http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Citiți mai departe pe PoliticScan.ro.
UNPR - cipul implantat democrației din România
Spectacolul ofensivei liberale pentru
”revenirea la două tururi” s-a cam încheiat. Acum, că fumul s-a mai
risipit, putem înțelege mai bine ce s-a întâmpat cu adevărat. Singurul
rezultat notabil al înfruntării publice PSD-PNL pe tema modului de
scrutin la primării este menținerea UNPR pe scena parlamentară și după 2017 încolo.
Ceea ce, pentru mine, pare că a fost și obiectivul real al ”disputei”
ușor neverosimile iscate la început de an, pe când partidele încă nu se
dezmeticiseră după sarmalele și vinul de sărbători.
Am
spus neverosimilă, pentru că era greu de înțeles de ce liberalii s-au
trezit dintr-odată frustrați de alegerea într-un singur tur, pe care o
agreaseră cu PSD la masa verde.
Am să explic ce cred eu că s-a întâmplat și mai ales care a fost finalitatea reală.
Așadar,
UNPR se afla într-o situație extrem de dificilă după peripețiile
toamnei lui 2015 (scandal de plagiat, moartea polițistului Gigină,
incendiul Colectiv și căderea guvernului Ponta). Nimeni nu mai voia să
se asocieze cu acest partid, până mai ieri curtat și de social-democrați
și de liberali. Șansele de a se valida pe propriile picioare erau
infime.
Singurul loc unde putea fi
inserat UNPR, în mod natural, era PSD. Dar pesediștii înșiși nu mai erau
deloc fericiți de o colaborare între ei și oamenii lui Gabriel Oprea.
Nu doar problemele de imagine ale liderului și partidului au cântărit,
ci și jocul la două capete pe care UNPR l-a făcut în vară între
social-democrați și liberali (Iohannis).
Cum să-i convingi pe cei de la PSD să ia în remorcă și în 2016 partidul lui Gabriel Oprea? Foarte
simplu. Fluturi un ”pericol mortal”, așa cum este votul în două tururi
(de-a dreptul traumatizant pentru urmașii lui Adrian Năstase) și le
arăți că singura scăpare e UNPR, partid care azi deține o pondere
impresionantă în Parlament (circa 10%). Alături de PNL, UNPR putea
schimba, chipurile, soarta alegerilor locale din 2016, prin revenirea la
votul în două tururi. Târgul a fost simplu: UNPR primește 30 de locuri
eligibile în viitorul Parlament (aproximativ 6% ca pondere) și rămân
alături de PSD pe varianta cu un singur tur la primării.
De fapt, n-a fost un târg real, ci unul mimat. Liberalii au declanșat ”războiul” în bună înțelegere cu Dragnea pentru a-l ajuta pe șeful PSD să-și convingă colegii că UNPR, așa rău cum e, trebuie remorcat în viitorul Parlament.
Al
cui este UNPR și de ce e așa important să aibă o pondere în orice
Parlament? Ca să-l descriem mai bine, aș zice, metaforic, desigur, că UNPR este ”cipul” reglator care i se implantează democrației din România, ca să nu producă rezultate nedorite.
Democrația
este departe de a fi perfectă, nu spun ceva nou. Fie și dacă se uită la
ultimii 25 de ani de parlamentarism în România, unui observator atent
nu i-ar putea scăpa cîteva efecte colaterale negative. Ascensiunea PRM,
un partid extremist, comunist nostalgic, anti-occidental exact în
perioada în care România fusese invitată să-și negocieze intrarea în
Uniunea Europeană (anul 2000). Evenimentele din vara lui 2012, tot
”democratice”, nu-i așa?, care au aruncat o uriașă umbră de îndoială
asupra României pe plan internațional. Ar mai putea fi date și alte
exemple: ”marțea neagră”, guvernarea ”minoritară” Tăriceanu, asalturile
repetate ale politicului asupra justiției, într-un joc, până la urmă și
el democratic, de re-echilibrare a puterilor în stat.
Tradiția și anumite cutume nescrise pot juca acest rol reglator în democrațiile consolidate. Dar nu e cazul României. Și
atunci, dincolo de ecuația reprezentării prin alegeri, sistemul
plantează acest mecanism corectiv subtil, sub forma unui grup
parlamentar care, în momente critice, poate juca un rol crucial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu