http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

OPINIE Despre CNSAS si dosarul lui Mugur Isarescu privind colaborarea cu fosta Securitate

Ieri am publicat in exclusivitate, pe Ziare.com, impreuna cu jurnalistul Ovidiu Vanghele, faptul ca saptamana trecuta Colegiul CNSAS a decis trimiterea catre instanta a dosarului lui Isarescu. Concret, CNSAS spune ca Isarescu a fost colaborator al Securitatii si solicita instantei sa decida daca e asa sau nu, in baza probelor adunate de cercetatori. Bun. Despre aceasta hotarare de saptamana trecuta a CNSAS eu si Ovidiu am aflat pe surse, apoi am gasit un comunicat de presa postat pe pagina institutiei, in care, insa, nu apare numele lui Mugur Isarescu, dar intelegi despre ce e vorba: "Colegiul a aprobat Nota de Constatare si a dispus introducerea la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti a actiunii in constatare pentru stabilirea calitatii de colaborator al Securitatii, pentru urmatoarea categorie de persoane: - art. 3 lit. q (guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, presedinte, vicepresedinte de banca si membrii consiliului de administratie din sectorul bancar) - 1 persoana".

Mai multe surse din CNSAS ne-au confirmat, mie si lui Ovidiu, asa cum am scris si in textul de ieri, ca e vorba despre Mugur Isarescu. Bun. Dar ce vreau sa zic este ca habar nu aveam nimic oficial de la CNSAS, desi, asa cum spuneam, inca de anul trecut am facut cererea de verificare a lui Mugur Isarescu. Rolul unui astfel de demers, asa cum inclusiv CNSAS te anunta, este ca te vor tine la curent cu rezultatele verificarii cerute de tine. Apoi, constati ca, oficial, nu te tine nimeni la curent cu nimic si ca fie ai niste surse bune si legi lucrurile singur, fie astepti sa ajunga dosarul de la CNSAS la instanta, unde speta devine publica.

Va spun, CNSAS e o institutie care trebuie reformata urgent. Legile care fac referire la functionarea ei trebuie sa ofere mult mai multa transparenta publicului cu privire la activitatea acestei institutii extrem de importante pentru Romania, avand in vedere ca detine toata arhiva fostei Securitati.

Raportandu-ma la experienta mea de pana acum cu CNSAS, trimitandu-le 'nspe solicitari pe Legea 544, ajungand la doua procese cu ei pentru obtinere de informatii publice si facandu-le mai multe cereri de verificare a calitatii de colaboratori ai Securitatii pentru mai multe persoane, va pot spune ca absolut nimic nu se doreste a se reforma, cu adevarat, in CNSAS. Nimic, nimic. Daca s-ar putea sa nu-ti spuna nimeni nimic, cred ca ar fi minunat. Ori eu cred ca tara asta are dreptul sa stie absolut totul despre trecutul ei, fara ca cineva sa tina documente dosite si sa comunice in doi peri.

Dar, in fine, asta se intampla intr-o tara in care chiar in fruntea acestei institutii, CNSAS, unul dintre membrii Colegiului este inculpat in dosarul Mineriadei (Cazemir Ionescu), iar un alt membru al Colegiului a fost sursa a Securitatii (Dinu Zamfirescu), asa cum am dezvaluit anul trecut. https://ziare.com/.../un-jurnalist-ziare-com-printre-persoane...

Ramona Ursu este redactor-sef al Ziare.com

Ziare.com: Colegiul CNSAS cere Curţii de Apel Bucureşti să constate că Mugur Isărescu a colaborat cu fosta Securitate 15 iunie 2020, 21:37 de Redacţia Adevărul

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Ziare.com: Colegiul CNSAS cere Curţii de Apel Bucureşti să constate că Mugur Isărescu a colaborat cu fosta Securitate 


15 iunie 2020, 21:37
de
Redacţia Adevărul

Potrivit jurnaliştilor platformei online Ziare.com, colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a aprobat o notă prin care îi atestă lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, statutul de colaborator al fostei Securităţi.

Conform procedurii, CNSAS va sesiza Curtea de Apel Bucureşti, chemată să confirme sau să infirme verdictul Colegiului.  

