Sile this Millennium: “Şef, am mai făcut un ziar…” - Alina Vasiliu

joi, 27 august 2015

“Şef, am mai făcut un ziar…” - Alina Vasiliu - Sursa : Constanţa noastră

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Facebook

“Şef, am mai făcut un ziar…”

Publicat de Alina Vasiliu in categoria jurnal

24 august 2015 – într-un târziu, un alt început.
În 2010 am cumpărat domeniul constantanoastra.ro. Eram pe drum, la intrarea în Constanţa dinspre Valu lui Traian, când am văzut plăcuţa de la intrarea în oraş. Şi am realizat că aveam o senzaţie de scârbă când intram în oraşul meu. Mă întorceam într-o cloacă despre care scrisesem deja sute de articole şi care era într-un proces de infecţie de neoprit. Un oraş care a a fost la un moment dat confiscat de o grupare dubioasă şi pe care nu-l mai simţeam al meu, ci sub un fel de ocupaţie paşnică, dar devastatoare. Pentru că nu sunt o pesimistă depresivă, mi-am imaginat că la un moment dat vom reuşi să-l luăm înapoi. În perspectiva acelui moment, am cumpărat domeniul şi m-am întors peste câteva zile să fotografiez plăcuţa, ca să-i dau lui Cătălin modelul fontului pentru titlul ziarului online pe care, la un moment dat, urma să-l facem.
Proiectul a rămas în adormire, eu am ales, temporar probabil (încă nu ştiu), învăţământul universitar de profil jurnalistic şi mi-am păstrat în câmpul jurnalismului doar o colaborare sporadică la Hotnews, după mine, cel mai respectabil portal mass media. Mi-a plăcut interacţiunea cu studenţii, aşa cum îmi plăcea şi să-i sfătuiesc, să-i cert, să-i încurajez pe tinerii jurnalişti, din poziţia de redactor şef. Atunci mai dură, mai vulcanică, mai înjurată, mai de temut, acum mai calmă, mai înţeleaptă, mai vârstnică, mai simpatică :)…
Mulţi dintre colegii mei de presă mi-au păstrat o amintire frumoasă, câţiva mi-au rămas prieteni (dintre ei, unii încă îmi spun “şefa”, cu o nuanţă afectuoasă, ca şi cum mi-ar spune pe nume). Cu aceşti prieteni mi-am dorit să realizez un proiect mass media curat şi ferit de influenţe din partea patronilor sau din partea mediului politic şi de afaceri. Astăzi (23 august), vorbeam la telefon cu unul dintre ei, surescitată în perspectiva publicării online a ziarului la care bibilim de câteva săptămâni. “Şef, am mai făcut un ziar…”, mi-a spus cu un zâmbet în voce. Şi am realizat importanţa momentului pentru NOI. Momentul în care domeniul CONSTANTANOASTRA.RO se deşteaptă în sfârşit la viaţă. Nu o să avem o echipă redacţională tipică, ci un colegiu de redacţie în care fiecare va avea un vot, deci voi rămâne “şef” doar aşa cum am fost şi până acum. Şi mă opresc acum, căci nu vreau ca acest text să devină în mod penibil lacrimogen. Doar un ultim (pentru moment) MULŢUMESC! lui Cătălin Siclitaru pentru realizarea site-ului, la care îmi va răspunde “Nu ţipa!”, pentru că nu-i plac majusculele.
Ca jurnalist foarte bine informat în privinţa mediului în care ne vom desfăşura activitatea, nu pot să spun că debordez de optimism, dar ca om obişnuit şi hotărât să gândească pozitiv, cred în acest proiect şi sper să aibă viaţă lungă. Avantajul nostru este că nu ne propunem să facem averi din ziar, ci doar să supravieţuim şi să ne facem meseria. Nu ne propunem să facem audienţe imense, ci doar să ajungem la publicul inteligent, să oferim conţinut de calitate şi să avem satisfacţia unui feed-back care să ne arate că am fost înţeleşi. Să arătăm şi restului ţării că nu tot constănţeanul e un fel de vietate ciudată care la patru ani se duce şi votează măscărici.
.............................................................................................................

Despre mine

Publicat de Alina Vasiliu

Acum câţiva ani, când am luat acest domeniu, scriam textul de mai jos:
O sa pun si un cv pe-aici, e relevant intrucitva, zice ca sint un om de litere, o persoana educata (doctorand in filologie) si cu o experienta profesionala de aproape 13 ani in jurnalism.
In rest, sint mama, am o fetita de aproape 6 ani care este cea mai importanta fiinta din lume, dar sint workaholica si am mari remuscari ca nu-mi petrec mai mult timp cu ea, cu fetita mea.
Sint nemultumita de statutul meu uman, am marea neimplinire de a nu fi facut nimic cu adevarat important si cuantificabil pentru semenii mei.
Sint nemultumita de statutul meu profesional, am senzatia ca ma irosesc intr-o meserie care s-a deteriorat ca semnificatie si ca am tradat literatura, de fapt metaliteratura, unde as fi avut, poate, un cuvint de spus.
Sint multumita ca sint nemultumita, asa mai am o sansa de a repara greselile, de a incerca sa-mi realizez valentele si de a intra pe drumul corect.
Acum ceva timp, când mă enervasem din cauza comentariilor de pe Cuget liber, în care cititorii îmi reproşau că îndrăznesc să critic gaşca mazăre, deşi lucrasem la TV Neptun o vreme, am scris textul următor:
Curriculum vitae pe larg

Am răspuns de prea multe ori în pripă la acuzaţia care îmi este adusă frecvent, aceea de a fi lucrat la TV Neptun, aşa că m-am gândit că ar trebui să zic o dată totul şi să am un link pe care să-l postez ca răspuns pentru acele comentarii recurente la multe dintre materialele mele, mai precis la acelea care deranjează familia la putere în Constanţa.
Întâi este important să se ştie că niciodată nu am scris sau spus vreun cuvânt de laudă la adresa clanului Mazăre, nici măcar atunci când am lucrat la televiziunea lor. Chestie verificabilă. Şi, pentru că sunt corectă, recunosc că nici nu mi s-a cerut, de aceea zic că jurnaliştii care într-adevăr se respectă pot rămâne nepătaţi. Nimeni nu-i sileşte să scrie contrar convingerilor personale, dar întotdeauna se găsesc lingăi care să se bucure atunci când li se propune compromisul. Ceea ce îi face vinovaţi în egală măsură cu aceia care îi corup.
Mi-am început cariera de ziarist la „Cuget Liber”, în 1995, când am terminat Facultatea de Litere de la „Ovidius”. În paralel cu serviciul la „Cuget Liber”, am absolvit şi masteratul în Literatură Română Contemporană.
În 1997, directorul şi redactorul şef ai Cugetului au înfiinţat un nou ziar, „Observator de Constanţa”, Arcadie Strahilevici propunându-mi postul de şef departament Cultură. Mai târziu, am preluat şi Departamentul Politic. Până în 2001, am avansat la postul de redactor şef adjunct, apoi la acela de redactor şef. În 2000, am fost dată în judecată de Radu Mazăre pentru două editoriale, primarul solicitându-mi daune morale de câte 200 milioane lei, dar, după mai multe înfăţişări şi audieri, a renunţat la cele două procese de calomnie.
Din momentul în care patronii ziarului au schimbat politica editorială, transformând „Observatorul de Constanţa”, din ziar anti-, în ziar pro-Mazăre, am căzut în dizgraţie şi am încetat să mai scriu, urmând perioada în care am fost în concediu de creştere a copilului, timp de un an şi jumătate. În toamna 2001, am fost admisă ca doctorand al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti (până în prezent am absolvit examenele şi prezentările de referate, aflându-mă în stadiul de redactare a tezei, pe tema balcanismului literar românesc).
Când m-am hotărât să mă întorc la muncă, în toamna anului 2003, am dat curs propunerii lui Eliade Bălan, redactor şef adjunct la România Liberă, de a coordona Ediţia de Dobrogea a cotidianului naţional.
După ce şi ediţia locală a ziarului România Liberă a schimbat macazul, devenind pro-Mazăre (din raţiuni financiare şi legate de difuzare), am acceptat propunerea, venită prin reprezentanţi ai PD Constanţa, de a face echipă cu ziaristul Dan Mihăescu la conducerea MTC TV (el – director general, eu – director general adjunct), o decizie nefericită, singura alegere pe care o regret. Era martie 2005. A urmat cea mai neagră perioadă din viaţa mea profesională. Am găsit o televiziune devalizată (DNA Constanţa încă cercetează cum) de fosta conducere pesedistă, fără venituri, fără aparatură, dar cu personal numeros, sindicalizat şi protejat de convenţii încheiate cu foştii directori. Am scris zeci de memorii către Ministerul Transporturilor – proprietarul televiziunii, am făcut zeci de drumuri la Bucureşti, am propus soluţii, am încercat o grămadă de subterfugii pentru a ţine în viaţă televiziunea. Nu am primit nici un răspuns, iar reprezentanţii PD Constanţa s-au „tirat”, treptat, din problemă, luând distanţă faţă de MTC. Constataseră că era un subiect care nu plăcea ministrului Dobre (personaj odios pentru mine). La un moment dat, Dan Mihăescu s-a retras din poziţia de director general, întorcându-se la Rompres (Agerpres), unde lucrează şi acum, eu am mai rămas câteva luni, continuând să scriu memorii disperate, inclusiv către preşedinţia României, de unde mi se răspundea… că solicitările mele au fost trimise la Ministerul Transporturilor(!!!) Când am fost nevoiţi să oprim emisia şi CNA a retras licenţa, mi-a fost clar că se apropie sfârşitul şi mi-am dat demisia, aşteptând ca ministerul să numească pe altcineva. Nu a venit nicio reacţie, era ca şi cum televiziunea nu ar fi existat.
M-am uitat în jur, era timpul ca, după luni de zile de rezistenţă fără salariu, să caut o slujbă care să fie plătită. Să stau pe banii bărbatului nu era o situaţie pe care să fi putut să o tolerez.
Era primăvara anului 2006 şi am primit două oferte: una de la cuplul Felix Stroe – Ion Dumitrache, pentru a prelua, în calitate de director general, „Observatorul de Constanţa”, alta de la Cristi Zgabercea, directorul general al TV Neptun, un om cu care aveam o relaţie amicală şi care, oricât de paradoxal ar părea, ne ajutase când eram la MTC TV cu ce îi stătuse în putere (aparatură împrumut de la Consiliul Judeţean şi chiar un contract de realizare a unui film promoţional pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie). El mi-a propus postul de redactor şef al Departamentului Emisiuni Social – Politice la TV Neptun.
Nu puteam să mă întorc la „Observator”: pe lângă politica pro-Mazăre a patronilor, nu reuşeam să trec peste resentimentele pentru modul în care se purtaseră cu mine în 2001, atunci când eram şi însărcinată, cu toate că mi s-au prezentat scuze şi păreri de rău. Nu mă trăgea inima nici la TV Neptun, din motive lesne de înţeles.
Am studiat piaţa media din Constanţa şi am decis că singura publicaţie respectabilă a cărei orientare generală coincidea cu a mea era „Cuget Liber”. L-am sunat pe Gheorghe Bosînceanu, pe care îl văzusem o singură dată, cu mulţi ani în urmă. A acceptat să mă primească, i-am înfăţişat un curriculum vitae şi câteva idei ale mele pentru relansarea ziarului. Mi-a spus că trece printr-o perioadă în care concentrarea sa se îndreaptă spre alte domenii decât ziarul şi nu plănuieşte să facă vreo schimbare în redacţie.
Aşa că m-am văzut nevoită să accept propunerea venită dinspre TV Neptun. Am lucrat acolo jumătate de an – realizând emisiunea „Minute cardinale”, o retrospectivă social-politică a săptămânii -, până în iarna lui 2006, când Dumitriţa Bosînceanu m-a contactat pentru a-mi propune postul de director media la „Cuget Liber”. Am plecat de la TV Neptun fără resentimente, pentru că am fost tratată corect şi nu mi s-a cerut să trec peste convingerile mele personale.
Am regrete pentru că s-a întâmplat să fiu angajată la TV Neptun, o televiziune deţinută de oameni pe care nu i-am respectat niciodată, dar am conştiinţa împăcată pentru că am încercat să evit această întâmplare. Conjunctura social-profesională m-a obligat să accept slujba respectivă şi am convingerea că, în calitate de jurnalist, nu poţi fi judecat decât după ce scrii şi ce spui, nu după patronii pe care îi ai la un moment dat.
De asemenea, nu consider că răstimpul în care am fost angajată la TV Neptun mă obligă la tăcere cu privire la patronii respectivei televiziuni. Nu mi-au dat bani de pomană, ca să le port recunoştinţă, ci am muncit pentru un salariu. Nu mi-au făcut o favoare angajându-mă, căci am o valoare profesională pe care nu mi-a contestat-o nimeni niciodată. A fost un schimb cinstit şi nu ne datorăm nimic unii altora, deci nu trebuie să-mi înghit cuvintele şi să-mi reţin opiniile. Sunt constănţean şi deciziile lor mă afectează deoarece ei sunt puterea din acest oraş. Dacă aş tăcea, nu mi-aş face meseria.
Acum am plecat de la Cuget Liber, predau un curs la Jurnalism, la Andrei Şaguna şi mai scriu din când în când la Hotnews.ro. Astea ar fi noutăţile. O să updatez pe măsură ce mai apar. Căci vor apărea…