Imperiul lui Adamescu moare pe banii statului - Autor: Denisa Miron, - Colaborator - Publicat: 00:25

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Imperiul lui Adamescu moare pe banii statului

Autor: 

 Denisa Miron, 

Colaborator

Publicat: 

00:25

Mandru posesor, in 2013, al locului doi in topul Forbes al celor mai bogati romani, Dan Grigore Adamescu se afla azi in situatia de a mai pune cruce inca unei afaceri emblematice a imperiul sau cladit din contractele babane cu statul, relatează National.

Mult laudatul imperiu al lui Dan Adamescu, ridicat cu ajutorul contractelor de sute de milioane de euro primite de la statul roman, trage sa moara. “Perla” Astra Asigurari, o companie care la un moment dat a detinut recordul de persoane asigurate din tara noastra, a ramas fara autorizatie de functionare. ASF a decis, ieri, intrarea in faliment a Astra, aflata in administrare speciala, dupa ce compania nu a reusit sa atraga 425 milioane lei la capital. Totodata, ASF a anuntat ca despagubirile urmeaza sa fie acordate de Fondul de Garantare, deci tot de la stat.Decizia ASF de a baga Astra Asigurari in faliment ii smulge “taticului consignatiilor” principala parghie de a face bani cu nemiluita fara remuscarile datoriilor de zeci de milioane de euro la stat. Si asta nu este totul, pentru familia Adamescu vin zile dintre cele mai negre.

Lacomia a bagat Astra in faliment

Astra Asigurari – una dintre cele mai profitabile afaceri ale familiei, a ajuns, in doar cativa ani, un business falimentar. In cele 18 luni de administrate speciala, Astra nu a putut fi resuscitata, planul de redresare propus de Adamescu esuand saptamana trecuta. Principalul motiv? Lacomia! Dar nu i se poate plange de mila lui Adamescu, pentru ca si-a facut averea pe spatele statului, fiind abonat la contractele din bani publici, iar acum imperiul sau moare tot pe banii statului.
Dezastrul financiar in care a fost adusa compania Astra de familia Adamescu va fi suportat tot de stat, prin Fondul de Garantare. Presedintele ASF, Misu Negritoiu, a declarat ca valoarea rezervelor de despagubire la Astra Asigurari este de 650 milioane lei, impactul calculat de ASF ridicandu-se la 700 milioane lei, in timp ce Fondul de Garantare a Asiguratilor are disponibilitati de un miliard de lei, acoperind necesarul Astra.
Totodata, Negritoiu considera ca Astra a ajuns in situatia falimentului din cauza lacomiei actionarilor, care au tinut prea mult la “zestre” si nu au reusit sa atraga astfel un investitor, dar a refuzat sa spuna suma ceruta pentru Astra. Intrebat de ce in urma cu o luna se discuta despre o “nunta” a Astra Asigurari, iar in prezent s-a decis “inmormantarea”, Negritoiu a raspuns: “Lacomia!”.

“Gaina cu oua de aur” Unirea Shopping, sub ghilotina ANAF

Primul semn a fost arestarea sa in dosarul judecatorilor spagari de la Tribunalul Bucuresti, ocazie cu care s-a descoperit ca insolventele erau “specialitatea” casei Adamescu. Chiar si in aceasta situatie, Dan Adamescu a afisat o atitudine de jemanfisist, acceptand in arest doar hrana de la cateringul hotelului Intercontinental pe care il detine.Avand in vedere ca Astra a insemnat pentru Adamescu principala parghie prin intermediul careia a “sifonat” zeci de milioane de euro, se poate spune ca patronul ziarului “Romania Libera” a pierdut si puterea.
Cu toate acestea, increderea si puterea de odinioara continua sa-i fuga de sub picioare intrucat nici celelalalte afaceri nu se simt prea bine. In urma cu doua zile, ANAF a anuntat ca Unirea Shopping Center, o alta afacere a familiei Adamescu aducatoare de sume halucinante de bani, este in atentia inspectorilor antifrauda. Situat in inima Capitalei, magazinul este condus de fosta nevasta a milionarului, Carmen Palade. Si dupa cum spun gurile rele, ANAF va ramane masca la ce nereguli o sa gaseasca la Unirea Shopping, avand in vedere ca businussul functioneaza “jumatate cash, jumatate pe factura”.

Rex Mamaia, ucis pentru bani

Tot spre faliment se indreapta si Rex Mamaia, cea mai frumoasa poveste regala a Romaniei. Preluat de la familia Paunescu, hotelul a fost scos din circuitul turistic in 2011, cand, chipurile, a fost mistuit de un “puternic” incendiu izbucnit la ultimul etaj in cateva camere. Incident care i-a adus lui Adamescu sume importante de bani din despagubiri.O alta proprietate emblematica a familiei Adamescu este Hotelul Intercontinental, cumparat nu demult si care intregeste sirul de hoteluri, care include Rex Mamaia sau Pullman Bucuresti. La momentul arestarii lui Adamescu, Intercontinental a fost scena unor perchezitii de amploare si n-ar fi de mirare ca si aceasta afacere sa intre pe mana inspectorilor ANAF.

Asadar, viitorul nu suna prea bine pentru Dan Adamescu. Desi este cunoscut drept un mare jucator de poker, se pare ca in ultima vreme cartile necastigatoare ii vin una dupa alta. Poate ca e momentul sa se intoarca la jocurile mai simple de la care a plecat: consignatiile.Si probabil ca Dan Adamescu va mai inregistra astfel de “succese” in continuare, chiar daca, odata cu anchetarea sa, s-a retras in conacul din inima verde a Bucurestiului si si-a lasat mare parte din afaceri pe mainile celor doi baieti si al fostei sotii. Fiul vitreg, Rani Palade Adamescu , zburda pe Coasta de Azur ca si cum imperiul financiar e inca in picioare, iar Alexander Adamescu este nevoit, la sfatul tatalui, sa stea departe de Romania din cauza unor anchete aflate in curs de finalizare.

TAGS: alexander adamescu anaf asf astra asigurări dan adamescu faliment fondul de garantare hotel intercontinental mamaia rex romania libera unirea shopping center

“Şef, am mai făcut un ziar…” - Alina Vasiliu - Sursa : Constanţa noastră

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Facebook

Alina Vasiliu

weblog

“Şef, am mai făcut un ziar…”

Publicat de Alina Vasiliu in categoria jurnal

24 august 2015 – într-un târziu, un alt început.
În 2010 am cumpărat domeniul constantanoastra.ro. Eram pe drum, la intrarea în Constanţa dinspre Valu lui Traian, când am văzut plăcuţa de la intrarea în oraş. Şi am realizat că aveam o senzaţie de scârbă când intram în oraşul meu. Mă întorceam într-o cloacă despre care scrisesem deja sute de articole şi care era într-un proces de infecţie de neoprit. Un oraş care a a fost la un moment dat confiscat de o grupare dubioasă şi pe care nu-l mai simţeam al meu, ci sub un fel de ocupaţie paşnică, dar devastatoare. Pentru că nu sunt o pesimistă depresivă, mi-am imaginat că la un moment dat vom reuşi să-l luăm înapoi. În perspectiva acelui moment, am cumpărat domeniul şi m-am întors peste câteva zile să fotografiez plăcuţa, ca să-i dau lui Cătălin modelul fontului pentru titlul ziarului online pe care, la un moment dat, urma să-l facem. 
Proiectul a rămas în adormire, eu am ales, temporar probabil (încă nu ştiu), învăţământul universitar de profil jurnalistic şi mi-am păstrat în câmpul jurnalismului doar o colaborare sporadică la Hotnews, după mine, cel mai respectabil portal mass media. Mi-a plăcut interacţiunea cu studenţii, aşa cum îmi plăcea şi să-i sfătuiesc, să-i cert, să-i încurajez pe tinerii jurnalişti, din poziţia de redactor şef. Atunci mai dură, mai vulcanică, mai înjurată, mai de temut, acum mai calmă, mai înţeleaptă, mai vârstnică, mai simpatică :)…
Mulţi dintre colegii mei de presă mi-au păstrat o amintire frumoasă, câţiva mi-au rămas prieteni (dintre ei, unii încă îmi spun “şefa”, cu o nuanţă afectuoasă, ca şi cum mi-ar spune pe nume). Cu aceşti prieteni mi-am dorit să realizez un proiect mass media curat şi ferit de influenţe din partea patronilor sau din partea mediului politic şi de afaceri. Astăzi (23 august), vorbeam la telefon cu unul dintre ei, surescitată în perspectiva publicării online a ziarului la care bibilim de câteva săptămâni. “Şef, am mai făcut un ziar…”, mi-a spus cu un zâmbet în voce. Şi am realizat importanţa momentului pentru NOI. Momentul în care domeniul CONSTANTANOASTRA.RO se deşteaptă în sfârşit la viaţă. Nu o să avem o echipă redacţională tipică, ci un colegiu de redacţie în care fiecare va avea un vot, deci voi rămâne “şef” doar aşa cum am fost şi până acum. Şi mă opresc acum, căci nu vreau ca acest text să devină în mod penibil lacrimogen. Doar un ultim (pentru moment) MULŢUMESC! lui Cătălin Siclitaru pentru realizarea site-ului, la care îmi va răspunde “Nu ţipa!”, pentru că nu-i plac majusculele.
Ca jurnalist foarte bine informat în privinţa mediului în care ne vom desfăşura activitatea, nu pot să spun că debordez de optimism, dar ca om obişnuit şi hotărât să gândească pozitiv, cred în acest proiect şi sper să aibă viaţă lungă. Avantajul nostru este că nu ne propunem să facem averi din ziar, ci doar să supravieţuim şi să ne facem meseria. Nu ne propunem să facem audienţe imense, ci doar să ajungem la publicul inteligent, să oferim conţinut de calitate şi să avem satisfacţia unui feed-back care să ne arate că am fost înţeleşi. Să arătăm şi restului ţării că nu tot constănţeanul e un fel de vietate ciudată care la patru ani se duce şi votează măscărici.
.............................................................................................................

Alina Vasiliu

weblog

• Home
• Despre mine
• Familia
• Marin Mincu

Despre mine

Publicat de Alina Vasiliu

Acum câţiva ani, când am luat acest domeniu, scriam textul de mai jos:
O sa pun si un cv pe-aici, e relevant intrucitva, zice ca sint un om de litere, o persoana educata (doctorand in filologie) si cu o experienta profesionala de aproape 13 ani in jurnalism.
In rest, sint mama, am o fetita de aproape 6 ani care este cea mai importanta fiinta din lume, dar sint workaholica si am mari remuscari ca nu-mi petrec mai mult timp cu ea, cu fetita mea.
Sint nemultumita de statutul meu uman, am marea neimplinire de a nu fi facut nimic cu adevarat important si cuantificabil pentru semenii mei.
Sint nemultumita de statutul meu profesional, am senzatia ca ma irosesc intr-o meserie care s-a deteriorat ca semnificatie si ca am tradat literatura, de fapt metaliteratura, unde as fi avut, poate, un cuvint de spus.
Sint multumita ca sint nemultumita, asa mai am o sansa de a repara greselile, de a incerca sa-mi realizez valentele si de a intra pe drumul corect.
Acum ceva timp, când mă enervasem din cauza comentariilor de pe Cuget liber, în care cititorii îmi reproşau că îndrăznesc să critic gaşca mazăre, deşi lucrasem la TV Neptun o vreme, am scris textul următor:
Curriculum vitae pe larg

