http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Sustinatorii
presedintelui ar trebui sa fie incantati si multumiti, promisiunea
pentru "o altfel de politica" nu mai e asa o nebuloasa ca in campania
electorala, cand nimeni nu si-ar fi putut prea bine imagina ce inseamna
sa faci o altfel de politica.
Acum, cred ca cei mai infocati dintre "iohannisti" isi pot face o idee despre cum va arata politica romaneasca si se pot relaxa.
Imi pare tot mai mult ca sub mandatul lui Klaus Iohannis partidele tind sa devina niste personaje demodate, total compromise, cu care se dovedeste imposibil de lucrat, deci si mai inutile in marea reforma a lumii politice pe care presedintele a promis-o odata cu venirea sa la Cotroceni.
Or, ce vedem in locul unei vieti politice bogata in dezbateri si autentica in forta argumentelor ideologice, asa cum ne-am fi putut gandi ca ar insemna "o altfel de politica" sub Klaus Iohannis?
Inainte de a vedea ce e pe cale sa rasara in locul "fostei" politici, sa nu uitam ca Iohannis a fost votat si pentru ca o buna parte dintre romani se saturasera de ceea ce se petrecuse pana atunci la varful Romaniei.
De la Cotroceni, e adevarat, avem parte de mai putin scandal propagat direct la televizor, dar asta nu inseamna ca Presedintia nu a ramas principalul jucator pe scena politica.
Ba chiar mi se pare ca a devenit mai important si ranforsat intr-un rol care se vrea si mai influent in exercitarea puterii decat a fost vreodata presedintele Romaniei, oricare i-a fost numele in ultimii 25 de ani.
Nu stiu cat au contribuit la aceasta imagine atacurile lui Ponta de dupa ce a fost acuzat de DNA, cat e rodul propagandei si cat este efectul pe care il produce un presedinte care se expune public intr-un alt ritm decat cel in care am fost obisnuiti. Combinatia acestor factori cred ca a dus la imaginea de azi a unui Iohannis care aduna tot mai multa putere si lucreaza la parghiile prin care sa o poata exercita si mai direct.
Probabil vom fi luminati si mai puternic de noua politica in momentul in care Klaus Iohannis va avea, intr-un sfarsit, "guvernul sau". Cred ca abia atunci se va putea implementa o altfel de politica, una asa cum romanii nu au mai vazut in viata lor.
Foarte posibil ca atunci, seful cancelariei prezidentiale, Dan Mihalache, nu va mai fi nevoit sa iasa public pe un post de stiri sa faca declaratii precum cele din weekendul tocmai incheiat, unde in esenta mie mi s-a parut ca tragea de urechi PNL ca nu a consultat Cotroceniul inainte de a-si da votul pe o lege esentiala cum este Codul Fiscal.
Eu cred ca e usor de imaginat cum va functiona relatia dintre presedinte si Executiv cand va trebui ca Iohannis sa isi numeasca omul sau de incredere la Palatul Victoria. Singura problema cu un astfel de model ar fi in momentele in care el ar ajunge sa lucreze mai mult pentru sine decat pentru cei care l-au votat. Or, in opinia mea, primii pasi ai lui Klaus Iohannis par sa fie hotarat luati inspre propria persoana si a celor din jurul sau in primul rand.
Exemplul cel mai bun cred ca este modul in care a fost privita cresterea economica. Ea a fost considerata foarte buna pentru cresterea salariilor celor 48 de demnitari - printre care, ironic, primul era chiar presedintele -, pentru pensiile militare de stat - pentru a fideliza interesul national din Parlament -, pentru dublarea alocatiilor copiilor - pentru a multumi populismul intregii clase politice, dar a devenit deodata chestionabila de pe pozitiile austeritatii Troicii atunci cand a trebuit sa fundamenteze o crestere, fie chiar minora si probabila, pentru mase mai largi de cetateni.
Dar nu cred ca hiba morala e cea mai mare problema a unui astfel de Klaus Iohannis, ci faptul ca presedintele incearca sa domine viata politica tot mai autoritar, asa cum o demonstreaza reactia Cotroceniului dupa respingerea Codului Fiscal si blamarea PNL de populism.
Pana atunci, demisia tot mai asteptata din partea unui premier inculpat intr-un dosar DNA nu face decat sa pregateasca si mai bine atmosfera. Cu atat mai mult cu cat astazi eu nu cred ca mai exista in principalele partide nicio figura importanta care sa nu poata fi oricand presupus a fi acuzata de un procuror de cine stie ce matrapazlacuri din trecut mai mult sau mai putin credibile.