"Colegiul a aprobat Notă de Constatare şi a dispus introducerea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a acţiunii în constatare pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, pentru următoarea categorie de persoane: - art. 3 lit. q (guvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedinte, vicepreşedinte de banca şi membrii consiliului de administraţie din sectorul bancar) - 1 persoană", se arată în comunicatul dat de instituţie după şedinţa din ziua de marţi, 9 iunie, a Colegiului.   

Mai multe surse din instituţie au confirmat, pentru Ziare.com, că acest punct trei al comunicatului de presă se referă la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.   

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, ar fi semnat zeci de note despre colegi şi diplomaţi pentru Securitatea comunistă, înainte de 1989, sub numele de cod "Manole". Informaţia a apărut în premieră în spaţiul public românesc în 2017, după o investigaţie a cotidianului România Liberă.
Citeste mai mult: adev.ro/qbzcdz

Şercan: Isărescu a fost în realitate ofiţer deplin conspirat al Securităţii, dar justiţia nu va confirma niciodată - Andrei Pricopie 16.06.2020

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Şercan: Isărescu a fost în realitate ofiţer deplin conspirat al Securităţii, dar justiţia nu va confirma niciodată

Andrei Pricopie

16.06.2020

Jurnalista Emilia Şercan a reacţionat marţi, pe pagina sa de Facebook, după ce publicaţia ziare.com a dezvăluit că CNSAS cere instanţei să constate că guvernatorul BNR Mugur Isărescu ("Manole") a fost colaborator al Securităţii.

"Justiţia din România va putea cel mult să-i constate lui Mugur Isărescu calitatea de colaborator - adică turnător sau ciripitor al Securităţii -, însă justiţia din România nu va putea niciodată să-i conteste sau ateste calitatea de ofiţer deplin conspirat al Securităţii pe care Mugur Isărescu a deţinut-o în realitate. Povestea recrutării lui Isărescu am scris-o la capătul a aproape 5 ani de zile de documentare în Arhivele CNSAS, de vorbit cu zeci de oameni, printre care şi ofiţerul care l-a recrutat pe Isărescu când acesta abia terminase facultatea", a declarat Emilia Şercan.

Potrivit jurnalistei, textul l-a publicat acum trei ani pe PressOne şi este unul dintre cele mai grele pe care le-a documentat şi scris vreodată.

"Relaţia lui Mugur Isărescu cu Securitatea este astăzi din nou subiect după ce Ramona Ursu şi Ovidiu Vanghele au scris în exclusivitate pentru Ziare.com că CNSAS a cerut în instanţă constatarea calităţii de colaborator al securităţii avută de guvernatorul BNR", a adăugat Emilia Şercan.

În articolul intitulat "Mugur Isărescu, ofiţer deplin conspirat. Reţeaua DIE de la Institutul de Economie Mondială", jurnalista a scris că surse din fosta Direcţie de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii susţin că guvernatorul BNR ar fi fost ofiţer acoperit în cadrul IEM.

Actualul guvernator BNR ar fi fost recrutat ca ofiţer în 1971, când se pregătea să-şi finalizeze studiile de la Academia de Ştiinţe Economice, şi în acelaşi an a fost angajat la Institutul de Economie Mondial (IEM).

Documente aflate în arhiva CNSAS demonstrează că Institutul de Economie Mondială a funcţionat ca una dintre instituţiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului Ceauşescu. Mai mult detalii aici.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal

CNSAS a stabilit că Mugur Isărescu a colaborat cu Securitatea De Dorina Lascăr - 22:26, 15 iunie 2020 - Sursă : Curentul

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

• DEZVĂLUIRI

• CNSAS a stabilit că Mugur Isărescu a colaborat cu Securitatea

  De

   
• 
  
• 
  
• Dorina Lascăr

   -

   22:26, 15 iunie 2020

După ce jurnaliștii de la România Liberă au publicat astăzi articolul „Mugur Isărescu, a turnat la Securitate sub numele de cod Manole” i-am solicitat Guvernatorului BNR prin biroul de presă să comenteze materialul din România Liberă și am întrebat și dacă „A dat vreodată dl. Mugur Isărescu declarații la Securitate sau Miliție? Dacă da, sub ce nume și despre ce sau cine?”.

Cu promptitudine, Biroul de presă ne-a răspuns la cele două întrebări:

„Referitor la întrebările 1) şi 2), vă comunicăm următoarele:

Domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din Jurnalul Naţional, din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.:

„Institutul (de Economie Mondiala) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM.

Dan Constantin: Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?

Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.”

Adică altfel spus, niciun cuvânt despre Securitate sau Miliție. Dar și tăcerea este un răspuns.

„Referitor la întrebările 1) şi 2), vă comunicăm următoarele:

Domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din Jurnalul Naţional, din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.:

„Institutul (de Economie Mondiala) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM.

Dan Constantin: Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?

Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.”

Adică altfel spus, niciun cuvânt despre Securitate sau Miliție. Dar și tăcerea este un răspuns.

Fotografia notei: România Liberă

LUMEA LUI BANCIU, 15 IUNIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Economistul Nouriel Roubini: ”Deceniul 2020 va fi marcat de prăpăd și distrugere” Autor: Maria Dima 15 iunie 2020- Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Economistul Nouriel Roubini: ”Deceniul 2020 va fi marcat de prăpăd și distrugere”

Autor: Maria Dima 

15 iunie 2020

  
Cunoscutul economist american Nouriel Roubini nu crede că economia globală se va redresa rapid. El consideră că actuala situație gravă va duce la o vară de proteste în SUA și la ani de dificultăți în Europa, într-un interviu acordat Der Spiegel (Germania).                                                                                                                                                                                                            

DER SPIEGEL: Dle Roubini, pandemia a pus economia globală în genunchi și milioane de oameni și-au pierdut slujbele. Este criza la fel de gravă ca Marea Recesiune din anii ’30?

Roubini: Colapsul e chiar mai mare decât a fost atunci. A fost nevoie să treacă ani după 1929 pentru ca întreaga amploare a crizei să devină vizibilă. Comparativ cu astăzi, a fost ca un accident feroviar văzut cu încetinitorul. Acum economia mondială s-a prăbușit în numai câteva săptămâni și, numai în SUA, peste 40 de milioane de oameni sunt șomeri. Mulți cred că economia își va reveni la loc la fel de repede, dar aceasta e o eroare.

Roubini: Sigur, vom vedea o relansare în a doua jumătate a anului. Dar nu va fi una reală, ci o iluzie. Economia s-a prăbușit atât de grav încât e practic inevitabil ca la un moment dat să înceapă să crească din nou. Dar acest lucru nu va compensa colapsul în niciun fel. Chiar și la finalul lui 2021, economia americană se va afla tot sub nivelul de la începutul lui 2020; sunt prea multe avarii. Iar șomajul se va stabiliza undeva pe la 16 sau 17% – în cursul crizei financiare a fost doar 10%. Slujbele create în mai au fost numai 2,4 milioane, după ce 42 de milioane și-au pierdut locurile de muncă în ultimele câteva luni. Iar rata reală a șomajului e de fapt mult mai mare decât o dau măsurătorile oficiale.DER SPIEGEL: Nu crezi într-o redresare în formă de „V”, în ciuda enormelor pachete de stimuli economici? În definitiv, în mai au fost create la loc 2,5 milioane de slujbe noi.

Roubini: Colapsul e chiar mai mare decât a fost atunci. A fost nevoie să treacă ani după 1929 pentru ca întreaga amploare a crizei să devină vizibilă. Comparativ cu astăzi, a fost ca un accident feroviar văzut cu încetinitorul. Acum economia mondială s-a prăbușit în numai câteva săptămâni și, numai în SUA, peste 40 de milioane de oameni sunt șomeri. Mulți cred că economia își va reveni la loc la fel de repede, dar aceasta e o eroare.DER SPIEGEL: Dle Roubini, pandemia a pus economia globală în genunchi și milioane de oameni și-au pierdut slujbele. Este criza la fel de gravă ca Marea Recesiune din anii ’30?

Roubini: Sigur, vom vedea o relansare în a doua jumătate a anului. Dar nu va fi una reală, ci o iluzie. Economia s-a prăbușit atât de grav încât e practic inevitabil ca la un moment dat să înceapă să crească din nou. Dar acest lucru nu va compensa colapsul în niciun fel. Chiar și la finalul lui 2021, economia americană se va afla tot sub nivelul de la începutul lui 2020; sunt prea multe avarii. Iar șomajul se va stabiliza undeva pe la 16 sau 17% – în cursul crizei financiare a fost doar 10%. Slujbele create în mai au fost numai 2,4 milioane, după ce 42 de milioane și-au pierdut locurile de muncă în ultimele câteva luni. Iar rata reală a șomajului e de fapt mult mai mare decât o dau măsurătorile oficiale.DER SPIEGEL: Nu crezi într-o redresare în formă de „V”, în ciuda enormelor pachete de stimuli economici? În definitiv, în mai au fost create la loc 2,5 milioane de slujbe noi.

DER SPIEGEL: Acest lucru nu-i va reduce considerabil lui Donald Trump șansele de a fi reales?

Roubini: Ai dreptate. Dar Joe Biden va trebui să câștige cu o marjă foarte mare pentru ca Donald Trump să plece de bunăvoie de la Washington. Însă eu prezic că nu așa se va întâmpla. Fie Trump își va păstra la limită funcția, chiar dacă susținerea lui se disipează în rândurile clasei muncitoare albe care l-a așezat în funcție. Fie va pierde cu o marjă foarte mică, dar nu va accepta rezultatul.

Roubini: Firește. Trump nu se duce la Curtea Supremă, ca Al Gore, să ceară o renumărare a voturilor dacă rezultatele vor fi strânse în unele circumscripții. El va da vina pe China, Rusia, pe negri sau pe imigranți și se va comporta precum un dictator de republică bananieră. Își va chema adepții să se ridice la arme – sunt destui fasciști albi înarmați mișunând pe acolo. El le reamintește suficient de des despre Al Doilea Amendament, care le permite americanilor să dețină arme.DER SPIEGEL: Chiar crezi la modul serios că atunci s-ar baricada în Casa Albă?

DER SPIEGEL: Un scenariu sumbru. Trump va da probabil vina și pe Fed pentru evoluțiile economice. El vrea ca Fed să reducă rata dobânzii chiar și mai mult.

Roubini: Fed a făcut deja tot felul de lucruri pe care nu era obligată să le facă. A salvat bănci, investitori financiari, fonduri speculative și administratori de active inundând piețele cu lichidități. Era lucrul corect de făcut pe termen scurt pentru a evita deflația. Dar datoria publică e atât de mare încât guvernele și companiile nu se pot refinanța dacă rata dobânzii rămâne extrem de scăzută. Fed trebuie să se asigure de acest lucru prin cumpărarea de obligațiuni, mărindu-le astfel prețul și diminuând rata dobânzii. Pe termen lung, nu va ieși din acest comportament. Fed e în aceeași situație în care sunt toate marile bănci centrale din lume.

DER SPIEGEL: Vrei să spui că băncile centrale și-au pierdut independența?

Roubini: Absolut. Uite: în decembrie 2018 președintele Fed Jerome Powell a anunțat că va mări rata dobânzii și va reduce bilanțul băncii centrale prin încetarea cumpărării de obligațiuni. Drept urmare, piața bursieră a căzut cu 20%. Powell a bătut rapid în retragere, și bilanțul Fed de astăzi e dublu față de cât era atunci. Pe termen lung acest lucru va duce la inflație.

DER SPIEGEL: Cum se poate întâmpla așa ceva cu atât de mulți șomeri și cu economia nepregătită pentru o relansare?

Roubini: Pentru că vom avea un șoc negativ de partea ofertei. Poate sună tehnic, dar se poate explica ușor.

DER SPIEGEL: Te rog.

Roubini: Globalizarea a menținut costurile cu mâna de lucru și producția la un nivel scăzut vreme de ani, fie și numai din cauza celor 2,5 miliarde de muncitori ieftini din India și China. Dar globalizarea a trecut deja de vârful [„peak”, punct după care nu mai poate exista creștere din nou – n.trad.] ei după criza financiară, iar pandemia a intensificat această tendință. Suntem martori la renaționalizare, la dezintegrarea lanțurilor de aprovizionare, la un conflict comercial între China și SUA.

DER SPIEGEL: Deci te aștepți ca prețurile să crească pe toată linia?

Roubini: Să luăm ca exemplu tehnologia 5G: Nokia și Ericsson sunt cu 30% mai scumpe și cu 20% mai puțin eficiente decât Huawei. Deci, dacă o țară decide să nu apeleze la Huawei pentru expansiunea 5G, și există motive întemeiate de securitate pentru a proceda astfel, prețurile a tot felul de produse finale, de la servicii 5G până la prăjitoare de pâine și cuptoare cu microunde cu cipuri 5G, vor crește automat. Iar acest lucru duce în cele din urmă la inflație.

DER SPIEGEL: Dar atunci rata dobânzii ar trebui să crească.

Roubini: Conform manualului, da, dar nu se va întâmpla așa. Altfel statele și firmele și-ar face praf și pulbere bugetele și bilanțurile.

DER SPIEGEL: Ești surprins de cât de mulți bani s-au apucat brusc europenii să mobilizeze pentru a-și stabiliza economiile?

Roubini: Nu chiar. În definitiv, ce contează cu adevărat e integritatea zonei euro. Fără un act de solidaritate, Italia, în special, ar intra în colaps și ar ieși din uniunea monetară. Și atunci totul s-ar termina.

Roubini: Evident, exagerează. Pachetul e cât se poate de în regulă, dar lipsesc două precondiții esențiale pentru un stat federal european: în primul rând punerea în comun a pasivelor – datoria Italiei tot datoria Italiei rămâne. Și, în al doilea rând, un buget comun de dimensiuni semnificative, de exemplu 20 sau 30% din PIB, iar nu doar 2%, cum stau lucrurile acum.DER SPIEGEL: În ce privește pachetul de subvenții de 500 miliarde de euro pe care speră să-l strângă Germania și Franța, ministrul german de finanțe Olaf Scholz a vorbit despre un moment Hamilton al Europei, o referire la primul secretar al trezoreriei americane Alexander Hamilton, cel care a turnat fundația financiară a statului american. Exagerează Scholz?

DER SPIEGEL: După standardele germane, deciziile guvernului german sunt revoluționare.

Roubini: Nu poți să spui mereu „nu” la orice! Berlinul nu poate să fie împotriva faptului că bugetul UE crește și că Banca Centrală Europeană joacă un rol mai important, și în același timp să mai fie și surprins când totul începe să se ducă de râpă. Atunci Europa ar fi moartă! Din fericire, cancelarul Angela Merkel a realizat la timp care este miza. Și ea este atât de populară pe moment încât își permite să ia asemenea măsuri. Mă îndoiesc că așa ceva va mai fi posibil sub succesorul ei, indiferent cine va veni la conducerea partidului ei și a guvernului.

DER SPIEGEL: Dar următoarea criză deja pândește după colț: Brexit. Vor cere din britanicii o prelungire a perioadei de tranziție?

Roubini: Eu vorbesc regulat cu reprezentanți ai guvernului britanic și am impresia că ei se îndreaptă în mod clar spre un Brexit dur. Londra nu vrea un acord de liber-schimb precum cel dintre UE și Canada, guvernul chiar vrea o separare deplină. Ceea ce e, bineînțeles, o nebunie. Camioanele se vor strânge claie peste grămadă la vămile de la graniță, piețele bursiere ale Europei vor cădea drastic, și economia britanică la fel, iar economia europeană va cădea și ea, deși nu la fel de mult.

DER SPIEGEL: Există ceva care îți dă speranță?

Roubini: Speranță? Trebuie să mă gândesc. A fost bine că guvernul a reacționat atât de rapid și de masiv la pandemie și consecințele ei. Dar altfel? Mă tem că deceniul 2020 va fi marcat de prăpăd și distrugere. Poate că economia globală va deveni mai sustenabilă după aceea. Dar deocamdată perspectivele sunt sumbre. (Rador)

Radu Paraschivescu: Opera de arta. Instructiuni de folosire de Radu Paraschivescu, Scriitor si traducator - Luni, 15 Iunie 2020, ora 00:01- Sursă : Ziare.com

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Radu Paraschivescu: Opera de arta. Instructiuni de folosire

Radu Paraschivescu este scriitor si traducator

Foto: arhivă personală Radu Paraschivescu

Radu Paraschivescu: Opera de arta. Instructiuni de folosire

Unii cred si azi ca decizia HBO Max de-a retrage temporar Pe aripile vantului nu are legatura cu uciderea prin sufocare a lui George Floyd la Minneapolis. Legatura exista. Are grija s-o lamureasca Frank Pallotta de la CNN Business pe data de 10 iunie 2020. Domnul Pallotta il citeaza pe purtatorul de cuvant al HBO Max, care confirma legatura si adauga doua lucruri menite sa deschida Cutia Pandorei polemice: "1. Filmul va reaparea insotit de rediscutarea contextului istoric si de denuntarea manifestarilor rasiste. 2. Daca vrem sa cream un viitor mai bun, un viitor echitabil, in care sa avem loc cu totii, trebuie sa ne cunoastem si sa ne intelegem istoria."

La randul lui, scenaristul John Ridley publica un material in Los Angeles Times si cere scoaterea din circuitul public a filmului 12 ani de sclavie. Mai mult, el solicita ca Pe aripile vantului sa fie suspendat temporar - taken down for a respectful amount of time. Cam ca la hochei sau la handbal, unde actul de indisciplina pe teren se pedepseste cu doua minute de stat pe banca. Intr-o ingrijoratoare pana de memorie, domnul Ridley pare sa uite ca a scris cu mana lui filmul pe care-l doreste evacuat acum din spatiul public si chiar a luat un Oscar pentru scenariu. El nu uita sa adauge, cu un umor de esenta mai degraba engleza, ca nu crede in cenzura. Impreuna, purtatorul de cuvant al HBO Max si scenaristul laureat - ambii citati de Frank Pallotta in materialul scris pentru CNN Business - propun ca filmele cu o tematica delicata si care scapa totusi retragerii in depourile cinematografice sa fie insotite, chiar prefatate, de discutii centrate pe acele aspecte ale filmului care pot leza diverse tipuri de sensibilitate.

Cu cateva decenii inaintea cazului George Floyd, Umberto Eco scrie "Opera deschisa" si conchide, intr-o demonstratie de eruditie si stiinta a argumentarii, ca opera de arta isi ajunge siesi. Altfel spus, ca nu are nevoie de contextualizari - cu atat mai putin de cele ideologizante. Nefiind mobilier de bucatarie sau televizor de ultima generatie, opera de arta nu vine la pachet cu instructiunile de folosire. Cartea, filmul, piesa de teatru si tabloul sunt livrate simturilor, creierului, sensibilitatii si discernamantului nostru. Fiecare dintre noi formuleaza o judecata de valoare - fie ea estetica sau de alta natura. Fireste ca receptorul faptului de arta poate gresi. Numai ca opera de arta e frumoasa si prin faptul ca zece perechi de ochi pot vedea zece lucruri diferite, in functie de unghiul de privire, de zestrea culturala, de capacitatea de a face asocieri, de apetenta pentru simboluri si decodari culturale etc. In schimb, instituirea unei grile ideologice de lectura e periculoasa prin insasi capacitatea ei deformatoare.

Citirea ideologizanta deformeaza si mistifica. Romania anilor 1960-1970 se poate mandri cu veritabile parade de rea-intentie desfasurate sub umbrela fratelui mai mare de la Rasarit. Cine va rasfoi o istorie a literaturii engleze a tovarasului A. Anixt sau a tovarasului Belinski, traduse la noi in anii 1960, va descoperi ca literatura din Anglia a fost inca din epoca medievala o trambulina de lupta impotriva capitalismului. Poemul alegoric Pierce Plugarul (Pierce the Ploughman) al lui William Langland este vazut, intr-o asemenea citire, drept o revolta a asupritilor impotriva unor asupritori care vin, cu totul straniu, dintr-un capitalism care mai avea cateva secole pana sa se nasca. Nu de alta, dar Pierce the Ploughman e scris in perioada 1393-1401. Mai mult, autori ca Joyce, Huxley si Lawrence sunt considerati de A. Anixt "produse ale atmosferei de descompunere a culturii burgheze din epoca imperialismului". Cu o vorba des intalnita in anii 1990 (si lansata, cred, de grupul Divertis), sunt destui oameni care isi respecta meseria, cu toate ca n-o cunosc.

Exista - si a fost deja formulat - reprosul ca si prefata unei carti e tot o forma de contextualizare. Asa este. Si comporta la randul ei acelasi risc: montarea unei lentile ideologizante, prin care cititorul citeste asa cum i se spune. Prefetele utile, care asigura o punere in context in general credibila, sunt cele ale autorilor insisi, nicidecum cele ale unor purtatori de agenda de multe ori suspecti sau discreditati de ispravi anterioare. Ca sa nu mai spun ca prefata era pe vremuri (sper ca a decazut din aceasta calitate) scurtatura pe care o folosea elevul ca sa citeasca patru pagini, cate avea prefata, in loc de 250, cate avea cartea. Folosul unui asemenea siretlic, dincolo de nota salvatoare, straluceste prin absenta.

Cine simte nevoia unei proteze critice are la ce si la cine sa apeleze. Cronicarii si criticii literari, studiile de specialitate, volumele si dictionarele de arta, exegeza, hermeneutica si alte variante insotitoare stau la dispozitia celui care simte nevoia unei puneri in context nepervertite de crampe ideologice si de stampila corectitudinii politice. Pe langa asta, ce s-ar intampla daca fiecare artist si-ar explica opera? Si daca fiecare custode sau sala de proiectii ar recurge la procedeul invocat de purtatorul de cuvant al HBO Max? Cum ar fi sa contextualizam tot ce s-a scris, s-a pictat si s-a regizat, incepand gospodareste cu Biblia? E absurd si, din fericire, imposibil. Trebuie sa ne cunoastem istoria, categoric. Si s-o intelegem, bineinteles. Dar nu s-o rescriem. Asta in niciun caz. Nu foloseste nimanui o istorie samponata si stropita cu parfum de levantica. Raul facut nu va disparea. Suferinta victimelor nu va avea cum sa fie atenuata. Decapitarea statuii lui Columb nu va ramane altceva decat un act de huliganism. Urinatul pe statuia lui Churchill, la fel.

Daca istoria nu trebuie rescrisa si acomodata exigentelor corectitudinii politice, cu atat mai putin ar trebui sa se intample asta in literatura. Si totusi, de un deceniu incoace, demersurile de acest tip se inmultesc. Alan Gribben, profesor la Auburn University din Montgomery, publica in 2011 o editie revizuita a romanelor lui Twain, Tom Sawyer si The Adventures of Huckleberry Finn. Gribben face acest lucru dupa ce fiica lui ii declara ca a plans cand a citit cele doua romane si ca s-a simtit umilita. Sub impactul acestei impunatoare instante critice, profesorul Gribben rescrie textul (ceea ce este un scandal) si-l invata minte pe Twain. El inlocuieste nigger cu slave, pe Indian Joe cu Injun Joe si half-breed cu half-blood.

Schimbarile sunt finute: nigger e inlocuit doar de 219 ori, conform numaratorilor recente. Ce nu stie Gribben - iar asta e o nota proasta - e ca, departe de a fi rasist, Mark Twain a donat sume importante organizatiilor de lupta impotriva rasismului. E de mirare ca statuia lui inca n-a fost lasata fara cap de fanaticii zilei, dar nu-i timpul trecut. Alan Gribben devine astfel un falsificator de literatura si calca in picioare adevarul simplu ca schimbarea limbajului unei carti e totuna cu schimbarea cartii. Mai mult, el raspunde valului de critici printr-un contraargument siderant: Twain insusi ar fi multumit dac-ar putea sa vada ce serviciu i-a facut universitarul de la Auburn si cat de multi cititori i-a adus prin acest artificiu. Cei care inca n-au citit Robinson Crusoe, Negutatorul din Venetia sau In cautarea timpului pierdut ar face bine sa se grabeasca. In minunata lume noua imaginata de Huxley, riscam sa apara oricand cineva dornic sa lipeasca frunze pe nuduri. Si sa puna la pastrare, indiferent cat de mult, un film facut in 1939 dupa o carte scrisa in 1936.

Cat timp vom crede ca exista criminali rai si criminali buni, vom gresi. Cat timp vom infiera sclavia neagra (absolut oribila, de acord) si vom ignora sclavia alba (a existat, nu stiati?), vom avea ce sa ne reprosam la oglinda. Cat timp vom respinge o forma de totalitarism si vom justifica o alta, constiinta si judecata noastra vor fi impure. Cat timp vom incerca sa impunem corsete unei opere de arta, unei cascade si in general oricarei forme de libertate, ne vom face de ras. Cat timp vom fi contabili ai rasei si pigmentului, vom pierde o multime de frumuseti ale vietii.


Radu Paraschivescu este scriitor si traducator.