Am răspuns de prea multe ori în pripă la acuzaţia care îmi este adusă frecvent, aceea de a fi lucrat la TV Neptun, aşa că m-am gândit că ar trebui să zic o dată totul şi să am un link pe care să-l postez ca răspuns pentru acele comentarii recurente la multe dintre materialele mele, mai precis la acelea care deranjează familia la putere în Constanţa.
Întâi este important să se ştie că niciodată nu am scris sau spus vreun cuvânt de laudă la adresa clanului Mazăre, nici măcar atunci când am lucrat la televiziunea lor. Chestie verificabilă. Şi, pentru că sunt corectă, recunosc că nici nu mi s-a cerut, de aceea zic că jurnaliştii care într-adevăr se respectă pot rămâne nepătaţi. Nimeni nu-i sileşte să scrie contrar convingerilor personale, dar întotdeauna se găsesc lingăi care să se bucure atunci când li se propune compromisul. Ceea ce îi face vinovaţi în egală măsură cu aceia care îi corup.
Mi-am început cariera de ziarist la „Cuget Liber”, în 1995, când am terminat Facultatea de Litere de la „Ovidius”. În paralel cu serviciul la „Cuget Liber”, am absolvit şi masteratul în Literatură Română Contemporană.
În 1997, directorul şi redactorul şef ai Cugetului au înfiinţat un nou ziar, „Observator de Constanţa”, Arcadie Strahilevici propunându-mi postul de şef departament Cultură. Mai târziu, am preluat şi Departamentul Politic. Până în 2001, am avansat la postul de redactor şef adjunct, apoi la acela de redactor şef. În 2000, am fost dată în judecată de Radu Mazăre pentru două editoriale, primarul solicitându-mi daune morale de câte 200 milioane lei, dar, după mai multe înfăţişări şi audieri, a renunţat la cele două procese de calomnie.
Din momentul în care patronii ziarului au schimbat politica editorială, transformând „Observatorul de Constanţa”, din ziar anti-, în ziar pro-Mazăre, am căzut în dizgraţie şi am încetat să mai scriu, urmând perioada în care am fost în concediu de creştere a copilului, timp de un an şi jumătate. În toamna 2001, am fost admisă ca doctorand al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti (până în prezent am absolvit examenele şi prezentările de referate, aflându-mă în stadiul de redactare a tezei, pe tema balcanismului literar românesc).
Când m-am hotărât să mă întorc la muncă, în toamna anului 2003, am dat curs propunerii lui Eliade Bălan, redactor şef adjunct la România Liberă, de a coordona Ediţia de Dobrogea a cotidianului naţional.
După ce şi ediţia locală a ziarului România Liberă a schimbat macazul, devenind pro-Mazăre (din raţiuni financiare şi legate de difuzare), am acceptat propunerea, venită prin reprezentanţi ai PD Constanţa, de a face echipă cu ziaristul Dan Mihăescu la conducerea MTC TV (el – director general, eu – director general adjunct), o decizie nefericită, singura alegere pe care o regret. Era martie 2005. A urmat cea mai neagră perioadă din viaţa mea profesională. Am găsit o televiziune devalizată (DNA Constanţa încă cercetează cum) de fosta conducere pesedistă, fără venituri, fără aparatură, dar cu personal numeros, sindicalizat şi protejat de convenţii încheiate cu foştii directori. Am scris zeci de memorii către Ministerul Transporturilor – proprietarul televiziunii, am făcut zeci de drumuri la Bucureşti, am propus soluţii, am încercat o grămadă de subterfugii pentru a ţine în viaţă televiziunea. Nu am primit nici un răspuns, iar reprezentanţii PD Constanţa s-au „tirat”, treptat, din problemă, luând distanţă faţă de MTC. Constataseră că era un subiect care nu plăcea ministrului Dobre (personaj odios pentru mine). La un moment dat, Dan Mihăescu s-a retras din poziţia de director general, întorcându-se la Rompres (Agerpres), unde lucrează şi acum, eu am mai rămas câteva luni, continuând să scriu memorii disperate, inclusiv către preşedinţia României, de unde mi se răspundea… că solicitările mele au fost trimise la Ministerul Transporturilor(!!!) Când am fost nevoiţi să oprim emisia şi CNA a retras licenţa, mi-a fost clar că se apropie sfârşitul şi mi-am dat demisia, aşteptând ca ministerul să numească pe altcineva. Nu a venit nicio reacţie, era ca şi cum televiziunea nu ar fi existat.
M-am uitat în jur, era timpul ca, după luni de zile de rezistenţă fără salariu, să caut o slujbă care să fie plătită. Să stau pe banii bărbatului nu era o situaţie pe care să fi putut să o tolerez.
Era primăvara anului 2006 şi am primit două oferte: una de la cuplul Felix Stroe – Ion Dumitrache, pentru a prelua, în calitate de director general, „Observatorul de Constanţa”, alta de la Cristi Zgabercea, directorul general al TV Neptun, un om cu care aveam o relaţie amicală şi care, oricât de paradoxal ar părea, ne ajutase când eram la MTC TV cu ce îi stătuse în putere (aparatură împrumut de la Consiliul Judeţean şi chiar un contract de realizare a unui film promoţional pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie). El mi-a propus postul de redactor şef al Departamentului Emisiuni Social – Politice la TV Neptun.
Nu puteam să mă întorc la „Observator”: pe lângă politica pro-Mazăre a patronilor, nu reuşeam să trec peste resentimentele pentru modul în care se purtaseră cu mine în 2001, atunci când eram şi însărcinată, cu toate că mi s-au prezentat scuze şi păreri de rău. Nu mă trăgea inima nici la TV Neptun, din motive lesne de înţeles.
Am studiat piaţa media din Constanţa şi am decis că singura publicaţie respectabilă a cărei orientare generală coincidea cu a mea era „Cuget Liber”. L-am sunat pe Gheorghe Bosînceanu, pe care îl văzusem o singură dată, cu mulţi ani în urmă. A acceptat să mă primească, i-am înfăţişat un curriculum vitae şi câteva idei ale mele pentru relansarea ziarului. Mi-a spus că trece printr-o perioadă în care concentrarea sa se îndreaptă spre alte domenii decât ziarul şi nu plănuieşte să facă vreo schimbare în redacţie.
Aşa că m-am văzut nevoită să accept propunerea venită dinspre TV Neptun. Am lucrat acolo jumătate de an – realizând emisiunea „Minute cardinale”, o retrospectivă social-politică a săptămânii -, până în iarna lui 2006, când Dumitriţa Bosînceanu m-a contactat pentru a-mi propune postul de director media la „Cuget Liber”. Am plecat de la TV Neptun fără resentimente, pentru că am fost tratată corect şi nu mi s-a cerut să trec peste convingerile mele personale.
Am regrete pentru că s-a întâmplat să fiu angajată la TV Neptun, o televiziune deţinută de oameni pe care nu i-am respectat niciodată, dar am conştiinţa împăcată pentru că am încercat să evit această întâmplare. Conjunctura social-profesională m-a obligat să accept slujba respectivă şi am convingerea că, în calitate de jurnalist, nu poţi fi judecat decât după ce scrii şi ce spui, nu după patronii pe care îi ai la un moment dat.
De asemenea, nu consider că răstimpul în care am fost angajată la TV Neptun mă obligă la tăcere cu privire la patronii respectivei televiziuni. Nu mi-au dat bani de pomană, ca să le port recunoştinţă, ci am muncit pentru un salariu. Nu mi-au făcut o favoare angajându-mă, căci am o valoare profesională pe care nu mi-a contestat-o nimeni niciodată. A fost un schimb cinstit şi nu ne datorăm nimic unii altora, deci nu trebuie să-mi înghit cuvintele şi să-mi reţin opiniile. Sunt constănţean şi deciziile lor mă afectează deoarece ei sunt puterea din acest oraş. Dacă aş tăcea, nu mi-aş face meseria.
Acum am plecat de la Cuget Liber, predau un curs la Jurnalism, la Andrei Şaguna şi mai scriu din când în când la Hotnews.ro. Astea ar fi noutăţile. O să updatez pe măsură ce mai apar. Căci vor apărea…

Despre mine

Acum câţiva ani, când am luat acest domeniu, scriam textul de mai jos: O sa pun si un cv pe-aici, e relevant intrucitva, zice ca sint un om de litere, o persoana educata (doctorand in filologie) si cu o experienta profesionala de aproape 13 ani in jurnalism. Afla mai multe despre mine

Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

• Deustche Welle: Asediul Europei şi inadecvarea elitelor ei

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE PETRE M IANCU:

Confruntată cu invazia milioanelor de refugiaţi din răsărit şi sud, Europa nu se arată în stare să reacţioneze adecvat, organizat şi concertat. Problema continentului nu e, însă, doar absenţa solidarităţii statelor UE.

Cămin de solicitanţi de azil incendiat în Germania

Nu numai elitele româneşti sunt uneori alăturea cu drumul. La invazia milioanelor de refugiaţi din răsărit şi sud, Europa, cea scindată de-a lungul fostei Cortine de Fier din cauza clivajului memoriilor ei, în speţă de ponderea diferită acordată traumei naziste ori comuniste, nu se arată în stare să reacţioneze adecvat, solidar, organizat şi concertat.
Elitele politice din vest dau din colţ în colţ, părând fie să nu înţeleagă sursele acestei subite noi migraţii a popoarelor şi dinamica ei, nu în ultimul rând demografică, fie să dea înspăimântate înapoi, ferindu-se ca dracul de tămâie de adoptarea măsurilor necesare spre a o opri.
În vest se deplânge, fireşte, barbaria respingătoare a gloatei extremiste care, în răsăritul Germaniei bunăoară, atacă şi incendiază cămine de azilanţi saxone. La stânga spectrului politic se tună şi se fulgeră în ecou la tentativele timide ale conservatorilor nemţi de a lansa semnale de alarmă, interpretate ca incitatoare. Ideologii corectitudinii politice le consideră invariabil de natură să-i încurajeze pe extremiştii de dreapta să declanşeze noi atacuri asupra solicitanţilor de azil, ceea ce pune beţe în roate oricărei dezbateri oneste a complexelor chestiuni pendinte.
Discuţia s-a concentrat obsesiv asupra unui număr limitat de subiecte. La Berlin de pildă, se reiterează frecvent truismul potrivit căruia ţări ca Germania şi Suedia sunt incapabile să absoarbă de unele singure întreaga masă de refugiaţi. Or, e evident că nu pot. Se insistă că e mare nevoie de solidaritate europeană care să determine şi statele est şi centraleuropene să pună umărul la absorbţia de nou veniţi. Şi în această privinţă se stăruie asupra unei evidenţe.
Totodată se pune mare preţ, în vest, pe constatarea că izolarea xenofobă şi islamofobă a fostei Europe comuniste nu e în regulă de loc. Ceea ce nu pare să işte cine ştie ce emoţii în estul continentului. În fine, se opinează că ar fi nevoie să se trimită înapoi o parte din refugiaţi în sudestul continentului, în ţări care, fie sunt sigure pentru solictanţii de azil, fie ar trebui urgent declarate ca atare, astfel încât să li se poată repasa cartoful fierbinte.
Or, cartoful cu pricina se pasează într-o veselie şi între ţările din Schengen. Spaţiu care-şi pierde, iată, noima, de vreme ce masele de imigranţi traversează toate frontierele posibile, inclusiv cea italo-austriacă, ori italo-germană. Grecia, ţară a UE, îi refulează pe disperaţi spre Macedonia, iar sârbii, situaţi, caşi macedonenii, în afara Comunităţii, îi trimit spre Ungaria, ţară UE care încearcă în zadar să se apere de refugiaţi ridicând un gard cât mai înalt. Dar ce garduri şi ce ziduri vor fi oare în stare, vreodată, să stăvilească masele de deznădăjduiţi?
Totuşi, conducerile politice ale puterilor occidentale s-au ferit cu grijă, până acum, să pună degetul pe rană. Să releve de pildă că, în timp ce societăţile occidentale se modifică ele însele, în ritm alert, scăparea de sub control a terorismului islamist în vaste zone ale Siriei, Irakului, Maghrebului şi Africii negre va mai alimenta, masiv, ceea ce a părut să fie doar un aflux vremelnic, iscat de decalaje economice.
Or, ar trebui să fie absolut vădit pericolul ca, sub impactul escaladării previzibile a acestei crize a refugiaţilor, de o amploare fără precedent pentru Bătrânul Continent, tendinţele centrifugale din sânul Uniunii Europene să ia proporţii incontrolabile. Ceea ce face ineluctabilă adoptarea de politici europene în stare să rezolve problemele apărute.
Dar cum ar putea fi identificate aceste politici, dacă nici măcar elitele culturale apusene nu par s-o nimerească prea bine? Filosoful german Peter Sloterdijk admite, ce-i drept, că „societăţile asistenţiale occidentale n-au reuşit să descopere instrumentele apte să le apere adecvat de afluxul de refugiaţi”. La rădăcina răului s-ar afla, potrivit lui, „eronata politică externă a europenilor în epoca Primăverii Arabe”. Ar fi fost, crede filosoful, o greşeală să se acţioneze atunci dintr-un prezumtiv ”impuls moral de scurtă respiraţie” şi să se provoace (prin bombardarea trupelor guvernamentale) debarcarea unui Gaddafi. Căci Libia ar fi devenit astfel, în opinia sa, ţara de tranzit traversată în drum spre Europa de cei mai mulţi refugiaţi”.
Ce propune Sloterdijk? Ca Europa să nu-şi mai subestimeze capacitatea de a atrage refugiaţi şi să înceapă să se adapteze, preluând varii modele eficiente, bunăoară pe cel elveţian sau canadian. Gânditorul german îi recomandă continentului dezvoltarea „unui sistem defensiv”, a cărui edificare ar necesita „o cruzime bine temperată”. Or, tocmai aici ar fi buba, întrucât dificultatea ar rezida, conform gânditorului german, în faptul că europenii s-ar defini pe ei înşişi ca „oameni benigni”, incapabili de cruzime.
Gândirea lui Sloterdijk se dovedeşte, în acest punct, în mod fatal, contradictorie, carentă şi reducţionistă. În Siria n-a acţionat vreun impuls moral european, fie el şi de scurtă respiraţie. Ar fi fost cu siguranţă mai bine dacă ar fi intrat în acţiune rezolvând problema statului islamic. Apoi a bombarda forţele unei tiranii nu e o mostră de exces de bunătate. În fine, nu toţi europenii se definesc aşa cum crede germanul. Marcaţi de o interpretare disjunctă a scandalului suprem al civilizaţiei creştine, care a fost catastrofa nazistă, şi deci de o conştiinţă istorică funciar diferită de a germanilor, mulţi esteuropeni văd lucrurile altfel decât elita germană.
Pe de altă parte, mentalitatea de paradis asediat, îndiguirea şi izolarea prin edificarea de fortificaţii nu prea par a putea rezolva problemele unui teritoriu luat cu asalt. Nu astfel se temperează elanul emigraţionist. Zăgăzuirea valurilor de refugiaţi se va putea face doar prin abordarea onestă, curajoasă şi frontală a rădăcinii chestiunii, prin combatarea activă, coordonată şi sistematică a tiraniilor, a corupţiei şi terorismului dezlănţuit, de care fug acum oamenii, pe capete.

DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 

DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

• DOCUMENT BOMBĂ/ Un agent filo rus, reinventat după intrarea României în NATO să monitorizeze sindicatele/ MIRCEA DOGARU, RECRUTAT DE SERVICIILE SECRETE MILITARE ÎN ACȚIUNEA „SINDICATUL: În scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmează a se inființa în România

Intr-o notă din data de 4 noiembrie 2004 a serviciilor secrete militare se precizează că Mircea Dogaru, actualul președinte al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, a fost recrutat in luna mai anului 2000 pentru incadrarea in cadrul Direcției de Siguranță Militară pentru a controla acțiunea de inființare a sindicatelor care urmează să fie organizate în România, după NOIEMBRIE 2004.
 
Anterior, Dogaru a fost agent al Securității și al SRI, conform documentului.

 
Este unul din primele documente care atestă că Poliția Politică a existat în România și după anul 2000, cu scopul de infiltrare a sindicatelor, lucru care s-a și întâmplat de altfel. Documentul a fost publicat de ziuanews.ro.
Mai mult, documentul este datat după intrarea României în NATO, noiembrie 2004, ceea ce pune mari semne de întrebare, mai ales că Mircea Dogaru a apărut în multe acțiuni ca propagandist al Rusiei.

Mai mult, acțiunea era controlată de Directia de Siguranta Militară, așa cum reiese din document.
CITIȚI ȘI:Robert Turcescu: Troc mizerabil Gabriel Oprea-PNL si omul lui Putin/ MRU contra pensii pentru tovarasii lui Dogaru, omul Rusiei
 
Din document reiese că Dogaru a fost agent al Securității, mai apoi al SRI, care l-a predat în 1999 serviciului secret al Armatei.
In finalul acelei note se subliniaza ca „In baza datelor din dosarul de agent al acestuia, propunem supunerea spre aprobare sefului DGIA, pentru dirijarea col. Mircea Dogaru in indeplinirea masurilor din Actiunea „SINDICATUL", in scopul realizarii controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmeaza a se infiinta in Romania".

Ulterior, prin anul 2010, colonelul in rezerva Mircea Dogaru infiinteaza Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, structura sindicala unde el este presedinte si la ora actuala.


In aceea nota se precizeaza ca despre col. Mircea Dogaru, sef birou in cadrul Sectiei Contracararea Dezinformarii si Protectiei Imaginii Armatei/ Directia Siguranta Militara, se cunosc o serie de aspecte de interes. Printre aceste se numara faptul ca „In cursul anului 1989, cand activa ca militar in cadrul Centrului de Cercetari de Istorie si Teorie Militara, a fost recrutat de catre fostele organe de securitate ale Directiei a IV-a Contrainformati si dirijat pe langa atasatul militar al fostei Ambasade URSS la Bucuresti (la aceea data), lt.col Serghei Cernomaz".

CITIȚI ȘI:Hackerii au spart e-mailul ideologului Kremlinului: NUMELE DIN ROMÂNIA
Tot in acea nota se mentioneaza ca „In cursul lunii mai a anului 2000, la ordinul sefului D.S.M. (Directia Siguranta Militara), la acea data, gl.bg Nicolescu Gheorghe, au fost initiate demersurile specifice pentru incadrarea col. Mircea Dogaru in cadrul DSM. Pe toata perioada cat a activat in cadrul DSM, col. Mircea Dogaru s-a remarcat in mod deosebit prin informatiile furnizate cu privire la actiuni ostile intreprinse de fostii colegi ai acestuia, cunoscuti sau semnalati cu contacte neoficiale cu cetateni straini ori care denigrau institutia militara".

Magistratii acuza serviciile ca supravegheaza instantele- b1

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Criza economică din China face să tremure planeta de Gabriela Anghel , 25 august 2015 - Surds: Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Criza economică din China face să tremure planeta

de Gabriela Anghel , 25 august 2015

 - stire actualizata la ora 00:01, 25 august 2015

Criza economică din China face să tremure planeta

Bursele europene au deschis luni în scădere, fragilizate de degringolada burselor chineze, de şi noul marasm de pe pieţele bursiere asiatice şi de îngrijorarea crescândă privind starea sănătăţii economice a Chinei. O „lunea neagră” potrivit experţilor.
Bursa din Shanghai a terminat luni şedinţa cu o cădere de 8,5%, cea mai mare scădere zilnică de peste opt ani, într-o piaţă mereu afectată de morozitatea economiei chineze în pofida eforturilor autorităţilor pentru a asigura investitorii. Beijingul anunţa duminică autorizarea gigantului fond naţional de pensii (3.500 miliarde yuani, echivalentul a 476,4 miliarde euro) de a investi până la 30% din activele sale în acţiuni. Pentru stoparea căderii burselor, un organism public, CSF, a realizat deja achiziţii masive de acţiuni în iulie.
Pentru moment, acţiunile de forţă ale ­Beijingului par incapabile să asigure investitorii, care ­rămân preocupaţi de încetinirea creşterii economice a ţării, dar şi de apariţia bulelor speculative, în special de supraevaluarea excesivă a pieţelor, deconectate de economia reală. Pentru oprirea spectaculoasei căderi a burselor chineze, ­Beijingul a intervenit în forţă ­după sfârşitul lunii iunie prin organisme publice care au realizat achiziţii masive de ­acţiuni, fără să poată întrerupe corecţia pieţelor pe termen lung.
Devalorizarea-surpriză a yuanului la 11 august – percepută ca un efort disperat al autorităţilor chineze pentru relansarea exporturilor şi a activităţii economice – nu a făcut decât să accentueze îngrijorarea generală, provocând o undă de şoc pe pieţele financiare. Potrivit analiştilor, Bursa din Shanghai pare condamnată să cadă sub 3.000 puncte. „Este un adevărat dezastru şi pare că nimic nu îl poate opri”, declara Chen Gang, analist la Heqitongyi Asset Management.

Undă de şoc

Dacă ar fi nevoie de o dovadă în plus a dependenţei de China la nivel mondial, furtuna monetară din ultimele zile este un exemplu în acest sens. Scăzând consecutiv în trei zile valoarea monedei sale, yuanul, în raport cu dolarul, Beijingul a declanşat o undă de şoc, un debut de panică pe pieţele mondiale. Din Frankfurt la Seul, toate bursele au fost afectate şi cursul materiilor prime, în frunte cu petrolul, a căzut la niveluri nemaiîntâlnite în ultimul deceniu.
Toate pieţele internaţionale au interesul găsirii unei soluţii rapide, locomotiva chineză fiind indispensabilă creşterii mondiale. Dar hipercreşterea ţării aparţine trecutului şi se speră că puterea de la Beijing încearcă prin toate mijloacele să oprească ­prăbuşirea. Îngrijorarea investitorilor privind încetinirea economiei chineze şi impactul ­negativ asupra economiilor emergente a zguduit pieţele financiare din întreaga lume în ultimele zile şi nu sunt semne de încetinire.  Pesimismul este prezent în întreaga Asie şi toate pieţele sunt în scădere la scară mondială.

Spre un război monetar?

Devalorizarea actuală, cea mai importantă din 1993, pare o măsură pentru susţinerea exporturilor milioanelor de întreprinderi, mai ales din sudul Chinei, şi prezintă toate atributele unei declaraţii de război monetar. Însă trebuie considerată ca o evoluţie dorită spre liberalizarea yuanului, prealabilă intrării sale în ansamblul marilor devize mondiale, alături de dolar, de euro sau de lira sterlină. O strategie avută în vedere de multă vreme la Beijing.
În spatele acestei normalizări în curs se află în discuţie viabilitatea modelului economic chinez. Puterea zdrobitoare a marilor grupuri de stat sufocă iniţiativa privată. Restricţia intrării capitalurilor şi controlul strict al sectorului bancar orientează investitorii în direcţia proiectelor guvernamentale, lăsând pe margine întreprinzătorii.
În palatul Zhongnanhai, inima puterii chineze, se simte ezitarea, estimează experţii. În parte de teama instabilităţii, dar mai ales pentru că în opacitatea sistemului creat de partidul unic se ascund grupurile de interese care multă vreme au profitat de acest statu-quo.
» Acum, când China s-a impus printre primele puteri, întreaga planetă este dependentă de capacitatea sa de a se reforma.

În sesiune Categorie: Bref Creat: Duminică, 23 August 2015 18:52 Scris de Tia Şerbănescu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ziarul Curentul

În sesiune

• 
  

Categorie: Bref

Creat: Duminică, 23 August 2015 18:52

Scris de Tia Şerbănescu

 Începe sesiunea parlamentară extraordinară dedicată reexaminării Codului Fiscal în privința căruia partidele au semnat un acord de coabitare: scot un punct (băgat de PNL) din scăderea TVA care rămâne 20% și amână eliminarea supraaccizei la benzină. Tăriceanu n-a semnat acordul și s-a declarat nemulțumit de faptul că lucrurile au fost stabilite la Cotroceni. De ce? Așa am aflat și noi unde este Iohannis. S-a confirmat metoda: bagi porcul în casă apoi îl scoți și te relaxezi. Cel mai relaxat este Ponta care a anunțat ritos: „cât va fi acest guvern nimănui nu i se va tăia un leu, la toți se dă”. Nu mai da! Fără violență! Și-așa toată lumea e traumatizată. Părerile asupra modificărilor CF au rămas împărțite: BNR și Consiliul Fiscal consideră că relaxarea fiscală masivă combinată cu măririle salariale conțin „rețeta dezastrului” și „riscă să dezechilibreze economia” în timp ce Ponta susține că „e o reformă fundamentală, avem un Cod modern care ne face competitivi pentru restul Europei”. Doamne ajută! La noi și măsurile bune ies prost darmite cele controversate. Dna Gorghiu, mai temătoare, crede că „Ponta plantează bombe cu ceas care vor exploda după mandatul său”. Rețeta Tăriceanu. Deocamdată, bombele au luat-o înaintea exploziei: medicii vor salarii ca ale magistraților iar profesorii vor salarii mărite ca ale medicilor. Mai rămâne ca polițiștii să vrea salarii ca ale parlamentarilor căci oricum muncesc mai mult decât ei. S-ar zice că liderii sindicali care și-au petrecut ultimul mandat la televizor, ca analiști și comentatori de violuri, nunți și botezuri, au început să mai treacă pe la locul de muncă. Se pregătește campania electorală și e nevoie de ei – ca și de toți cei detașați în alte părți. PNL e dispus să-l susțină pe Boc pentru un nou mandat la Cluj dacă acesta „își asumă doctrina liberală ca să nu ne trezim că la anul candidează pentru PMP și ne lasă în fundul gol, ca să zic așa”. Remarca și fundul îi aparțin senatorului Obreja. Până acum liberalii se văitau că Boc a lăsat țara în fundul gol (deși o fotografie indiscretă făcută la vestiare arăta că premierul Boc era în fundul gol) dar acum ar fi bun. Și PSD a intrat la recuperare. Întors în fruntea PSD Iași, Nichita a dezvăluit rețeta succesului: „m-am înțeles cu Coldea, el conduce țara”. Coldrex. Combate febra și răceala. Aflată sub control judiciar, dna Udrea scapă uneori de sub control și-l apără pe Ponta considerând că dosarul acestuia e ridicol: „mai marii lumii își fac cruce și râd cu lacrimi”. Mai marii lumii demisionează când plagiază. Și când pierd alegerile. Și nu prea-și fac cruce. Nu-s chiar atât de pioși. Și nici nu râd cu lacrimi: nici lor nu le arde de râs și nici Ponta nu e amuzant.