Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
O tânără din Domneşti (judeţul Ilfov) şi-a făcut
un partid împreună cu trei prieteni şi vrea să fie aleasă primăriţă.
„Adevărul“ a mers la ea acasă pentru a afla cum e viaţa într-un
minipartid
Faptul că s-a născut o mică dezbatere pornind de
la interviul acordat doamnei Cristina Hermeziu de academicianul Basarab
Nicolescu mi se pare, în sine, un lucru bun. Mulţumesc şi gazetarului
intervievator şi profesorului intervievat pentru implicare. Îi mulţumesc
şi domnului Radu Ioanid pentru reacţia sa promptă faţă de un comentariu
al meu apărut pe acest blog săptămîna trecută.
Mirunel
Inel, salvamontista de 21 de ani agresata intr-un bar din Straja, a
povestit ce s-a intamplat incat a ajuns sa fie lovita pana cand si-a
pierdut cunostinta.
Lumea
a intrat intr-o stare de anormalitate economica, din perspectiva
economistului Nouriel Roubini. Omul care a prevazut criza financiara din
2008 nu da nicio sansa de schimbare a situatiei in...
Roubini avertizeaza: Economia reala este bolnava! 2016, anul anormalitatii
Autor: Marius Jianu Luni, 08 Februarie 2016, ora 09:00
Foto: Wikimedia
Lumea
a intrat intr-o stare de anormalitate economica, din perspectiva
economistului Nouriel Roubini. Omul care a prevazut criza financiara din
2008 nu da nicio sansa de schimbare a situatiei in care politicienii,
economistii bancilor centrale si investitorii par sa se complaca.
"Intr-adevar, in 2016, economia mondiala va fi caracterizata de
anormalitate, in termeni de productie, politici economice, inflatie si
comportamentul activelor cheie si al pietelor financiare", scrie Roubini
intr-un editorial din Project Syndicate.
Un an turbulent
Inca de la inceputul acestui an, economia globala a avut de infruntat o
noua sesiune de volatilitate a pietelor, caracterizata de prabusirea
rapida a pretului actiunilor si a unor active cu risc ridicat.
Sunt destui factori care intretin acest trend: temerea de o aterizare
fortata a economiei din China, spaima ca economia americana s-ar putea
poticni tocmai in momentul in care Rezerva Federala a crescut rata
dobanzii de referinta sau tensiunile inregistrate intre Arabia Saudita
si Iran.
La fel, petrolul, laolalta cu lipsa de lichiditati de
pe piata si impactul asupra sectorului energetic, mentin vii temerile
privind incapacitatea de plata a unor state sau companii si a unei crize
sistemice in piata bancara.
Europa mentine la randul ei aceeasi
angoasa privind unitatea blocului comunitar, avand acum de confruntat
sperietoarea Brexit, in vreme ce partidele populiste de dreapta si de
stanga castiga tot mai mult teren pe continent.
Riscurile sunt amplificate de unele tendinte sumbre care anunta o crestere economica mediocra pe termen mediu.
Dar, pana la urma, ce face ca economia globala sa se scufunde in aceasta stare de anormalitate? se intreaba Roubini.
Datorii si politici neconventionale
In primul rand, potentialul de crestere al economiilor dezvoltate si
emergente a fost afectat de nivelul extrem de ridicat al datoriilor
publice si private, de imbatranirea rapida a populatie, tradusa prin
cresterea economiilor si reducerea investitiilor, ca si de o larga
varietate de incertitudini care au tinut capitalul departe de aceste
piete.
In plus, unele inovatii tehnologice nu au reusit sa
creasca productivitatea, reformele structurale au batut pasul pe loc,
iar stagnarea ciclica prelungita a erodat baza de competente si pe cea a
capitalului fizic.
In al doilea rand, cresterea economica a
ramas la un nivel anemic, sub potentialul real, in principal din cauza
procesului dureros de reducere rapida a gradului de indatorare initiat
intai in SUA, apoi in Europa si apoi in mai toate pietele cu un nivel
ridicat al datoriilor.
In al treilea rand, politicile economice,
in special cele monetare, au intrat in zona neconventionalului.
Distinctia dintre politicile monetare si cele fiscale a devenit, in
acest context, extrem de neclara.
Acum 10 ani, nici macar
termenii folositi pentru desemnarea acestora, relaxare cantitativa,
dobanda zero, dobanzi negative la depozite etc., nu se faceau auziti
pentru ca, pur si simplu, nu existau.
Acum insa, aceste
instrumente monetare neconventionale sunt regula in toate economiile
avansate si chiar si pe cateva piete emergente, iar vestile venite
dinspre Banca Japoniei si Banca Centrala Europeana ne fac sa credem ca
vom vedea si mai multe masuri neconventionale adoptate in viitor,
anticipeaza Roubini.
Unii au argumentat ca aceste masuri ar
reprezenta o modalitate de a pune presiune pe monedele fiduciare,
rezultatul conform argumentatiei lor urmand sa fie o inflatie galopanta,
o crestere a ratei dobanzilor pe termen lung, prabusirea dolarului,
aprecierea materiilor prime si inlocuirea valutelor cu monede virtuale
de tip bitcoin.
In loc de toate acestea, avem o inflatie la un
nivel scazut si cu riscul de a cobori in continuare in cazul economiilor
avansate, in ciuda politicilor neconventinale adoptate de bancile
centrale.
Pentru acestea, provocarea ramane sa creasca inflatia sau macar sa evite zona deflatiei.
In acelasi timp, dobanda acordata depozitelor pe termen lung a
continuat sa scada, dolarul s-a apreciat, aurul si alte materii prime au
inregistrat un declin rapid, iar bitcoin a fost cea mai slab
performanta moneda in perioada 2014-2015.
Banii circula cu incetinitorul
Adevaratul motiv care se ascunde in spatele nivelului scazut al
inflatiei il reprezinta ruptura suferita intre masa monetara si preturi,
crede Roubini.
O cauza este reprezentata de faptul ca bancile
au inceput sa stranga o multime din banii aflati in circulatie sub forma
unor rezerve excesive, in loc sa-i arunce inapoi in piata sub forma de
credite. In termeni economici, viteza de circulatie a banilor este
extrem de redusa.
Mai mult, rata somajului ramane la un nivel ridicat, dand o putere de cumparare foarte mica populatiei.
Un factor perturbator se inregistreaza si in piata de productie a
multor tari, unde exista dezechilibre mari intre capacitatea ridicata de
productie si cea scazuta de cumparare a firmelor. China este exemplul
cel mai des citat in aceasta privinta.
Acum asistam si la o
prabusire a sectorului imobiliar in tari care si-au bazat economia pe
boom-ul inregistrat in urma cu cativa ani de petrol si alte materii
prime.
Este a cincea anomalie inregistrata in aceasta perioada,
cauzata de incetinirea activitatii industriale in China, de scaderea
pretului petrolului si a mineralelor si de aprecierea dolarului, care
accentueza acest efect asupra pietei de materii prime.
Recentele
turbulente in pietele de capital au inceput sa dezumfle bula activelor
globale create in urma implementari programelor de relaxare cantitativa,
desi extinderea politicitor monetare neconventionale le-ar mai putea
alimenta un timp.
Economia reala din tarile avansate si din
pietele emergente este bolnava intr-un mod serios si, totusi, pietele
financiare de aici au crescut spre varfuri neasteptate, alimentare de
relaxarea cantitativa adusa de bancile centrale.
Intrebarea care
se pune este: cat timp va continua sa fie Wall Street paralela cu viata
reala, din strada? De fapt, aceasta diferenta este un aspect al
anomaliei finale inregistrate in economia globala de acum.
Celalalt este reprezentat de faptul ca pietele financiare nu au
reactionat cu adevarat in concordanta cu riscurile geopolitice
evidentiate de tensiunile din Orientul Mijlociu, criza de identitate a
Europei sau agresiunea evidenta a Rusiei.
Si atunci, cat timp
aceste politici - in care pietele nu doar ca ignora economia reala, ci
minimalizeaza si riscurile politice - pot fi sustinute? conchide
Roubini.
Spectacolul ofensivei liberale pentru
”revenirea la două tururi” s-a cam încheiat. Acum, că fumul s-a mai
risipit, putem înțelege mai bine ce s-a întâmpat cu adevărat. Singurul
rezultat notabil al înfruntării publice PSD-PNL pe tema modului de
scrutin la primării este menținerea UNPR pe scena parlamentară și după 2017 încolo.
Ceea ce, pentru mine, pare că a fost și obiectivul real al ”disputei”
ușor neverosimile iscate la început de an, pe când partidele încă nu se
dezmeticiseră după sarmalele și vinul de sărbători.
Am
spus neverosimilă, pentru că era greu de înțeles de ce liberalii s-au
trezit dintr-odată frustrați de alegerea într-un singur tur, pe care o
agreaseră cu PSD la masa verde.
Am să explic ce cred eu că s-a întâmplat și mai ales care a fost finalitatea reală.
Așadar,
UNPR se afla într-o situație extrem de dificilă după peripețiile
toamnei lui 2015 (scandal de plagiat, moartea polițistului Gigină,
incendiul Colectiv și căderea guvernului Ponta). Nimeni nu mai voia să
se asocieze cu acest partid, până mai ieri curtat și de social-democrați
și de liberali. Șansele de a se valida pe propriile picioare erau
infime.
Singurul loc unde putea fi
inserat UNPR, în mod natural, era PSD. Dar pesediștii înșiși nu mai erau
deloc fericiți de o colaborare între ei și oamenii lui Gabriel Oprea.
Nu doar problemele de imagine ale liderului și partidului au cântărit,
ci și jocul la două capete pe care UNPR l-a făcut în vară între
social-democrați și liberali (Iohannis).
Cum să-i convingi pe cei de la PSD să ia în remorcă și în 2016 partidul lui Gabriel Oprea? Foarte
simplu. Fluturi un ”pericol mortal”, așa cum este votul în două tururi
(de-a dreptul traumatizant pentru urmașii lui Adrian Năstase) și le
arăți că singura scăpare e UNPR, partid care azi deține o pondere
impresionantă în Parlament (circa 10%). Alături de PNL, UNPR putea
schimba, chipurile, soarta alegerilor locale din 2016, prin revenirea la
votul în două tururi. Târgul a fost simplu: UNPR primește 30 de locuri
eligibile în viitorul Parlament (aproximativ 6% ca pondere) și rămân
alături de PSD pe varianta cu un singur tur la primării.
De
fapt, n-a fost un târg real, ci unul mimat. Liberalii au declanșat
”războiul” în bună înțelegere cu Dragnea pentru a-l ajuta pe șeful PSD
să-și convingă colegii că UNPR, așa rău cum e, trebuie remorcat în
viitorul Parlament.
Al
cui este UNPR și de ce e așa important să aibă o pondere în orice
Parlament? Ca să-l descriem mai bine, aș zice, metaforic, desigur, că UNPR este ”cipul” reglator care i se implantează democrației din România, ca să nu producă rezultate nedorite.
Democrația
este departe de a fi perfectă, nu spun ceva nou. Fie și dacă se uită la
ultimii 25 de ani de parlamentarism în România, unui observator atent
nu i-ar putea scăpa cîteva efecte colaterale negative. Ascensiunea PRM,
un partid extremist, comunist nostalgic, anti-occidental exact în
perioada în care România fusese invitată să-și negocieze intrarea în
Uniunea Europeană (anul 2000). Evenimentele din vara lui 2012, tot
”democratice”, nu-i așa?, care au aruncat o uriașă umbră de îndoială
asupra României pe plan internațional. Ar mai putea fi date și alte
exemple: ”marțea neagră”, guvernarea ”minoritară” Tăriceanu, asalturile
repetate ale politicului asupra justiției, într-un joc, până la urmă și
el democratic, de re-echilibrare a puterilor în stat.
Tradiția și anumite cutume nescrise pot juca acest rol reglator în democrațiile consolidate. Dar nu e cazul României. Și
atunci, dincolo de ecuația reprezentării prin alegeri, sistemul
plantează acest mecanism corectiv subtil, sub forma unui grup
parlamentar care, în momente critice, poate juca un rol crucial.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Actualitate
Foto: Wikimedia
Spectacolul ofensivei liberale pentru
”revenirea la două tururi” s-a cam încheiat. Acum, că fumul s-a mai
risipit, putem înțelege mai bine ce s-a întâmpat cu adevărat. Singurul
rezultat notabil al înfruntării publice PSD-PNL pe tema modului de
scrutin la primării este menținerea UNPR pe scena parlamentară și după 2017 încolo.
Ceea ce, pentru mine, pare că a fost și obiectivul real al ”disputei”
ușor neverosimile iscate la început de an, pe când partidele încă nu se
dezmeticiseră după sarmalele și vinul de sărbători.
