Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 21 octombrie 2010

Guvernul din umbră al PSD

Guvernul din umbră al PSD

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Guvernul din umbră al PSD

Share |
Joi, 21 Octombrie 2010 | 00:00:00
Sutu.ro
Print

Tag-uri: Rubrici De pe bloguri Guvernul din umbră al PSD
(227)

palatul_sutu.jpgProbabil nu vă interesează. Şi totuşi, dacă vreţi să ştiţi cum arată schiţa desenată zilele trecute de cvartetul Ponta-Iliescu-Năstase-Dragnea, daţi un click aici. Că în altă parte cu siguranţă n-o veţi mai găsi.

  1. Prim-ministru: Victor Ponta
  2. Administraţie, Interne şi Dezvoltare Regională: Liviu Dragnea
  3. Afaceri Externe: Titus Corlăţean
  4. Finanţe: Viorel Ştefan
  5. Jusţiţie: Ioan Chelaru
  6. Apărare şi Securitate Naţională: Radu Moldovan
  7. Educaţie, Cercetare, Tineret şi Sport: Nicolae Bănicioiu
  8. Cultură, Culte şi Minorităţi: Octavian Ştireanu
  9. Agricultură şi Dezvoltare Regională: Victor Surdu
  10. Industrie, Comerţ, Turism şi Mediu de Afaceri: Iulian Iancu
  11. Mediu, Ape şi Păduri: Dan Nica
  12. Infrastructură şi Construcţii: Constantin Niţă
  13. Sănătate şi Familie: Florian Popa
  14. Muncă şi Protecţie Socială: Cătalin Nechifor

Sursa: Sutu.ro

Prague Astronomical Clock - 600th Anniversary Show



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

„DESFRUNZEŞTE-TE!” mesajul conspiraţiei octombrie2010-10-20 (poem alb de Sile this Millennium) - Cititor de Proză


„DESFRUNZEŞTE-TE!” mesajul conspiraţiei octombrie2010-10-20 (poem alb de Sile this Millennium) - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dimitrio

„DESFRUNZEŞTE-TE!” mesajul conspiraţiei octombrie2010-10-20 (poem alb de Sile this Millennium)




„DESFRUNZEŞTE-TE!”


mesajul conspiraţiei octombrie2010-10-20



(poem alb de Sile this Millennium)



Am uitat definiţia sufismului ştiu precis că nu are legătura Al-Qaeda


Criza a pătruns în frunza realităţii arbitrare subtilizînd-i clorofila

Schimbările au culoarea sticlei , timpul priveşte dîra galbenă a semilunei


Cine vrea să guste tăria luminii meargă-n cimitir şi pricepe viaţa


Universul cumva fără margini fără centru alunecat din logosul începutului


Adam sînt numai eu şi nimeni altul , formulă dintr-un plan molecular


Punctele clipei: fără limite se iubesc în lanţ cu moleculele-n extaz

Eu comunic direct cu minte-mi fără clonare de S.M.S-uri , repet însă versul

Arghezian“să vrei pînă la o mie să poţi pînă la şase “, seara am văzut :


Un film bizar : actor negru cu trăsături japoneze , era un mason discret


Am băut un rom cu gheaţă gîndul era iarna ce vine fabrica de alb


Cuvinte cheie : conspiraţiei, mesajul, octombrie2010-10-20, „DESFRUNZEŞTE-TE!”

marți, 19 octombrie 2010

Israelienii vor sa scape de Cazinoul Constanta

Israelienii vor sa scape de Cazinoul Constanta

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Israelienii vor să scape de Cazinoul Constanţa

Israelienii care au concesionat în 2007 Cazinoul Constanţa caută disperaţi soluţii pentru a ieşi din afacerea care i-a costat până acum 560.000 de euro, fără a beneficia de nimic în schimb, cu excepţia imaginii şifonate şi a oprobiului public. Astfel, în timp ce Primăria anunţa recent că a dat un ultimatum concesionarilor, afaceriştii israelieni de la Queen Investments Inc SRL cautp, la rândul lor, soluţii pentru a scăpa de monumentul simbol al Constanţei. Informaţiile sunt cât se poate de oficiale, chiar dacă nu au fost aduse la cunoştinţa autorităţilor române. Este vorba despre raportul înfăţişat în luna august acţionarilor de la Queenco Leisure International Ltd, compania israeliană care deţine cazinouri în toate colţurile lumii, inclusiv în România, prin SRL-ul Queen Investments. Conducerea companiei, care înregistra în iunie 2010 un profit net de aproape 12,5 milioane de euro, a anunţat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor şi revizuirea tuturor proiectelor de invetiţii, printre care şi modernizarea Cazinoului Constanţa.

Proprietăţi scoase la vânzare

Pentru a face rost de bani, Queenco Leisure a scos la vânzare câteva din proprietăţile sale, achiziţionate iniţial ca parte a proiectelor lor de investiţii. Astfel, cei interesaţi pot cumpăra clădirea Manu, din Bucureşti (acolo unde israelienii deţin Casino Palace şi Casa Vernescu), un fost cinema din Sofia, altul din Varna, dar şi un kilometru pătrat de teren intravilan în Constanţa. Afaceriştii nu spun unde este amplasat imensul teren şi nici cât costă, dar pe această locaţie trebuia să se ridice un hotel de cinci stele şi un centru comercial, special pentru clienţii virtualului Casino Constanţa. Cât despre momumentul în sine, intenţia israelienilor este clară, chiar dacă nu o spun răspicat. Queenco „examinează posibilitatea de a schimba sau a duce până la capăt obligaţiile asumate prin contractul de concesionare pe 49,5 ani”, se arată în raportul înfîţişat acţionarilor. Cum, însă, anunţă în paralel vânzarea terenului de 10.000 de metri pătraţi, care urma să deservească Casinoul, devine evident că se merge pe ideea renunţării la contract. Mai este şi varianta renegocierii termenilor, după cum se poate vedea, dar Casinoul arată deja mult prea rău pentru ca israelienilor să li se mai poate permite prea mult timp până se hotărăsc să se apuce de treabă. Nu se ştie de ce Casinoul Constanţa a devenit atât de neinteresant pentru israelieni, din moment ce Queenco are de gând să ducă până la capăt investiţii mult mai mari, precum un cazino şi o staţiune turistică în Cambodgia şi centrul de distracţii SaSaZu din Praga, după cum se arată în acelaşi raport al companiei.

Profit în ciuda crizei

Pe de altă parte, în ciuda crizei şi a problemelor financiare din toată lumea, conducerea companiei a arătat acţionarilor că, la finele lui iunie 2010, exista un profit net de 4 milioane de euro la Casino Loutraki (Grecia), 1,3 milioane de euro la Casino Rodos (Grecia), 2 milioane de euro la Casino Palace (Bucureşti) şi 5,1 milioane euro la Casino Belgrad (Serbia). Unul din fondatorii Queenco şi cel care a mijlocit toate afacerile companiei în România este Fredy Robinson, băcăuanul supranumit la un moment dat regele cazinourilor. Robinson a dezvoltat în România afaceri de zeci de milioane de euro, de la marmură la telecomunicaţii şi de la cazinouri la bănci. Româno-israelianul este acuzat că a păgubit statul român cu câteva zeci de miliarde de lei, de referinţă fiind cazul Băncii Dacia Felix. De altfel, afacerile necurate din România l-au costat libertatea în Israel, Fredy şi Oded Lior Robinson fiind arestaţi în 2008 pentru diverse fraude. Pe 26.05.2009, Fredy Robinson a demisionat de la conducerea Queenco Leisure, dar a rămas acţionar semnificativ, cu 6,8% din acţiunile companiei.
Cristian ANTON

Lahovary, în litigiu cu primarii:Executare silită pentru municipalitate

Lahovary, în litigiu cu primarii:Executare silită pentru municipalitate

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

ahovary, în litigiu cu primarii
Executare silită pentru municipalitate

Share |
lahovary_-_primaria_constanta.jpgSolicitarea privind încuviinţarea executării silite a municipiului va fi analizată astăzi de magistraţii Judecătoriei Constanţa

Municipiul Constanţa, la un pas de executare silită. Cel care cere executarea silită a oraşului condus de Radu Mazăre este nimeni altul decât Constantin Lahovary, ultimul descendent în viaţă al prestigioasei familii de politicieni români. De menţionat că nu este pentru prima dată când descendentul familiei Lahovary atrage atenţia presei, aflându-se în litigiu cu administraţia locală a unei urbe.

În luna iunie 2010, Constantin Lahovary a anunţat că va depune plângere penală împotriva familiei primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie. Acuzaţiile pe care bărbatul i le aducea primarului erau de profanare de morminte. Potrivit presei centrale, străbunicul său a fost unchiul lui Iacob Lahovary, cel ale cărui rămăşiţe ar fi dispărut de la Cimitirul Bellu, făcând astfel loc rudelor edilului. Revenind la litigiul cu municipalitatea constănţeană, pe rolul Secţiei civile a Judecătoriei Constanţa a fost înregistrat dosarul cu numărul 38719/212/2010, în care Constantin Lahovary solicită instanţei încuviinţarea executării silite a creditorului Municipiul Constanţa prin Primar. Mai exact, bărbatul s-a adresat judecătorilor constănţeni pentru a investi cu formulă executorie sentinţa civilă numărul 1332/14.12.2009, pronunţată în dosarul 3517/118/2008 al Tribunalului Constanţa, prin care judecătorii au decis restituirea în natură către Constantin Lahovary a unui imobil situat în zona veche a Constanţei. Concret, este vorba despre un teren de pe strada Callatis, despre care instanţa a stabilit că i-a aparţinut iniţial lui Mihai Şuţu, fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul cu numărul 712/1966 şi luat în primire prin procesul verbal din 25 februarie 1967, proces verbal transmis către Notariatul de Stat al Regiunii Dobrogea sub numărul 500/18 mai 1967.

lahovary_-_sursa_foto_libertatea.jpg

Şi-a câştigat terenul în instanţă

Atâta doar că, la rândul său, Mihai Şuţu a menţionat în testamentul întocmit pe 24 octombrie 1928 că transmite proprietatea asupra imobilului respectiv către moştenitorul său, Ion Gligore Lahovary. Calitatea de moştenitor i-a fost atestată acestuia prin certificatul de moştenitor nr. 466/1977 de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti. În calitate de moştenitor al lui Ion Gligore Lahovary, Constantin Lahovary a notificat Primăria Municipiului Constanţa pe 10 august 2001, prin notificarea nr. 107536, cu privire la terenul situat pe strada Callatis, în Constanţa, însă nu a primit răspuns. Sătul să tot aştepte, descendentul familiei Lahovary şi-a luat soarta în mâini şi s-a adresat judecătorilor Tribunalului Constanţa pentru a-i face dreptate. În cele din urmă, la capătul unui proces care a durat mai bine de un an de zile, Constantin Lahovary a obţinut în instanţă dreptatea căutată: magistraţii Tribunalului Constanţa i-au admis acţiunea deschisă în baza Legii 10/2001 şi au dispus restituirea în natură a imobilului situat pe strada Callatis, din zona veche a Constanţei. Nemulţumiţi că au pierdut în faţa lui Lahovary, reprezentanţii Primăriei Constanţa au atacat decizia în apel, acesta fiind însă respins de Curtea de Apel Constanţa, pe data de 23 iunie 2010. Pe 5 august, dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce reprezentanţii Primăriei Constanţa au atacat în recurs decizia instanţei. Termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 7 aprilie 2011.


Cecilia ZAREA -

duminică, 17 octombrie 2010

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Today in History for October 15th



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

http://www.youtube.com/watch?v=aLNVYpugVdM

BBC Alien Disclosure Ad



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

VIDEO: „BBC Alien Disclosure” – un clip ciudat pe BBC …
Oricum, ideea e ca se tot pregateste terenul:

IN ASTEPTAREA DRACILOR: ONU va desemna un responsabil pentru primirea EXTRATERESTRILOR

VIDEO: Deja se vorbeste mult mai serios despre UFO (OZN). 120 de fosti militari acuza guvernul SUA, afirmand ca rachetele nucleare au fost urmarite si compromise de EXTRATERESTRII. CUM INTERPRETAM?
http://www.youtube.com/watch?v=VIHehwIhtQc

VIDEO: Se inmultesc aparitiile UFO (OZN). Iata ultima, la New York

Astronomul Papei: “Aş fi încântat să botez un extraterestru”

Stairsvsesculator.wmv



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

vineri, 15 octombrie 2010

Gabriel Liiceanu, la "2+1": "Nu e drept ca Herta Muller să vină să ne spună că cei buni dintre noi au ales să plece, iar ceilalți au rămas" - Interviu > EVZ.ro

Gabriel Liiceanu, la "2+1": "Nu e drept ca Herta Muller să vină să ne spună că cei buni dintre noi au ales să plece, iar ceilalți au rămas" - Interviu > EVZ.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Gabriel Liiceanu, la "2+1": "Nu e drept ca Herta Muller să vină să ne spună că cei buni dintre noi au ales să plece, iar ceilalți au rămas"

Filosoful Gabriel Liiceanu a declarat în această seară, la emisiunea „2+1”, că "nu este drept ca Herta Muller, care nu a făcut un gest de protest cât a fost în țară, care a avut șansa să plece în Germania și a deschis gura abia când a ajuns în cealaltă parte, să vină să ne spună că cei buni dintre noi au ales să plece, iar ceilalți au rămas".

Citiţi mai multe aici.

Taguri: Gabriel Liiceanu, emisiunea 2+1

luni, 11 octombrie 2010

PAUL GOMA :LRP_JURNAL_2010_ian-sept.pdf (application/pdf Object)

LRP_JURNAL_2010_ian-sept.pdf (application/pdf Object)
Foto: evotv.ro
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Sit Webistic : Jurnale
(01 octombrie 2010)


NouTotulBio-BibliografieFictiuneDictionarJurnalePublicisticaMarturieDocumentelePDF
- 1. Jurnal pe Sărite, (09 noiembrie 2004)
- 2. Jurnal de Căldură Mare, (10 mai 2004)
- 3. Jurnal de Noapte Lungă, (07 iulie 2004)
- 4. Alte jurnale, (09 ianuarie 2006)
- 5. Jurnalul unui jurnal - 1997 - întreg, (14 ianuarie 2006)
- 6. Jurnal de apocrif - 1998 - întreg, (14 ianuarie 2006)
- 7. Jurnal 1999, (04 iunie 2003)
- 8-9. Jurnal 2000-2001, (04 iunie 2003)
- 10. Jurnal 2002 - întreg, (04 iunie 2003)
- 11. Jurnal 2003 - întreg, (06 ianuarie 2004)
- 12. Jurnal 2004 - întreg, (24 ianuarie 2005)
- 13. Jurnal 2005 - întreg, (06 ianuarie 2006)
- 14. Jurnal 2006 - întreg, (31 decembrie 2006)
- 15. Jurnal 2007 - întreg, (08 ianuarie 2008)
- 16. Jurnal 2008 - întreg, (01 ianuarie 2009)
- 17. Jurnal 2009 - întreg, (28 ianuarie 2010)
- Jurnal 2010 ianuarie-septembrie, nou : 01 octombrie 2010

"Paul Goma: Nu sunt roman, daca Plesita e roman!" - [Ziare.com] - Cititor de Proză

"Paul Goma: Nu sunt roman, daca Plesita e roman!" - [Ziare.com] - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

*Paul Goma:


Foto: evotv.ro

" Nu sunt roman, daca Plesita e roman!"


Disidentul roman Paul Goma, care traieste de 33 de ani la Paris, spune ca nu seconsidera roman daca tortionarii de tipul fostului general de Securitate Nicolae Plesita sunt considerati romani si daca sunt iertati de opinia publica inainte de a-si marturisi pacatele.

Intr-un interviu acordat in exlusivitate pentru Evotv, Paul Goma reaminteste ca Plesita s-a "ocupat" nu numai de contestatarii regimului comunist ci si de reprimarea minerilor in 1977, iar acum, sub
pretextul ca este democratie, fostii tortionari ai Securitatii cer ca faptele lor sa fie uitate.

"Dupa ce el ne-a batut pe noi, cand sa vina momentul socotelii zice: 'hai, gata! hai sa ne oprim ca e destul, sa nu mai vorbim despre asta, acuma e democratie'(...)Si mai suntem indemnati sa ne avem ca fratii? Si mai fac apel, securistii, zic 'toti suntem romani'. Cum adica, Plesita si cu mine suntem romani in acelasi mod, domnule?(...) In cazul asta eu declar ca nu sunt roman, daca Plesita este roman. Ii priveste pe acei romani, care se considera frati ai lui Plesita! Sa fie santosi", adeclarat Paul Goma.

In plus, in calitate de victima a tortionarilor, acesta afirma ca iertarea crestina trebuie sa vina numai
dupa o judecata dreapta a faptelor celor vinovati de represiunea din timpul comunismului.

"Eu sunt o victima. NU vreau sa iti tai capul, dar vreau sa aud marturisirea ca ai facut rau. Si atata timp cat aud ca ti-ai aparat patria...care patrie? Patria ta a securistilor si a belistilor. Care ne-au incalecat timp de 40 de ani. Asta a fost patria pe care ai aparat-o. Ca ei nu au fost in stare sa prinda un spion rus. Marea Securitate care avea o armata. Si atunci, ce pazeau ei? Ei pazeau inauntru, pazeau patria de noi astia care din cand in cand 'domnule, da ma doare, domnule dar n-am paine, n-avem lumina, n-avem cutare'. Pe noi ne pedepsea. Si asta numeste el patriotism? Neg legitimitatea aparitiei in public a unor criminali care nu au fost judecati!", afirma raspicat binecunoscutul dizident roman, astazi, la peste 20 de ani de la caderea regimului Ceausescu si destramarea fostei Securitati.

Fostul sef DIE, generalul de securitate Nicolae Plesita a fost una dintre cele mai sinistre figuri ale regimului comunist. El a condus direct ancheta in cazul scriitorului disident Paul Goma, inainte ca acesta sa fie silit sa plece in exil la Paris.

In 1997 Plesita a fost inculpat pentru complicitate la atentatul cu bomba din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Libera din Munchen, pus la cale de celebrul terorist Carlos Sacalul, dar instanta militara a intrerupt ancheta in anul 2000, aceasta fiind reluata in anul 2004 de un tribunal civil. In martie 2009, Nicolae Plesita a fost scos de sub urmarirea penala privind implicarea in atentat.

Dupa 1990, generalul Plesita a aparut adesea in emisiuni de televiziune in care a aparat cu indarjire
actiunile de reprimare a rezistentei romanesti din munti, la care a luat parte ori le-a comandat.

Generalul Nicolae Plesita: "I-am ucis, bineinteles"

El a fost acuzat de politie politica, fara ca aceasta acuzatie sa aiba urmari de ordin penal.

A murit la 28 septembrie 2009, la varsta de 80 de ani, in urma unei apoplexii, dupa ce ultimele trei luni de viata si le-a petrecut intr-un sanatoriu al SRI din Bucuresti.
Luni, 11 Octombrie 2010, ora 11:57 Sursa: Ziare.com
Autor: Camelia Badea

Cuvinte cheie : daca, e, Goma:, Nu, Paul, Plesita, roman, roman!", sunt

Comunitatea Ziare.com - INTELECTUALII DE SERVICIU

Comunitatea Ziare.com - INTELECTUALII DE SERVICIU

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Blogul lui Sile this Millennium

  • INTELECTUALII DE SERVICIU


    Written by 49sin on October 11, 2010. Reply

    În articolul din România Liberă “Bine ai venit, Herta. Şi bine ai plecat” din7 Octombrie 2010 Alina Mungiu-Pippidi comenta : “Succesul Hertei Müller ne cade prost. Primul cititor care s-a repezit pe HotNews să comenteze articolul despre dosarul Pastior şi aşa-zisele criterii duble ale Hertei a scris aşa: „Slavă Domnului că ne putem în sfârşit delimita de Herta Müller” (ce să zic, aţi aşteptat mai puţin ca la Ceauşescu, dragi compatrioţi). Primul care a comentat la Gândul relatarea de la Ateneu a scris: „Acuma sunt bune lansările de prin Bucureşti, aduc ceva arginţi, nu?”. Comentariile care au curs au fost fie contra ei, că de ce ne dă lecţii, fie contra lui Liiceanu şi Pleşu, că au vămuit cumva faima Hertei, plasându-se în roluri principale, că în locul lor trebuiau să fie nişte disidenţi adevăraţi etc. De parcă, dacă azi la Academia Română nu veţi găsi foşti disidenţi membri, ci încă destui supravieţuitori cu brio ai regimului trecut, de vină ar fi Pleşu şi Liiceanu, care nici ei nu vor fi primiţi vreodată.
    Aşteptam cu totul alte reflecţii cu ocazia venirii Hertei. “*

    Dar ceea ce mi s-a părut dubios la acset articol a fost prima frază cu ,care Alina Mungiu-Pippidi începe şi care dă tonul întregului articol ,iat-o :”Băieţandrul cu svastică pe guler a fost tatăl Hertei Müller, Josef. Priveşte fix din fotografia în uniformă, unul din miile de tineri germani din România recrutaţi de SS, ca şi personajul interpretat de Anthony Quinn în „Ora 25″ a lui Virgil Gheorghiu.” Unii din cititorii români mai entuziaşi chiar îl vedeau pe Mircea Cărtărescu mai degrabă candidat la premiul Nobel şi care şi aşa n-o închiţeau pe această necunoscută devenită celebră peste noapte ,călare pe un cal alb de rasă germană şi iată vine cineva controversat la rîndu-i din lumea elitelor româneşti şi-i pune eticheta “fiică de nazistă” deci de acum încolo va fi în mentalul colectiv românesc “o nazistă” care a trăit în România şi a luat premiul Nobel !
    Oare ce a mînat-o pe “defămătoarea lui Iisus “(am numit-o pe Alina Mungiu-Pippidi)s-o eticheteze pe această scriitoare care iată a luat (”ne-a luat” premiul Nobel)invidia pentru acest succes de proporţii la care visa Alina sau etnia din care face parte fosta utecistă Alina Pippidi.Totalitarismul de ambe sense ne joacă iar feste : ce condamnăm nazismul sau comunismul ori deopotrivă “nazismul şi comunismul”?

    PS.

    Vezi şi "

    Herta Muller la Ateneu despre falsa disidenta a intelectualilor tip Plesu si Liiceanu

    proromania

    " http://www.youtube.com/watch?v=yAeNAyeFzKw

Herta Muller la Ateneu despre falsa disidenta a intelectualilor tip Ples...



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

duminică, 10 octombrie 2010

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Fotografia anului: pescarusul care sfideaza valurile

Fotografia anului: pescarusul care sfideaza valurile

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Fotografia anului: pescarusul care sfideaza valurile

O spectaculoasa fotografie a unui pescarus de pe Insula Sicilia, care infrunta netemator talazurile care se sparg in imediata sa apropiere, i-a adus autorului un premiu de 10.000$, in cadrul unei prestigioase competitii de arta fotografica desfasurata in Liverpool.


Steve Young, un fotograf profesionist in varsta de 56 ani, a reusit astfel sa castige locul intai, la categoria "Instantanee ale vietii marine" din cadrul British Wildlife Photography Awards.Juriul a declarat ca fotografia respectiva a reusit sa surprinda "puterea, intensitatea si haosul marii care inconjoara pescarusul a carui atitudine neclintita este, pur si simplu, impresionanta".

"Am vazut pescarusul hranindu-se pe tarm, nederanjat de valurile care se loveau zgomotos in apropiere. Mi-am pregatit aparatul si am asteptat pana cand valurile s-au spart le momentul optim pentru a apasa butonul declasator", declara norocosul fotograf.

Sursa: BBCNews

Cuvinte cheie : care, pescarusul, sfideaza, valurile

vineri, 8 octombrie 2010

"Când Herta Müller, acum un an, a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, am fost primul scriitor român (şi printre primii în lume) care a scris elogios despre acest lucru. " Mircea Cărtărescu - Cititor de Proză

"Când Herta Müller, acum un an, a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, am fost primul scriitor român (şi printre primii în lume) care a scris elogios despre acest lucru. " Mircea Cărtărescu - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dimitrio

"Când Herta Müller, acum un an, a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, am fost primul scriitor român (şi printre primii în lume) care a scris elogios despre acest lucru. " Mircea Cărtărescu

SENATUL EVZ: O nedreptate

Autor: Mircea Cărtărescu

Când Herta Müller, acum un an, a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, am fost primul scriitor român (şi printre primii în lume) care a scris elogios despre acest lucru.Chiar a doua zi a apărut în "Frankfurter Rundschau" un articol în care îmi arătam bucuria pentru marele eveniment. În aceeaşi săptămână am scris despre premiul Hertei şi în România, în "Evenimentul zilei". La ultimul Târg de carte din Bucureşti i-am prezentat cu entuziasm romanul recent apărut. În trecut, relaţiile noastre au fost afabile: ne-am văzut de două-trei ori, am schimbat două-trei vorbe.N-am ştiut atunci că fiecare dintre aceste vorbe, spuse pe stradă Hertei acum doi ani şi înţelese greşit de ea, avea să mă coste atât de mult în viitor.De la înălţimea şi cu forţa unui laureat Nobel, Herta Müller mi-a făcut, în câteva interviuri consecutive date înainte să sosească în România,o mare şi inexplicabilă nedreptate. Dintre toţi scriitorii români care trăiesc azi, m-a numit doar pe mine ca reprezentant al unei intelectualităţi rămase fără reacţie în faţa dictaturii comuniste. Eu sunt cel vinovat că nu am avut şi noi un Havel, eu, prin tăcerea mea, am creditat dictatura. Eu sunt cel care, închis într-un turn de fildeş,am trăit "cu nasul în vânt", nepăsător la suferinţele semenilor mei. Nu Eugen Barbu, nu Păunescu, nu Vadim, nu falanga de cântăreţi în strună ai regimului, nu nenumăraţii delatori ai Securităţii (în fiecare zi ies
alţii la iveală), nu cei care au fost membri ai CC al PCR, nu şefii de ziare şi edituri, nu cei din conducerea Uniunii Scriitorilor, nu decanii facultăţilor şi abonaţii călătoriilor în străinătate din acele vremuri sunt pentru Herta Müller chintesenţa intelectualului vinovat al epocii comuniste, ci eu, Mircea Cărtărescu, despre care Herta nu pare să ştie nimic. Mi-e silă să mă laud eu însumi cu ce-am făcut înainte de 1989. Mi se pare că prea mulţi se bat cu pumnii-n piept, arătându-se viteji după război. În acest moment însă, nu prea am loc de întors. Dar înainte de a-i arăta Hertei Müller că n-am trăit şi n-am scris aşa cum crede ea, vreau să mai zic câteva lucruri principiale. Mai întâi, că dictatura
comunistă din România nu a fost asemănătoare cu cea din Cehia, Ungaria sau Polonia. A fost o dictatură abjectă, primitivă, asiatică. Havel nu şi-ar fi putut scrie cărţile în închisoare la noi, cum a făcut-o în Polonia, căci ar fi fost băgat la criminalii de drept comun şi la homosexuali sau ar fi fost omorât în bătaie ca Gheorghe Ursu. Elita politică românească, la fel ca şi elita intelectuală, fuseseră distruse fizic în anii ’50 şi ’60. Numai în anii ’70, în perioada micii liberalizări, a fost posibilă şi la noi disidenţa. Au urmat însă anii ’80 şi dictatura personală a lui Ceauşescu, regimul de teroare al Securităţii, singura epocă pe care şi Herta, şi eu am trăit-o ca adulţi.În numeroase pagini din eseurile ei, Herta Müller vorbeşte despre frică. Teroarea comunistă era concretă ca un miros înspăimântător de cadavru. Nici Dimov, nici Gellu Naum, nici Radu Petrescu, nici Mircea Horia Simionescu, nici Mircea Ivănescu, nici cei mai mulţi optzecişti n-au vorbit direct împotriva sistemului, căci a vorbi direct era sinucidere, cum Herta Müller o ştie foarte bine, căci nici ea n-a riscat. Ei au preferat să reziste în felul lor specific: scriindu-şi cărţile, nefăcând concesii, nealăturându-se corului de delatori şi cântăreţi ai regimului. Cărţile lor sunt azi mândria literaturii române. Numai cine n-a trăit acele vremuri nu-şi dă seama de valoarea acestei rezistenţe, care n-a fost pasivă, căci a cerut eroism sub presiunea colosală a unui regim care avea toată puterea coercitivă şi exclusivitatea discursului public, şi în spatele căruia era comunismul sovietic, ce părea nemuritor. Astfel că, la toate reproşurile pe care,singură între toţi cei pe care-i cunosc, Herta Müller mi le face,răspunsul meu ar trebui să fie: "Levantul. Nostalgia. Totul". Plus alte trei cărţi de versuri, printre cele mai cunoscute ale optzecismului.Asta e ce am făcut până la revoluţie, când aveam 33 de ani. Cred că ar fi un răspuns suficient ca să absolve pe oricine de orice. Dar nu răspund aşa, căci Herta Müller nu crede că a fi scris cărţi adevărate şi cinstite e suficient. Am, pentru Herta Müller şi cei ce gândesc ca ea, şi un alt răspuns. Iată-l în continuare. Ieşit din adolescenţă, comunismul m-a găsit student la Litere, apoi, până la revoluţie, profesor de română la o şcoală generală de la marginea Bucureştiului. N-am colaborat cu Securitatea şi n-am avut niciodată (până-n ziua de azi) nicio funcţie. Am suferit ca toată lumea de foame şi de frig. Cu excepţia unei călătorii în Ungaria, nu am ieşit din ţară. Am fost mereu la fel de sărac ca toată lumea. Toată viaţa mea era încă de pe atunci literatura.

