http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Blog politic si polemic
Falimentul democrației. Opriți-vă! E prea de tot!
Comuniștii s-au împiedicat în democrație mai puțin decât capitaliștii.
Ei au tratat oamenii ca pe roiuri de termite, disprețuindu-i și
nesocotindu-le drepturile. Când era vorba de războaie, îi exploatau fără
mila și menajamente, ca pe uneltele de unică folosință. Când incomodau,
îi stârpeau în vrac. Grămada burghezo – moșierimii: la canal. Grămada
elitelor intelectuale: la Sighet, Pitești, Gherla. Și tot așa…
Capitaliștii invocau principii sacrosancte când venea vorba de
conaționalii lor. Făcuseră o virtute din a declara că siguranța și
bunăstarea acestora sunt mai presus de orice alte valori de apărat. Asta
i-a împiedicat de multe ori să adopte soluții ce presupuneau mari
sacrificii umane.
Așa se face că, dacă ne referim la embleme si specii, când vine vorba de
spionaj rușii și-au bazat dezvoltarea serviciilor secrete pe sursele
umane de informații în vreme ce, când vorbim despre americani, aceștia
au investit masiv în tehnologii.
Ce vedem azi, în România? Un sistem de intelligence hibrid.
Tradiția de 50 de ani a temutei Securități a înrădăcinat adânc, în
conștiințe și mentalități, disprețul față de drepturile omului și
practicarea, ca regulă abuzivă și cinică, a prezumției de vinovăție.
Presa și sursele anonime din rărunchii instituțiilor de forță ale țării
vehiculează cifre de-a dreptul îngrozitoare (pentru o țară cu economia
și nevoile României) când vine vorba de uriașul angrenaj invizibil pus
în mișcare pentru spionajul intern, al românilor de către români. Mania
ascultării, glorificarea delațiunii, infiltrarea de „acoperiți” în toate
fibrele vii ale societății, chiar și în acelea în care este interzis
expres, prin legi organice, acest lucru, sădirea neîncrederii, a
discordiei și pornirilor antagonice între concetățeni, pentru a-i face
mai vulnerabili și mai ușor de manipulat; iată doar câteva din
năravurile prelungite din comunism. Toate bazate pe oameni – unealtă, pe
lefegii fără calciu-n oase, pe indivizi cu spirit de turmă de care
sistemul să se poată descotorosi fără vreo remușcare când nu vor mai fi
folositori în această luptă murdară.
Dar cum, nu ne-am reformat după decembrie 1989? Nu am devenit partenerii
strategici ai marelui licurici, acest far călăuzitor când vine vorba de
democrație și respect față de cetățean?
Poate față de cetățeanul lui! Căci față de al nostru, s-a văzut la referendumul din 2012.
Parteneriatul strategic cu SUA nu a înlocuit, în practicile serviciilor
secrete române, tarele trecutului cu binefacerile progresului tehnologic
de ultimă oră. Armata de ginitori și timpaniști de care pomeneam mai
sus nu a fost demobilizată, pentru a întări agricultura, industria,
comerțul țarii. Dimpotrivă, a fost completată cu noi forțe, capabile să
țină pasul cu tehnicile revoluționare de spionat. România a devenit
centrul de supraveghere informatică a Ucrainei și, evident, dacă tot a
primit dotările necesare, le va folosi pentru a controla mai bine și
internul. Pentru asta, însă, ar fi nevoie de legile Big Brother. Nu că
acum acestea nu ar fi aplicate, chiar și fără votul Parlamentului, dacă
interesul vreunei instituții o cere. Dar totuși… Lipsa acoperirii legale
impune un efort de clandestinitate, de ștergere a urmelor, de creare a
unor aparențe înșelătoare. Ceea ce agasează.
Democrația o ia rapid pe urmele patriotismului. Adică devine o noțiune
ce se golește de conținut cu fiecare an care trece, cu fiecare gest care
o compromite.
Ce ne mai trebuie patriotism în globalizare?
Ce ne mai trebuie democrație într-o lume condusă discreționar de serviciile secrete?
Aici am ajuns! Să ne fie rușine de concepte pentru care străbunii noștri au crezut că merită să-ți dai chiar și viața.
Sesizați ironia istoriei recente?
Țara l-a ales, naivă, pe Klaus Johannis. Dar cine ne conduce, în fapt?
Generalul Florian Coldea. Pe care nu l-a ales nimeni. Ba nu, rectific!
L-a ales Traian Băsescu.
Pe Traian Băsescu poporul l-a demis, prin referendum, în 2012.
Democratic. Neconcludent pentru SUA, farul planetar al democrației. Cu
susținerea lor Traian Băsescu ne-a mai batjocorit doi ani.
Vi se pare că poporul este cel care își impune voința? Prin oamenii aleși de el?
Trăim într-o lume dominată tot mai fără perdea de oculți. De forțe și
indivizi care nu doar că nu au girul poporului, prin vot, pentru ceea ce
fac dar stau și ascunși, ca sforarii de marionete, să nu se pună cumva
reflectoarele pe ei. Să nu li se vadă viciile de fabricație.
Asistăm în direct la spectacolul unic al uciderii unui mit născut tocmai
în Grecia antică. Asistăm, ba chiar participăm nemijlocit, la
falimentul democrației.
Dar nimeni dintre actorii principali nu are curajul să recunoască asta,
deschis. Pentru că ar trebui să explice cu ce, mai bun, și-a propus să
înlocuiască această formă perimată de guvernare.
Un nou tip de dictatură se înstăpânește: dictatura lui „știu totul despre tine”! „Mă asculți sau te distrug”!
Dacă și cel mai ales președinte al românilor a fost îngenuncheat de ce
știe sistemul despre el, de ce-a văzut acesta prin gaura de cheie
decupată în carcasa vieții lui din ultimii ani, atunci nouă, muritorilor
de rând, nu ne mai rămâne decât o exclamație pur retorică:
„Opriți-vă! E prea de tot!”
Cum s-o adresăm însă? Cu ochii spre cer sau spre pământ? Spre speranța utopică sau spre realitatea necruțătoare?
Posted: 13/07/2015 by Contele de Saint Germain in
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu