Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Rusia isi cumpara partid in Romania pe filiera franceza
O stire prea putin comentata a fost lansata miercuri de Marine Le Pen, liderul Frontului National din Franta.
de
ANDREI BADIN
O Europă a națiunilor este visul oricărui nationalist, după
zeci de ani în care naționalismul a fost considerat bau-baul societății,
fiind pătat în acest sens de Germania hitleristă. Astăzi, naționaliștii
care se opun unei Europe federale, dar pledează pentru dragostea de
țară și respectul între națiuni, strâng rândurile. Contribuția
românească vine prin Partidul România Unită, care se alătură
președintelui Frontului Național din Franța, Marine le Pen, anunta pe twitter liderul partidului francez de extrema dreapta. Le Pen este liderul grupului nationalist. „Europa Națiunilor și Libertăților” (ENL), lansat recent in Parlamentul European. In grup a intrat si europarlamentarul fost PC, Laurențiu
Rebega. finul lui Daniel Constantin, ministrul al agriculturii si co
presedinte ALDE. Rebegea face parte din Partidul Romania Unita, spune
Marine Le Pen. IN SEPTEMBRIE SE PUNE LA CALE INTRAREA OFICIALA A PARTIDULUI ROMANIA UNITA IN GRUPAREA PATRONATA DE MOSCOVA In 9 septembrie, potrivit informatiilor FLUX 24, liderul
Partidului Romania Unita, Bogdan Diaconu, va avea o intalnire cu liderul
extremei drepte franceze, Marine Le Pen. Moment in care colaborarea se va oficializa. Diaconu este deputat, ales pe listele PSD, si a fost colaborator al
postului de radio Vocea Rusiei, pana in decembrie anul trecut cand
oficina de propaganda a Kremlinului a fost inchisa. Legatura nu e deloc intamplatoare.
Anul trecut, bănci rusești au oferit împrumuturi practic
tuturor partidelor extremiste și anti-europenedin Uniunea Europeană,
precum Hrisi Avghi din Grecia, Vlaams Belang din Belgia, Liga Nord din
Italia, Jobbik din Ungaria și Partidul Libertății din Austria. Cel puțin
într-unul din cazuri, cel al Frontului Național francez, liderul
Mariene Le Pen, a recunoscut şi a spus limpede că acel împrumut de 9
milioane euro este în perspectiva alegerilor din 2017. Planul Moscovei este de a strange laolalta extrema dreapta, dar si cea de stanga, din Europa. Lipsea din schema Romania. CITITI SI: Syriza în filiera radical anti-occidentală a Kremlinului: E-mailurile rușilor pentru greci
ICRE NEGRE, VODKĂ ŞI FAMILIA LE PEN LA AMBASADA RUSIEI DIN PARIS
În iarna, in revista franceza,Le Nouvel ObservateurVincent
Jauvert, unul din reporterii seniori emblema, a facut dezvăluiri despre
legăturile Frontului Naţional dinFranţa şi Moscova. 12 iunie anul trecut, într- un buncăr al Ambasadei
Federaţiei Ruse la Paris. Icre negre şi vodkă. Mariene Le Pen şi nepoata
sa, Marion, proaspăt deputat FN, intră maiestuos în sală sub privirea
complice a ambasadorului rus Orlov. A fost pentru prima dată când membri
ai familiei Le Pen s-au afişat cu diplomaţi ruşi în post la Paris. Până
acum întâlnirile aveau loc departe de ochii opiniei publice, Această
alianţă politică poate schimba faţa vechiului Continent, crede Vincent
Jauvert. Jurnalistul de la Nouvel Observateur spune că dacă
Frontul Naţional ar prelua puterea în Franţa în alianţă cu Rusia istoria
Europei se va schimba în favoarea Moscovei. Mariene le Pen este o mare admiratoare a fostului colonel KGB, Vladimir Putin, pe care îl consideră marele frate din Est. Ea spune cu subiect şi predicat că Franţa trebuie să părăsească NATO şi să se alieze militar cu Moscova.
TOTUL A ÎNCEPUT LA BUCUREŞTI, MADRID ŞI PARIS
Povestea a început la Paris, dar nu în 2014, ci în 1968. La
Bucureşti, Nicolae Ceauşescu era instalat în fruntea PCR. Pentru a
câştiga prestigiu joacă cartea anti-sovietică. Începe acţiunea de
seducere a intelectualilor români, dar şi a diasporei. Marea lovitură a
dat-o Securitatea şi Nicolae Ceauşescu în mijlocul emigraţiei legionare.
La Paris şi în centrul legionar din aceea vreme, Madrid, au
fost trimişi numeroşi intelectuali, de dreapta în tinereţea lor în
Regatul României. Mesajul: să îl susţinem pe Nicolae Ceauşescu, luptă
împotriva URSS, să fim patrioţi. Şi aşa o parte a emigraţiei legionare,
în special cea simistă cantonată la Madrid, Paris şi în RFG, a ajuns
susţinătoare a regimului de la Bucureşti. De aici a pornit şi ruperea
între legionarii simişti din Europa şi cei codrenişti din Statele Unite
ale Americii şi Canada. De amintit că unul din intelectualii care a
susţinut orientarea emigraţiei spre patriotismul lui Ceauşescu a fost
istoricul Dan Amedeo Lăzărescu, decedatul tată vitreg al lui Călin
Popescu Tăriceanu.
PERSONAJUL CHEIE: ARNĂUTU
La Paris emigrase imediat după instalarea la Putere a regimului
comunist în România Alexandru Arnăutu, un fost membru al cuiburilor
legionare. Un aromân născut în 1923 la Pirdop, în Cadrilater. La Paris,
Alexandru o cunoaşte pe Georgette, o italiancă, şi în 19 octombrie 1952
se naşte în capitala Franţei Marie-Christine Arnăutu. Marie-Christine
este astăzi vicepreşedinte al Frontului Naţional, formaţiunea de extremă
dreaptă condusă de Le Pen şi europarlamentar. Dar vom reveni un pic mai
târziu la Marie-Christine. Rolul ei e foarte important în această
poveste.
AVENTURA RUSEASCĂ A LUI LE PEN ÎNCEPE ÎN VARA LUI 1968, ÎN CARTIERUL LATIN
Dar când au început relaţiile între Jean Marie Le Pen şi Rusia? Un
tânăr şi talentat pictor rus Ilya Glazounov ajunge la Paris în
tumultoasa vară din 1968. Un personaj sulfuros, spune Le Nouvel Observateur,
cu o misiune clară: sa seducă personalităţi franceze în favoarea
Kremlinului. Astăzi, la 84 de ani, Ilya Glazounov este în continuare un
dandy. S-a întâlnit cu jurnalistul de LeNouvelle Observateur la
Moscova în Muzeul care îi poartă numele şi care a fost inaugurat de
Putin în 2004. A fost pentru prima dată când a povestit public cum l-a
cunoscut pe Le Pen. Într-o cafenea de lângă Sorbonna, în Cartierul Latin (foto: demonstraţiile din mai 1968 de la Paris)
care aparţinea unui cântăreţ rus, a cunoscut un tip care edita discuri
cu cântece naziste şi din perioada Rusiei Imperiale. Acesta era Jean
Marie, spune Ilya, care adăugă că personajul adora Uniunea Sovietică.
Despre povestea rusească a lui Le Pen nu există detalii pubice după
acest moment până în momentul 1990. Dar există detalii despre povestea
românească.
AVENTURA ROMÂNEASCĂ A LUI LE PEN
În 1973, Marie Christine Arnăutu (foto) studia Dreptul la
Université Paris II-Assas. La un dineu la Corpo îl cunoaşte pe Marie Le
Pen. De atunci ea a devenit unul din oamenii de casă ai familiei Le Pen.
Cu o influenţă covârşitoare asupra liderului FN. De altfel, Marie
Christine este cea care le-a susţinut în politică pe fiica şi nepoata
lui Le Pen.
INTRĂ ÎN SCENĂ AGENTUL SECURITĂŢII
Intră în scenă Gustave-Augustin Pordea cunoscut ca Gustav Pordea (foto).
Născut în 3 februarie 1916 la Dej. A studiat la Londra şi Haga. Intră
în Ministerul român de Externe şi primul post în străinătate este la
Haga. Imediat după semnarea Tratatului de la Paris este numit însărcinat
cu afaceri pentru Belgia şi Ţările de Jos. În 1948 pleacă din România
şi se stabileşte în Franţa în 1949. În 1984, Gustav Pordea candidează la
alegerile europene pe lista Frontului Naţional şi este ales. Devine
membru al Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu URSS. The Sunday Times
a publicat un articol în care se afirmă că locul lui Gustav Pordea pe
listele FN ar fi fost cumpărat de regimul de la Bucureşti pentru 4
milioane de franci francezi, bani care ar fi fost daţi într-un hotel
din Viena. Ion Mihai Pacepa, fostul nr.2 în Securitatea externă
comunistă, care a cerut azil politic în SUA în 1978, a afirmat despre
Pordea că ar fi fost un agent în adormire al serviciilor secrete de la Bucureşti.
LE PEN DE LA INFLUENŢA ROMÂNEASCĂ LA CEA RUSEASCĂ
În 1991, Le Pen face primul voiaj la Moscova şi se întâlneşte, din
nou, cu Ilya. Intră în contact cu extrema dreaptă rusă, printre care cu
Vladimir Jirinovschi. Nu importa că Jirik era un clovn dirijat de KGB,
ci mai ales că era francofon, spune acum Ilya. Jirik şi Jean Marie erau
de acceaşi parte, povesteşte Ilya. Mai apoi, cei trei s-au reîntâlnit la
un mic dejun, la Montreout. Jirik a venit cu un asistent, Edouard
Limonov, devenit celebru după ce a devenit eroul unei cărţi semnată de
Emmanuel Carrère. În 1996, Le Pen ajunge, din nou, la Moscova şi e
invitat de Jirik la o resedinţă din apropierea Moscovei, Paza specială,
spune Ilya, a fost asigurată de FSB (ex KGB). După ce Putin a câştigat
în 2000 alegerile, Le Pen a inţeles că Jirik nu mai e un cal câştigător.
Le Pen revine la Moscova în 2003 la invitaţia lui Sergueï Babourine,
astăzi vicepreşedintele Dumei. Atunci Le Pen a vorbit mult cu părintele
Tikhon, cel căruia Putin i se confesează. Acesta a dorit în mod special
să îl prezinte unui personaj: Vladimir Krioutchkov, şeful KGB între 1988
şi 1991. În iunie 2005, Le Pen ajunge, din nou, la Moscova la invitaţia
partidului naţionalist Rodina. Este ziua sa de naştere şi primeşte
cadou un pistol mitralieră, un Kalaşnikov, spune Le Pen. Dar, mai ales, i
se face onoarea de a vizita apartamentul prezidenţial al lui Putin de
la Kremlin. Merge împreună cu Glazunov, devenit între timp pictorul
preferat al regimului Putin. Un colonel KGB a fost însărcinat să aibă
grijă de oaspetele de onoare francez. Din 2012 relaţiile devin mai
strânse. Brusc, Putin începe să vorbească de Europa creştină, de
decadenţa occidentală şi de hegemonismul american. Adică discursul lui
Le Pen şi al extremei drepte europene.
TELEVIZIUNE RUSEASCĂ ÎN FRANŢA VIA LE PEN
În vara lui 2012, în urma unei înţelegeri între Le Pen şi ambasadorul
rus la Paris, Orlov, se lansează un post de televiziune prin internet:
ProRussia.tv. Prin intermediul ambasadorului rus, postul semnează un
contract cu agenţia de ştiri oficială ITAR TASS. Au primit 110.000 de
euro pentru primul an şi 300.000 pentru următorul. Rusia a închis însă
canalul în aprilie deoarece pregăteşte lansarea unui canal în limba
franceză anul viitor cu un buget anual de 20 de milioane euro. Relaţiile
se aprofundează. Nepoata lui Le Pen, , Marion Maréchal-Le Pen, 23 de
ani, protejata lui Marie Christine Arnăutu, ajunge parlamentar şi se
înscrie în grupul de prietenie cu Rusia. Şi pleacă mai apoi la Moscova,
unde este întimpinată personal de preşedintele Dumei, Sergueï
Narychkine, un fost ofiţer KGB şi bun prieten al lui Putin. La
întoarcere Marion dă un interviu exuberant la ProRussia.tv. În 2013, pleacă de data asta în Rusia, Marine Le Pen. La un simpozion
organizat în Crimeea despre democraţie şi…morală. La Moscova este
primită cu mare pompă de acelaşi Sergueï Narychkine, preşedintele Dumei
şi mai apoi se întâlneşte şi cu vicepremierul rus, Dimitrie Rogozin,
amicul lui Ilya şi fondator al partidului naţionalist Rodina. Marine
merge şi la o universitate care pregăteşte diplomaţii şi spionii ruşi.
Este entuziasmată. Spune că asigură Rusia de loialitatea sa. Un bun
prilej a fost câteva luni mai târziu când Rusia a anexat Crimeea.
Frontul Naţional certifică mai apoi că referendumul a fost legal şi bine
organizat. În 12 aprilie 2014, Marine merge din nou la Moscova. Cinci
zile mai târziu, Putin o felicită personal la televiziunea rusă că a
câştigat alegerile municipale. În iunie, partidul lui Putin, Rusia
Unită, anunţă că s-a asociat cu Frontul Naţional al lui Le Pen. În
octombrie, Marine merge din nou la Moscova. Nu vrea să răspundă la
întrebările jurnaliştilor privind vizitele dese la Moscova. Apare
publică informaţia că Frontul Naţional va primi un împrumut de 9
milioane de euro de la o bancă rusă. O recunoaşte.
Cu ajutorul a trei asistenți parlamentari, Adrian Severin a fost „consultat” de 600.000 de lei FOTO: LIBERTATEA
Un secretar de stat și nepotul avocatului Pavel Abraham,
ambii foști asistenți ai europarlamentarului social-democrat, au
încheiat mai multe contracte de consultanță cu 20 de firme controlate de
Adrian Severin. Banii, decontați din bugetul UE, au ajuns la o fundație
controlată de politician
Anne Rose Marie Jugănaru și Leontin Florin Abraham, foști consilieri
ai europarlamentarului Adrian Severin, au fost chemați ieri la DNA, unde
au fost anunțați că s-a extins urmărirea penală pe numele lor. Cei doi
sunt acuzați de spălare de bani, în formă continuată. Anne Rose Marie
Jugănaru, fost jurnalist, este, în prezent, secretar de stat în
Ministerul Mediului, iar Leontin Florin Abraham este nepotul avocatului
Pavel Abraham. Cei doi sunt urmăriți penal din 2012. Potrivit noilor
probe, în perioada martie 2007 – noiembrie 2010, Adrian Severin a
încheiat, fie în nume propriu, fie ca reprezentant al socialiștilor din
Parlamentul European, 20 de contracte de consultanță cu mai multe firme
create anume pentru a justifica prestarea unor servicii fictive,
constând în realizarea unor studii. FOTO: Anne Jugănaru ocupă funcția de secretar de stat în
Ministerul Mediului și este membru în CA al TVR FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Deconturi fictive
În aceeași perioadă, Anne Marie Jugănaru, Leontin Abraham și o altă
persoană au ascuns originea ilicită a banilor proveniți din decontările
frauduloase din bugetul Parlamentului European. Conform DNA, cei trei au
transferat succesiv suma totală de 586.350 de lei. Banii au plecat din
conturile societăților din grup către o fundație, prin încheierea unor
contracte fictive de pregătire și instruire a personalului.
Jugănaru și Abraham sunt membri fondatori ai Institutului „Ovidiu
Șincai” și sunt membri PSD. Anne Jugănaru este membră a Consiliului
Naţional al PSD şi directorul executiv al Institutului Social Democrat
„Ovidiu Șincai”, care funcționează pe lângă PSD. Ea este și membră a
Consiliului de Administrație al Televiziunii Române. Institutul este
condus de Adrian Severin, fost europarlamentar PSD. În urmă cu trei ani, DNA anunța că a început urmărirea penală față de
Anne Jugănaru, George Vadim Tiugea și Mihail Răducu Jugănaru, asociat
la vremea respectivă la cinci firme. Contractele de consultanță cu
europarlamentarul au fost încheiate la câteva zile după ce firmele au
fost înființate. Cei trei erau acuzați de complicitate la folosirea sau
prezentarea de documente ori declarații false, care are ca rezultat
obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii.
Prezent
la ziua națională a Franței, premierul inculpat Ponta a adus un elogiu
sărbătoritei recunoscând că „noi suntem în urma Franței, în fiecare
dimineață ne uităm la ghilotină”. Nu-i cea mai frumoasă amintire din
istoria Franței dar Ponta voia să atragă compătimirea asistenței pentru
situația în care se află: ca un rege spre eșafod. Auzindu-l, Kovesi și
Coldea (binomul SRI-DNA) s-au amuzat discret. Cu o seară înainte, Ponta
explicase de ce nu demisionează: „ar însemna o trădare a celor care m-au
votat în 2012, demisia ar însemna predarea țării pe tavă celor care au
distrus-o” - în timp ce guvernul său „rămâne” (în istorie, desigur)
drept guvernul care a dus România pe primul loc în UE la creștere
economică (4%). Adevărul e că și guvernul Boc pe care l-a ghilotinat
avea tot prima creștere economică din UE (2%) iar votul din 2012 e deja
trădat: PSD a fost votat împreună cu PNL așa încât guvernarea Ponta
reprezintă o confiscare extinsă a USL. Dl.Băsescu a reacționat imediat
amintindu-i lui Ponta că el l-a desemnat premier și ca atare îl dezleagă
de obligații: „Ponta, te rog, trădează-mă pe mine dar nu trăda
interesele țării și demisionează”. Ce sacrificiu la dl. Băsescu!
Trădează-mă pe mine, mă trădez oricum. În ultimele zile tot atacând în
dreapta și în stânga, dl. Băsescu a ajuns să trădeze seara ce zice
dimineața și viceversa: „Iohannis a greșit cerându-i demisia lui Ponta”,
„timpul demisiei lui Ponta a trecut”, „procurorul poate că a primit
instrucțiuni să dărâme guvernul” – după care revine și punctează:
„Ponta, trădează-mă și demisionează”. Pentru prima dată în viață însă,
Ponta refuză să-l trădeze pe Băsescu. Preferă poporul. Barem să
privească ghilotina nu ca un trădător – ci ca un trădat: condamnatul
Dragnea e suspectat că-l trădează pe inculpat jucând împotriva PSD din
pricina unui dosar unde face trafic de influență la Bica. Drept care
lanțul trădărilor e mai lung iar Oprea a recunoscut: „da, imaginea
externă a țării e afectată de Ponta dar asemenea scandaluri sunt peste
tot în lume”. Așa am intrat și noi în rândul lumii – prin scandaluri și
deraieri. Vicepreședintele CE a anunțat că „programul de asistență
financiară cu România nu e suspendat dar e deraiat” întrucât „ultima
revizuire nu s-a finalizat cu succes”. Miroase a ghilotină. Ponta a
precizat însă în ce condiții ar trăda: „aș renunța la guvern dacă vine
cineva care a candidat pe listele USL, Tăriceanu ar fi un premier foarte
bun”. Cel care la o creștere economică de 7% a făcut deficit de 8%?
Oxi! Culmea e că și dna Gorghiu a candidat pe listele USL. E loc pentru
toți trădătorii. Uite că s-a schimbat ceva de la Caragiale încoace:
atunci iubeam trădarea și-i uram pe trădători. Acum e invers.
Ponta – demonstrație de forță în PSD. La umbra lui Iliescu și NăstaseÎn prezența lui Ion
Iliescu și a lui Gabriel Oprea, lucrurile s-au așezat,miercuri, la
sediul central al PSD, exact cum voia premierul: Rovana Plumb, om de
încredere al familiei Năstase, este propunerea pe care, cu unanimitate
de voturi, Biroul Permanent o înaintează Comitetului Executiv. Liviu
Dragnea a fost aproape desființat. După
lovitura pe care i-a aplicat-o lui Dragnea prin repunerea pe tapet a
implicării acestuia într-unul din dosarele Alinei Bica, Victor Ponta a
mai avut, miercuri, un as în mânecă: Ion Iliescu. Președintele de onoare
al PSD nu doar că a venit, după o absență îndelungată, la ședința
Biroului Permanent, dar a avut un discurs favorabil lui Ponta. Atât în
spatele ușilor închise - unde, potrivit unor surse, l-ar fi rugat pe
premier să se răzgândească în privința demisiei de la șefia PSD -, dar
și în fața camerelor de filmat. De unde spunea, acum doar câteva zile,
că Ponta a greșit când și-a anunțat retragerea fără să discute în
prealabil în partid, Iliescu a vorbit, ieri, pe scările din Kiseleff, de
„tăria de caracter“ care l-ar fi împins pe premier spre o asemenea
decizie. Cuvinte de laudă a avut președintele de
onoare al PSD și pentru Rovana Plumb, omul de încredere al lui Adrian
Năstase, lăsată acum de Ponta la șefia partidului. „Este o femeie cu
experiență (...). Mai feminizăm și noi conducerea“, a spus Iliescu,
subliniind că aceasta „are sprijinul partidului“. Spre deosebire de
tabăra Ponta, ai cărei membri au susținut constant că nu se impune
organizarea unui congres, președintele de onoare al PSD are o altă
părere: „Se impune un congres. Vom vedea la Comitetul Executiv când îl
vom stabili“. Cât despre premier, acesta a ieșit jubilând
de la ședința BPN: „S-a dat un vot în unanimitate pentru Rovana Plumb.
Asta înseamnă că PSD e unit. Cei care sperau să se întâmple ceva, au
primit o nouă lovitură“, a declarat Ponta.
Comitetul Executiv, convocat miercurea viitoare
Ironic,
conducerea extinsă a PSD a fost convocată miercurea viitoare, adică
exact cum vroia Dragnea. Fără nici o emoție, însă, pentru tabăra Ponta,
în condițiile în care Rovana Plumb este singura nominalizare făcută de
BPN pentru interimat. Lucru recunoscut, de altfel, și de Dragnea și
oamenii săi, care mai spun că „speră“, totuși, ca la ședința de
miercurea viitoare să se demonstreze că mai există democrație în partid. Tot
de Comitetul Executiv se leagă speranțele taberei Dragnea-Zgonea să se
discute și să se decidă convocarea congresului (extraordinar, în toamna
acestui an, sau aproape de termen, după alegerile parlamentare din
2016), oportunitatea continuării guvernării și strategia pentru anul
electoral 2016. Pentru a plusa și a arăta că jocurile
sunt făcute chiar înainte de începerea ședinței BPN, Ponta a declarat,
înainte să intre la întrunire, că a vorbit cu colegii și că o ședință a
Comitetului Executiv va fi convocată chiar astăzi. În acest fel,
premierul a transmis adversarilor că nu are emoții în privința
instalării Rovanei Plumb indiferent de cercul în care se va discuta și
decide: restrâns, în BPN, sau lărgit, în CEx. „Nu mai
sunt președinte, nu mă întorc mâine să-mi iau scaunul, am și eliberat
biroul, de altfel. Îl voi sprijini sau o voi sprijini pe cea/cel pe
care colegii mei îl consideră cel mai bun sau o consideră cea mai bună
pentru a conduce partidul până la congres“, a declarat Ponta, înaintea
ședinței BPN. De remarcat că premierul a vorbit generic de „congres“,
fără a spune dacă este vorba de cel la termen, în 2017, sau unul
extraordinar, cerut de unele voci din PSD încă din noiembrie 2014, dar
amânat sistematic, prin diferite strategii și tertipuri. „Să stabilim
cine conduce PSD și să ne vedem de treabă, că avem de guvernat și mai
sunt lucruri importante până la rectificarea bugetară“, a mai spus
Ponta, subliniind iar lipsa oricărei emoții cu privire la înlocuitorul
său.
Sârbu: „Dragnea nu are nici o calitate în partid“
Tot
ca lucrurile să fie clare încă de dinaintea ședinței, în special pentru
cei cărora le-ar trece prin minte să-l susțină pe Liviu Dragnea, tatăl
socru a pus punctul pe „i“: „Dragnea nu are nici o calitate în partid ca
să ceară organizarea unui congres sau să nu fie de acord cu interimatul
Rovanei. Domnul Dragnea nu apare în statut, nu avem vreun articol, ceva
clar, nu are nici o funcție“. Cu alte cuvinte, fostul vicepremier
condamnat cu suspendare în prima instanță să nu uite că așa-zisa funcție
de coordonator politic al PSD a fost inventată special pentru ca el să
nu „dispară“ de tot din peisajul conducerii centrale. „Dacă
mergem după statut, și eu sunt important că am fost socrul
președintelui“, a subliniat Ilie Sârbu. Tot tatăl socru a arătat că,
dacă ar fi după el, nici măcar nu s-ar mai obosi cu CEx-ul. „BPN-ul a
stabilit. CEx ce să mai facă? Întotdeauna vor fi păreri, cel care decide
e BPN-ul. Sunt unii care spun că Rovana nu e potrivită. Sunt opinii. În
afară de opinia domnului Dragnea, nu am auzit altele“, a declarat
Sârbu. Cât despre congres extraordinar în perioada imediat următoare, cu
atât mai puțin: „Oamenii pleacă în concediu, oamenii și-au cumpărat
bilete din timp. Vedeți dumneavoastră vreun congres reușit, acum,
vara?“. Același Sârbu a transmis, apoi, jurnaliștilor că
Liviu Dragnea mai că nu a vorbit în ședința BPN. „A deschis cuvântul
doar înainte de ședință, însă în interesul partidului“, a spus tatăl
socru.
Dragnea: „Am să mă gândesc serios“
După
înfrângerea dură suferită în spatele ușilor închise, Liviu Dragnea a
arătat că speră să se dovedească, la Comitetul Executiv, că PSD „este un
partid viu“, în care membrii își pot expune părerile, chiar dacă
acestea sunt contrare cu cele ale conducerii. Cât despre
funcția de coordonator politic, fostul vicepremier a precizat că nu a
luat-o „de la librărie“, că i-a fost dată de Comitetul Executiv. Întrebat
despre șefia PSD, Dragnea a declarat că se va gândi „serios“ zilele
acestea la ce vrea să facă în partid, existând, teoretic, trei variante
posibile: să candideze, să susțină un alt candidat sau să se retragă.
Această ultimă variantă pare, totuși, puțin probabilă, în condițiile în
care tot Dragnea a subliniat, apoi, că „PSD are nevoie de un nou proiect
politic“.
Deputații nu reiau votul pe cererea DNA
Judecătorii
constituționali au respins, miercuri, sesizarea PNL referitoare la
votul din 9 iunie din Camera Deputaților, când a fost respinsă cererea
procurorilor anticorupție în cazul Victor Ponta. Curtea a constatat că
procedura uzitată (a fost supusă votului nu solicitarea DNA, ci
hotărârea formulată de Comisia juridică, de respingere a cererii) a
respectat Legea fundamentală. Prin urmare, votul în cazul Ponta nu se
reia, așa cum s-a întâmplat la Dan Șova.
Iulian-Ghiocel Matache la Transporturi
PSD
a discutat, miercuri, și despre noua nominalizare la șefia Ministerului
Transporturilor pe care trebuia premierul să o facă după ce
președintele l-a respins pe Mihai Fifor (pe motiv de lipsă a expertizei
și experienței manageriale). Câștigător a fost Iulian-Ghiocel Matache,
secretar de stat în MT. Acesta nu poate fi considerat un tehnocrat, dacă
ne uităm la CV: 13 ani a fost angajat al CJ Vrancea condus de Marian
Oprișan (a fost inspector de specialitate, șef de compartiment și, în
fine, director executiv), iar aproape 4 ani a fost secretar de stat în
Ministerul Dezvoltării condus de Liviu Dragnea și în Ministerul
Transporturilor. Un ultim detaliu: soția lui Iulian Matache, Daniela
Matache, este șefa Tribunalului Vrancea, instanță pe la care a trecut și
dosarul de corupție în care Marian Oprișan a fost, în cele din urmă, în
februarie 2015, achitat (decizie nedefinitivă).
gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale
Se
spune că cine se-aseamănă, se-adună, dar cu siguranță că n-am putea să o
acuzăm pe Angela Merkel de legături cu naziștii, în ciuda tuturor
evidențelor, nu-i așa? Un blog antinazist (Anti-Nazis Getafe) a publicat
de curând un foto-reportaj despre tinerețea cancelarului Merkel.
Fotografiile o înfățișează pe Merkel într-o vizită pe care a făcut-o
împreună cu Sabine Leutheusser-Schnarrenberger (îmbrăcată în roșu în cea
de-a doua fotografie) la clubul de tineri Elbterrasen, atunci când erau
miniștri în guvernul german.
Cele două apar în fotografii în compania unei cete de skinheads. În una
din fotografii, care datează din 1992 sau 1993 și care a fost făcută în
Magdeburg, unul dintre tineri și-a ridicat brațul imitând salutul
nazist, chiar în prezența Angelei Merkel.
Organizații antifasciste au descris clubul de tineri ca fiind un adăpost
al naziștilor. Unul dintre tinerii care făcea parte din același club
fusese ucis cu câteva luni înainte.
Comuniștii s-au împiedicat în democrație mai puțin decât capitaliștii.
Ei au tratat oamenii ca pe roiuri de termite, disprețuindu-i și
nesocotindu-le drepturile. Când era vorba de războaie, îi exploatau fără
mila și menajamente, ca pe uneltele de unică folosință. Când incomodau,
îi stârpeau în vrac. Grămada burghezo – moșierimii: la canal. Grămada
elitelor intelectuale: la Sighet, Pitești, Gherla. Și tot așa…
Capitaliștii invocau principii sacrosancte când venea vorba de
conaționalii lor. Făcuseră o virtute din a declara că siguranța și
bunăstarea acestora sunt mai presus de orice alte valori de apărat. Asta
i-a împiedicat de multe ori să adopte soluții ce presupuneau mari
sacrificii umane.
Așa se face că, dacă ne referim la embleme si specii, când vine vorba de
spionaj rușii și-au bazat dezvoltarea serviciilor secrete pe sursele
umane de informații în vreme ce, când vorbim despre americani, aceștia
au investit masiv în tehnologii.
Ce vedem azi, în România? Un sistem de intelligence hibrid.
Tradiția de 50 de ani a temutei Securități a înrădăcinat adânc, în
conștiințe și mentalități, disprețul față de drepturile omului și
practicarea, ca regulă abuzivă și cinică, a prezumției de vinovăție.
Presa și sursele anonime din rărunchii instituțiilor de forță ale țării
vehiculează cifre de-a dreptul îngrozitoare (pentru o țară cu economia
și nevoile României) când vine vorba de uriașul angrenaj invizibil pus
în mișcare pentru spionajul intern, al românilor de către români. Mania
ascultării, glorificarea delațiunii, infiltrarea de „acoperiți” în toate
fibrele vii ale societății, chiar și în acelea în care este interzis
expres, prin legi organice, acest lucru, sădirea neîncrederii, a
discordiei și pornirilor antagonice între concetățeni, pentru a-i face
mai vulnerabili și mai ușor de manipulat; iată doar câteva din
năravurile prelungite din comunism. Toate bazate pe oameni – unealtă, pe
lefegii fără calciu-n oase, pe indivizi cu spirit de turmă de care
sistemul să se poată descotorosi fără vreo remușcare când nu vor mai fi
folositori în această luptă murdară.
Dar cum, nu ne-am reformat după decembrie 1989? Nu am devenit partenerii
strategici ai marelui licurici, acest far călăuzitor când vine vorba de
democrație și respect față de cetățean?
Poate față de cetățeanul lui! Căci față de al nostru, s-a văzut la referendumul din 2012.
Parteneriatul strategic cu SUA nu a înlocuit, în practicile serviciilor
secrete române, tarele trecutului cu binefacerile progresului tehnologic
de ultimă oră. Armata de ginitori și timpaniști de care pomeneam mai
sus nu a fost demobilizată, pentru a întări agricultura, industria,
comerțul țarii. Dimpotrivă, a fost completată cu noi forțe, capabile să
țină pasul cu tehnicile revoluționare de spionat. România a devenit
centrul de supraveghere informatică a Ucrainei și, evident, dacă tot a
primit dotările necesare, le va folosi pentru a controla mai bine și
internul. Pentru asta, însă, ar fi nevoie de legile Big Brother. Nu că
acum acestea nu ar fi aplicate, chiar și fără votul Parlamentului, dacă
interesul vreunei instituții o cere. Dar totuși… Lipsa acoperirii legale
impune un efort de clandestinitate, de ștergere a urmelor, de creare a
unor aparențe înșelătoare. Ceea ce agasează.
Democrația o ia rapid pe urmele patriotismului. Adică devine o noțiune
ce se golește de conținut cu fiecare an care trece, cu fiecare gest care
o compromite.
Ce ne mai trebuie patriotism în globalizare?
Ce ne mai trebuie democrație într-o lume condusă discreționar de serviciile secrete?
Aici am ajuns! Să ne fie rușine de concepte pentru care străbunii noștri au crezut că merită să-ți dai chiar și viața.
Sesizați ironia istoriei recente?
Țara l-a ales, naivă, pe Klaus Johannis. Dar cine ne conduce, în fapt?
Generalul Florian Coldea. Pe care nu l-a ales nimeni. Ba nu, rectific!
L-a ales Traian Băsescu.
Pe Traian Băsescu poporul l-a demis, prin referendum, în 2012.
Democratic. Neconcludent pentru SUA, farul planetar al democrației. Cu
susținerea lor Traian Băsescu ne-a mai batjocorit doi ani.
Vi se pare că poporul este cel care își impune voința? Prin oamenii aleși de el?
Trăim într-o lume dominată tot mai fără perdea de oculți. De forțe și
indivizi care nu doar că nu au girul poporului, prin vot, pentru ceea ce
fac dar stau și ascunși, ca sforarii de marionete, să nu se pună cumva
reflectoarele pe ei. Să nu li se vadă viciile de fabricație.
Asistăm în direct la spectacolul unic al uciderii unui mit născut tocmai
în Grecia antică. Asistăm, ba chiar participăm nemijlocit, la
falimentul democrației.
Dar nimeni dintre actorii principali nu are curajul să recunoască asta,
deschis. Pentru că ar trebui să explice cu ce, mai bun, și-a propus să
înlocuiască această formă perimată de guvernare.
Un nou tip de dictatură se înstăpânește: dictatura lui „știu totul despre tine”! „Mă asculți sau te distrug”!
Dacă și cel mai ales președinte al românilor a fost îngenuncheat de ce
știe sistemul despre el, de ce-a văzut acesta prin gaura de cheie
decupată în carcasa vieții lui din ultimii ani, atunci nouă, muritorilor
de rând, nu ne mai rămâne decât o exclamație pur retorică:
„Opriți-vă! E prea de tot!”
Cum s-o adresăm însă? Cu ochii spre cer sau spre pământ? Spre speranța utopică sau spre realitatea necruțătoare?