Între 1978 şi 1984 am fost membru al "Cenaclului de luni" şi am scris, împreună cu colegii mei, una dintre cele mai avansate şi mai libere poezii ale vremii. Când cenaclul s-a închis, revista "Libération" a scris că el "a dut être fermé à cause de subversion" (a trebuit să fie închis pe motiv de subversiune). Poemele mele au fost batjocorite în aproape douăzeci de episoade ale serialului "La judecata de apoi a poeţilor", în revista Securităţii, "Săptămâna", de însuşi Eugen Barbu, directorul infamei reviste. În aceeaşi perioadă, cărţile mele au apărut mutilate de cenzură. Una dintre ele (având toate aprobările din editură) a fost respinsă de muncitorii din tipografia 13 Decembrie din Bucureşti, şi apoi, tot de muncitori (de fapt, de aceeaşi Securitate), la o tipografie din Oradea. Ultima mea carte apărută înainte de 1989, Nostalgia, a rătăcit patru ani în labirintul Consiliului Culturii, de unde s-a întors cu nouă ştampile pe pagina de gardă şi cu zeci de pagini lipsă. Nimeni, în epocă, inclusiv colegii mei din Aktionsgruppe Banat, care mi-au devenit ulterior prieteni şi traducători, nu m-a perceput nici ca pe un laş, nici ca pe un privilegiat. Am suferit teribil pentru viaţa şi scrisul meu, ca atâţia colegi ai mei. Herta Müller a spus la Ateneu că "cei mai sensibili şi mai inteligenţi au
plecat primii din România". Da, germanii au putut pleca, dar românii, indiferent de sensibilitate şi inteligenţă, au fost împuşcaţi pe graniţe şi pe Dunăre dacă au vrut să fugă din puşcăria românească. Eu nu am avut unde mă duce. Între 1987 şi 1989 am scris poemul epic "Levantul", care este, poate, cea mai violentă parabolă împotriva dictaturii şi a lui Ceauşescu personal scrisă în perioada comunistă. Am citit-o practic în întregime la Cenaclul Junimea, înainte de revoluţie, în ciuda rugăminţilor conducătorului cenaclului, Ovid Crohmălniceanu, şi ale lui Mircea Nedelciu de a nu expune cenaclul pericolului de a fi şi el închis. Zeci de martori, care-au asistat la acele lecturi, ştiu ce sentiment le dădeau versurile anticeauşiste ale epopeei. Nu am fost printre cei care au tăcut, nici printre apolitici, nici printre laşi în epoca spre care tot privim înapoi cu mânie.

Am fost şi eu, ca toţi scriitorii, urmărit de Securitate, turnat de colegi, mi s-a propus şi mie să colaborez cu poliţia politică.Am motive să cred că în 1985 mi s-au instalat în apartamen microfoane. N-am vrut să-mi cer dosarul până acum, de teamă să nu păţesc ca Herta Müller însăşi cu Oskar
Pastior, dar acum o voi face. Mă va-ntrista de moarte dacă se va dovedi că m-a turnat vreun prieten drag.

În fine, ca şi scriitoarea germană, am lăsat şi eu în urma mea o mărturie a acelor cumplite vremuri. Nu cred că dictatura comunistă şi mascarada de revoluţie care i-a urmat au fost vreodată mai vitriolant expuse ca în Orbitor, volumul 3, ce va apărea anul viitor şi în Germania. Acestui roman i s-au reproşat lungimi excesive privind epoca Ceauşescu, dar pentru mine a fost foarte important să spun acolo tot ce-am trăit în acele vremuri. De şapte ani scriu şi jurnalism propriu-zis, angajat politic şi, cred eu, onest. Herta Müller nu cunoaşte însă scrisul meu mai mult decât îmi cunoaşte viaţa. Scriitoarea germană are lumea drept cutie de rezonanţă. Eu nu am decât acest petic de hârtie. Dar, dacă aş avea puterea unui laureat Nobel, aş mătura, ca budiştii, iarba pe care calc, ca să nu
strivesc din greşeală vreo gâză. Nu aş vrea să ajung vreodată să condamn un om pe baza unei conversaţii particulare.



Cuvinte cheie : herta, muller

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Înapoi în viitor