Un astfel de teren pare extrem de roditor pentru orice altfel de politica. Cu atat mai mult una dusa in forta, in numele interesului si sigurantei nationale, si care sa puna capat "ciorovaielilor" cu care politicienii isi pierd timpul. E un film pe care l-am mai vazut. Si nu se termina bine.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Ziare.com
Surpriza lui Klaus Iohannis
Marti, 28 Iulie 2015, ora 07:31
Iulian Leca
Senior editor Ziare.com
Acum, cred ca cei mai infocati dintre "iohannisti" isi pot face o idee despre cum va arata politica romaneasca si se pot relaxa.
Imi pare tot mai mult ca sub mandatul lui Klaus Iohannis partidele tind sa devina niste personaje demodate, total compromise, cu care se dovedeste imposibil de lucrat, deci si mai inutile in marea reforma a lumii politice pe care presedintele a promis-o odata cu venirea sa la Cotroceni.
Or, ce vedem in locul unei vieti politice bogata in dezbateri si autentica in forta argumentelor ideologice, asa cum ne-am fi putut gandi ca ar insemna "o altfel de politica" sub Klaus Iohannis?
Inainte de a vedea ce e pe cale sa rasara in locul "fostei" politici, sa nu uitam ca Iohannis a fost votat si pentru ca o buna parte dintre romani se saturasera de ceea ce se petrecuse pana atunci la varful Romaniei.
De la Cotroceni, e adevarat, avem parte de mai putin scandal propagat direct la televizor, dar asta nu inseamna ca Presedintia nu a ramas principalul jucator pe scena politica.
Ba chiar mi se pare ca a devenit mai important si ranforsat intr-un rol care se vrea si mai influent in exercitarea puterii decat a fost vreodata presedintele Romaniei, oricare i-a fost numele in ultimii 25 de ani.
Nu stiu cat au contribuit la aceasta imagine atacurile lui Ponta de dupa ce a fost acuzat de DNA, cat e rodul propagandei si cat este efectul pe care il produce un presedinte care se expune public intr-un alt ritm decat cel in care am fost obisnuiti. Combinatia acestor factori cred ca a dus la imaginea de azi a unui Iohannis care aduna tot mai multa putere si lucreaza la parghiile prin care sa o poata exercita si mai direct.
Probabil vom fi luminati si mai puternic de noua politica in momentul in care Klaus Iohannis va avea, intr-un sfarsit, "guvernul sau". Cred ca abia atunci se va putea implementa o altfel de politica, una asa cum romanii nu au mai vazut in viata lor.
Foarte posibil ca atunci, seful cancelariei prezidentiale, Dan Mihalache, nu va mai fi nevoit sa iasa public pe un post de stiri sa faca declaratii precum cele din weekendul tocmai incheiat, unde in esenta mie mi s-a parut ca tragea de urechi PNL ca nu a consultat Cotroceniul inainte de a-si da votul pe o lege esentiala cum este Codul Fiscal.
Eu cred ca e usor de imaginat cum va functiona relatia dintre presedinte si Executiv cand va trebui ca Iohannis sa isi numeasca omul sau de incredere la Palatul Victoria. Singura problema cu un astfel de model ar fi in momentele in care el ar ajunge sa lucreze mai mult pentru sine decat pentru cei care l-au votat. Or, in opinia mea, primii pasi ai lui Klaus Iohannis par sa fie hotarat luati inspre propria persoana si a celor din jurul sau in primul rand.
Exemplul cel mai bun cred ca este modul in care a fost privita cresterea economica. Ea a fost considerata foarte buna pentru cresterea salariilor celor 48 de demnitari - printre care, ironic, primul era chiar presedintele -, pentru pensiile militare de stat - pentru a fideliza interesul national din Parlament -, pentru dublarea alocatiilor copiilor - pentru a multumi populismul intregii clase politice, dar a devenit deodata chestionabila de pe pozitiile austeritatii Troicii atunci cand a trebuit sa fundamenteze o crestere, fie chiar minora si probabila, pentru mase mai largi de cetateni.
Dar nu cred ca hiba morala e cea mai mare problema a unui astfel de Klaus Iohannis, ci faptul ca presedintele incearca sa domine viata politica tot mai autoritar, asa cum o demonstreaza reactia Cotroceniului dupa respingerea Codului Fiscal si blamarea PNL de populism.
Pana atunci, demisia tot mai asteptata din partea unui premier inculpat intr-un dosar DNA nu face decat sa pregateasca si mai bine atmosfera. Cu atat mai mult cu cat astazi eu nu cred ca mai exista in principalele partide nicio figura importanta care sa nu poata fi oricand presupus a fi acuzata de un procuror de cine stie ce matrapazlacuri din trecut mai mult sau mai putin credibile.
Un astfel de teren pare extrem de roditor pentru orice altfel de politica. Cu atat mai mult una dusa in forta, in numele interesului si sigurantei nationale, si care sa puna capat "ciorovaielilor" cu care politicienii isi pierd timpul. E un film pe care l-am mai vazut. Si nu se termina bine.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa: Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu