Amaraciune, pentru ca restul piesei sa fie cantata.
"Caini slabanogi, se plimba urdurosi prin piata mirosind a portocale/ Tarani tacuti si vagabonzi soiosi si kiwi si banane si curmale/ Deodorante, lapte praf, ciorapi, sapunuri, toate puse pe-o taraba/ Alaturi, pestii, tari, bibani si crap, inghesuiala, lume multa, graba/ Miros de branza si de mititei, de varza acra si de zoaie amare/ Funii de ceapa, siruri de ardei.../ Frunze de dafin, boabe de piper, legume de sezon, chite si fire/ Si maini batrane intinse care cer, sacoselor flamande, miluire/ Si preturile care cresc, mereu/ Si banii care nu mai vor s-ajunga/ Sa vina in piata asta, Dumnezeu/ Sa cumpere, de are bani in punga!"
"N-avem ape minerale/ N-avem gheata nici hartie/ N-avem varza de sarmale/ Dar avem democratie", a strigat apoi, punctand aspectele negative ale modului in care au ales romanii sa inteleaga democratia. "Duritate-n exprimare/ Ras strident si marlanie/ S-a dus dracu-orice candoare/ De cand e democratie!" "Dar decat asa, parinte/ Naclait de pesimism/ Scoate-ma din necuvinte/ Da-ma-n totalitarism!"
"Intre ce-am visat sa fie si ce este... e cale lunga. Cand da mucegaiu-n vie, vinu-ti face gura punga. De vreo zece ani incoace, mucegaiu-n via noastra se rasfata intr-o albastra stare in care nu se coace si-ocroteste agurida sa ramana asa cum este: acra, astringenta, in bride sa ne stranga ca-n poveste. Iar noi, de dulceti, la acru zicem: multumim, parinte, ca profanul este sacru si nebunul e cuminte!"
"Da, prefecturile se fac, iar, Comitete judetene/ Oameni tineri care tac si te privesc lung printre gene/ Au invatat, uluitor de repede ce e puterea/ Si calca sigur si cu spor/ Stiindu-si foarte bine vrerea".
"Cat de repede s-au dus anii astia ce trecura/ Nu mai am vazut ca nu-s si-am imbatranit in ura!"
"Nu e prea incurajator cantecul asta, dar...": "Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi/ Da' ce ne facem cu cateii?/ Care in numele ideii/ de Revolutie se-ngrasa/ Si-abia despachetati din fasa/ Incep sa scoata coltii tineri/ Si-o musca si pe Maica Vineri/ Daca la ora programata n-au portia asigurata/ Atentie la catalandri/ Cand sunt satui se joaca tandri/ Se harjonesc in haita mica/ Dar cresc si se-nraiesc/ Si stim c-atunci cand haita se mareste/ Nici Dumnezeu nu-i mai opreste!/ Ajung la randu-le lupi maturi/ Si nu mai sti cu ce sa-i saturi/ Ca sunt scoliti si au pretentii/ Sunt rude toti cu disidentii/ I-a chinuit nomenclatura/ Si-au trebuit sa-si tie gura/ De-aceea vor acum sa muste/ Sa n-aiba cine sa-i impuste/ Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi".
Ajutat din nou de orchestra, ca un veritabil artist rock, maestrul ne-a explicat cum "au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti".
"Cel mai greu dupa una asemenea moment, de o asemenea forta tragica, as zice, e sa continui in aceeasi nota. Ca e cumplit! Nu atat pentru mine, cat pentru domniile voastre! Doamna Tudor imi spunea ca nu e bine, ca trebuie sa gasesc ceva... "Nu poti sa lasi publicul asta, esti artist"... Mai ales ca noi suntem un popor cu umor. Un popor absolut extraordinar. Spuneam: eu cred foarte tare in aceasta generatie care vine - va tin putin de vorba ca sa iesim din starea asta, mi-e mai usor mie - cred ca generatia asta are obligatia sa reconstruiasca aceasta tara. Astia mici. Astia au un umor fabulos.
"Va spun, veneam acuma, pe a nenorocita de vreme, de la Craiova. A, vreau sa va spun ca ma simt obligat sa aduc multumirile mele, absolut fara limita, acestor buni colegi, acestor muzicieni exceptionali, care s-au aventurat intr-un periplu pe vremea asta cainoasa. Nu numai ca au venit de la Craiova, dar m-am dus cu ei si la Constanta. Au facut de la Constanta o noapte intreaga. I-a intors de pe autostrada. Eu am vazut, am fost acolo. Atata a nins... dar s-a pus vantu'! Vantu' asta e nenorocire. Si al dracu', cum invarte el zapada, c-o pune exact la Dragna, stii? Acolo e ceva, un fel de Triunghi al Bermudelor. Vjjj, se invarte pe la Slobozia si hap, pune zapada acolo!
Va ganditi ca atunci cand au inceput sa o construiasca, adica in secolul trecut, inainte de 2000, cand s-a pus proiectarea, ma daca la atat sa se fi gandit: "Sa punem niste stejari pe margine, asa..." Acum erau seculari! Dar va dati seama? Numai la noi autostrada trece prin Baragan. Am umblat prin lume. Ba, la toti, ori trece prin paduri, ori e munte in partea asta, apa in partea astalalta. E ferit! La noi... deschis. Sa se vada totul! N-avem nimic de ascuns. Si-acesti minunati oameni au infruntat inteligenta constructorilor de autostrazi din Romania... Si-au batut calea asta lunga! Ei sunt Corul si Orchestra prestigioasei institutii care a facut 105 ani! Pe 17 decembrie, Societatea Filarmonica din Craiova a facut 105 ani! Deci domniile lor sunt membri ai Orchestrei Simfonica a Filarmonicii Oltenia.
Pe 18, cand am venit, am facut de la Craiova pana la Bucuresti, doua ore, trei ore, doua ore jumate. Astia de la radio spuneau: "drumul e rau intre Slatina si Colonesti." Eu eram pe-acolo: era uscat, nu era nimic, totul era bine, perfect. De unde or fi aflat ei ca e... Ii minte satelitu', cred, vad altu'. Si cand am ajuns in sfarsit la dumneavoastra in comuna... o placere! Am facut patru ore! M-am dus spre Tineretului, ca am un apartament, sa las masina, dup-aia sa vin la sala, sa repet.
De-aia iubesc acest popor si-aceasta generatie care vine din urma, in care am o incredere absolut totala. Au un simt al umorului fantastic. Vorbesc de astia din clasa intai, a doua. Astia sunt viitorul. Astia nu vor fi alterati. Au misto-ul in sange! Au pornirea facuta. Pentru ca replica de mi-a dat-o unul de sapte ani, cu o basca trasa aicea - erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si eu am parcat masina greu, m-am dat jos si am vrut sa fiu si eu... erau viitorii mei spectatori, sa ma iubeasca, sa ma dau bine cu ei :) Fanii mei de maine! Si am zis: "Ce faceti, ma, aici? Pe cine faceti voi aici?" Sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher, se vedea, fata de viitor prim-ministru: "Pe Boc!" Va dati seama fiara aia ce va ajunge? Mititel, atata e... sa-mi spuna mie... bine, faceau un "omulet" de zapada! Bine ca n-a venit Iohannis! Nu mai stiau copiii ce sa-mi spuna acum" :)
"Si doamna Tudor imi spunea sa-i gasesc un cantec care sa inspire spirit de incredere pentru viitorul... ala... Si m-am gandit la asta, dar vorbesc foarte serios": "Ia-ne, doamne, orice perspectiva/ Roza, tricolora, cum o fi/ Ia-ne si bomboana din coliva/ Dar reda-ne verbul a iubi." a cantat artistul, din nou doar cu chitara.
"Doamnelor, domnilor, in preajma de Sfinte Sarbatori, de Craciun si de Anul Nou, cu acest indemn si cu rugaciunea de a ne iubi intre noi, sa ne aducem aminte totusi ca suntem in perioada colindelor frumoase. Si sa plecati din aceasta seara, sa uitati aproape tot ce v-am spus, aproape tot: nu trebuie sa uitati inceputul spectacolului, in nici un caz, uitati jumatatea lui, inceputul in nici un caz. Si cateva lucruri din final. Si plecati cu aceasta stare de transfigurare a colindului romanesc, pe care a gandit-o Marius Hristescu": Sculati boieri/Florile dalbe.
La mine vine unu' mereu si ma-ntreaba cum a murit el si de ce. Imi vine sa intru in pamant de rusine! Sa-i spun? E ca si cand ar muri a doua oara. Tac si-mi las privirile-n pamant. Si el tace si ma priveste bland si iertator, dureros de greu... Si-atunci il rog sa ma ierte. Sa NE ierte, precum si noi iertam gresitilor nostri, acum si in vecii vecilor, amin!"
"Primeste-i Doamne-n casa ta/ Pe cei ce vin din Timisoara/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ti-o trimite tara." (Ruga la Timisoara) a fost urmata de un pasaj epic mai vesel, o scurta analiza vestimentara a celor care si-au legat numele de Revolutia din '89.
"Mircea Dinescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in pulover. Silviu Brucan imbracat in pulover. Gelu Voican Voiculescu imbracat in pulover. Sergiu Nicolaescu imbracat in pulover. Petre Roman imbracat in alt pulover... El avea doua..
Mie-mi vine sa ma duc sa-i intreb unde-au pus puloverele alea de ne-au luat noua ochii-n atunci. Si de ce le-ati abandonat asa de repede si-au imbracat costumele fostilor activisti de partid? Ca stau pe ei la fel. Si daca le-au abandonat, macar le-au ascuns bine? Daca le gaseste generatia asta nervoasa si le-mbraca? De dracu, o luam de la-nceput? Adica totul a fost degeaba? Nu, nu, nu, pentru unii n-a fost degeaba. N-a fost degeaba deloc, au ajuns bine, bine de tot. Asa de bine, ca au uitat de unde au plecat. Isi mai aduc aminte de noi asa, in preajma alegerilor. Coboara, ne imbratiseaza, se fotografiaza cu noi, sunt populari... Dup-aia pleaca sa-si vada de interesele lor. Sunt lucruri pe care bietul roman de rand nici nu le viseaza.
Dar domnilor, fiti atenti ca unii dintre noi au gasit puloverele alea. Si se pare ca incep sa le imbrace. Si daca le imbraca, vor sti ce au de facut. [...] Le vor intalni probabil stafiile celor morti degeaba. Mai intai vor inchide granitele. Si dup-aia vor pleca sa va caute, sa va bantuie, sa va colinde."
A venit apoi vremea colindelor cu substrat...: Vin colindatorii ("Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler") si La fereastra cu gutuie.
"Doamnelor si domnilor, acest spectacol nu e un rechizitoriu, acest spectacol e o meditatie asupra celor 20 de ani care au trecut peste noi, e un indemn la generatia tanara sa spere si generatiei noastre sa nu uitam. M-a durut, sincer sa fiu, ieri - Parlamentul Romaniei, dupa ce Presedintele a depus juramantul, in partea a doua, cand a fost sesiunea solemna, au plecat multi dintre parlamentari. Mai ca la 20 de ani ar fi trebuit sa fie. Stiu ca-s probleme, sunt spaime, dar oricum... Ar fi fost bine. Ia uite aicea, parc-ar fi Parlament... Mama, daca ati fi dumneavoastra parlamentarii Romaniei. Oricum sunteti prea multi!"
"Acest spectacol e mai special in viata mea artistica, pentru ca daca pana in '89, cand ma intreba Cenzura "ce e cu poezia asta?", dadeam vina pe poeti. "N-am scris eu Ursul romanesc, a scris Beniuc. N-am scris eu Balada de copilarie, a scris-o Paunescu. Intrebati-i pe ei!" Ii aranjam! De data asta, tot ce cant, tot ce va spun, am scris eu."
"Aceasta prima parte a fost o parte chiar solemna, de omagiere, frumoasa, zic eu. Si solemna. Acum intram intr-o zona putin mai relaxanta pentru noi, pentru ca asa suntem noi, romanii. In momentele mai disperate ne gasim zambetul si stim sa trecem peste ele cu usurinta."
"Si poemele ma cheama/ Sa le trec fara de vama" (Colinda), a cantat maestrul Tudor Gheorghe, vorbind apoi despre cum "Poetul canta de se-ncheaga lumina sangerie a serii. Nici un descantec nu dezleaga aceasta taina a inchegarii. Incremenita de uimire noaptea luceferii si-i stinge. Tacerea e o razvratire a mortii cand poetul plange! Cand rade, cearcanul amiezii se face uger si de-nfloare. Sa vina si sa suga iezii ramasi orfani de caprioare. De-o vreme insa tace, bietul. Slujbasii, de tremura slujbasii. Domnilor, a tacut poetul! Semn rau! Ne-or blestema urmasii!"
"Vor fi cateva colinde - e vremea lor - mai altfel. Ne iarta Dumnezeu! Ca vom strecura o doza mica de rautate in ele." - Am venit si Colind de parlamentar ("Dac-as fi cantat eu cantecul asta acum cateva luni, eram Ministrul Culturii").
"Acum va rog sa ma credeti - am prieteni foarte buni, parlamentari, oameni exceptionali. Unii dintre ei mi-au si zis, ma Tudore, ce frumos cantai tu numai cu chitara asa... Sau nu, cel mai bine cantai cu taraful, folclor. Nu, dar am avut probleme si cu folclorul - in alegerile trecute. A venit la mine un om politic - nu-i spun numele, ca nu conteaza... El nu conteaza... nu numele! :) - si mi-a zis "Ma nea Tudore, stii ca n-ar trebui sa mai canti cantecul asta, Foaie verde..." "Care ma?" "Asta, dom'le, cu Foaie verde... stii dumneata care". Eu ma faceam ca nu stiu...
Intr-adevar, era foarte frumos. Un cantec popular absolut splendid. "Bate vant varfurile/ Pe mine gandurile/ Sa-mi iau potecutele de toate colnicele/ C-asa-i lumea trecatoare/ Unul naste si altul moare". N-avea nimeni... aici era jalea: "Unul pleaca, altu' vine/ N-am nadejde de vreun bine" zice "Asta-i asa, mi se pare ca e o trimitere". "Ba nene, zic, ai ramas rau de tot. Ai ramas atunci... Desi erai tinerel pe vremea aia, ai ramas atunci...". Asta spuneam, ca am prieteni buni, oameni exceptionali, care nu se regasesc nici o clipa in dragalaseniile pe care le propun eu. Dar unii n-aveau nici o vina ca se supara. N-ar trebui sa se supere, ar trebui sa fie asa, nonsalanti..."
"Ma, la prima legislatie, primii senatori, primii parlamentari romani, aia ar fi trebuit sa-i punem in calendar. Aia inca nu stiau cum e chestia asta, cu "sa fii": aia se duceau la servici, adica ei n-apucasera sa iasa din sistem. Ei erau... normali! Aia care s-au prins unde vine chestia au ramas, nene. Si-n prima etapa, daca tineti minte, nu stiu ce le puneau in mancare acolo, la cantina, se ingrasau ingrozitor. Da' repede! Acum nu mai e aceeasi poveste, pentru ca au tot felul de sali de fitness, au invatat.
Asa mi-e drag! In mintea mea, nu vad decat doi oameni jucand tenis la Parlamentul Romaniei. Pentru mine, Valeriu Tabara si cu ministrul de-acum de la Finante. Mi-e drag sa-i vad jucand tenis pe ei doi. Mi se pare extraordinar cum arata ei. Ii vedeti? Poate ca voi avea bucuria sa ma invite la un meci."
Au urmat cateva piese cantate la chitara de Tudor Gheorghe, fara ajutorul orchestrei, printre care Colind de fost parlamentar ("N-am fost mult, dar cat am fost/ Trece vremea, trece/ Sigur mi-am facut un rost/ Trece vremea, trece").
"Intr-o piesa a lui Sorescu - exceptionala, nu stiu de ce nu o mai pune nici un teatru: A treia teapa... asa se chema spectacolul - aveam eu in scena doi colegi care stateau infipti in tepe, de la inceputul pana la sfarsitul spectacolului. Un roman si-un turc. Vlad Dracul, eu jucam Tepes... Si discutau, ii intreba pe astia: "Ba, tu de ce stai in teapa?" "Pai da eu am vrut sa trec dincolo". Asta era inainte de '89. Acuma poate nu mai au sens, pentru cei tineri, vorbele astea. Dar atunci erau cutremuratoare. "Am vrut sa trec dincolo, la turci" "Ce sa faci tu la turci?" "Sa vad muzeele!" "Dar tu?", zice "Io-s de mic, m-au dat la turci si de dorul tarii m-am intors inapoi, sa-mi vad pamantul patriei". "Da? Si te-au uitat in aerul patriei!" Astia doi stateau in tepe si comentau viata politica a tarii. Era un fel de Sinteza Zilei, ca sa zic asa. Intelegeti?
Si discutau ei. "Am prins si niste vremuri mai agitate" Eu acuma ma simt exact asa: in teapa, fericit ca am prins niste vremuri mai agitate. Dar cred ca si dumneavoastra va simtit asa: adica teapa aveti fiecare, ati luat-o, nu e problema! De ce spun asta? Pentru ca aceasta agitatie politica, la nivel inalt, mi se pare extraordinara. Ma, da e o agitatie de numa-numa. Mie-mi place cum se muta ei de la un partid la altul. Repede, asa. Sunt fascinat! Dar nu de-acuma! Nuuu! Pai am scris cantecul de vi-l spun acuma... atunci, acum 15 ani. Ma, nu s-a schimbat nimic, e tot asa parca. Adica n-au invatat! I-auzi ce frumos e si adevarat! Diferenta e ca atunci cand am scris eu asta, erau mai multe partide. Si aveau unde sa se duca. Pai aveam un prieten la Craiova care fusese in noua partide in doi ani!"
"Cand cu una, cand cu alta, cand cu raul, cand cu balta, cand cu acul, cand cu ata, cand cu vantul, cand cu ceata, cand cu parul, cand cu cioara, cand cu dracul, cand cu moara", s-a jucat maestrul cu vorbele, concluzionand usor amar: "Daca n-ar fi asa de trist, ar fi asa de vesel!"
"N-am uitat nimic din toate cate ne-a fost dat sa le traim pe-aci/ Am trait cu vrute si nevrute si am murit cu fiecare zi/ Am tacut atat amar de vreme/ Cantecele mi le-am strans de gat cand veneau spasite sa ma cheme/ Mi-a fost mila si mi-a fost urat/ Simt un fel de abur de lumina, care parc-ar vrea si parca nu sa umbreasca partea mea de vina/ Care-a fost si care e si-acu/ Dar de-o vreme simt sa se topeste sila-n deznadejde/ Si ma tem de sictirul care ma-nveleste si de lipsa oricarui indemn." a recitat Tudor Gheorghe din Amaraciune, pentru ca restul piesei sa fie cantata.
"Caini slabanogi, se plimba urdurosi prin piata mirosind a portocale/ Tarani tacuti si vagabonzi soiosi si kiwi si banane si curmale/ Deodorante, lapte praf, ciorapi, sapunuri, toate puse pe-o taraba/ Alaturi, pestii, tari, bibani si crap, inghesuiala, lume multa, graba/ Miros de branza si de mititei, de varza acra si de zoaie amare/ Funii de ceapa, siruri de ardei.../ Frunze de dafin, boabe de piper, legume de sezon, chite si fire/ Si maini batrane intinse care cer, sacoselor flamande, miluire/ Si preturile care cresc, mereu/ Si banii care nu mai vor s-ajunga/ Sa vina in piata asta, Dumnezeu/ Sa cumpere, de are bani in punga!"
"N-avem ape minerale/ N-avem gheata nici hartie/ N-avem varza de sarmale/ Dar avem democratie", a strigat apoi, punctand aspectele negative ale modului in care au ales romanii sa inteleaga democratia. "Duritate-n exprimare/ Ras strident si marlanie/ S-a dus dracu-orice candoare/ De cand e democratie!" "Dar decat asa, parinte/ Naclait de pesimism/ Scoate-ma din necuvinte/ Da-ma-n totalitarism!"
"Intre ce-am visat sa fie si ce este... e cale lunga. Cand da mucegaiu-n vie, vinu-ti face gura punga. De vreo zece ani incoace, mucegaiu-n via noastra se rasfata intr-o albastra stare in care nu se coace si-ocroteste agurida sa ramana asa cum este: acra, astringenta, in bride sa ne stranga ca-n poveste. Iar noi, de dulceti, la acru zicem: multumim, parinte, ca profanul este sacru si nebunul e cuminte!"
"Da, prefecturile se fac, iar, Comitete judetene/ Oameni tineri care tac si te privesc lung printre gene/ Au invatat, uluitor de repede ce e puterea/ Si calca sigur si cu spor/ Stiindu-si foarte bine vrerea".
"Cat de repede s-au dus anii astia ce trecura/ Nu mai am vazut ca nu-s si-am imbatranit in ura!"
"Nu e prea incurajator cantecul asta, dar...": "Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi/ Da' ce ne facem cu cateii?/ Care in numele ideii/ de Revolutie se-ngrasa/ Si-abia despachetati din fasa/ Incep sa scoata coltii tineri/ Si-o musca si pe Maica Vineri/ Daca la ora programata n-au portia asigurata/ Atentie la catalandri/ Cand sunt satui se joaca tandri/ Se harjonesc in haita mica/ Dar cresc si se-nraiesc/ Si stim c-atunci cand haita se mareste/ Nici Dumnezeu nu-i mai opreste!/ Ajung la randu-le lupi maturi/ Si nu mai sti cu ce sa-i saturi/ Ca sunt scoliti si au pretentii/ Sunt rude toti cu disidentii/ I-a chinuit nomenclatura/ Si-au trebuit sa-si tie gura/ De-aceea vor acum sa muste/ Sa n-aiba cine sa-i impuste/ Nu m-am temut de lupii maturi/ Le tai un cal batran si-i saturi".
Ajutat din nou de orchestra, ca un veritabil artist rock, maestrul ne-a explicat cum "au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti".
"Cel mai greu dupa una asemenea moment, de o asemenea forta tragica, as zice, e sa continui in aceeasi nota. Ca e cumplit! Nu atat pentru mine, cat pentru domniile voastre! Doamna Tudor imi spunea ca nu e bine, ca trebuie sa gasesc ceva... "Nu poti sa lasi publicul asta, esti artist"... Mai ales ca noi suntem un popor cu umor. Un popor absolut extraordinar. Spuneam: eu cred foarte tare in aceasta generatie care vine - va tin putin de vorba ca sa iesim din starea asta, mi-e mai usor mie - cred ca generatia asta are obligatia sa reconstruiasca aceasta tara. Astia mici. Astia au un umor fabulos.
"Va spun, veneam acuma, pe a nenorocita de vreme, de la Craiova. A, vreau sa va spun ca ma simt obligat sa aduc multumirile mele, absolut fara limita, acestor buni colegi, acestor muzicieni exceptionali, care s-au aventurat intr-un periplu pe vremea asta cainoasa. Nu numai ca au venit de la Craiova, dar m-am dus cu ei si la Constanta. Au facut de la Constanta o noapte intreaga. I-a intors de pe autostrada. Eu am vazut, am fost acolo. Atata a nins... dar s-a pus vantu'! Vantu' asta e nenorocire. Si al dracu', cum invarte el zapada, c-o pune exact la Dragna, stii? Acolo e ceva, un fel de Triunghi al Bermudelor. Vjjj, se invarte pe la Slobozia si hap, pune zapada acolo!
Va ganditi ca atunci cand au inceput sa o construiasca, adica in secolul trecut, inainte de 2000, cand s-a pus proiectarea, ma daca la atat sa se fi gandit: "Sa punem niste stejari pe margine, asa..." Acum erau seculari! Dar va dati seama? Numai la noi autostrada trece prin Baragan. Am umblat prin lume. Ba, la toti, ori trece prin paduri, ori e munte in partea asta, apa in partea astalalta. E ferit! La noi... deschis. Sa se vada totul! N-avem nimic de ascuns. Si-acesti minunati oameni au infruntat inteligenta constructorilor de autostrazi din Romania... Si-au batut calea asta lunga! Ei sunt Corul si Orchestra prestigioasei institutii care a facut 105 ani! Pe 17 decembrie, Societatea Filarmonica din Craiova a facut 105 ani! Deci domniile lor sunt membri ai Orchestrei Simfonica a Filarmonicii Oltenia.
Pe 18, cand am venit, am facut de la Craiova pana la Bucuresti, doua ore, trei ore, doua ore jumate. Astia de la radio spuneau: "drumul e rau intre Slatina si Colonesti." Eu eram pe-acolo: era uscat, nu era nimic, totul era bine, perfect. De unde or fi aflat ei ca e... Ii minte satelitu', cred, vad altu'. Si cand am ajuns in sfarsit la dumneavoastra in comuna... o placere! Am facut patru ore! M-am dus spre Tineretului, ca am un apartament, sa las masina, dup-aia sa vin la sala, sa repet.
De-aia iubesc acest popor si-aceasta generatie care vine din urma, in care am o incredere absolut totala. Au un simt al umorului fantastic. Vorbesc de astia din clasa intai, a doua. Astia sunt viitorul. Astia nu vor fi alterati. Au misto-ul in sange! Au pornirea facuta. Pentru ca replica de mi-a dat-o unul de sapte ani, cu o basca trasa aicea - erau vreo 4-5 insi si faceau un om de zapada. Si eu am parcat masina greu, m-am dat jos si am vrut sa fiu si eu... erau viitorii mei spectatori, sa ma iubeasca, sa ma dau bine cu ei :) Fanii mei de maine! Si am zis: "Ce faceti, ma, aici? Pe cine faceti voi aici?" Sa vad daca sunt destepti. Si unul s-a uitat asa la mine, smecher, se vedea, fata de viitor prim-ministru: "Pe Boc!" Va dati seama fiara aia ce va ajunge? Mititel, atata e... sa-mi spuna mie... bine, faceau un "omulet" de zapada! Bine ca n-a venit Iohannis! Nu mai stiau copiii ce sa-mi spuna acum" :)
"Si doamna Tudor imi spunea sa-i gasesc un cantec care sa inspire spirit de incredere pentru viitorul... ala... Si m-am gandit la asta, dar vorbesc foarte serios": "Ia-ne, doamne, orice perspectiva/ Roza, tricolora, cum o fi/ Ia-ne si bomboana din coliva/ Dar reda-ne verbul a iubi." a cantat artistul, din nou doar cu chitara.
"Doamnelor, domnilor, in preajma de Sfinte Sarbatori, de Craciun si de Anul Nou, cu acest indemn si cu rugaciunea de a ne iubi intre noi, sa ne aducem aminte totusi ca suntem in perioada colindelor frumoase. Si sa plecati din aceasta seara, sa uitati aproape tot ce v-am spus, aproape tot: nu trebuie sa uitati inceputul spectacolului, in nici un caz, uitati jumatatea lui, inceputul in nici un caz. Si cateva lucruri din final. Si plecati cu aceasta stare de transfigurare a colindului romanesc, pe care a gandit-o Marius Hristescu": Sculati boieri/Florile dalbe.
REFERINŢE
Citeşte mai multe despre tudor gheorghe • sala palatului • 1989-2009 degeaba
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880550/Revolutia-s-a-facut-si-din-vorbe/
--
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880669/Dusmanul-din-raft-ura-impotriva-cartii-in-comunism/
Fostul presedinte Ion Iliescu a acordat un interviu cotidianului 