Istoria post-națională a Europei - Autor : Horațiu Pepine - Data : 21.07.2015 - DW (Română) ‏

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

FOCUS

Europa

Istoria post-națională a Europei

Deznodământul revoltei grecești arată că asistăm la o etapă nouă din istoria post-națională a Europei și că națiunile periferice dobândesc un statut mai asemănător claselor sociale din arhitectura vechilor state națiuni.

În cele din urmă, guvernul Tsipras a uimit pe toată lumea. Dar nu pentru amploarea revendicărilor sau pentru organizarea unui referendum, ci pentru felul cum a cedat, punând în aplicare exact măsurile împotriva cărora ridicase întreaga Grecie. Un economist citat cu asiduitate în virtutea celebrității sale, Paul Krugman, spunea deunăzi la CNN că nu ar fi crezut ca grecii să afișeze o postură radicală fără să aibă niciun plan de rezervă.
Prin urmare, unii dintre cei care îl încurajau pe premierul Tsipras îi atribuiau acestuia intenții pe care nu le avea. Bunăoară, unii păreau încredințați că planul nemărturisit al lui Alexis Tsipras ar fi fost acela de a scoate Grecia din zona euro. S-a dovedit apoi că s-au înșelat cu toții și că el nu a acționat ca un lider guvernamental - în sensul tradițional al termenului - ci ca un lider de sindicat. Nu întâmplător el însuși și susținătorii săi au subliniat insistent că au primit un mandat popular ferm pe care referendumul din 5 iulie l-a reconfirmat și întărit.
E adevărat că și un guvern național are nevoie de un mandat popular, dar un asemenea for mai deține, teoretic, și o importantă rezervă de gândire proprie, o rezervă strategică, așa-spunând, manifestând, inevitabil, un anumit decalaj față de gândirea comună. E un mic paradox aici, căci, pe de o parte, democrațiile pretind transparență și dezbatere largă, dar, pe de alta, tot ele cer liderilor o competență superioară, prin care ar trebui să înțelegem și forța morală de a asuma riscuri.
Alexis Tsipras, în schimb, a fost expresia integrală a gândirii comune și a mandatului popular primit la alegeri și la referendum. El nu putea asuma niciun risc, căci nu avea o gândire proprie, nu avea ”un proiect de țară”, cum se mai spune încă la noi (dar nu pentru multă vreme), acționând de fapt asemenea unui lider de sindicat condus de un mandat imperativ. Conform sensibilităților recente, Tsipras a întruchipat liderul democratic ideal și nu este întâmplător că a fost admirat în multe locuri, inclusiv în România. Mulți și-ar dori un lider ca Tsipras, s-a spus de atâtea ori, tocmai pentru că el s-a identificat cu poporul fără rest. Dar tocmai de aici i s-a tras și înfrângerea lamentabilă. Căci din clipa în care resursele sale de negociere se epuizaseră, el a rămas complet golit de orice proiect și de orice idee, acceptând tot ceea ce respinsese inițial. Din acel moment el a făcut figura liderului de sindicat care trădează, trecând de partea administrației. Prin comparație cu el, Yanis Varoufakis a rămas rebelul perfect, omul inflexibil și loial cauzei sale până la capăt, marginalul care preferă iubirea și respectul companionilor în detrimentul succesului cinic. Întreaga poveste a semănat mai mult cu un episod din istoria stângii revoluționare, cu radicali și moderați și, bineînțeles, cu eternii oportuniști.
Pe scurt, Grecia nu a acționat ca o țară în sensul pe care acest termen îl mai avea în a doua jumătate a secolului trecut și poate și în primul deceniu al acestui secol, ci ca o clasă socială. Atașamentul grecilor față de Europa ar trebui înțeles nu atât ca mesaj ”luminat”, ”rațional”, ca expresie a păturii culte care ar înțelege exigențele continentului, ci ca sentiment profund al dependenței și al propriei neputințe economice. Dacă grecii ar mai fi gândit în termeni naționali, ei n-ar fi putut exclude ieșirea din zona euro și reconstruirea propriei economii pe alte temeiuri. A fost cu totul surprinzător că abandonarea monedei comune a fost considerată o soluție validă de economiștii americani sau germani, dar nicio grupare și niciun lider relevant din Grecia nu au luat-o măcar în considerare. Dimpotrivă, Tsipras și Varoufakis, liderii democratici ”ideali”, au considerat ieșirea din euro ca o inadmisibilă alungare din paradis.
Deznodământul revoltei grecești ne arată că asistăm la o etapă nouă din istoria post-națională a Europei și că națiunile periferice dobândesc un statut mai asemănător claselor sociale din arhitectura vechilor societăți cuprinse în statele națiuni. Este interesant că, înainte de referendum, un înalt prelat grec s-a exprimat în favoarea lui ”Da”, mesajul său fiind preluat cu uimire și cu satisfacție în anumite cercuri românești. Unii s-au grăbit să anunțe că Biserica Ortodoxă din Grecia este ”proeuropeană”, adică ”luminată” și ”corect orientată”, deși mult mai semnificativă a fost tocmai tăcerea Bisericii și nu participarea ei. Nu suntem siguri că descifrăm corect înțelesul acestei neutralități, dar bănuim că Biserica greacă s-a repliat pe sine, intuind că vor sosi momente în care ea însăși va fi nevoită să se decupleze de planul național cu care s-a identificat atât de puternic. Supraviețuirea ei va depinde de această disociere, care nu va exclude etnicul și ceea ce ține de tradițiile vernaculare, dar care vor fi asumate regresiv, ”dincoace” de ideea de națiune.
Românii au făcut ei înșiși un pas în această direcție post-națională, dar nu prin revoltă împotrivă diriguitorilor Europei, ci prin migrație. Grecii s-au constituit în ”sindicat” revendicativ, adoptând în Europa o postură exclusiv socială (spre deosebire de ”rebelii” britanici), românii însă au plecat cu milioanele în emigrație, ceea ce revine în cele din urmă la același lucru, căci ambele conduite înseamnă abandonarea națiunii ca mod de viață. În măsura în care nu doresc sau nu pot să se asimileze, românii din emigrație reprezintă la rândul lor o avangardă a acestei existențe post-naționale, identificându-se sociologic cu o categorie socială.

• Data 21.07.2015

• Autoare/Autor Horațiu Pepine
• Cuvinte cheie europa, grecia, tsipras, paul krugman
• Distribuiţi Trimiteţi Facebook Twitter google+ Mai mult
• Comentaţi 1 comentariu
• Feedback: Scrieti-ne
• Imprimaţi Imprimaţi pagina
• Permalink http://dw.com/p/1G2Bj

"Comuniștii: fata care ura savarinele". Articolul integral despre Ana Pauker publicat de revista americană TIME în 1948 - de Petre Badica, Razvan Chiruta ,- Sursa : Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

"Comuniștii: fata care ura savarinele". Articolul integral despre Ana Pauker publicat de revista americană TIME în 1948

de  

Petre Badica, Razvan Chiruta , 

  22 iulie 2015

 - stire actualizata la ora 08:01, 23 iulie 2015

Foto Time

„România liberă“ continuă serialul „Personalitați române pe coperta revistei Time“, dedicat celor șase nume importante din istoria României care au ocupat prima pagină a reputatei publicații americane. Mai jos, găsiți articolul integral dedicat liderei comuniste Ana Pauker, prima femeie din lume care a devenit ministru de Externe.
20 septembrie 1948
Deși este sâmbătă, în Israel plajele sunt aglomerate, mâncarea este pusă pe foc, iar un guvern modern continuă afacerile sale obișnuite. Însă în casa lui Zvi (Herș - n.r.) Rabinsohn, ziua Domnului este respectată. Într-un living mobilat minimal, la Mikve Israel (o școală de agricultură de lângă Tel Aviv), fiul său Solomon (Zalman – n.r.) citește cu voce tare din Biblie. Zvi, un bătrân fragil cu o lungă barbă albă, stă pe canapea ascultând. Tocmai atunci, un ziarist american intră pe ușă pentru a pune câteva întrebări despre un alt membru al familiei.
Solomon închide Biblia fără nici o tragere de inimă. “Nu pot vorbi despre sora mea sau despre copilăria noastră”, spune. Vocea sa liniștită, de profesor – este profesor de ebraică clasică la școală – nu transmite nici afectare, nici dezaprobare. “Ea este o persoană foarte importantă, iar eu sunt un om simplu. Nu îmi place să ne lăudăm”.
Nevasta lui Solomon crede că într-o lume corectă soțui ei educat ar trebui să fie considerat, acasă în România, cel puțin la fel de important ca sora lui. “Am putea să vă povestim multe dacă am vrea”, susține. Soțul îi cere să tacă. Dar ochii căprui ai bătrânului Zvi se luminează atunci când vine vorba de fiica lui. Se ridică cu nerăbdare. “A fost o fată foarte inteligentă”, spune. “Am crescut-o în cea mai strictă cale ortodoxă”.
Femeia despre care ei nu prea îndrăznesc să vorbească este, de fapt, cea mai puternică femeie în viață,  iar milioane de oameni la fel de simpli precum Rabinsohnii depind de ea pentru viață, pâine și îndrumare spirituală. A lăsat cu mult în urmă străzile murdare din București unde tatăl ei a învățat-o pentru prima dată noțiunile de câpătâi despre bine și rău din Vechiul Testament. L-a abandonat pe Dumnezeul gelos al tatălui ei pentru o altă credință. Ea este Ana Rabinshohn Pauker, o comunistă și o figură centrală în lupta pentru lume.
Femeia care vorbește cu Stalin. Acum este grasă și urâtă, dar pe vremuri era slabă și (își amintesc prietenii ei) frumoasă. Cândva era inimoasă, timidă și plină de compasiune pentru cei oprimați, căci era una dintre ei. Acum este rece ca Dunărea înghețată, îngâmfată ca un boier pe pământurile sale bogate și nemiloasă ca o coasă în grânele Moldovei.
Și-a petrecut aproape toată viața în locuințe sărăcăcioase și șase ani în închisorile românești. Acum locuiește în trei case impozante, mutându-se aproape în fiecare noapte, deoarece se teme să nu fie asasinată. (Ca o compensație pentru faptul că și alți români își mută locurile de dormit în fiecare noapte, deoarece se tem de poliția secretă a Anei). Una dintre casele ei a aparținut prințului Brâncoveanu. Alta a aparținut lui Nicolae Malaxa, un mare industriaș și speculator. Iar cea de a treia a aparținut roșcatei Magda (Elena – n.r.) Lupescu, amanta și, în prezent, soția fostului rege Carol al II-lea.
Ana i-a înlocuit pe toți. Puterea aristocraților, industriașilor, playboy-ilor regali și a concubinelor lor a trecut în mâna ei. Ea conduce România. Funcția ei este de ministru de Externe, dar poziția sa este de guvernator al lui Stalin. Din cele șapte telefoane de pe biroul său, unul, se spune, are linie directă cu Kremlinul. Întrebată dacă are permisiunea să îl sune pe Stalin la orice oră, Ana a răspuns: “Când apare o ocazie, îl pot contacta”.
Femeia care urăște și se supune. Ea nu a obținut puterea așa cum a făcut-o Lupescu, dar nici cum au visat partizanele feministe din tinerețea Anei. A trecut prin 30 de ani de luptă în Partidul Comunist, la care a contribuit cu un mare curaj și cu o minte bună, chiar strălucită. A obținut, totuși, șefia printr-o loialitate oarbă care i-a permis să treacă toate testele, inclusiv epurarea din partid a soțului ei. 
Ea aparține extraordinarei grupări a Amazoanelor Roșii care i-au slujit pe șefii roșii. Sunt discipole dedicate și pline de ură, calități pe care partidul le apreciază tot mai mult. Iată câteva dintre colegele amazoane ale Anei: Dolores Ibarruri din Spania, La Pasionaria (acum locuind în Franța), fiică și soție de miner, al cărui comunism s-a dezvoltat în galerii. A crescut printre greve, revolte, șomaj, morți subite. Ea are doi copii, pe care i-a menționat în încrâncenatele sale discursuri din timpul Războiului Civil prin care îndemna femeile din Spania să pună cauza înaintea soților și copiiilor (“E mai bine să fii văduva unui erou decât soția unui laș ordinar”).
Jeannette Vermeersch din Franța, care a pornit ca muncitoare în Lille și a locuit mai mulți ani cu Maurice Thorez, cu care s-a căsătorit în cele din urmă.  Are reputația unei activiste dure, inteligente. Colegii săi o plac pentru că este genul de soție dintr-o bucată, fără nazuri, pentru Thorez (și pentru comunism), care poate vorbi și despre prețul untului.
Herta Kuusinen din Finlanda, o intelectuală curată, acum ministru fără portofoliu, și soția comunistului Yrjo Leino, pe care îl domină. Herta a moștenit comunismul de la tatăl ei, Otto Kuusinen, un veteran al partidului.
Ting Ling din China, o nevrotică romantică. Bunicul ei a fost înalt oficial în timpul domniei manciuriene, iar tatăl un playboy care a cheltuit mare parte din avere înainte de a muri. Mama văduvă a predat la școală și, săracă, s-a îndreptat către Partid. Căutând propriile motive pentru a o urma pe mama sa, Ting a spus: “Mi-a fost frică de disciplina de partid. Principalul meu stimulent a fost să devin eroină și faimoasă în toată lumea.”
Ella Reeve (“Mama”) Bloor, din SUA, o rebelă idealistă. Ea provenea dintr-o veche familie colonialistă. La 14 ani, a cerut ca numele să-i fie scos din scriptele Bisericii Presbiteriene din Bridgeton, New Jersey, deoarece a considerat că nu e corect ca unele persoane să fie trimise în iad și altele în rai. A fost, pe rând, o sufragetă, prohibiționistă, adeptă a Mișcării Etice, a taxei unice, partizană a lui William Jennings Bryan, Eugene Debs și Upton Sinclair. Când a avut loc Revoluția din Rusia, și-a găsit casa spirituală pe care o căutase de atâta vreme.
Bastioanele cu creneluri. Ana este mult mai puternică decât toate aceste femei. Stăpânirea sa se extinde dincolo de cele 92.000 de mile pătrate ale României și de populația de 16,5 milioane de oameni. Ea este cea mai importantă comunistă din statele de la Baltică la Adriatică, unde peste 100 de milioane de oameni formează scutul Rusiei împotriva atacurilor și, în același timp, rampă de lansare pentru agresiunea rusească. Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia, Albania sunt sateliții unei puteri care intenționează să facă toată lumea satelitul său.
Cominformul, fondat anul trecut în Polonia, este instrumentul comunist a  cărui menire este de a lega sateliții de Rusia. Ana, prin loialitatea ei fermă față de Stalin, a promovat în Cominform. Acum, Andrei Jdanov, pe vremuri maestrul spiritual al rețelei, a murit. Tito, altădată cel mai puternic membru al organizației, este în dizgrație. (Șefia Cominformului a fost transferată formal de la Belgrad la București). Wladyslaw Gomulka, din Polonia, co-președinte alături de Jdanov al primei întâlniri Cominform, a fost retrogradat după o ceartă cu Moscova.  Albania a fost eliminată prin dezertarea lui Tito. Puterea comunistă în Cehoslovacia nu este consolidată încă.
Astfel, Ana, de încredere și nemiloasă, a ieșit în față; toporul bătrânului partid are o nouă muchie tăioasă. Este citată mult mai des și mult mai reverențios în presa satelită decât oricare dintre comuniștii ne-ruși. La conferința Dunării, Andrei Vîșinski din Rusia și-a făcut un obicei din a se întoarce către ea pentru a-i cere un sfat, ignorându-i pe ceilalți delegați roșii. Acesta se străduiește să o învețe despre tehnica conferinței. Evident, este antrenată pentru un rol internațional mai important.
Citeşte opinia istoricului Cristian Vasile despre adevărurile şi exagerările din articolul TIME despre Ana Pauker
Gândacii striviți. Ana Pauker s-a născut (1893) în București, unde tatăl ei, Zvi Rabinsohn, era măcelarul care tăia animalele în concordanță cu regulile evreiești.  România nu era în acele vremuri un loc plăcut, mai ales pentru evrei. Țăranii, lucrând solul cel mai bogat din Europa pentru stăpânii lor boieri, au fost educați să dea vina pe evrei pentru toate necazurile lor. Persecuțiile erau frecvente.
Ana a mers la școala evreiască de pe strada Anton Pann. Era bună la cursuri și iubea poezia. A avut puțini prieteni. Unul dintre aceștia a fost o fată pe nume Mitzi, care iubea savarinele. Într-o noapte, Mitzi a luat-o pe Ana la o patiserie, care s-a uitat cu jind la savarine. “Arată ca niște gândaci striviți”, a spus. Impactul pe care Ana îl are asupra celorlalți era puternic încă de atunci. Mitzi nu a mai mâncat savarine ani de zile după această comparație.
Curând, Ana s-a îndepărtat de familia ei. Ieșea seara cu prietenii ei sau se furișa până la teatru. Bătrânul Zvi s-a opus la început, apoi a renunțat. La 17 ani, tânăra a cunoscut un avocat socialist pe nume Steinberg și s-a îndrăgostit de el.  Acesta i-a dat broșuri despre socialism și a luat-o la sărbătoarea de 1 Mai, care avea loc într-o pădure de lângă București. După patru ani, s-au certat. Steinberg s-a măritat cu Mitzi, prietena Anei. (El a murit între timp și Mitzi a plecat la Tel Aviv. A declarat săptămâna trecută că încă păstrează scrisori de la Ana, în care aceasta vorbește cu tandrețe despre dispărutul Steinberg,)
Tânăra Ana a început să predea ebraica la școala din cadrul sinagogii Templul Coral. Era o tânără subțire cu o personalitate echilibrată. Unul dintre elevii săi și-o amintește ca  fiind blândă și de treabă, cu un păr maro răvășit, pe care și-l tot dădea de pe frunte.
Tradiția Steinberg. Ana a studiat medicina la Universitatea București și mai târziu la Zurich. Acolo l-a cunoscut și s-a căsătorit cu Marcel Pauker, un student român scund și cu mustață, dintr-o bună familie burgheză. Urmând tradiția Steinberg, ea i-a dat lui Marcel să citească pamflete și l-a convertit la marxism. Apoi, Ana a renunțat la medicină și s-a dedicat vindecării omenirii pe alte căi.
În 1921, s-a alăturat micului Partid Comunist Român, care avea la acea vreme mai puțin de 100 de membri. Un an mai târziu, era deja în comitetul central al formațiunii. A fost arestată de câteva ori.
Ca majoritatea comuniștilor, a devenit celebră. Despre numele ei s-a auzit în Praga, Viena, Berlin, Paris. A învățat șapte limbi. În Paris, l-a cunoscut pe chipeșul Maurice Thorez, iar prietenia lor a fost mai mult decât politică. În 1933, împreună cu tovarășii săi comuniști Gheorghe Gheorghiu Dej și Constantin Doncea, Pauker a organizat greva de la București care s-a încheiat cu o luptă sângeroasă între muncitorii baricadați și trupele guvernamentale.
Ana a fost arestată, a evadat și a fost arestată din nou. Premierul Gheorghe Tătărăscu a trimis-o în judecată. Iuliu Maniu, liderul Partidului Țărănesc, a ajutat-o și a apărat public dreptul ei la liberă exprimare. A primit totuși o sentință de zece ani de închisoare. În detenție, Ana, care urâse dintotdeauna să coase, a devenit expertă în broderii, vânzând munca ei și a colegelor sale deținute. În timpul războiului civil spaniol, Ana, închisă la București, a brodat o eșarfă pentru La Pasionaria.
Revenirea acasă. În 1940, guvernul român a dat-o la schimb pentru politicianul naționalist român pe care rușii îl luaseră prizonier în Basarabia. Ana a plecat la Moscova, unde a aflat că soțul ei Marcel e implicat în problema troțkistă. Acesta a fost împușcat (potrivit unei versiuni) într-o cabină telefonică. Unii au susținut că Ana a depus mărturie împotriva lui.  Fără nici o remușcare pentru soarta lui Marcel, ea a devenit membru executiv al Comintern și a fost unul dintre semnatarii protocolului de “dizolvare” a Internaționalei a III-a. La o întâlnire, Andrei Vîșinski a remarcat-o pentru că a livrat rapid un raport. Vîșinski a dus-o la Stalin.
A organizat prizonerii de război români din divizia “Tudor Vladimirescu” a Armatei Roșii – numită astfel după un aprig lider al lumii rurale din secolul al XIX-lea care s-a răsculat împotriva boierilor. Concepția și stilul acestuia semănau foarte mult cu cele ale unui comunist modern. Iată un exemplu: “Nici o lege nu te poate împiedica să răspunzi la rău cu rău. Dacă un șarpe îți iese în cărare, lovește-l și ucide-l”.
Când România a fost “eliberată” de Armata Roșie, colonelul Ana Pauker s-a întors cu regimentul ei în țara din a căror sărăcie și închisori s-a ridicat. A răspuns răului cu rău și, în adevărata tradiție comunistă, binelui tot cu rău. Deoarece a vrut să mai coabiteze cu Partidul Liberal pentru o vreme, l-a lăsat încă doi ani pe Tătărescu, cel care o trimisese în închisoare, pe postul de ministru de Externe. Dar pe Maniu, care a ajutat-o, l-a trimis la închisoare. A declarat: “La bătrânețe, Maniu își merită odihna”. Maniu este acum pe moarte, în spatele gratiilor.
Săptămâna prieteniei. Preocuparea lui Stalin - și a Anei – a fost cum să lege România de Moscova prin mijloace mai subtile și mai puțin costisitoare decât Armata Roșie. Sentimentele anticomuniste și antirusești ale poporului român au complicat situația. În 1945, marele și bunul prieten al Anei Pauker, Vîșinski, a venit la București. El a insistat ca Petru Groza să devină premier.
Groza este un egomaniac bogat care se consideră cel mai mare jucător de tenis de la Tilden încoace, cel mai mare amant după Casanova și cel mai rafinat bărbat după Lionel Strongfort. La 64 de ani, aleargă în fiecare zi, înainte de micul dejun, câte trei mile. Îi place ca propriul bodiguard, care poartă de asemenea un Luger, să îi arbitreze meciurile de tenis. Groza trișează și adversarii săi nu comentează decât rareori. Cu toate acestea, este ca o plastilină în mâinile Anei. Merge la doamna Pauker, înainte de a părăsi funcțiile sale oficiale, și întreabă: “Mai aveți nevoie de mine?” Vîșinski a observat puterea Anei asupra lui Groza. Când a plecat din România, Vîșinski a declarat: “Mă simt foarte ușurat”.
Unul dintre ultimele acte importante ale Regelui Mihai, dinaintea abdicării sale, doi ani și jumătate mai târziu, a fost să o numească pe fiica lui Zvi Rabinsohn ca ministru de Externe. Acest lucru s-a întâmplat în timpul Săptămânii prieteniei sovieto-române.
Orașul amanetului. Astăzi, există mai puțin de 50.000 de soldați ai Armatei Roșii în România, dar, staționați în puncte cheie din țară, sunt suficienți. De asemenea, Moscova a strămutat circa 20.000 de familii rusești în jurul Constanței, pe coasta strategică a Mării Negre. Prin șapte “Sovromuri” uriașe (societăți mixte sovieto-române), rușii controlează aproape complet transporturile, petrolul, lemnul, băncile și orice altceva pe care pot să pună mâna, inclusiv mica industrie românească a filmului. Un proverb românesc acoperă foarte bine situația: “Când te ajută Rusia, înseamnă că îți va lua ceva”.
Țăranii sunt obligați să predea o cotă fixă din cerealele lor chiar dacă recolta e proastă și nu le mai rămâne mai nimic. Recent, țărani din Banat au dat foc recoltelor în semn de protest împotriva sistemului. Un vizitator a descris Bucureștiul ca “un oraș cu aerul unui amanet”. Singurul mod în care clasa de mijloc românească poate supraviețui este prin vinderea treptată a ceea ce au. Cei câțiva care încă mai dețin afaceri speră, de fapt, să fie naționalizate. Noile legi care privesc “sabotajul economic” îi pot trimite pe oamenii de afaceri în închisoare chiar și pentru o afacere banală. După cum spunea un comerciant: “Cărăm după noi, în buzunar, 25 de ani de muncă silnică”.
Menaj. Treaba unei femei (și a unui comunist) nu se termină niciodată. Ana are o mulțime de noi griji. Una se referă la ceea ce foștii stăpâni ai României, turcii, au numit bacșiș. Un român a afirmat, după ce Roșii au preluat puterea: “Singurul guvern cinstit pe care-l poate avea România este cel care rezistă la putere suficient de mult pentru a le da tuturor șansa să-și umple buzunarele. Un oficial român simte că își poate permite să fie cinstit abia după ce a făcut suficienți bani din mită ca să își cumpăre o casă, să își educe copiii și să întrețină o amantă sau două. Roșii au pornit de la zero, așa că mai au mult de luptat de acum încolo”.
 Partidul Comunist, cu mai puțin de 2000 de membri înainte de război, s-a umflat până la 500.000. Mulți dintre noii roșii au dorit pur și simplu să participe la bacșiș. Până de curând, noul regim a vândut vize de ieșire din țară pentru 5000 până la 10.000 de dolari. Oficialii, și chiar comuniștii obișnuiți,  au aglomerat stațiunile montane, jucând milioane de lei la cazinouri.
Ana Pauker, incoruptibilă, a început să facă curat chiar din ziua în care a devenit ministru de Externe. Timp de două zile, cât a durat curățenia, ministerul ei a fost înconjurat de trupe. A epurat inclusiv trei liftieri. În ultimele săptămâni, marii șefi comuniști s-au rostogolit spre închisoare într-un număr la fel de mare ca al bețivilor dintr-o sâmbătă noaptea. Ana a trebuit să transforme două teatre în închisoare. Printre cei arestați: frumoasa Florica Bagdasar, ministra Sănătății Publice, generalul Mihai Lascăr, din divizia Tudor Vladimirescu, generalul Constantin Ionescu, șeful Statului Major, Constantin Doncea, viceprimar al Bucureștiului, colonel în Armata Roșie, membru al Comitetului Central comunist și vechi tovarăș de-al Anei Pauker. Ea a declarat: “Doncea s-a molipsit de obiceiurile burgheze… Îi sfătuiesc pe toți comuniștii să nu se culce pe lauri și să ia aminte la această lecție….”
Ana poate emite pretenții zilele acestea. În iunie anul trecut, într-o discuție despre planurile pentru primirea prim-ministrului ungur Lajos Dinnyes, a declarat: “Am auzit că lui Dinnyes îi place să-i fie oferite fete. Acest lucru nu se va întâmpla la București. Nu îmi voi da acordul oficial”. Comuniștii unguri, jigniți de atitudinea ei, au susținut că tovarășul Dinnyes și-a găsit singur fete, fără ajutor de la tovarășa Pauker.
Cina pentru copii. Ana se confruntă cu o problemă mai mare decât morala roșilor din Balcani. Mulți dintre colegii de partid români sunt pătați de erezia “naționalistă”.
Vechiul lider al partidului, Lucrețiu Pătrășcanu, a fost eliminat de la Ministerul Justiției și închis, împreună cu nevasta lui, în urmă cu câteva luni. Nu a fost vorba de bacșiș în acest caz. Păcatul său a fost că a dorit un comunism românesc pentru România, mai degrabă decât unul rusesc.
Balcanii clocotesc din cauza bătăliei dintre Ana și “naționaliști”. Un român care locuiește într-un oraș de lângă frontieră i-a spus unui american: “În fiecare noapte, e plin de comuniști anti Pauker care fug în Iugoslavia și de comuniști anti Tito care fug în România.”
Între timp, printre aceste bătălii pe jumătate ascunse, viața are unele compensații pentru Ana. Cele două fiice ale ei, Maria și Tania (ambele la 20 de ani), sunt alături de ea. Este foarte mândră de Maria, care a fost educată în Franța sub supravegherea lui Maurice Thorez. Fiul ei Vladimir este locotenent în armata română. Uneori, Ana pleacă de la câte o întâlnire spunând: “Trebuie să merg să pregătesc cina pentru copiii mei.”
Agenții și diplomații comuniști care se întorc din Vest nu uită niciodată să-i aducă Anei cadouri. Ciorapii de damă sunt în special bineveniți. Ca multe femei grase, are glezne masive. Trăiește bine și iubește mâncarea bună – deși disprețuiește luxul celor mai mulți dintre comuniștii români. Uneori, după o întâlnire târzie, tovarășii vin acasă la ea, iar ea cotrobăie prin bucătărie, pregătind o gustare. Face o omletă minunată.
Zborul dintre păgâni. Bătrânul Zvi, tatăl ei, nu ar locui în țara pe care o conduce Ana. În urmă cu doi ani, Zvi a venit la ea cerându-i ajutorul pentru un grup de evrei români. L-a primit cu amabilitate într-o sâmbătă după-amiază. A adus cafea și prăjituri. Zvi a explodat: “Cum îndrăznești să îmi oferi cafea fierbinte de Sabat. Ai înnebunit?” Ana, încercând să-și calmeze tatăl, l-a condus în bucătărie și i-a arătat filtrul electric. I-a explicat că, din moment ce nimeni nu a fost nevoit să aprindă un chibrit, nici o regulă religioasă nu a fost încălcată, dar el a numit filtrul o mașină diavolească și a plecat.
La scurt timp după acel moment, Zvi a declarat că nu mai vrea să trăiască printre toți acești “păgâni” și a plecat în Palestina. Ana Pauker i-a oferit o escortă până la graniță.
Sâmbăta trecută, în livingul său din Mikve Israel, Zvi a amintit faptul că Ana a renunțat la religia sa. Dar este totuși tatăl ei și i-a luat apărarea. “Fiecare persoană are dreptul la propria viață”, a declarat. “Este femeie în toată firea acum”. S-a gândit o vreme. “A fost o fiică bună. A fost o fată bună”, a declarat, mișcându-și mâna stângă în sus și în jos, pentru a-și accentua spusele.
Zvi nu s-a referit la măreața și fioaroasa Ana Pauker, ci la fetița cu părul castaniu care era  blândă cu copiii mici și care ura savarinele.

Ioan Niculae, DENUNȚAT de Dorin COCOȘ. Niculae, ajutat să spele bani de "regele evaziunii". Publicitate de 10 milioane de euro - de Ondine Ghergut , 23 iulie 2015 - Sursa : Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ioan Niculae, DENUNȚAT de Dorin COCOȘ. Niculae, ajutat să spele bani de "regele evaziunii". Publicitate de 10 milioane de euro

de

  Ondine Ghergut , 

  23 iulie 2015

 - stire actualizata la ora 12:50, 23 iulie 2015

Ioan Niculae, DENUNȚAT de Dorin COCOȘ. Niculae, ajutat să spele bani de "regele evaziunii". Publicitate de 10 milioane de euro

UPDATE
Ioan Niculae a fost denunțat de Dorin Cocoș, susțin surse judiciare. 
În paralel cu urmărirea penală în dosarul de evaziune fisacală şi spălare de bani în care se fac azi percheziții la imobilele lui Niculae,  se investighează şi alte aspecte infracţionale de evaziune fiscală, spălare de bani trafic de influență, dare și primire de foloase necuvenite. 
Astfel, în  denunţul formulat,  Dorin Cocoş  a arătat că, în perioada 2008 – 2009,  Ioan Niculae i-a cerut sprijin pentru  trafic de influență asupra unor funcţionari publici şi demnitari, ce activau în diferite instituţii publice. Niculae voia să obțină o Hotărâre de Guvern prin care să-i fie acordate subvenţii pentru îngrăşăminte din producţia internă, ceea ce ar fi condus la subvenţionarea indirectă a combinatelor sale care produceau la acel moment circa 90% din producţia de îngrăşăminte.
Cocoş urma să fie recompensat financiar pentru aceste demersuri cu suma de 1.000.000 euro.
Cocoș NU este singurul care l-a denunțat pe Ioan Niculae. La fel a făcut și Viorel Hrebenciuc în dosarul în care Ioan Niculae a fost condamnat la doi ani și jumătate pentru sponsorizarea lui Mircea Geoană cu un milion de euro. 
Ion Niculae apare și intr-o disjungere a unui dosar DIICOT, potrivit căruia, în dosarul "Energie pentru băieții deștepți", ar fi beneficiat de sprijinul fostei șefe a DIICOT, Alina  Bica, apropiata familiei Cocoș .
Legăturile lui Ioan Niculae cu rușii
în 2012, Ioan Niculae a făcut o firmă mixtă cu rușii de la Gazprom - INTERGAZ - prin care a obținut gaz în condiții avantajoase, mult mai mici decât prețul cu care importă România gazele din Rusia. Relațiile lui Niculae atât  cu rușii, cât și cu unii demnitari români, i-au fost folositoare pentru că a obținut gazul sau energia la preturi mici în defavoarea consumatorilor casnici. 

----

Procurorii anticorupție fac percheziții la casele magnatului Ioan Niculae și la sediile firmei INTERAGRO într-un dosar de fraude financiare de  milioane de euro. Fraudele din acest dosar ar fi fost comise în perioada 2008 - 2009.

Anchetatorii ridică documente. Acuzațiile principale sunt de evaziune fiscală și spălare de bani. Niculae a fost ajutat de Said Basaklini, supranumit "regele evaziunii fiscale", cu firma LibaRom Agri. Baklini a fost condamnat în dosarul "UCM" Reșița ( prejudiciu 50 de milioane de lei noi) la 7 ani închisoare.

Ioan Niculae a fost condamnat definitiv, anul acesta,  la doi ani și șase luni închisoare cu executare  pentru sponsorizarea nelegală cu 1.000.000 de euro a campaniei lui Mircea Geoană la alegerile prezidențiale din 2009.

Unde se fac percheziții 

Procurorii ridică documente din locațiile:
1.– domiciliul actual al lui NICULAE IOAN din Zimnicea,   jud.Teleorman
2. – reşedinţa lui NICULAE IOAN din apropiere de mun.Zimnicea  („Domeniul Făţana” casă de vânătoare) 
3. - reşedinţa lui NICULAE IOAN amplasată în Buşteni, jud. Prahova

4.     - reşedinţa - fostul domiciliu al lui NICULAE IOAN şi actualul domiciliu al lui NICULAE ADINA ELENA, amplasat în Bucureşti, Sector 1

5. - sediul social şi punctul de lucru declarate de catre SC INTERVITT SRL - Zimnicea, jud. Teleorman – Zimnicea 

9.- sediul social  al SC INTERAGRO SA situat in Bucureşti, sector 2 
10. – punctul de lucru al SC INTERAGRO SA amplasat in Zimnicea, jud. Teleorman
11. - sediul social al SC INTERAGRO SRL Zimnicea, jud. Teleorman

Cum a început ancheta

Dosarul s-a constituit ca urmare a sesizării formulate de ANAF – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care se semnalau  tranzacţiile comerciale derulate pe circuitul SC INTERAGRO SA – SC LIBAROM AGRI SRL şi SC INTERAGRO SA – SC INSOMAR CERCETĂRI ŞI MARKETING POLITIC SRL,  cercetările penale vizând infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de  bani
Fraudele financiare legate de relaţionarea comercială dintre INTERAGRO şi INSOMAR  au fost investigate și trimise în judecată.   În acest dosar    s-a pronunţat  deja o hotărâre definitivă de condamnare prin care Ioan Niculae a primit doi ani și jumătate cu executare.
Actualul dosar vizează tranzacţiile comerciale dintre SC INTERAGRO SA şi SC LIBAROM AGRI SRL, firma regelui evaziunii, Said Baaklini..
În raportul inspecției fiscale se arată că în perioada 2008 – 2009, între INTERAGRO şi LIBAROM s-au desfăşurat mai multe tranzacţii comerciale ce aveau ca obiect „realizarea, prelucrarea şi implementarea de către prestator a unor materiale de promovare (prin presa scrisă, machete publicitare, materiale promo, imprimare) şi plasarea acestora pe suporturi media."
În contract se prevedea că INTERAGRO va achita cu titlul de onorariu, suma de 10.000.000 euro.
Metodă de spălare a milioane de euro
În baza contractului, LIBAROM a emis către INTERAGRO facturi în valoare totală de 43.131.000 RON. În perioada august 2008 – mai 2009, au fost întocmite mai multe procese verbale între INTERAGRO şi LIBAROM prin care se atesta scriptic îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract . În realitate, obligațiile LibaRom, asumate prin contract, NU au fost îndeplinite.
Referitor la prestaţiile asumate prin contractul încheiat între INTERAGRO SA, în calitate de „client”, şi LIBAROM AGRI SRL, în calitate de „prestator”, INTERAGRO SA nu justifică prin documentele prezentate că serviciile  au fost executate, lipsind dovezile privind executarea contractului.  
INTERAGRO SA a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli deductibile în sumă totală de 36.245.000 RON emise de SC LIBAROM AGRI SRL prin  nerespectarea reglementărilor fiscale în întocmirea şi utilizarea documentelor justificative necesare pentru a fi înregistrate în contabilitate şi de a conferi posibilitatea deducerii fiscale.
Suma de 36.245.000 RON reprezintă cheltuieli nedeductibile (în condiţiile în care prestaţiile nu au fost reale), ceea ce a afectat modalitatea în care s-a realizat stabilirea profitului impozabil suplimentar şi a impozitului pe profit aferent anului 2008, cu consecinţa directă a prejudicierii bugetului de stat.
 “SC INTERAGRO SA a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 11.438.169 lei, compusă din
-taxă pe valoare adăugată: 6.886.550 lei
- impozit pe profit: 4.551.619 lei
Potrivit procedurii penale, după evaluarea documentelor ridicate la percheziții, anchetatorii vor începe audierile. 

Ti-a placut articolul?

Caricatura zilei – 23 iulie

 

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Caricatura zilei – 23 iulie

• Caricatura zilei

de Valentin Busuioc - 23 Iul, 2015

0 96

Toti au ramas fara cuvinte! Moartea unui VIP din medicina ieseana ascunde secrete cutremuratoare - Joi, 23 Iulie 2015 | Catalin BOACNA -catalinb•bzi.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Toti au ramas fara cuvinte! Moartea unui VIP din medicina ieseana ascunde secrete cutremuratoare

  Joi, 23 Iulie 2015 

 | Catalin BOACNA
catalinb•bzi.ro

 

  Florin Topoliceanu

• In jurul mortii unuia dintre cei mai cunoscuti profesori universitari din Iasi au inceput sa apara tot felul de intamplari cu adevarat bizare • Mama lui l-a asteptat s-o viziteze la spital desi profesorul murise deja • La scurt timp dupa decesul lui Florin Topoliceanu a murit si mama acestuia • In mod cu totul ciudat, profesorul Florin Topoliceanu a murit chiar in ziua in care judecatorii trebuiau sa dea verdictul intr-un dosar care dura de peste 10 ani • "Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta sotie

Moartea profesorului Florin Topoliceanu, fost prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa din Iasi si decan al Facultatii de Bioinginerie, a lasat in urma cateva intamplari bizare. Spre exemplu, el se afla in litigiu cu fosta sa sotie Maria Ambarus. Certurile intre cei doi au inceput in anii 2004, iar procesul privind impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei s-a terminat chiar in ziua mortii profesorului Topoliceanu. Practic, dupa mai bine de zece ani de procese, in ziua in care judecatorii au anuntat ca vor da verdictul, Florin Topoliceanu a decedat. Mai mult, la doar cateva zile dupa moartea acestuia a trecut in lumea de dincolo si mama acestuia. Profesorul avea o legatura foarte stransa cu mama sa si se sfatuia cu ea in toate problemele pe care era nevoit sa le infrunte. Batrana era de mai multa vreme in spital si astepta sa fie vizitata de fiul sau. L-a asteptat in zadar pentru ca n-a anuntat-o nimeni ca acesta era deja mort. Apropiatii banuiesc ca ea si-ar fi dat sufletul atunci cand a simtit ca nu mai este nicio speranta ca fiul sau sa mai stea de vorba cu ea. Pe de alta parte, copiii profesorului nu au putut fi alaturi de acesta in ultimele clipe pentru ca de cativa ani a pastrat o distanta mare de ei. Desi au fost atatia ani de zile in procese, cea care s-a ocupat de inmormantarea lui Florin Topoliceanu este fosta sa nevasta. Aceasta a trecut peste toate suferintele indurate si l-a inmormantat crestineste. De asemenea, pe data de 11 iulie 2015 a facut un praznic potrivit obiceiurilor.

Florin Topoliceanu a murit de cancer de prostata

Maria Ambarus s-a aratat nemultumita de faptul ca rudele nu au fost anuntate mai devreme despre internarea lui Florin Topoliceanu la Institutul de Oncologie. "Florin Topoliceanu a murit pe 1 iunie 2015 la Spitalul de Oncologie Iasi, fara ca noi sa fi stiut de teribilul diagnostic: cancer de prostata. Cei de la Facultatea de Bioinginerie, pe care el a infiintat-o in Iasi, nu ne-au comunicat nimic despre acest lucru. Regretul meu este acela ca nu a vorbit cu copiii nici in ultimele lui zile, iar fiul mai mare a fost anuntat prea tarziu. A ajuns la o ora dupa ce decedase", a declarat ieri Maria Ambarus, fosta sotie. Ultima incercare de impacare intre membrii familiei a avut loc in perioda sarbatorilor pascale. Florin Topoliceanu a refuzat atunci sa discute cu copiii sai. A fost trimis si un preot cu har, in care toata lumea avea incredere, insa nici acesta nu a avut sorti de izbanda.

"A pastrat aceeasi pozitie de ostilitate si culpabilizare a noastra considerandu-se deasupra greselilor", a povestit fosta sotie. Problema cea mai mare care il framanta pe Florin Topoliceanu era legata de procesul pe partaj. Nu s-a gandit prea mult la mizeria in care traia sau la starea de sanatate. Tot ce voia era sa dea foarte putin fostei sale sotii, desi aceasta a incercat sa se impace in repetate randuri cu el si chiar s-a rugat pentru sanatatea lui. "Aceste probleme care il framantau au contribuit in mod sigur la agravarea bolii sale. Cu doua saptamani inainte, ii pusesem la cutie (cutia postala - n.r.) un material pe tema legaturii dintre fizic-psihic-spiritual si un acatist al Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer, fara sa stiu ca suferea de aceasta boala", a completat Maria Ambarus.

Adevarata realizare: cei trei copii

In ceea priveste impartirea averii este evident ca bunurile lui vor ramane copiilor. "Acum nu mai are ce imparti, cota sa reducandu-se la zero si fiindu-i suficient doi metri de pamant la Cimitirul Eternitatea. Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta sotie. La inmormantare au fost prezente mai multe personalitati din medicina romaneasca, printre care prof. dr. Carol Stanciu si prof. dr. Cristian Dragomir. In cuvantarea tinuta de Dan Zaharia, actualul decan al Facultatii de Bioinginerie, s-au subliniat meritele profesionale deosebite ale profesorului iesean.

"Nu s-a amintit de existenta celor trei copii. Reprezinta pentru mine adevarata sa realizare si continuitatea dupa moartea sa. Crezand intr-o lume de dincolo, unde trecem pragul la un nivel vibrational corespunzator faptelor noastre pamantesti si de unde avem o viziune holografica, sper ca de la nivelul unde se afla sufletul sau acum, dupa moarte, sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga mai multe, redevenind tata si iesind din mizeria morala si fizica in care a trait in ultimii ani", a conchis Maria Ambarus. In urma acestuia au ramas trei copii foarte bine pregatiti, discreti, oameni responsabili care si-au croit un drum in viata fara sa fie ajutati prea mult de tatal lor. Nu numai ca nu au beneficiat de sprijin din partea tatalui lor, dar au fost nevoiti sa si lupte ani in sir cu incapatanarea acestuia si cu anumite fapte regretabile comise de Florin Topoliceanu. De asemenea, au ramas in urma foarte multe lucrari stiintifice. In momentul in care s-a facut curatenie in casa de pe strada Sarariei au fost gasite mai multe manuscrise care urmeaza a fi publicate in volume de specialitate. Florin Topoliceanu a murit in mizerie. In ultimii ani s-a izolat complet atat de familie, cat si de prietenii sai de-o viata. Meritele sale profesionale sunt incontestabile, insa comportamentul lui ca sot si ca tata a scandalizat o tara intreaga.

Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM

Galerie foto

• 

Stiri despre

: +florin topoliceanu +litigiu +maria ambarus +decedat +spital +partaj

Dan Tapalagă: Asistăm la un viol al Pro TV și Antena 3 - Autor: Denisa Miron - Publicat: 10:31

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Dan Tapalagă: Asistăm la un viol al Pro TV și Antena 3

Autor: 

 Denisa Miron

Publicat: 

 10:31

Jurnalistul Dan Tapalagă face o radiografie a Cazului violului de la Vaslui și susține că după nenorocirea cu violul propriu-zis asistăm în aceste zile la un viol al unei părți din mass-media națională - un viol al Pro TV și Antena 3 aflate în goană după audiență cu orice preț. Iată demonstrația lui:

”Cazul tinerei violate de sapte tineri din Vaslui a generat derapaje institutionale in lant pentru ca astazi sa ajungem la un fel de apogeu al nebuniei colective care a cuprins Romania. Cum au ajuns in libertate cei sapte tineri acuzati de viol si de ce a fost cuprinsa Romania de o adevarata isterie, cum niste erori de sistem au generat apoi un lant de excese? O scurta recapitulare a faptelor ne ajuta sa intelegem mai bine cum functionarea defectuoasa a unor institutii duce la dezechilibre grave intr-o societate.

Citește și: SCANDAL imens după ce eleva violată a apărut la PRO TV! Avocata face acuzații grave

7 suspecti cu varste cuprinse intre 18 si 27 ani ar fi violat-o pe adolescenta, in luna noiembrie 2014, in mai multe randuri, pe un camp din apropierea comunei Valeni, judetul Vaslui, timp de trei ore.

Victima ar fi lesinat de mai multe ori, fiind trezita de catre violatori cu alcool, dupa ce a fost stropita pe fata.

Cei 7 au fost arestati preventiv in 12 noiembrie 2014 si trimisi in judecata o luna mai tarziu, pe 8 decembrie 2014, sub acuzatiile de viol si lipsire de libertate.

Patru luni mai tarziu, in 2 aprilie 2015, instanta (judecatoria Vaslui) a pus in discutia partilor, din oficiu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive. Trei dintre inculpati - care si-au recunoscut faptele - au cerut inlocuirea arestarii preventive cu masuri mai blande, arest la domiciliu sau control judiciar.

Cei trei s-au aratat dispusi sa achite daune morale victimei. Instanta (judecatoria Vaslui) a decis ca, in cazul celor trei, nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii preventive.

In cazul unuia dintre inculpati, instanta noteaza ca "persoana vatamata si-a manifestat vointa in sensul retragerii plangerii fata de infractiunea de viol".

In consecinta, judecatoria Vaslui  decide, in cazul celor trei, la termenul din 2  aprilie 2015, sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, notand ca acestia au petrecut deja 5 luni in arest preventiv, ca au avut o atitudine sincera si ca sunt la prima incalcare a legii.

Citește și: CUTREMURĂTOR Prima apariție tv a elevei violate: Îmi e foarte FRICĂ / VIDEO

Aceasta decizie nu ridica mari semne de intrebare, se inscrie perfect in practica judiciara. Atentie, cei trei n-au fost pusi in libertate inca, ci in cazul lor a fost inlocuita o masura preventiva mai aspra cu una mai blanda avand in vedere ca au cooperat.

Judecatoria Vaslui mai decide sa-i mentina pe ceilalti patru in stare de arest preventiv. Cei patru contesta masura la instanta superioara, iar pe data de 9 aprilie Tribunalul Vaslui decide si in cazul lor inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

"Tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori  prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni”, se precizează în motivarea judecătorilor.

In acest caz nu gasim nici un argument legal invocat de instanta pentru a-i pune in libertate pe ceilalti patru presupusi violatori, mai ales ca acestia nu colaborau, nu si-au recunoscut faptele etc. Aici apar primele mari semne de intrebare. Cum de-au fost tratati cei patru cu atata indulgenta? De unde pana unde a stabilit Tribunalul ca masura arestului la domiciliu este suficienta?

Norocul celor sapte - mutati cu totii din arest preventiv in arest la domiciliu, dar aflati in situatii juridice radical diferite -  a fost o decizie a Curtii  Constitutionale, care i-a pus practic in libertate. Pe 7 mai 2015, Curtea declara neconstitionala masura arestului la domiciliu. Exceptia de neconstitutionalitate fusese ridicata intr-o alta cauza, judecata undeva la Pitesti.

Prin urmare, la urmatorul termen de judecata, pe 19 iunie, judecatoria Vaslui a dispus inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura preventiva a controlului judiciar. Instanta nu putea dispune o masura mai aspra, ci una mai blanda sau egala cu arestul la domiciliu. Cei sapte puteau fi trimisi inapoi in arest preventiv numai daca se dovedea ca au incalcat conditiile de arest la domiciliu.

Presa s-a indignat, pe buna dreptate, ca s-a ajuns la situatia absurda ca sapte tineri acuzati de viol sa fie judecati in stare de libertate. Indignarea s-a amplificat dupa ce cativa din cei sapte au comis gesturi de sfidare a publicului si au facut apologia infractiunii cu declaratii de tipul "nu e viol, ci sex surpriza". Mama unuia dintre acuzati a inceput o campanie de demonizare a victimei pe retelele de socializare.

Vezi și: Adevărul a ieșit la iveală: Ce i-a dezvăluit eleva violată lui Cătălin Măruță

Aici iarasi apar semne de intrebare. Nimeni nu intelege de ce procurorii nu s-au sesizat pentru apologia infractiunii (altii pun in discutie faptul ca n-au contestat deciziile judectorilor in cazul celor trei), pentru a descuraja cel putin presiunile exercitate de anturajul celor sapte asupra victimei.

Indignarea s-a transformat in revolta cand ziarul Adevarul, care a declansat o campanie de sustinere a victimei, s-a aplecat cu si mai multa atentie asupra cazului. Am aflat din cateva reportaje cum comunitatea locala arunca vina mai degraba asupra victimei. Acest tip medieval de abordare s-a multiplicat si pe retelele de socializare, ceea ce a scandalizat mai tare partea emancipata a publicului.

Pe scurt, decizia suspecta a Tribunalului Vaslui de a inlocui masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu in cazul celor patru, un concurs de imprejurari care i-a eliberat practic pe toti cei sapte suspecti de viol (decizia Curtii Constitutionale care a desfiintat arestul la domiciliu), comportamentul sfidator al acestora si lipsa de reactie a institutiilor a transformat revolta opiniei publice in actiune.

Asa s-a ajuns la initierea unei petitii online, intitulata "Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!!". Depusa in 16 iulie, petitia a strans pana in cateva zile peste 300.000 de semnaturi, iar numarul sustinatorilor creste rapid.

Din acest moment, luata de valul ridicat in societate, presa n-a mai ajutat-o cu nimic pe victima, ci a supus-o unui al doilea viol. In goana dupa audienta, PRO TV a difuzat un prim interviu cu victima, dezvaluindu-i identitatea, cu nume, prenume. Mai mult, a prezentata-o publicului fara a-i proteja imaginea. Antena 3 a preluat integral interviul, fara sa protejeze identitatea victimei.

Explicatia ca victima a dorit sa fie prezenta in emisiune nu tine. Aceasta nu a facut-o din dorinta de a transmite un mesaj sau pentru a incuraja alte victime ale violului sa lupte pentru dreptate, ci la presiunile evidente ale televiziunii. Acest lucru il confirma chiar avocata victimei, care sustine ca PRO TV s-a angajat sa nu-i dezvluie identitatea.

Imaginile au fost preluate integral de Antena 3 marti seara, difuzate ca atare. Chipul fetei a fost blurat abia in stirile difuzate a doua zi. Tonul isteric a insotit intreaga dezbatere, cu totii cerand la unison "arestarea violatorilor".

Ziarul Adevarul, care are meritul incontestabil de a mentine acest caz in atentia opiniei publice si de a proteja luni de zile identitatea victimei, a renuntat la reguli, prezentand o captura foto dupa stirile PRO TV cu imaginea fetei.

Dintr-o campanie corecta si rationala de sustinere a victimei, ziarul Adevarul a ajuns din nefericire la abordari isterice, fie  intrebandu-se de ce Patriarhul nu se pronunta pe cazul fetei violate (de parca ar avea vreo obligatie in acest sens), fie prin titluri de o rara violenta verbala: "Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!"

Politicienii nu s-au abtinut sa intre in spirala nebuniei colective, sa se catere cumva pe valul de indignare publica. Unii s-au intrecut in propuneri de inasprire a pedepselor pentru violatori, altii au injurat institutiile sau au gasit pana si in acest viol sordid un motiv de rafuiala politica.

Absurdul a mers mai departe. Cei care au adoptat un ton moderat si au spus exact ce trebuia spus, cum este cazul ministrului Cazanciuc sau judecatorului Danilet, sunt   admonestati public, certati ca nu canta in corul isteriei nationale.

Din ratiuni pur populiste, premierul Ponta il someaza pe ministrul justitiei sa faca ceva sub amenintarea demiterii, deschizand un fals orizont de asteptare in randul publicului. Ponta stie bine ca in afara de sesizarea inspectiei judiciare din cadrul CSM - ceea ce s-a intamplat deja - ministrul nu are parghii de actiune in astfel de cazuri.

Din pacate, societatea romaneasca - presa, politicieni, opinie publica - n-a dovedit ca poate trata astfel de cazuri limita in mod echilibrat, rational si mai ales decent. Am vazut din nou ce efecte distrugatoare se produc atunci cand justitia nu functioneaza la timp, cand institutiile statului nu-si fac treaba.

Am vazut acum, spre final, ca mai nimic n-a functionat ok in sistem, ca fata n-a avut parte imediat de consilierea psihologica prevazuta de lege in astfel de cazuri.

Am mai vazut apoi ipocrizia, lipsa reala de compasiune si empatie in plina actiune. Daca iti pasa cu adevarat de victima violului de la Vaslui nu o expui la televizor si nu umpli tara cu poza ei, chiar daca e majora sau si-a dat acordul. In realitate, cei care i-au plans soarta s-au gandit inainte de toate la audienta.

Peste cativa ani, violul presei o va urmari oriunde s-ar ascunde si nu va mai putea scapa de el. Fiecare din cei care au decis sa-i dezvaluie identitatea are contributia lui la drama acestei nefericite. Cu ajutorul plin de bunavointa al presei, nu va scapa ani de zile de cosmarul trait la iesirea din adolescenta.

Toate aceasta nebunie a pornit cu scopul nobil de a ajuta un om abuzat, mai intai de sapte tineri, apoi de institutii, in final de presa si sufocata apoi de dragostea opiniei publice care doreste de acum sa stie totul despre ea.

In fine, totul se complica de acum si n-as vrea sa fiu in pielea judecatorilor care vor trebui sa individualizeze pedepse in cazul celor sapte si sa pronunte sentinte.”, susține el în comentariul de pe Hotnews.ro

TAGS:  

antena 3 cristi danilet dan tapalaga robert cazanciuc viol

Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams - de Mirela Podea - în Nevrozele noastre - publicat Sâmbătă, 18 Jul 2015 08:17 AM - Sereniti

Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams

de

 Mirela Podea

 în  

Nevrozele noastre

 publicat

 Sâmbătă, 

18 Jul 2015 08:17 AM

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams

de

 Mirela Podea

 în  

Nevrozele noastre

 publicat

 Sâmbătă, 

18 Jul 2015 08:17 AM

 12 Comentarii

Deși am fost la concertul lui Robbie Williams, tot ce pot să vă spun despre el sunt câteva detalii răsfirate primite de la prietenele mele. Mi s-a transmis că a fost de mare angajament concertul, că omul a făcut show și s-a declarat impresionat de public, că a cântat, a dansat și de bine ce se simțea l-a adus și pe taică-su pe scena la un moment dat. Să știți că am auzit toate acestea de la prietenele mele care au fost la concert, ca și mine dealtfel, dar care nu au trebuit să stea la coadă la băuturi. Pot spune cu mâna pe inimă că, cel puțin parțial, au dreptate pentru că și eu am auzit frânturi din concert printre behăituri, înjurături și alte vocalize ale mulțimii disperate că a luat bilet la concert, dar în schimb s-a trezit teleportată la coadă la Cocoșatu’, într-o zi cu mare aglomerație. Per total, pot spune că Robbie Williams m-a impresionat și de abia aștept să văd și eu concertul în altă parte, în alt oraș, în altă țară.

Așa că în urma concertului am rămas cu două sechele care mă vor urmări în timp și pentru care sper să nu ajung să fac și terapie. Prima sună cam așa: fată, niciodată, dar NICIODATĂ, să nu o mai faci tu pe voluntara și pe rezolvatoarea de probleme. Suferă toată gașca de sete, păi murim toate de sete și dacă e cișmeaua la doi metri, dar tu nu te mai ridici din praf strigând ”lasă că mă duc eu”. Nu contează că salvezi planeta, universul, că te premiază Arnold și cu Bruce Willis la un loc, tu nu te mai ridici niciodată. Stai și suferi împreună cu grupul. A doua problema e mai mult o uimire: cum reușește să rezolve cozile Cocoșatu’ și să vândă atât de mulți mici la care mai primești și pâine și muștar, ba chiar și o murătură? A făcut vreo școală de management organizațional? I-a șoptit vreo păsărică secrete la care organizatorii de concerte din România nu au niciodată acces? Cum?
Bun, și acum să trecem la povestea propriu-zisă. Eu și alți 65.000 de oameni am venit entuziasmați în Piața Constituției pentru ceea ce se anunța a fi cel mai tare concert al anului. Nu că aș fi eu marea filfizoancă (deși cred că e dreptul meu de a fi), dar aș vrea să nu mă mai simt jecmănită la fiecare eveniment la care particip cu un fel de naivitate și emoții. Deși lucrurile au degenerat cu siguranță în această seară, îl felicit pe Robbică pentru prestația și devotamentul său. 65.000 de suflete au stat în condiții proaste, doar ca să-ți aplaude talentul și nu ne-ai dezamăgit. Am cântat, am dansat, ne-am îmbrățișat și ne-am pupat pe muzica ta. Și am făcut toate acestea chiar și la coadă la apă. Da, apă plată, la peste 35 de grade. Let me hydrate you!!!
Buba numărul 1: Cozi interminabile la barăcile brand-uite frumos cu Banca Transilvania: un fel de uită jetonul, ia cardul, colorata mâine-i gata. Îmi zic că trebuie să mă las cuprinsă de spiritul evenimentului și mă așez frumos la coadă. 20 de minute mai târziu eram posesoarea unui plastic cu ceva cash pe el. Hai că n-a fost atât de greu, sunt obișnuită cu ceva cozi mai lungi. Oricare dintre voi care a trecut pe la sediile administrațiilor de sector știe că-ți poți lua liniștit concediu fără plată așteptând mântuirea sfântă. Pe fundal tocmai ce terminase de cântat Delia. Da, mamă!

Buba numărul 2: Nu a trecut mult de la consumarea avidă a paharelor de apă că deja muream din nou de sete. Voluntară cum spuneam că sunt, mă așez din nou la coadă. De data asta eram la vreo 20 de metri de unul din corturile de bâlci ale celor de la Ursus. Și stau, mai stau, iar mai stau și văd că și alții pe lângă mine fac același lucru. Pornim o caterincă, mai îmi făceam cu ochiul cu un domn simpatic de lângă mine, în dreapta mea câțiva prieteni, lucrurile nu păreau atât de deprimante. Aceleași 35 de grade afară și jumătate de oră mai târziu deja s-au încins și spiritele. Au început îmbrâncelile, înjurăturile și deja toată lumea se purta ca o gloată de neanderthalieni care acum a văzut pentru prima dată un pahar de bere. 2 kile de sudoare în minus și un Lemar mai puțin, iar eu eram la aceeași nenorocită de coadă.
Ne hotărâm să ne băgăm picioarele în ea de bere (din spirit de solidaritate mi s-a alăturat și restul găștii) și să mergem să-l vedem pe Robbie. În cârd, plecăm spre centrul scenei. La periferia mulțimii lucrurile erau aerisite, însă începeam să înaintăm tot mai greu. Cu chiu, cu vai, ne plasăm într-un loc de unde aveam vizibilitate și eu și prietenele mele de 1,50m (ei da, nu avem toate 1,70m și dacă am fi avut, tot nu ne ajuta la mare lucru). Asta după ce am primit un cot în gură, s-a vărsat bere pe mine și m-au pipăit mai mulți oameni decât aș fi vrut eu vreodată. Dar vorba aia, așa e la concert, proasto care nu știi să te distrezi.
Buba numărul 3: Stăm undeva la 20 de minute și îmi dau seama că nu voi rezista în mulțime fără să beau ceva, orice. Îmi iau inima în dinți, îmi las prietenele pe poziții și mă hotărăsc să rezolv problema. Dă-i iar și treci prin aceleași înjurături, coate și oameni mofturoși, care ce să vezi, pare că nici ei nu se simțeau bine. Mă așez la o altă coadă și parcă se dezlănțuie jihadul. De data asta îmi spun că nu trebuie să plec de acolo fără ceva de băut, eventual de toți banii pe care îi aveam pe nenorocitul ăla de card. Mai ceva ca în RATB, stroșită, strivită, călcată, asudată, înjurată și boscorodită, ajung cu chiu cu vai în fața individului care servea. Ăstuia deja îi citeam disperarea în ochi, după ce dusese două lupte cu niște cefoși și un scandal în care a trebuit să intervină paza și numai de hidratarea mea nu-i ardea. Dacă până să se sesizeze mulțimea vindeau băuturile la pahar, de la trei picioare în gură și o mamă trecută pe la toți sfinții, dozele de bere zburau mai ceva ca păsăricile. Insist și iau totuși și-un pahar cu apă. După calculele mele avea tot undeva la 35 de grade. Remarc totuși că datorită sistemului stupid de plată, o procesare de comandă dura undeva la aproximativ un minut. Prietene, ești nebun?!? Ce urmează? Declarație pe proprie răspundere că îmi e sete? Aaaaaaaaaaa, vreți și o bere? Păi atunci trebuie să completați formularul 6473 pe care îl luați de la baraca 47 și pe care trebuie să îl aveți semnat de către organizator și să nu uitați să veniți și cu ștampila și buletinul xeroxat în paișpemii de exemplare. Sper că e clar!!!

Mi-am revenit târziu în noapte când una dintre prietenele mele îmi dădea cu înghețată pe la nas încercând să mă facă să îmi revin. Am cerut trei beri, patru litri de apă, două cutii de Nirvana cu praline și telefonul. Am băgat Robbie Williams pe Youtube și a fost mișto. Asta e tot ce îmi mai amintesc.